815 matches
-
și în plus reduce anxietatea și scade eliberarea de cateco lamine cu efect vasoconstrictor. Cu toate acestea, analizele rezultate din Acute Decompensated Heart Failure National Registry sugerează că utilizarea morfinei la acești pacienți a fost însoțită de creșterea mortalității intraspitalicești. Peptidele natriuretice: Neseritide este un hormon natriuretic sintetic a cărui administrare crește concentrația de BNP și produce vasodilatație arterială și venoasă. Neseritidul a fost evaluat extensiv de-a lungul ultimului deceniu, în special la pacienții cu ICA și disfuncție sistolică, administrarea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Daniela Bartoș, Cristina Tîrziu () [Corola-publishinghouse/Science/91944_a_92439]
-
este de obicei suficientă pentru diagnostic, deoarece apreciază și consecințele hemodina - mice, respectiv severitatea Im sau evaluarea gradientului transvalvular în situația în care calcificarea se extinde la valva anterioară și îi limitează mișcarea. Valoare de parametru hemodinamic are și activarea peptidelor natriuretice, în particular a peptidului de tip B (12,13). Valoarea determinării este nuanțată în funcție de etiologie, deoarece în Im organică activarea este determinată de dilatarea AS, funcția VS, simptome, ritm (62). În Im ischemică, activarea este în relație cu severitatea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91940_a_92435]
-
ameliorare a evaluării riscului trombo embolic au fost propuși biomarkeri sanguini ca factorul von Willebrand, D-dimerii. De exemplu, Lip și colaboratorii săi raportează ameliorarea riscului de predicție comparativ cu CHADS 2 prin utilizarea factorului von Willebrand (trialul SPAF-III) (69). Peptidele natriuretice, troponina sunt markeri cu valoare prognostică demonstrată în studii mai recente (70). Dozarea peptidelor natriuretice este utilă, deoarece poate susține IC (62). Vârsta influențează însă în mod clar valorile cut-off, care sunt mai mari în absența IC. Pe de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91946_a_92441]
-
D-dimerii. De exemplu, Lip și colaboratorii săi raportează ameliorarea riscului de predicție comparativ cu CHADS 2 prin utilizarea factorului von Willebrand (trialul SPAF-III) (69). Peptidele natriuretice, troponina sunt markeri cu valoare prognostică demonstrată în studii mai recente (70). Dozarea peptidelor natriuretice este utilă, deoarece poate susține IC (62). Vârsta influențează însă în mod clar valorile cut-off, care sunt mai mari în absența IC. Pe de altă parte, comorbiditățile vârstnicilor necesită ajustarea interpretării. De exemplu, valorile sunt mai mici în IC
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91946_a_92441]
-
a fracției de ejecție. Astfel, absența rezervei contractile la testul de efort nu exclude recuperarea miocardică după operație, deși este un factor predictiv de mortalitate operatorie. Trebuie menționat că au fost operați foarte puțini bolnavi de acest gen până în prezent. Peptida beta-natriuretică a fost, de asemenea, sugerată a fi un marker suplimentar de bun prognostic la acești bolnavi de mare risc într-un studiu de mică dimensiune [29]. - Ce categorie de pacienți vor beneficia de IABP (balon intra-aortic de contrapulsație
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92065_a_92560]
-
datele actuale nu sunt foarte clare. O ipoteză ar fi că la purtătorii anumitor profiluri HLA diabetogene, GAD poate determina direct apariția unui răspuns imun anti-β-celular. În sprijinul acestei ipoteze vine observația că unele clone de limfocite Ț reactive la peptide tip GAD pot induce insulița și DZ la șoarecii NOD „naivi” (Zekzer et al., 1998). O a doua ipoteză este cea a „mimetismului molecular” - și anume că un raspuns imun îndreptat inițial împotriva unui antigen non-self dar care conține secvențe
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
