712 matches
-
Stă în sala lui cu oglinzi și ne urmărește de-acolo. Se distrează..." De dată aceasta toți tăcură, cu un amestec de aprobare și spaimă. Dar oricât de proastă era părerea pe care o aveam despre mine, tot am rămas perplex în clipa când m-a fulgerat bănuiala că amintirile la care se refereau bătrânii puteau fi, în întregime sau în parte, pură închipuire. Asta s-a întîmplat într-o zi în care Mopsul se lăuda: "Hei, puișori, în meseria mea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-și câteva ore din viață cu jocul ăsta de roluri. O bulă de dialog se ivi lângă avatarul lui Yaakov Yariv. Un singur rând de text galben. Bună? Te putem ajuta? Iei parte la simularea negocierilor de pace? Maggie rămase perplexă. Ce naiba să răspundă? Să se prefacă poate că era altcineva? Nu era decât un singur lucru de făcut. Trebuia să rămână în pielea personajului ei. Fata din Valley, se hotărî. Apăsă tasta Vorbește și scrise. Observă că, pe măsură ce cuvintele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fierți și muștar, la care se adăuga cel de ciment îmbibat timp de mulți ani cu lubrifianții și uleiurile de motor care se scurseseră din toate tipurile de mașini. Miasma care ieșea din Paradisul Vânzătorilor îl făcea uneori pe trecătorul perplex și copleșit să privească prin ușa deschisă spre întunericul din garaj. Acolo, ochii lui se opreau asupra unui șir lung de crenvurști de proastă calitate, expuși călare pe anvelope de bicicletă. Nu puteai spune că e o colecție impresionantă. Mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu măiestrie, având conștiința că În curând Îți va lua locul un nou client, probabil unul care va lăsa un bacșiș mai gras. Cât despre meniu, era pur și simplu de neînțeles. Ca și când conținutul nu te-ar fi lăsat destul de perplex, fiecare fel era modelat, Împodobit și garnisit astfel Încât să facă aluzie la o anumită pictură abstractă expresionistă. Bucătarul șef olandez al restaurantului avea trei aspirații În viață: să devină filozof, să devină pictor și să devină bucătar șef. Fiindcă eșuase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
tatăl meu vitreg nu vorbește niciodată cu familia lui din Istanbul. N-au cum să afle despre asta. Va fi un secret. Armanoush și-a mijit ochii la ecran, de parcă afirmația pe care o scrisese o lăsase și pe ea perplexă. Dacă continui să o sun zilnic pe mama, iar pe tata o dată la două sau trei zile, pot să țin totul sub control. Bun plan! După ce ajungi la Istanbul, a sugerat Doamna Peacock/Siramark, ai putea să trimiți rapoarte zilnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fundal, spiritul care o sfătuise pe Armanoush să nu Întreacă măsura se făcuse nevăzut. — Muzica pe care o asculți e atât de vestică. De ce nu asculți ceva mai apropiat de rădăcinile tale orientale? — Ce vrei să spui? a Întrebat Asya perplexă. Suntem vestici. — Nu, nu sunteți deloc vestici. Turcii sunt orientali, Însă neagă tot timpul asta. Și dacă ne lăsați să rămânem În casele noastre și noi puteam fi orientali În loc să ne transformăm În niște oameni ai diasporei, a replicat Armanoush
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un copil. Dacă nu primești ciocolată, Începi să țipi. Nu pot fi dădaca ta! Îmi pare rău, dar trebuie să termin de Împachetat. La revedere! Puse receptorul jos. Un minut mai târziu auzi soneria. Se uită pe vizor și rămase perplexă: era Sam, cu un buchet mare de floarea-soarelui În mână și o sticlă de vin, care ieșea dintr-o pungă maro de hârtie. — Kitty, sunt eu, Sam. Își ținu respirația și se Îndepărtă de ușă În vârful picioarelor. — Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nu mă privește, eu nu fac decât să îndeplinesc ordinele pe care le-am primit, Pot să vorbesc cu șeful de departament, Nu, n-are rost, n-o să vă primească. Lui Cipriano Algor îi tremurau mâinile, se uita în jur, perplex, cerând ajutor, dar citi numai dezinteres pe fețele celor trei șoferi care sosiseră după el. Cu toate astea, încercă să apeleze la solidaritatea de clasă, Uitați ce situație, omul își aduce produsul muncii sale, a săpat în lut, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de orientare atunci când vine momentul să transforme ce-a văzut în cunoaștere. Datorită siguranței inconștiente cu care durata vieții a ajuns să-l înzestreze, pronunță fără ezitare numele culorilor cărora le zice elementare și complementare, însă pe dată se