572 matches
-
Minorități persanofone se găsesc în Uzbekistan și în diasporă, în India, Pakistan, S.U.A, Israel. Încă din antichitate, persana a fost o limbă importantă, fiind limba principală a Persiei, unul din cele mai puternice state asiatice. După cucerirea islamică, persana a devenit una din limbile principale ale culturii islamice din Asia, fiind folosită ca limbă de prestigiu în întreaga Asie Centrală și de Sud, inclusiv de popoare care nu vorbeau persana ca limbă maternă. În subcontinentul indian, persana a fost
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
din cele mai puternice state asiatice. După cucerirea islamică, persana a devenit una din limbile principale ale culturii islamice din Asia, fiind folosită ca limbă de prestigiu în întreaga Asie Centrală și de Sud, inclusiv de popoare care nu vorbeau persana ca limbă maternă. În subcontinentul indian, persana a fost limba oficială a împăraților moguli, abia în 1842 colonizatorii britanici luând măsuri de înlocuire a acesteia cu engleza. Tradițional, se folosește alfabetul arab modificat. Acesta a fost adoptat cam la 150
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
cucerirea islamică, persana a devenit una din limbile principale ale culturii islamice din Asia, fiind folosită ca limbă de prestigiu în întreaga Asie Centrală și de Sud, inclusiv de popoare care nu vorbeau persana ca limbă maternă. În subcontinentul indian, persana a fost limba oficială a împăraților moguli, abia în 1842 colonizatorii britanici luând măsuri de înlocuire a acesteia cu engleza. Tradițional, se folosește alfabetul arab modificat. Acesta a fost adoptat cam la 150 de ani după cucerirea islamică. Înainte de aceasta
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
, sau Türkmenistan în turkmena, iar în rusă "Туркмения" sau "Туркмениста́н" (cunoscută și ca Turkmenia, iar oficial: Republică ) este o țară turcica în Asia Centrală. Numele țării derivă din persana, însemnând „"țara poporului turkmen"”. Capitala este orașul Ashgabat, toponim persan, traducându-se aproximativ că „"orașul dragostei"”. Se poate spune că istoria Turkmenistanului se întinde pe mai multe milenii, întrucât au fost descoperite pe teritoriul țării vestigii arheologice vechi de 5
Turkmenistan () [Corola-website/Science/298151_a_299480]
-
malteza (derivată în mare parte din arabă) - și turca aparținând limbilor turcice. Ipoteza înrudirii limbilor indo-europene, formulată prima dată, în 1647, de învățatul olandez Marcus Zuerius van Boxhorn, care a observat că o serie de limbi europene se aseamănă cu persana și a înaintat ideea că toate aceste limbi se înrudesc cu limba sciților. Această descoperire a rămas însă fără ecou în preocupările științifice ale vremii și a fost reluată în 1786 de filologul britanic Sir William Jones în lucrarea sa
Limbi indo-europene () [Corola-website/Science/296686_a_298015]
-
ale vremii și a fost reluată în 1786 de filologul britanic Sir William Jones în lucrarea sa „"The Sanscrit Language"” („"Limba sanscrită"”), unde observa asemănări între 4 dintre cele mai vechi limbi cunoscute în vremea lui: sanscrita, latina, greaca și persana. Iată mai jos un celebru citat dintr-o lucrare a sa apărută în 1798: Comparația sistematică ale acestor limbi înrudite și altor limbi vechi, realizată de Franz Bopp în prima jumătate a secolului al XIX-lea, a susținut această teorie
Limbi indo-europene () [Corola-website/Science/296686_a_298015]
-
dezvoltare rapidă a tehnologiei și tacticilor navale. Toate inovațiile au făcut ca vasele de război mai vechi să fie depășite. Italia nu avea șantiere navale care să construiască noile tipuri de vase de război, dar ministrul marinei, amiralul Carlo di Persano, a lansat un program ambițios de achiziții a unor vase moderne construite în șantiere din străinătate. Botezul focului pentru noua forță navală italiană a avut loc pe 20 iulie 1866 în cadrul bătăliei de la Lissa din timpul războiului de șapte săptămâni
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
XIX-lea secol, și a fost una dintre cele mai mari bătălii navale care au implicat „pintenarea” vaselor. Această bătălie a avut un impact major asupra dezvoltării tacticilor navale și proiectării vaselor de luptă. Flota italiană, aflată sub comanda amiralului Persano, compusă din 12 vapoare și 17 corăbii. Dintre acestea, doar „Affondatore” era un cuirasat modern, cu tunuri montate în turele rotative. În ciuda inferiorității numerice în vase și piese de artilerie, flota austriacă condusă de amiralul Wilhelm von Tegetthoff a obținut
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