șoarecii NOD (Trembleau et al., 2000). La om, s-a arătat că limfocitele Ț CD4(+) de la 59% dintre pacienții cu DZ tip 1 nou descoperit, precum și de la rudele lor de gradul 1 care au autoanticorpi anti-β celulari pot reacționa cu peptide IA-2, comparativ cu doar 8% dintre subiecții de control (Durinovic-Bello et al., 1996). Aceste date au fost confirmate ulterior, arătându-se că limfocitele Ț din sângele subiecților cu DZ tip 1 pot reacționa cu antigene IA-2 (Ellis et al., 1998
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
antigenic din IA-2 este reprezentată de secvență 805-820, care de altfel prezintă o similaritate importantă cu VP7, o proteină antigenica importantă din structura rotavirusurilor umane (Honeyman et al., 1998). În ceea ce privește implicarea limfocitelor Ț citotoxice CD8(+), există un raport privind unele peptide IA-2 care pot fi prezentate de către moleculă HLA-A2 și care pot determina proliferarea limfocitelor Ț citotoxice la rudele de gradul 1 ale pacienților cu DZ tip 1 (Takahashi et al., 2001). Anticorpii anti IA-2 (IA-2A - IA-2 Autoantibodies) sunt îndreptați împotriva
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
pare să îmbunătățească protecția miocardică, cu efecte similare celor induse de adenozină. Un studiu experimental recent a arătat că activarea farmacologică a б-opioid receptorilor permite îmbunătățirea protecției, obținându-se o protecție similară celei clasice [117]. Alte studii au sugerat că peptidele eliberate în plasma animalelor care hibernează, numite triggeri de inducție a hibernării, au proprietăți similare agenților opiod-like, în ceea ce privește creșterea toleranței miocardice la ischemia rece. Administrarea acestor peptide animalelor care nu hibernează, induce modificări fiziologice care mimează hibernarea, inclusiv bradicardie, creșterea
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
obținându-se o protecție similară celei clasice [117]. Alte studii au sugerat că peptidele eliberate în plasma animalelor care hibernează, numite triggeri de inducție a hibernării, au proprietăți similare agenților opiod-like, în ceea ce privește creșterea toleranței miocardice la ischemia rece. Administrarea acestor peptide animalelor care nu hibernează, induce modificări fiziologice care mimează hibernarea, inclusiv bradicardie, creșterea prezervării de ATP și scăderea utilizării de oxigen. Studii recente au demonstrat efectul cardio-protector al anestezicelor volatile - izofluran, desfluran și sevofluran [118,119]. Această protecție miocardică, numită
Tratat de chirurgie vol. VII () [Corola-publishinghouse/Science/92070_a_92565]
-
ADN care nu pot fi reparate sau „scapă” mecanismelor fiziologice specifice; asemenea leziuni pot fi induse de viruși, expunere la radiații ionizante, toxice chimice sau de fenomene de îmbătrânire. (2) Activarea unor receptori specifici membranari sub influența unor liganzi specifici (peptide, citokine, specii reactive de oxigen, ATP, hormoni etc). (3) Diminuarea influenței unor semnale specifice, cum sunt de exemplu, deficite de factori de creștere, hormoni sau diminuarea interacțiunilor intercelulare sau dintre celule și matrix-ul celular. În faza decizională are loc declanșarea
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92250_a_92745]
-
CO2 pe piruvat cu formarea acidului oxalacetic, intermediar metabolic ce precede etapa acidului alfa-cetoglutaric din ciclul Krebs. Metabolismul proteic cerebral este dominat de prezența la acest nivel a peste 40 de hormoni, neurotransmițători și neuromodulatori care fac parte din clasa peptidelor, monoaminelor și aminoacizilor. Majoritatea neurotransmițătorilor sunt sintetizați în creier, pe baza precursorilor prezenți în dietă (Tabelul-3). Metabolismul cerebral al glucozei Creierul este unul dintre cele mai importante organe consumatoare de glucoză și unul dintre puținele țesuturi insulinoindependente (alături de eritrocite, epiteliul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92236_a_92731]
