36,129 matches
-
1931-1932, în Opere, I, 1968, p. 575). Trecerea timpului dovedește că sensibilitatea la cuvinte se tocește prin uz; chiar bunii cunoscători de franceză nu cred că mai suferă din pricina formei viteză (fr. vitesse), cuvînt care nu mai e de mult perceput ca un neologism. Rămîne totuși vie dorința de a nu "schimba fizionomia" unor cuvinte internaționale; numai că se aplică altor termeni, mai recenți.
Concluziv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10621_a_11946]
-
cîinii cu lațul. Hengher, da! da^ literat nu!" Vor fi simțind o undă de confraternitate peste veac scriitorii prezentului citind astfel de rînduri? Nu mai puțin încrîncenat de impactul cu mediul proxim ni se înfățișează un testament al lui Macedonski. Perceput ca un personaj burlesc, respins disprețuitor de Maiorescu, botezat în batjocură "poetul Macabronski" de către Caragiale, bardul Nopților nu și-a putut înfrîna temperamentul orgolios, frondeur, care l-a făcut să ia atitudine împotriva unor glorii ale epocii precum Alecsandri, Eminescu
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
am avut recent ocazia să mă întrețin o jumătate de oră, pare un om eminamente de treabă, cu cele mai bune intenții, însă lipsit și de un proiect, și de experiența necesară, și de atu-ul greu de definit, dar perceput îndată de toți, al capacității de a se impune și de a persuada. Intrînd în jocul Dvs. și presupunînd că mi s-ar cere să avansez cîteva priorități de lucru, aș preconiza o listă minimală de obiective, subînțelegînd că realizarea
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
trecerea de la un conservatorism lingvistic la o neologizare mai îndrăzneață a limbajului critic), a detașat etape, pe care și le-a asumat nu doar stilistic, ci și existențial. A extins impresionismul de la un mod de a trăi și de a percepe lumea, predestinat de un fond irațional, la un mod de a gândi și de a recepta valorile, în acord cu o rațiune superioară. A transformat scepticismul și relativismul dintr-o banală filosofie de viață într-o motivație profundă a esteticii
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
R. Gherghinescu, Anotimpurile empatiei, Editura Ațos, București, 2001, p. 19). G. H. Mead, de exemplu, este unul din gânditorii care concep empatia că pe o capacitate de ,,a prelua rolul celuilalt”, însă în planul social existent și, doar imediat. El percepe această ,,capacitate” a individului că pe o formă a ,,inteligenței sociale”. În acest caz, trăirea interioară vizează o lume cotidiană și contingenta, în care apare raportul ,,eu-celălalt”, raport că experiența și modalitate de înțelegere reciprocă orientată, fie spre cunoaștere psihologică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
factorilor care influențează percepțiile făcute de persoana respectivă, adăugând însă că doar simplă cunoaștere a percepțiilor făcute de persoana în cauză nu aduce după sine și înțelegerea. 2. A doua cale se referă la preluarea fenomenelor așa cum persoană studiată le percepe interpretând deci prin optică persoanei respective. Această modalitate este mai greu de realizat, însă ea vizează explicit conduită empatica. Principala problemă care se pune este legată de capacitatea de comprehensiune, de înțelegere din punct de vedere psihologic, înțelegere care să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
a purității țăranii din noi ce ajunge cenușă. 1090. Puterea este o culme măcinata mereu de viscolul păcatului până ce dispare definitiv. 1091. Orgoliul este supunerea oarbă în fața speranței. 1092. Trufia este un șomaj al gândirii. 1093. Banii sunt modul cum percepem lumea. În cazul de față fără nici o valoare spirituală sau sacra ci doar profana și mercantila. 1094. Absurdul este unică pată de culoare a adevărului absolut lăsată acestei lumi. 1095. Mânia este o notă dezacordata a gândului. 1096. Jocul este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
lumii, a creației, întrebările lui Hyperion: „Prin care neștiut păcat De boală morții sufăr?” sau/și „Nu-i nimeni să spintece Abisul și tăria Și cu-absolut să vindece Rănită - veșnicia?” echivalează cu o nevoie acută, așteptare dureroasă de a percepe sensul milenar al tainei cunoașterii divine. Cum era de așteptat și răspunsurile Demiurgului sunt închipuite mărturisiri cu adevarat grăitoare, reflectând ideea că, în momentul creației omului, nici macar Plăsmuitorul însuși nu bănuia răscolirea O perspectivă integratoare asupra Luceafărului ce avea să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
lanțul ființei omenești, cea neînchisa și abstractă, pe latura fără putință de trăit și extrem de dureroasă: tata - fiu. Singură relație peste care cade ghilotina finitului, ca o fractură ontica, si naște percepția tragicului. Pe latura cealaltă, a mamei, nu se percepe finitul, căci legăturile vieții au un început nemijlocit. „Femeia - geneză existenței”, ce exact o spune poemul Geneză nevăzuta (p. 71)! Că salvare din fractură amintită se invocă relația dintre cuvânt și eros, în sensul lor adânc, de a aduna, de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
artistului reflexiv căutând, cu instrumente pe măsură, noi „orizonturi” și cadre topologice poeziei (poate chiar în înțelesul vechi), în vederea schimbărilor proprii din procesul „individuației” creatorului și a creației. Iar drept consecință, apariția unei atitudini în contextul dat. Pentru cine o percepe. Contestația să nu este singulară, de-ar fi să privim numai în istoria poeziei noastre, de la luciditatea eminesciana din Epigonii (ori celebra epistola a poetului trimisă din Viena la 6 februarie 1871 lui Iacob Negruzzi, directorul Convorbirilor literare de la Iași
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
sale, dr. Nathanson a filmat cu ultrasunete avortul unui făt de 12 săptămâni (3 luni), realizând o videocasetă pe care a numit-o Strigătul mut. Această videocasetă dovedește faptul că: 1) fătul presimte amenințarea instrumentului ucigaș al avortului; 2) fătul percepe pericolul, această percepție reieșind din următoarele manifestări: se mișcă într-un mod violent și agitat; frecvența bătăilor inimii crește de la 140 la 200; deschide larg gura, ca într-un strigăt (de unde și denumirea videocasetei de Strigătul mut).<footnote Mitr. M.
