569 matches
-
Herodot a relatat că armata de invazie persană reunea 700.000 de oameni, fiind însoțită de 600 de nave. Ulterior grecii "ionieni", vasali ai lui Darius, au pus stăpânire pe Byzantion în anul 504 e.A, iar mai târziu generalul persan Mardonios, în 490 e.A, cu ocazia primului război medic încheiat cu victoria grecilor la Marathon. Regele spartan Pausanias, comandantul armatei grecești în victoria de la Plateea (479 e.A), a pus stăpânire pe Byzantion în anul 477 e.A, cu
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
anul 524 î.Hr. a ajuns la demnitatea de Arhonte al Atenei, mai târziu (în 518 î.Hr.) a fost însărcinat cu administrarea coloniei Chersones, de către tiranul Atenei Hippias, fiul lui Pisistrate. În această calitate, a trebuit să se supună dominației Imperiului Persan și să-l însoțească pe Darius I în timpul celebrei sale expediții din anul 514 î.Hr. împotriva sciților de la nord de Dunăre. Miltiades a fost lăsat la comanda trupelor care păzeau podul de vase construit peste Dunăre (trupe alcătuite mai ales
Miltiades () [Corola-website/Science/318800_a_320129]
-
Imperiului de Est, cu capitala la Constantinopol. Latinii niciodată nu s-au stabilit decisiv în Egipt, ei au jucat un rol în scădere în zonă, în timp ce limba greacă continuă să fie limba dominantă a guvernului și în sistemul de învățământ. Persanii au cucerit Egiptul începând cu anul 619 sau 618, fiind una din ultimele victorii ale Imperiului Sasanizilor contra Imperiului Bizantin. Khosrau al II-lea Parvez, regele Persiei între anii 590 -628 a început acest război, ca represalii pentru asasinarea împăratului
Egipt (provincie romană) () [Corola-website/Science/316081_a_317410]
-
jefuit ultima capitală, Haran, în 608 î.Hr. Peste mai mult de jumătate de secol atât Asiria cât și Babilionul au devenit provincii persane. Deși, asirienii au distrus civilizația elamită, cultura asiriană a influențat la rândul său imperiile succesoare medic și persan, popoare indo-iraniene dominate de asirieni.
Imperiul Neo-Asirian () [Corola-website/Science/321297_a_322626]
-
Jakob Steiner (1796 - 1863), August Ferdinand Möbius (1790 - 1868), Michel Chasles (1793 - 1880). Geometria algebrică pornește încă din antichitate de la rezolvarea pe cale geometrică anumitor ecuații (cum ar fi duplicarea cubului sau studiul conicelor de către Arhimede și Apollonius), ca apoi la persanul Omar Khayyám să găsim rezolvarea ecuațiilor cubice prin intersecția parabolei cu cercul, iar în perioada renascentistă acest domeniu de interferență să beneficieze de aportul unor matematicieni ca Girolamo Cardano (1501 - 1576) și Niccolò Tartaglia (1499/1500 - 1557), ca ulterior Blaise
Istoria geometriei () [Corola-website/Science/320590_a_321919]
-
office din istorie, în ciuda părerilor împărțite ale criticilor privind stilul și realizarea sa. Unii l-au apreciat ca o reușită originală în timp ce alții au criticat accentul pus pe efectele vizuale în defavoarea caracterizării personajelor precum și descrierea și reprezentarea controversată a anticilor persani. Dilios, un soldat spartan, narează povestea lui Leonida începând de la perioada copilăriei până la urcarea sa pe tronul Spartei. Câțiva ani mai târziu, un mesager persan sosește la porțile Spartei cerând supunerea acesteia în fața regelui Xerxes. Drept răspuns pretențiilor persane, Leonida
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