-
hemangiopericitoamele (15). Dintre tumorile epiteliale „hipoglicemiante” mai frecvente sunt hepatoamele, carcinoamele gastrice, pancreatice și pulmonare. De regulă este vorba de tumori mari, localizate abdominal sau toracic. Frecvent aceste tumori secretă substanțe hormonale de tip histamină, somatostatin, enteroglucagon și mai ales peptide cu acțiune de tip insulinic cum ar fi Insulin-like Growth Factor II (IGF-II) (20). În acest caz este vorba de un IGF-II incomplet „procesat” care poate interacționa cu receptorii insulinici din ficat, mușchiul scheletic și adipocite. Rezultatul este incapacitatea ficatului
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92236_a_92731]
-
au rol în imunitatea mediată celular, atât direct cât și prin eliminarea de substanțe: ? factori activatori ai macrofagelor ? factori chemotactici ? factori mitogenici ? interferoni ? factorul de necroză tumorală ? interleukine etc. Limfocitele T recunosc mai mult fracțiuni de proteine ale antigenelor sau peptide formate din 8-15 aminoacizi, provenite din multiplicarea intracelulară virală. În anumite condiții survin deficiențe ale răspunsului imun, ce pot fi primare sau secundare (dobândite), manifestări patologice de tipul reacțiilor de hipersensibilitate. Alterarea self-toleranței, cu transformarea proteinelor proprii în substanțe imunogene
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
în parte interacțiunile de ordin biochimic dintre receptori și antigeni, alături de proteinele CMH. CMH reprezintă un set de gene de pe brațul scurt al cromozomului 6. Proteinele codificate de aceste gene se sintetizează în ribozomii celulelor, 36 interreacționează cu proteine sau peptide antigenice și printr-un sistem canalicular ajung la suprafața celulei, unde sunt recunoscute de celulele imunitare. Recunoașterea „self“-ului față de „non-self“ presupune o interacțiune concordantă între multiple componente extra și intracelulare. Aplicația imediată a cunoștințelor de toleranță genetică a fost
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
invariabilă. Iată modul în care cele două clase intervin în răspunsul imun (după C. A. JANEWAY). H.L.A. sunt implicate în imunitatea declanșată de celulele T citotoxice. Proteinele virale, produse prin infecția unei celule cu un virus, sunt separate în peptide în compartimentul citosolic. Aceste peptide sunt cuplate în reticulul endoplasmatic cu moleculele H.L.A. clasa I-a în două etape: - prima, legarea peptidulul antigenic (ATG) în desetop; - apoi H.L.A. înconjură fragmentul antagonic pentru a-l proteja de hidroliză. Această
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
cele două clase intervin în răspunsul imun (după C. A. JANEWAY). H.L.A. sunt implicate în imunitatea declanșată de celulele T citotoxice. Proteinele virale, produse prin infecția unei celule cu un virus, sunt separate în peptide în compartimentul citosolic. Aceste peptide sunt cuplate în reticulul endoplasmatic cu moleculele H.L.A. clasa I-a în două etape: - prima, legarea peptidulul antigenic (ATG) în desetop; - apoi H.L.A. înconjură fragmentul antagonic pentru a-l proteja de hidroliză. Această interacțiune crește stabilitatea structurală a
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
infectată prin factori citotoxici. Microbii care nu se pot dezvolta în compartimentul citosolic al celulei, ci în vezicule (fagezomi sau lizozomi) sunt separate de citoplasmă printr-o membrană. Aceste celule aparțin clasei macrofagelor. Proteinele microbiene sunt digerate și degradate în peptide. Acestea vin în contact cu proteinele HLA clasa a II-a care migrează din ribozomi în reticulul endoplasmatic. Contactul se realizează între peptidul antigenic și situsul dintre domeniile alfa 1 și beta 1. PETER CRESWELL de la Universitatea Yale a arătat
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