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
Diac. Asist. Cerc. Drd. Liviu PETCU Introducere Omiliile Sfântului Grigorie de Nyssa la Cântarea Cântărilor permit cititorului să perceapă mai clar decât în oricare dintre lucrările sale modul în care înțelege autorul unirea cu Dumnezeu. Sfântul Grigorie susține că unirea cu Dumnezeu reprezintă scopul însuși al operei In Canticum canticorum. Acest studiu se va concentra pe unirea mistică divină
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
ameliora starea umanității. Prin urmare, acest verset, departe de a-și asuma presupuneri negative și învechite despre întunecime, utilizează categoriile rasiale date ale narațiunii pentru a ilustra și preamări măreția iubirii lui Dumnezeu. El transformă ceea ce ar putea fi, justificat, perceput ca relicvă a unui bigotism antic într-o odă adusă iubirii lui Dumnezeu pentru sufletele pierdute. Astfel, Sfântul Grigorie trece de la conotațiile negative asociate cu pielea neagră la realitatea spirituală a stării de păcat a umanității și a mântuirii acordate
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
găsim altundeva aserțiuni mai solide referitoare la apropierea strânsă dintre om și Dumnezeu, decât în Omiliile 3 și 4 din Tâlcuirea la Cântarea Cântărilor”<footnote Ibidem, p. 169-170. footnote>. Mireasa este întunecată și frumoasă (μέλαινα καὶ καλή) Odată ce sufletul purificat percepe faptul că, paralel cu povestea literală, se desfășoară o narațiune figurativă (deși la un nivel ascuns, mistic), adevăratul înțeles spiritual se poate releva. Sfântul Grigorie o descrie pe mireasă în Cântarea 1:5 ca pe un dascăl care-și instruiește
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
divină”, începe să-l caute pe Preaiubit, „ascuns în întuneric”, și strigă: „și îl doresc pe preaiubitul meu chiar dacă nu-l pot înțelege”<footnote Ibidem, 181.14-16. footnote>. Dar continuă să-l caute. Numai când realizează că nu poate fi perceput prin rațiune, că întradevăr rațiunea este un obstacol<footnote De vita Moysis, II, GNO, 165.6-9. footnote>, numai atunci realizează ea că Preaiubitul este cunoscut doar în necunoaștere<footnote In Canticum canticorum, VI, GNO, 183.2-3. footnote>. Abandonând tot ceea ce
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
inefabile (ἀπορρήτων)<footnote In Canticum canticorum, I, GNO, 23.14. footnote>”. Adică, exersează sufletul prin intermediul inexprimabilului; caracterul apofatic al acestei strategii, ca și aluzia la Sfânta Sfintelor, indică modul în care Cântarea Cântărilor va conduce sufletul spre uniune. Părintele bisericesc percepe Cântarea Cântărilor ca utilizând puternice imagini erotice pentru a aduce credinciosul spre spațiul lipsit de imagini al Sfintei Sfintelor, unde are loc uniunea cu Dumnezeu dincolo de orice imagine și concept. Paradoxul este oarecum inevitabil și sugerat de altfel de structura
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
Gregory of Nisa”, Studia Patristica, 37, 2001, p. 126-132. footnote>. În această instanță, mireasa aflată la zenitul înălțării apofatice, în care a renunțat la concepte, imagini și orice mod de cunoaștere, afișează, paradoxal, un discurs transformat. Această transformare nu este percepută în ceea ce are de spus, ci în efectele pe care discursul său le are asupra celor din jur, de exemplu, asupra fiicelor Ierusalimului. Și acestea sunt impulsionate și atrase spre Mire. Mai mult, această transformare nu este limitată la discurs
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
de a rămâne într-o stază finală în cunoașterea deplină a lui Dumnezeu? Pentru Sfântul Grigorie, sufletul tinde spre întunericul divin, pierzându-și propria putere de a vedea doar pentru a se bucura de un mod mai măreț de a percepe prezența lui Dumnezeu. Deci, pe de o parte, Dumnezeu satisface sufletul. Dar eshatologia Sfântului Grigorie este rezumată într-un paradox, acela că satisfacția noastră nu va fi niciodată satisfăcută. După cum declară în De vita Moysis: „Aceasta este vederea adevărată a
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