distrus multe localități), în 1313 (când a avut loc un cutremur devastator care a dărâmat multe orașe și a ruinat capitala Ani) și în 1342 (când cetatea Ani este ocupată de perși). Armenii au fugit din calea năvălirilor tătare și persane, prin Crimeea, o parte dintre ei așezându-se în mai multe localități din nordul Moldovei, cum ar fi Botoșani, Iași sau Suceava. Armenii imigrați în Moldova și-au construit propriile lăcașuri de închinare, primind în unele locuri biserici mai vechi
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
(în persană Măni și în siriacă "Mănī" sau "Mănī ḥayyă", în greacă sau , în latină ' sau ', ) a fost un profet de origine iraniană, fondator al maniheismului. Răspândindu-se din Spania în China, doctrina maniheistă a exercitat o amplă și durabilă influență, ce
Mani () [Corola-website/Science/318055_a_319384]
-
au fost atribuite acestuia: "Evanghelia vie", "Comoara vieții", "Cartea tainelor", "Pragmateia" (tratat conținând cosmogonia sectei), "Cartea uriașilor" (povești legendare despre origini, inspirate din apocrifele gnostice), "Cartea psalmilor și rugăciunilor" și "Epistolele". Se mai cunoaște lucrarea "Shăburagăn", redactată în pehlevi sau persana medie, dedicată regelui Șapur I, ce tratează originea lumii și a omului, dar și sfârșitul acestora. Se pot decela din aceste scrieri elemente de origine iraniană și creștină, dar și hinduistă și budistă. Maniheismul se prezenta ca o gnoză, sprijinită
Mani () [Corola-website/Science/318055_a_319384]
-
Satapria este o provincie a mezilor antici sau a persanilor din Imperiul Ahemenid, precum și a succesorilor lor, cum ar fi Imperiul sasanizilor și imperiile elenistice. Satrap (persană: سا تراپ) era numele dat guvernatorilor acestor provincii, numite satrapii. Cuvântul satrap este, de asemenea, des utilizat în literatura modernă pentru a se referi la unii lideri ai lumii sau la guvernatorii care sunt puternic influențati de superputerile lumii sau
Satrapie () [Corola-website/Science/319659_a_320988]
-
ai lumii sau la guvernatorii care sunt puternic influențati de superputerile lumii sau hegemoniilor unde aceștia acționeză ca niște marionete ale acestora. Cuvântul "satrap" are rădăcini din limba avestică și este asemănător cu "Kshatrapa", un cuvânt din limba sanscrită. În persana veche este "xšaθrapăvan" (adică "protector al provinciei"), din "xšaθra" ("tărâm" sau "provincie") și "Pavan" ("protector"). În limba greacă, cuvântul a fost pronunțat ca "σατράπης", "satrápēs", și a fost romanizat "satrapes", din persană veche "xšaθrapă(van)"). În limba persană modernă acest
Satrapie () [Corola-website/Science/319659_a_320988]
-
cu "Kshatrapa", un cuvânt din limba sanscrită. În persana veche este "xšaθrapăvan" (adică "protector al provinciei"), din "xšaθra" ("tărâm" sau "provincie") și "Pavan" ("protector"). În limba greacă, cuvântul a fost pronunțat ca "σατράπης", "satrápēs", și a fost romanizat "satrapes", din persană veche "xšaθrapă(van)"). În limba persană modernă acest cuvânt ar fi evoluat în mod natural la شهربان ("shahrbăn") (literalmente înseamnă "deținător al orașului") (شهر "Shahr" însemnă "oraș", iar بان "ban" înseamnă "deținător"). Cuvântul este probabil, în cele din urmă, derivat
Satrapie () [Corola-website/Science/319659_a_320988]
-
triburi. De asemenea, ‘Umăr a urmat profesia tradițională a tribului Qurayš, a devenit negustor și a întreprins călătorii către Romă și Persia, unde se spune că a întâlnit o serie de oameni învățați și a analizat îndeaproape societățile română și persana. Însă se crede că nu a avut succes în profesia de negustor. În 610 Muḥammad a început să propovăduiască mesajul islamului. ‘Umăr, alături de alți oameni din Mecca, se opunea islamului și amenință că îl va ucide pe Muḥammad. Decisese să
Umar () [Corola-website/Science/319336_a_320665]
-
independentă, dar cel mai adesea a fost condusă de franci. Numele de Germania și limba germană, în limba franceză: „"Allemagne"”, „"allemand"”, în portugheză: „"Alemanha"”, „"alemăo"” și în limba spaniolă: „"Alemania"”, „"alemán"” sunt derivate din numele acestui popor germanic. De asemenea, persana și araba desemnează pe germani drept „"almaani"”, iar Germania drept „"Almaan"” în limba persană și „"Almaania"” în limba arabă. În turcă „german” se spune „"alman"”, iar „Germania” se numește „"Almanya"”. Regiunea alemanilor a fost întotdeauna neunitară și a cuprins un
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