situsul dintre domeniile alfa 1 și beta 1. PETER CRESWELL de la Universitatea Yale a arătat că există un lanț aminoacidic care blochează situsul pentru interacțiunea cu antigenul, până când acesta ajunge la veziculă. Proteinele H.L.A. clasa a II-a conduc peptidele antigenice spre exteriorul celulei, unde acestea sunt recunoscute de celulele T cu markeri specifici CD4- celulele helper. Aceste celule ajutătoare nu pot distruge direct celulele infectate. Unele celule denumite Th1 pot stimula fagocitoza macrofagului. Altele, numite Th2 acționează asupra celulelor
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
nu pot distruge direct celulele infectate. Unele celule denumite Th1 pot stimula fagocitoza macrofagului. Altele, numite Th2 acționează asupra celulelor B. Când un antigen intră în contact cu o celulă B, legându-se de receptorii săi antigenici, se desface în peptide ce pot fi recunoscute de celulele T helper. Acestea stimulează prin limfokine sinteza de anticorpi produși de limfocitele B. Receptorii limfocitari sunt alcătuiți din proteine care prin reacții biochimice transmit informația până la nucleu. Aceste transformări sunt legate de compuși de
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
tip help-inducer cu evidențierea de citokine crescute în ser și LCR - acestea sunt elemente concrete ce ne pun în legătură cu eventualitatea autoimună a bolii. În ultimii ani, o serie de ercetări au avut ca scop evidențierea unor noi antigene, ca și peptidele sintetice din secvența PBM umane, PMB+adjuvantul lui Freud, proteolipide (PLP). În 1990, OTA și colaboratorii, au pornit un experiment care avea ca și concluzie evidențierea unor celule specifice ce răspund la PBM. Faptul a fost demonstrat mai ales pentru
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
1501. Analiza structurală relevă și faptul că doar 2 reziduuri de contact primar cu TCR ale MBP p85-99 au fost conservate, pentru a stimula în mod adecvat clonele de celule Ag - specifice (HAUSMAN S. și colab., 1999). Aceasta sugerează că peptidele microbiene, care prezintă doar o secvență limitată identică cu cea a unei peptide proprii, pot activa celulele T autoreactive. Ca un corolar al celor prezentate mai sus, s-a demonstrat că locusul MHC prezintă și asociere și linkaj cu SM
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
cu TCR ale MBP p85-99 au fost conservate, pentru a stimula în mod adecvat clonele de celule Ag - specifice (HAUSMAN S. și colab., 1999). Aceasta sugerează că peptidele microbiene, care prezintă doar o secvență limitată identică cu cea a unei peptide proprii, pot activa celulele T autoreactive. Ca un corolar al celor prezentate mai sus, s-a demonstrat că locusul MHC prezintă și asociere și linkaj cu SM în studii caz-control și familiale. Totuși, rolul unei gene din acea regiune, în
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
produse de celule imunocompetente. Două dintre ele: factorul alfa al necrozei tumorale (TNF alfa )și interleukin 1 Beta 143 (IL-1B) sunt, deasemenea mediatori importanți ai inflamației, capabili să modifice profund funcția celulelor endoteliale. TNF alfa a fost descris ca o peptidă toxică pentru oligodendrocitele în cultură. Unii cercetători au dovedit un nivel crescut în ser și LCR a TNF alfa și IL-1B în faza activă a SM și care se modifică odată cu evoluția clinică. TNF alfa poate fi produs de astrocite
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
a adus la planurile a cel puțin două companii de medicamente de a testa siguranța unor astfel de terapii „anti-adeziune“ ca un preludiu la posibilele experimente clinice viitoare. Cu cîțiva ani în urmă, studiile promițătoare de laborator asupra terapiei cu „peptide“ în tratarea EAE au sugerat că fragmentele proteinice specifice, sau peptidele, ar putea bloca răspunsurile imune anormale și ar putea preveni EAE și indirect SM. Această interpretare depinde de ideea că există doar câteva celule imune specifice (din grupa celulelor
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]