Rodica Zafiu Termopan e perceput, adesea cu autoironie, ca unul dintre cuvintele emblematice ale ultimilor 17 ani: devenit un fel de simbol al comodității și al modernizării, ba chiar al bunăstării de tip occidental, este extrem de frecvent în comunicarea curentă (și apare chiar în refrenul
Termopane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10016_a_11341]
-
cu mai multe etaje, se văd trecând agale care cu boi, încărcate cu butoaie cu vin. Tranziția de la sat la oraș se face chiar sub ochii locuitorilor pentru care, probabil, în epocă un asemenea cadru, făcea parte din cotidian, era perceput ca firesc. Mahalalele emană mizerie, alternativa la praf este noroiul, dincolo de gardul Spitalului Brâncovenesc se înalță, mândră, o căpiță de fân, malurile Dâmboviței sunt locul favorit de deversare a gunoaielor, adevărate focare de infecție. Igiena pare un moft și simpla
Nostalgii bucureștene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10008_a_11333]
-
pe care se înalță apoi o viziune musulmană potrivit căreia lumea de aici, corespunzînd palierului sensibil, este separată de lumea divină de dincolo, căreia îi corespunde, în chip previzibil, palierul inteligibil al universului. Acesta e inteligibil întrucît nu poate fi perceput și cunoscut prin simțurile noastre, ci doar înțeles pe seama unei cunoașteri aparte. Așadar, sensibil e tot ce poate fi ,accesat" prin simțuri, iar inteligibil tot ce poate fi atins prin înțelegere. De unde reiese că simțirea lumii nu-i totuna cu
Prima poruncă a lui Allah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10017_a_11342]
-
Barbu este o proastă...!" Haralampy: Noa, așă! l Valeriu Stoica, la Realitatea Tv (6 iulie): ,Nu poți fi amnezic și Prim-ministru..." Haralampy (categoric): Ei, nu! l Mircea Geoană, de ziua domniei sale: , -Dimineață fac ceva la partid..." Haralampy: N-am perceput: ceva la partid sau pe... ? l Traian Băsescu: ,-Nici un ofițer de securitate nu a reușit să conducă o navă maritimă..." Aghiuță: Hi-hi-hi și ha-ha-ha! Belzebut, cu voce ,maternă": Taci cu tata, îngerașule!... l Emil Boc, la Școala de vară
Din antologia telezicerilor - alcătuită și comentată de psihosociologul C. Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10032_a_11357]
-
engleză, el ar fi devenit mai repede unul din cei mai luminați eseiști din Europa? în America, eseul are un public foarte mic. N-am putut să rezist reflexului de a gândi: iată un scriitor român briliant. Cum e el perceput în afara României? Așa gândeam foarte mulți dintre noi în generația mea: există un nivel de dialog cu publicul național, în România, și un nivel internațional - erau total distincte, nu se asemănau și nu se amestecau. De fapt, nivelul internațional părea
A fi scriitor român și în engleză by Petru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/10035_a_11360]
-
ca ton. Ca viziune artistică și ca temperament, Eugenia Iftodi se situează exact la polul opus. Elevă a lui Tonitza, dar andreesciană ca alcătuire sufletească, pictorița are vocația monumentalității în relația directă cu forma plastică, iar în plan afectiv ea percepe continuu chemările unei melancolii surde. În mod obiectiv, întîlnirea ei cu }uculescu în același spațiu al creației era nu doar improbabilă, ci și fatalmente nefuncțională. Ca modele pure, ca manifestări absolute și, evident, abstracte, ei se înscriu în acea complementaritate
Un eveniment ieșit din comun by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10053_a_11378]
-
singuratic al unei formațiuni obișnuită să acționeze doar în haită. Pe cât de singuratic, pe atât de flămând, aș adăuga. Pot reconstitui, bazându-mă pe ceea ce am aflat de la nivel de organizații județene, un portret sumar al personajului, așa cum era el perceput de către propriii săi subordonați. Spre deosebire de Iliescu, pe care pesedeii îl simpatizau în mod natural - într-un amestec de fatalitate blândă și amiciție relaxată -, Adrian Năstase era temut. Dacă de vizitele în țară ale lui Iliescu se îngrijeau mai ales Serviciile
Locul 501 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10059_a_11384]