pierde, perplex, mirat, când vrea să formeze cuvinte servind drept etichete sau distihuri explicative pentru ceva care atinge inefabilul, indicibilul, pentru culoarea care abia se naște, creată de mâini și de degete, cu asentimentul, complicitatea, și adesea surpriza propriilor ochi, și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mie sau două mii de ani nu e deloc imposibil că orașul va ajunge unde ne aflăm în acest moment, observă Marçal. Făcu o pauză, ca și cum vorbele pe care le pronunțase îi cereau să reflecteze iar la ele, și, cu tonul perplex al celui care, fără să priceapă cum, a ajuns la o concluzie logic impecabilă, adăugă, Sau Centrul. Or, știind noi că, în viața acestui socru și a acestui ginere, supărătoarea chestiune a Centrului nu e câtuși de puțin pașnică, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
curând, prima rază a zorilor va mai întârzia cel puțin jumătate de oră. Se uită spre cușcă și își roti ochii de jur împrejur, mirat că nu vede câinele. Fluieră încet, dar Găsit nu se arătă. Olarul trecu de la surpriza perplexă la o neliniște explicită, Nu cred c-a plecat, nu cred, murmură. Ar fi putut să strige numele câinelui, dar nu voia să-și alarmeze fiica. Poate umblă pe undeva, adulmecând vreo lighioană nocturnă, spuse ca să se liniștească, dar, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a răspuns întrebării lui, nici un da, nici un nu, doar acel gest de îmbrățișare a propriului trup, poate pentru a se regăsi în el, poate pentru a-l apăra sau a se apăra de el. Cipriano Algor se uită în jur perplex, parcă era pierdut, avea mâinile umede, inima îi bătea cu putere în piept, cu anxietatea celui care tocmai a scăpat de un pericol despre a cărui gravitate n-a reușit să aibă o imagine clară. Atunci își dădu primul pumn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să ridice pânzele. Amărât, cu o expresie încordată, părând deodată mai bătrân, Cipriano Algor chemă câinele. În ciuda tonului lui de îngrijorare pe care un auz atent îl putea distinge, glasul stăpânului schimbă în bine dispoziția lui Găsit. Rătăcise prin curte, perplex, neliniștit, alergând de colo colo, adulmecând valizele și pachetele care erau aduse din casă, scheuna cu putere ca să atragă atenția, și iată că presentimentele lui se adeveriseră, ceva singular, ieșit din comun, se pregătise în ultima vreme, și acum sosise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Stă în sala lui cu oglinzi și ne urmărește de-acolo. Se distrează...” De data aceasta toți tăcură, cu un amestec de aprobare și spaimă. Dar oricât de proastă era părerea pe care o aveam despre mine, tot am rămas perplex în clipa când m-a fulgerat bănuiala că amintirile la care se refereau bătrânii puteau fi, în întregime sau în parte, pură închipuire. Asta s-a întâmplat într-o zi în care Mopsul se lăuda: „Hei, puișori, în meseria mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un telefon sunând și-l văzusem pe librar mutând un vraf de hârtii până să găsească receptorul... „Oui monsieur“, spunea el, „c’est bien ça“. Ascultase câteva minute În liniște, mai Întâi dând din cap aprobator, apoi luînd un aer perplex, dar - aș fi zis - numai pentru curiozitatea celor de față, ca și cum toți ar fi putut asculta ce auzea el și nu voia să-și asume răspunderea. Pe urmă Își luase figura aceea scandalizată de negustor parizian când Îi ceri ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
avea să fie o zi ca toate celelalte, Încă de când sosiseră lalelele albastre. Și senzația aceasta Îi fusese confirmată de e-mail-ul absolut neașteptat pe care Dario i-l trimisese după prânz și pe care el Îl citise și Îl recitise perplex. Subiect: Propunere indecentă. Puiuț - Îi scria iubitul - urmează să Înregistrez un material cu un preot care s-a căsătorit. Emisiunea aceasta va stârni un infern. Dacă pierdem alegerile, Îmi vor sista programul și mă vor pune pe lista proscrișilor. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
