895 matches
-
nu știi dacă trebuie să mulțumești Sau să plângi Pentru fericirea aceasta, Mamă. Trupul meu, dezghiocat din taină Este numai al tău. Dulci lacrimile tale îmi picură pe umăr și mi se strâng cuminți lângă claviculă. Ce bine e ! Neînțelesele peregrinări și cuvintele. Ucenicii de care ești mândră și care te sperie. Tatăl, bănuitul, nerostitul, veghind, Toate‐ s în urmă. Liniștită de suferință‐nțeleasă Mă ții în brațe și pe furiș Mă legeni ușor. Leagănă‐mă, mamă. Trei zile numai sunt
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
are menirea lui în lume, iar când omul nostru se trezește, găsește pe o laviță o traistă, un băț, o pălărie și o pereche de opinci tari, obiecte care-i întregesc portretul sub care-l vom întâlni în desele lui peregrinări prin lume. De aici înainte, eroul nostru va acționa neîncetat pentru îndreptarea unor rele ce se întâmplau oamenilor din popor, care mai totdeauna erau nedreptățiți. Autorul sugerează o multitudine de întâmplări în care e pus să acționeze Păcală, întâmplări și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Da, asta e o Întrebare, dar nu mi-am pus-o până acum. Trebuie să fi fost curiozitatea morbidă a adolescenței, cea bântuită de ideea sinuciderii și de tot soiul de Întrebări definitive, care să mă fi Împins să caut peregrinarea spre tărâmul lui Hades. Dar sărăcia relatărilor despre tărâmul subpământean avea să mă dezamăgească. Și ce promițător Începe! Sunt versuri care Îmi revin În minte În cele mai neașteptate momente și uneori fără nici o legătură cu ce e În jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de această dovadă de prietenie venită din partea unei femei cu care nu discutase decât la întâlnirile clubului, dar și-a revenit rapid și-a zâmbit. — Ar fi minunat. Îți mulțumesc. — Și, după ce ne-ntoarcem, poți să-mi devii parteneră în peregrinările prin barurile orașului, în căutarea unor bărbați delicioși și necăsătoriți, a adăugat Julia bătând de mai multe ori cu degetul în genunchiul lui Alison. —Ăăăă... Alison nu părea tocmai în apele ei. — Nu sunt sigură că sunt gata să ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se părea că vede ghemurile de scaieți alergând slobode peste nisipuri și stânci, mereu grăbite, mereu dorind să găsească un loc de care să se agațe, un cămin permanent care să le primească și să le scape de acea veșnică peregrinare fără țintă dintr-o parte în alta a Africii. Cu lumina lăptoasă a zorilor, filtrată prin minuscule fire de praf în suspensie, scaieții apăreau pe neașteptate, ca niște fantome dornice să se năpustească asupra oamenilor și animalelor, ca să se piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
unui pentaculum, o stea, o roză mistică. Nu, mai degrabă o istorie, Înregistrată pe Întinderea unui deșert, a urmelor lăsate de nesfârșite caravane rătăcitoare. O poveste despre lente și milenare migrații, poate așa se mișcaseră atlanții continentului Mu, Într-o peregrinare tenace și posesivă, din Tasmania până În Groenlanda, de la Capricorn până la Rac, din insula prințului Eduard până În Svalbard. Vârful repeta, nara din nou Într-un timp contractat ceea ce făcuseră ei de la o glaciațiune la alta și poate mai făceau și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fost amestecat cu picături mari de alb lăptos. Tatăl ei, Whit Meynell, avusese o mamă islandeză. Hattie nu-i cunoscuse niciodată pe părinții tatălui ei. Își pierduse mama în fragedă copilărie. După aceea, îl însoțise pe tatăl ei într-o peregrinările lui universitare. Whit Meynell fusese sociolog; încă din tinerețe, s-a împotmolit în mediocritate intelectuală și niciodată nu a fost în stare să se smulgă la suprafață. Nimeni nu-i publica lucrările, oricât le-ar fi rescris. A fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și până acum? Numai că, atâta timp cât Hattie fusese un copil, „independența“ avusese alt înțeles. Hattie rezistase admirabil, de fapt și ea la fel, fără „societate“ în jur. Îi cunoscuseră pe câțiva dintre prietenii (nu foarte respectabili) ai lui Margot. În peregrinările lor prin Europa făcuseră o serie de cunoștințe, lipsite însă de permanență, fapt care se datora, după câte își dădea acum Pearl seama, atât instinctului ei de posesivitate, cât și timidității lui Hattie. Mai existau și unele prietene de școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
poate că răspunsul este foarte simplu: fiindcă i-am cerut insistent acest lucru. Din gândurile mele de bucurie și recunoștință mă trezește sunetul difuzorului din tren. Am ajuns la Savona. Imi amintesc că aici au poposit mai mulți papi în peregrinările lor spre Franța și tot aici a fost închis, prizonier al lui Napoleon, papa Pius al VI-lea. Chiar dacă ești papă, suferințele nu te ocolesc. Mai am 20 de minute și ajung la Varazze. Marți, 24 iulie: Varazze-Finale Ligure: 40