de numai 300 de soldați de elită pe care i-a numit garda sa personală pentru a se eschiva permisiunii consiliului. Deși conștient că era o misiune cert sinucigașă, el speră ca sacrificiul său să impulsioneze consiliul la unitate împotriva persanilor. În drumul spre Termopile, spartanilor li se alătură soldați arcadieni și alți greci. La Termopile, ei vor construi un zid pentru a stăvili ofensiva persană care se apropia iar pe măsură ce construcția se desfășoară Leonida îl întâlnește pe Ephialtes, un spartan
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
și ai cărui părinți fugiseră din Sparta pentru a-l cruța de la infanticid. Dorind spălarea numelui tatălui său, Ephialtes cere aprobarea regelui pentru a se alătura luptei și îl avertizează de existența unei trecători secrete ce putea fi folosită de persani pentru flancare și împresurare. Deși Leonida apreciază dorința sa de luptă, el refuză pentru că Ephialtes nu își putea ridica corespunzător propriul scut ceea ce ar fi compromis formația phalanx (falanga) spartană. Înainte de bătălie, persanii cer adversarilor spartani să depună armele. Leonida
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
trecători secrete ce putea fi folosită de persani pentru flancare și împresurare. Deși Leonida apreciază dorința sa de luptă, el refuză pentru că Ephialtes nu își putea ridica corespunzător propriul scut ceea ce ar fi compromis formația phalanx (falanga) spartană. Înainte de bătălie, persanii cer adversarilor spartani să depună armele. Leonida refuză iar o ploaie de săgeți, atât de numeroase încât întunecau pământul, se abate asupra lor. Cu tehnica falangei lor strâns unite și utilizarea terenului îngust, regele reușește alături de soldații săi să împingă
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
folosit la uciderea sa a despicat și brâul acestuia, revărsând pe podea monedele persane ascunse sub veșmânt și dezvăluind rolul său ca trădător, ceea ce a determinat reacția imediată de unitate a consiliului și decizia de împotrivire Imperiului Persan. La Termopile, persanii folosesc trecătoarea pentru a-i înconjura pe spartani. Generalul lui Xerxes reiterează oferta de capitulare oferind din nou lui Leonidas titluri și prestigiu. Leonida aruncă echipamentul greu de luptă și pune un genunchi la pământ într-o aparentă formă de
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
cum armata persană a fost sfâșiată de teama, dezertările și de pierderile grele suferite în fața a doar 300 de spartani. Povestea vitejiei celor 300 s-a răspândit în întreaga Grecie, inspirând diversele orașe-stat la unirea împotriva perșilor. De data aceasta persanii aveau de înfruntat 10.000 de spartani conducând alți 30.000 de greci liberi. Deși încă depășiți numeric, Dilios declară că tot grecii ar trebui să iasă victorioși și laudă sacrificiul regelui Leonida al Spartei. Apoi el va conduce atacul
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
instituționalizată în sistemul lor educațional. Ephraim Lytle, profesor asistent la catedra de studii elenistice a Universității din Toronto, afirmă că "300" idealizează selectiv societatea spartană într-un mod „problematic și deranjant” la fel ca și portretizarea „sutelor de națiuni ale persanilor” ca monștri și a non-spartanilor drept slabi ca războinici. El sugerează că universul moral al filmului ar fi putut părea „la fel de bizar anticilor greci la fel cum pare istoricilor moderni”. Victor Davis Hanson, editorialist la "National Review" și fost profesor
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