(în persană: قادر عبدالله , n. 12 decembrie 1954) este un scriitor, poet și jurnalist olandez, de origine iraniană. A scris cărți și multe articole în olandeză și este celebru pentru influențele de natură persană din lucrările sale. Apare în mod regulat pe
Kader Abdolah () [Corola-website/Science/321602_a_322931]
-
de origine iraniană. A scris cărți și multe articole în olandeză și este celebru pentru influențele de natură persană din lucrările sale. Apare în mod regulat pe posturile de televiziune din Olanda. "" este pseudonimul lui Hossein Sadjadi Ghaemmaghami Farahani (în persană: حسین سجادی قائممقامی فراهانی). Kader Abdolah s-a născut în data de 12 decembrie 1954 în Arak, Iran. Kader Abdolah a studiat fizica la Universitatea de Științe din Arak. Scriitorul a făcut parte din mișcarea de rezistență, mai
Kader Abdolah () [Corola-website/Science/321602_a_322931]
-
Cilindrul lui "Cir cel Mare", este un document aparținând conducătorului persan Cirus al II-lea cel Mare. Documentul se prezintă sub forma unui cilindru din lut, inscripționat cu o scriere cuneiforma în limba akkadiana. Cilindrul a fost creat după cucerirea persana a Babilonului în 539 î.Hr., cănd Cir a răsturnat pe regele babilonian Nabonidus punând capăt, astfel Imperiului Neo-Babilonian. Textul îl denunță pe Nabonidus ca fiind necuviincios și descrie victoria lui Cir ca fiind plăcută zeului suprem babilonian Marduk. În continuare
Cilindrul lui Cir () [Corola-website/Science/317292_a_318621]
-
o limbă otomană, așa cum nu se poate vorbi despre „limba austro-ungară” sau „limba elvețiană”. Problema era însă nu doar una de denumire. În joc era caracterul limbii. Limba turco-otomană era - mai ales la nivelul lexicului - puternic influențată de arabă și persană. Sami se pronunța pentru recursul la elementele turcești din vorbirea curentă a oamenilor și renunțarea la cuvintele arabe și persane. Au existat și implicații politice: reorientarea către elementele turcești din limbă însemna sublinierea afinității cu un areal lingvistic care trecea
Sami () [Corola-website/Science/317410_a_318739]
-
پاشا اولدو, care poate fi citită "Mehmet Pașa oldu" (Muhmed a devenit pașă) sau "Mehmet Pașa öldü" (Mehmed Pașa a murit). Scriitorii otomani au trebuit să găsească soluția pentru asemenea ambiguități prin folosirea unor circumlocuțiuni, de obicei, preluate din limbile persană sau arabă. Abandonarea alfabetului arab nu a fost doar o expresie simbolică a secularizării statului prin ruperea legăturilor cu textele islamice otomane, la care aveau acces doar un grup restrâns de ulemale, dar alfabetul latin a făcut ca rata alfabetizării
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
Mousavi, sau Deșteptarea Persană. Ca răspuns la proteste, s-au reunit și alte grupuri în Teheran pentru a susține victoria lui Mahmud Ahmadinejad. Unii analiști au denumit rezultatele controversate ale alegerilor o lovitură de stat (sau "کودتای ۲۲ خرداد" în persană—Lovitura de stat din 22 Khordad Anno Persarum 1388). Toți cei trei candidați ai opoziției au susținut că voturile au fost manipulate și alegerile falsificate, iar candidații Mohsen Rezaee și Mousavi au făcut plângeri oficiale. Mousavi a anunțat că „nu
Protestele de după alegerile din Iran din 2009 () [Corola-website/Science/316352_a_317681]
-
Mohammad-Javad Bahonar (محمدجواد باهنر în persană) (n. 1930 — d. 30 august, 1981) a fost al doilea prim-ministru al Iranului de după revoluția din 1979 și secretar general al Partidului Republican Islamic. Bahonar s-a născut în Kerman, Iran. Deși cleric, a fost închis în anii '60
Mohammad Javad () [Corola-website/Science/316946_a_318275]
-
Starkey, însoțit de Harding și Tufnell atât pe Tell ad Duweir cât și pe dealurile din jur. Ei au săpat în întregime versantul de nord vest al Telului Ei au descoperit poartă orașului din perioada regatului ebraic și din epoca persana (în Stratul I și ÎI), valul de apărare extern, micul palat din epoca persana și „Templul Soarelui”. Asasinarea lui Starkey în anul 1938 a pus capăt excavațiilor. În anii 1966 și 1968 Yohanan Aharoni a efectuat cu echipe de la Universitatea
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
dealurile din jur. Ei au săpat în întregime versantul de nord vest al Telului Ei au descoperit poartă orașului din perioada regatului ebraic și din epoca persana (în Stratul I și ÎI), valul de apărare extern, micul palat din epoca persana și „Templul Soarelui”. Asasinarea lui Starkey în anul 1938 a pus capăt excavațiilor. În anii 1966 și 1968 Yohanan Aharoni a efectuat cu echipe de la Universitatea Ebraica din Ierusalim și apoi, de la Universitatea din Țel Aviv săpături de mică amploare
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]