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ochilor priveliștea pădurii de brazi, deocamdată pustie. Dar îndată aveau să-și facă apariția Michi Bobancu și Gelu Popa, cei doi copii sărmani. Trebuie că încă rătăceau printre brazi, abia trăgându-și picioarele, frânți de oboseală după o zi de peregrinare. Lucian își încordă auzul. I se păru că deslușește ecoul slab al unei voci rostindu-și rolul sus, deasupra tavanului, dar nu era sigur fiindcă în încăperea de sub scenă era prea multă rumoare. Doamna Chivu spuse: În câteva minute intrați
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
post de tată, bunul dar și săracul preot Petre Istrati din Lupești, Covurlui. O a doua căsătorie a mamei, o nouă încercare pentru toate sufletele fragede ale fami liei, de acum trei, și iarăși acasă, la preotul bătrân. Apoi școala, peregrinări de ici colo și iat-o aici, la Tabacu, ca învățătoare titulară. Aici lipsesc multe cuvinte, inclusiv cele așezate într-o propunere de căsătorie...De ce uităm îmbrăcămintea marilor momente? De Crăciun m-am dus la Vaisal și am stat la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
nouă până în ziua în care înțeleg, în sfârșit înțeleg că marii mutilați ai războaie lor, ai refugiilor au fost în primul rând femeile și deasupra lor mamele, scuturi vii ale existenței și veșnicirii prin copii, esențialele boccele de speranță ale peregrinărilor deloc victorioase. Și abia acum, în momentul când ar trebui să încep cu adevărat să scriu rând cu rând și pătimire cu pătimire Vieți între două refugii, abia acum simt apăsarea obligației de a încheia din respect și dragoste pentru
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
trebuia un mic împrumut, îl găsea, și totdeauna găsea un ospăț fin, fără de care amorul nu ar fi fost complet. Lică nu avea numai tacâmul pus, ci și patul așternut pretutindeni, fie ca oaspe, fie ca amant. Din toate aceste peregrinări, rezultă că anume stradă era legată pentru el de un anume fel de ospătare si culcuș. Acest trai aventuros căpătase totuși, prin repețire, un fel de ordine. Sia avea vreo zece ani când Lică, într-o zi, văzuse pe o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
a mai reprezentat. Ginerele poetului, Dorel Defour, i-a furnizat lui Papadima multe materiale biografice: fotografii, date, situații din viața poetului, care de care mai completive biografiei personalității acestui creator de literatură. Din aceste documente, Papadima îl surprinde și-n peregrinările prin munții prin care Voiculescu “se întorcea la obârșiile străbunilor daci”. Poetul avea “o fire țărănească” la care erau foarte observabile cuviința și înțelepciunea lui, informându-ne că bunicul după tată fusese oier “venit de la Săliștea Sibiului și stabilit mai
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Rândunel: da’de ce ți se spune ție Viață de câine? Asta e, așa, ca o poreclă mângâioasă. Noi am fost, acasă, zece copii. Am dus-o greu tare. Eu mă jucam, aproape totdeauna, cu căței. Pe la oi, pe la vite, prin peregrinări copilărești, prin locurile învecinate. Și așa mi s-a zis, odată, și așa mi-a rămas, numele, printre copii și printre oameni. Da’să știi matale că viața de câine nu-i de aruncat. De dat cu piciorul, ori cu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
animale, plante și flori dădeau imaginea unui loc miraculos. Corul matinal al păsărilor, duetul lor fantastic și zborul spre locuri tainice și de ele știute fascina și încânta. Chemările naturii, perfecțiunea și liniștea stranie m-au atras prin mrejele odihnitoare. Peregrinările mele prin peisajul mioritic, drumețiile făcute prin exoticele locuri natale și nu numai; pelerinajele făcute la mormântul celor dragi, toate acestea au trezit amintiri deosebite, relații și afecțiuni durabile și, nu în ultimul rând, iubire și armonie pentru tot ce
Amurg by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83174_a_84499]
-
un alt grohăit, ceva mai consistent, un glas neîndoielnic omenesc a strigat de undeva, din altă parte a stufului: „Bă, care împuți balta ?“. Erau așadar, incontestabil, oameni, dar, cu excepția fetei aceleia singuratice, nu i-am văzut la față. În lungile peregrinări golite de gânduri, dar pline de o fecundă integrare în miezul peliculei, pierdut printre cărările stufului acum de culoarea turcoazei, dacă se întâmpla să plouă, trăgeam barca la mal și, răsturnând-o, mă adăposteam în aburii lăuntrici, pe când, deasupra, cerul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a se lăsa exprimate, refuz care nu le aparține lor, ci nouă, pentru că lor le este egal, și așa mai departe. Pare cam încâlcit ce spun, mă rog, n-am să insist, am să spun doar că, după una din peregrinările mele deloc meditative, i-am declamat Zenobiei : „Eu, dragă, după câte știi, sunt ceea ce s-ar putea numi un citadin; m-am născut și am crescut pe străzile Bucureștiului, acolo mi am făcut, scuză-mă, studiile și mi-am satisfăcut