mai bun rezultat la care puteam spera este că dacă filmul emoționează pe cineva, atunci acel cineva va căuta singur să citească istoria. Pentru că istoria este nesfârșit de fascinantă.” Încă de la lansare "300" a stârnit de asemenea controverse asupra portretizării persanilor. Diverși critici, istorici, jurnaliști și oficiali ai guvernului iranian, inclusiv președintele Mahmoud Ahmadinejad au denunțat filmul. Ca și nuvela grafică, filmul a caracterizat perșii ca fiind o hoardă monstruoasă, barbară și demonică iar regele Xerxes portretizat androgin. Criticii au sugerat
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
totală a Marelui Canal este de 1.776 km. Înălțimea sa cea mai mare este în munții din Shandong: 42 m. Dimensiunea canalului și măreția sa a câștigat admirația multora de-a lungul istoriei, inclusiv Ennin călugărul japonez (794-864), istoricul persan Rashid al-Din (1247-1318), oficialul corean Choe Bu (1454-1504) și misionarul italian Matteo Ricci (1552-1610). Istoric, inundarea periodică adiacentă a Fluviului Galben a amenințat siguranța și funcționarea canalului. Pe timp de război digurile ridicate pe Fluviul Galben, uneori, au fost rupte
Marele Canal, China () [Corola-website/Science/321005_a_322334]
-
om nu avea dreptul să conducă Asia de Vest fără a fi hirotonit de Bel și preoții lui. Prin urmare Cirus și-a asumat în continuare titlul imperial de "rege al Babilonului". Imperiul Babilonian a fost absorbit de Imperiul Ahemenid (Persan) în 539 î.Hr.. Potrivit Bibliei, proorocul Daniel i-a prezis în visul nepotului lui Nabucodonosor sau într-o minune a lui Dumnezeu, decăderea Imperiului Babilonian. În cele din urmă, după moartea lui Nabucodonosor, a urmat la tron regele Belșațar. Perșii
Imperiul Babilonian () [Corola-website/Science/315344_a_316673]
-
î.Hr. până în august 520 î.Hr., an în care Darius a luat cu asalt orașul. Câțiva ani mai târziu, probabil în 514 î.Hr., Babilonul s-a revoltat din nou sub conducerea lui Arakha (Nabucodonosor al IV-lea). După recucerirea sa de către persani, zidurile Babilonului au fost parțial distruse. Cultura din Mesopotamia din epoca bronzului până în epoca fierului timpurie este adesea descrisă ca fiind "asiro-babiloniană" din cauza interdependentei culturale strânse dintre cele două centre politice. Printre cele mai importante repere privind cultura babiloniană se
Imperiul Babilonian () [Corola-website/Science/315344_a_316673]
-
Aceste biserici apar înfățișate pe mozaicurile din biserica Sf. Pudentiana din Roma și de la Madaba. În 415 biserica Sf. Sion a adăpostit pentru câțiva ani rămășițele pământești ale Sfântului Ștefan Mai târziu marea bazilică Sf. Sion a fost dărâmată de către persanii Sasanizi în anul 614 e.n., iar la scurt timp după aceea parțial restaurată de către patriarhul Modestus. Ea a fost iarăși distrusă până la temelie în anul 1009 de către califul musulman din Cairo, Al Hakim, și a fost reconstruită de către cruciați. Cruciații
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
So-fei-er" (numele său chinez), care se pare că a fost numit tatăl comunității musulmane din China. Înainte de venirea lui, islamul era numit în China "dashi fa" („legea arabilor”) ("tashi" sau "dashi" fiind transliterarea chineză a cuvântului „tazi”-numele folosit de persani pentru arabi). El i-a dat numele de "huihui jiao" („religia poporului huihui”). În timpul dinastiei Yuan (1271-1368), fondată de mongoli, un mare număr de musulmani s-au stabilit în China. Mongolii, o minoritate în China, le-au dat musulmanilor o
Islamul în China () [Corola-website/Science/317335_a_318664]
-
a purtat numele "Tabula" (care înseamnă „tablă” sau „masă”), un joc similar celui modern, în care obiectivul era eliminarea tuturor pulurilor proprii înaintea adversarului. Erau folosite trei zaruri, iar pulurile adverse erau mutate în sens opus. În secolul XI, poetul persan Ferdowsi îl declară pe Burzoe drept inventatorul jocului "nard", undeva în secolul al VI-lea. Ferdowsi descrie o întâlnire între Burzoe și conducătorii indieni care fac schimb de jocuri. Indienii îi prezintă fizicianului persan jocul de șah, iar acesta le