goli paharul dintr-o sorbitură, Își Înșfăcă impermeabilul, luă cheile mașinii și trecu fără o vorbă pe dinaintea ei, Îndreptîndu-se spre ieșire. - Unde te duci? - Să iau aer, zise el laconic Înainte de a pleca, fără să se mai Întoarcă. Marie rămase perplexă. Hotărît lucru, ei doi nu se mai Înțelegeau, tandrețea care Îi legase Întotdeauna făcuse loc unei agresivități reci. De ce era atît de ostil Încercării ei de a afla adevărul În legătură cu moartea lui Gildas? Avea cumva ceva de ascuns? Cu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care nu mai funcționase de douăzeci de ani, mătura acum peisajul cu fascicolul ei de lumină la intervale regulate! Fixînd alternativ drumul și fascicolul luminos care se rotea, Marie mergea cu mașina În direcția farului. Brusc, lumina se stinse. Încetini, perplexă; Începea să se Îndoiască de propria-i rațiune. Ryan locuia chiar sub lampa farului, el ar putea da o explicație. Acceleră. Făcu un gest cu mîna ca să alunge o gînganie care tocmai o atinsese pe picior. Era greu de crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei, Îi propuse să urce pînă la lampa farului ca să verifice În ce stare era. Urcînd interminabila scară În formă de melc, Marie Îi povesti ce se Întîmplase. Înarmată cu o puternică lanternă pe care i-o dăduse Ryan, constată perplexă că Îngrămădeala cablurilor electrice ruginite, mîncate de sare și acoperite de praf era pur și simplu de nefolosit. Puse chiar mîna pe enorma lentilă de sticlă și verifică singură că era rece. O neliniște surdă, care Începea să-i devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu are Marie grupa O negativ? Lucas rămase Încremenit. Fruntea secretarei se Încrețea Încercînd să-și amintească. - Da, poate că ai dreptate... Auziră ușa trîntindu-se: Lucas ieșise În viteză. Stéphane și Annick abia de avură timp să schimbe o privire perplexă cînd sună telefonul. Secretara preluă apelul. - Jandarmeria-din-Lands’en-alo-da-ascult... O, nu! Doamne, nu, nu se poate una ca asta... Închise, bulversată. Stéphane era agățat de buzele ei. - Ce e? Ce s-a Întîmplat? - Era laboratorul de la PS... Femeia Le Bihan... Yvonne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
multe foi și un plic cu antetul spitalului, vi l-a lăsat acolo... Arătă spre măsuța de la căpătîiul patului, goală. - Era acolo cînd a plecat, sînt sigură, afirmă ea, Încremenită. Marie și Lucas, reflectînd intens, rămaseră tăcuți o clipă. Infirmiera, perplexă, ridică din umeri și ieși. Marie părea atît de profund cufundată În gînduri Încît Fersen se Îngrijoră. - Cum te simți? Ridică ochii spre el, bulversată. - Am crezut că visasem, murmură ea rar, am crezut că visez că Loïc... În realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dea, căci contrazicea o ipoteză. Preferă s-o ia altfel, susținînd contrariul. - Care este lucrul pe care-l cunoști și care, după părerea ta, Îl putea interesa pe Ryan atît de mult Încît să te pună sub hipnoză? Marie rămase perplexă. Lucas putu continua. - Ryan poate nu Încerca să afle ceva de la tine. Știi că hipnoza este folosită și pentru a sugera, pentru a condiționa? Este foarte posibil să fi vrut să-ți inoculeze o totală Încredere În el. - Ce tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spre ascensor. Michel reveni la birou, scrise pe o foaie de hârtie: „De notat ceva despre sânge”; apoi se Întinse, simțea nevoia să se gândească, dar adormi aproape imediat. Peste câteva zile regăsi foaia, scrise dedesubt: „Legea sângelui”, și rămase perplex vreo zece minute. 14 În dimineața de 1 septembrie, Bruno o așteptă pe Christiane În Gara de Nord. Ea luase autobuzul de la Noyon la Amiens, apoi un tren direct până la Paris. Era o zi superbă; trenul sosi la 11 și 37. Christiane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
succesiunii regulate a nopților, o conștiință individuală va dăinui până la sfârșit În trupurile lor separate. Fileul de scrumbie nu era În nici un caz o soluție; și nici anghila cu mărar n-ar fi ajutat mai mult. Christiane păstra o tăcere perplexă și destul de misterioasă. Mâncară Împreună varză călită cu cârnați de Montbéliard făcuți artizanal. În starea de plăcută relaxare a bărbatului care tocmai a făcut dragoste cu afecțiune și voluptate, Bruno avu un gând rapid de ordin profesional, care putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de frică să nu cumva să greșesc. — Păi, sincer... folosesc toate tipurile de legume. Îi zâmbesc detașată. Știi cum e cu cruciferele. Câteodată ai chef de unele... altădată de altele ! Nu prea știu cât am fost de convingătoare. Nathaniel pare perplex. — Trebuie să comand niște praz, spune tărăgănat. Ce varietate de praz preferi ? Albinstar sau Bleu de Solaise ? Mă uit la el și simt că mă furnică fața. Habar n-am la ce se referă. — Păi... îhm... prima, zic într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]