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Curios! Sânt foarte mulți ani de când nimeni nu m-a întrebat dacă am ceva împotrivă. * Era un interior specific de burlac bătrân, cu fotografii cazone și miros persistent de tutun, cu mobile vechi, moderne acum 50-60 de ani, purtând urmele peregrinărilor din garnizoană în garnizoană. Perdeluțele de la vitrina dulapului înalt erau date la o parte. Se vedeau înăuntru două cești de porțelan, un borcănel albastru de faianță ― "iaurt Miorița" ― umplut cu nasturi desperecheați, tuburi de zaharină, bani mărunți adunați într-o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Corto va ajunge spre a lupta alături de Malraux, cel hipnotizat de acțiune. Moartea lui se petrece în acel teritoriu al viselor din care s-a ivit. Ciclul lui Corto Maltese este organizat de Pratt în jurul peisajelor, legendelor, erotismului și aromelor. Peregrinările acestui marinar fără flotă și pirat visător se suprapun peste harta ce recompune însăși identitatea tradiției cu care dialoghează scriitorul. De esența acestei postmoder nități latine a lui Pratt este apelul la intertextualitate ; de la versuri la fotografii și mituri, toate
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
este cea care îi alungă pe americani de pe insulă. În acest text încărcat de mireasma explozivă a filmelor lui Sergio Leone și Sergio Corbucci, se zărește și silueta celei mai rafinat-carnivore dintre femeile cu care se va întâlni Corto în peregrinările sale. Elegantă și sadică, cu un aer de rafinament decadent, Venexiana Stevenson este în căutarea ciudatei valize pe care și-o dispută americanii și localnicii deopotrivă. Atrasă de Corto (cine i-ar putea rezista acestui marinar fără de flotă ?), ea nu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
celor din jur chipul unui rățoi, dezertorul este capabil simultan de cele mai abjecte și nobile gesturi. Ambiguitatea sa morală îi oferă lui Cato atributele excentricității. Cato este un inadaptabil, ce caută în zona nedomesticită a Africii împlinirea destinului inclement. Peregrinările lui Cato sunt punctate de împușcături și moarte. Viața este scurtă și violentă în zona de frontieră. Marie, fermiera bură, este salvată de Cato de la moarte după ce frații ei sunt uciși de zuluși. Caravana bură căreia i se alătură și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Bob Morane este ambițioasă în investigarea unor teme care se plasează la intersecția dintre variatele curente ale culturii populare și imaginarului de secol XX. Fără a putea egala adâncimea de reflecție și anvergura narativă a seriei Blake et Mortimer, odată cu peregrinările lui Bob Morane și Bill Balantine, granițele aventurii se lărgesc spre a include nu doar spațiile cele mai ascunse și exotice ale pământului, dar și întinderile spațiului cosmic, ca și tene brele istoriei înseși. Rețeta pe care o pune în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
culoare și de trape ne conducea către miezul pământului, la o adâncime pe care nu o puteam decât bănui. Zgomotul ciudat care ne întâmpinase apropiindu-ne de Bulundi devenea din ce în ce mai puternic, ca și cum armata nibelungilor ar fi trudit în pântecele Africii. Peregrinările noastre erau ghidate de puterea acestui vuiet, vuiet pe care îl urmăream, la rândul nostru. Riscând să fim descoperiți, am intrat într-o cameră de comandă, putând privi prin panoul care se deschidea în fața noastră. Nimic nu ne pregătise pentru
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
așteptase atunci când îl reîntâlnise în cele din urmă, după coborârea în miezul continentului pierdut. După regăsirea lui Levi Colombia, Corto rătăcise fără de țintă, căutând să găsească indiciile pe care numai ochiul inițiaților le puteau descoperi. Steiner îl însoțise în aceste peregrinări ce îl duceau din colțurile de Mediterană către tropice - trecând din navă în navă, cercetând vechile hărți pe care halucinații Atlantidei le lăsaseră în urmă, ascultând vântul care umfla pânzele sau conversând cu pescărușii care nu abandonau cărările de mare
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]