Table () [Corola-website/Science/316852_a_318181]
-
sens opus. În secolul XI, poetul persan Ferdowsi îl declară pe Burzoe drept inventatorul jocului "nard", undeva în secolul al VI-lea. Ferdowsi descrie o întâlnire între Burzoe și conducătorii indieni care fac schimb de jocuri. Indienii îi prezintă fizicianului persan jocul de șah, iar acesta le arată jocul nard, practicat cu ajutorul unor zaruri create din fildeș și arborele de tec. Jocul de table propriu-zis a apărut prima dată în Europa în secolul XI, și a fost repede adoptat de pasionații
Table () [Corola-website/Science/316852_a_318181]
-
II-lea î.e.n. Siria a fost ocupată pe rând de sumerieni, akkadiani, hitiți, asirieni, babilonieni, canaaniți, sirieni și fenicieni și s-a aflat în zona de interes a așa numitelor „popoare ale mării”. Apoi în 550 î.e.n. este cucerită de persani, cărora le urmează Alexandru cel Mare în 333 î.e.n., iar mai apoi romanii în 64 î.e.n. Istoria zbuciumată a Siriei continua și după antichitate, astfel începând cu 634 e.n. Siria este cucerită de arabi, în 1516 e.n. de otomani, iar
Istoria Siriei () [Corola-website/Science/328971_a_330300]
-
mutate în Mesopotamia. Două legiuni conduse de Gaius Flavius Fimbria (aproape 12 mii de oameni) au refuzat să plece și au fost o pradă ușoară pentru Mitridate al VI-lea. Legatusul roman a mobilizat sclavi ca să lupte alături de legionari, dar persanii au câștigat prima bătălie. Romanii au pierdut 500 de oameni și s-au retras. Mitridate a fost rănit în față de o săgeată, dar s-a recuperat în câteva zile. Bătălia de la Zela a fost o încercare a romanilor de a
Bătălia de la Zela (67 î.Hr.) () [Corola-website/Science/324947_a_326276]
-
încercare a romanilor de a recâștiga controlul zonei. Lupta a fost precedată de o tornadă ciudată; ambele părți au interpretat-o ca fiind o chemare la o bătălie finală, decisivă. Romanii au atacat tabăra de la Zela pe timp de noapte. Persanii au respins primul atac și i-au aruncat înapoi pe romani în tranșeele lor, care au fost mai curând "„înfundate cu romani morți”". Mitridate a fost grav rănit din nou, dar încă o dată un șaman pe nume Agari l-a
Bătălia de la Zela (67 î.Hr.) () [Corola-website/Science/324947_a_326276]
-
din populația Galileii și 1/3 din regiunea coastei erau evrei. Totuși, persecuțiile și crizele economice care au afectat și Imperiul Roman în secolul III au dus la o importantă emigrație a evreilor din Palestina către mult mai tolerantul Imperiu Persan Sassanid, unde exista deja o prosperă comunitate evreiască în zona Babilonului. La începutul secolului IV, Constantinopol a devenit capitala Imperiului Roman de Răsărit iar creștinismul a devenit religia oficială. Numele Ierusalim a fost reinstaurat și a devenit un oraș creștin
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
cu excepția locului său de desfășurare, undeva în apropiere de Narbonne. În 605, Agilulf a fost recunoscut de către împăratul bizantin Focas, care a fost nevoit să plătească despăgubiri regelui longobard și să îi cedeze Orvieto, alături de alte orașe. Contextul războaielor cu persanii îndrepta atenția Bizanțului către Orient, oferindu-i lui Agilulf o pauză necesară. El trebuia să pună capăt unor rebeliuni interne, iar avarii nu încetau să invadeze Friuli, unde l-au ucis pe ducele Gisulf al II-lea de Friuli, în
Agilulf al longobarzilor () [Corola-website/Science/324973_a_326302]