593 matches
-
persan 755. „Cartea e izvorul cunoștințelor.” Proverb persan 756. „Cartea-i mai scumpă decât o comoară.” Proverb persan 757. „Cartea e cheia științei și a înțelepciunii.” Proverb persan 758. „Neștiutorul de carte e la fel ca orbul la drum.” Proverb persan 759. „Copilăria e vremea când se învață cartea și respectul.” Proverb persan 760. „... nimeni nu-i azi pe lume care să nu aibă pasiune pentru cărțile despre pasiune.” Nezami 761. „Viața e scurtă, multe sunt cărțile și învățăturile; ia din
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
scumpă decât o comoară.” Proverb persan 757. „Cartea e cheia științei și a înțelepciunii.” Proverb persan 758. „Neștiutorul de carte e la fel ca orbul la drum.” Proverb persan 759. „Copilăria e vremea când se învață cartea și respectul.” Proverb persan 760. „... nimeni nu-i azi pe lume care să nu aibă pasiune pentru cărțile despre pasiune.” Nezami 761. „Viața e scurtă, multe sunt cărțile și învățăturile; ia din ele tot ce-ți trebuie!” Giami 762. „În singurătate, cartea e cel
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
odor: O lance, iar în dreapta un gladiu lucitor... Aici, în glia greacă ce-și poartă dârz măslinii. Soldat al Demeterei mă voi sădi adânc, Ca, mâine, când iscoade plecate pe oblânc Vor ispiti desișul de sulițe și flamuri, Să scapete persanii, pierind sub orizon! Vor fi zărit, hieratic, cu fulgere drept ramuri: Un trunchi bătrân de dafin înfipt la Maraton. CERCELUL LUI MISS Cățelei mele Cineva, închis în stupul dintre pruni, aruncă pietre... Dar cu-atîta vrăjmășie că nu poți să faci
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pe rezultanta forțelor de inerție imprimate inițial. Își plesni mânuțele a doua oară: Albert, ce-ai făcut? Ai descompletat serviciul meu de porțelan de Sėvres, pe care l-am moștenit de la mama, ai pătat irecuperabil cu zaț cel mai bun persan al meu, mi-ai vărsat și cafeaua mea preferată, marocană, mi-ai stropit și halatul de cașmir, pe care-l pui pe tine deși nu-ți dau voie să mi-l folosești, se lamentă ea cu necaz, cu glas ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dacă i se va permite numai să adauge la el adjectivul "activ". Desigur, și încă o dată, nu trebuie să-i imităm pe creștinii din Abisinia despre care el vorbise. Nu trebuia nici să ne gândim să ne asemănăm cu ciumații persani care își zvârleau zdrențele asupra pichetelor sanitare creștine, invocând cu glas tare cerul pentru a-l ruga să-i lovească cu ciuma pe acești necredincioși care voiau să combată răul trimis de Dumnezeu. Și nici, dimpotrivă, să fie imitați călugării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de Dumnezeu. Și nici, dimpotrivă, să fie imitați călugării din Cairo care, în timpul epidemiilor din secolul trecut, dădeau împărtășania ținând azima cu un clește spre a evita contactul cu gurile umede și calde în care putea să zacă microbul. Ciumații persani și călugării păcătuiau în mod egal. Căci pentru cei dintâi, suferința unui copil nu valora nimic, și pentru cei din urmă, dimpotrivă, teama foarte omenească de suferință năpădise totul. În ambele cazuri problema era ocolită. Toți rămâneau surzi la glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
K.K. în sala de așteptare? Sunt convinsă că-și face tratamentul acela nou, de la Paris, cu mască Botox, dar ea se jură că are fața aia încremenită pentru că se freacă douăzeci de minute, în fiecare seară, cu ulei de trandafiri persan. E o mincinoasă nerușinată. Nimeni n-arată atât de bine de la tratamentele naturiste. Dr. Fensler se iți de după ușă și intră în cabinet. —Julie, trebuie să închid. A venit. Deci, povestește-mi totul, mi-a zis. Te-ai despărțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Încoace, unele lucrări l-au consemnat: când s-a scufundat Titanicul, În noaptea de 14 spre 15 aprilie 1912, În largul Insulei Terra Nova, cea mai prestigioasă dintre victime era o carte, unicul exemplar al Rubaiatelor lui Omar Khayyam, Înțelept persan, poet, astronom. Voi vorbi doar În treacăt despre acest naufragiu. Alții decât mine au cântărit nenorocirea În dolari, alții decât mine au inventariat cum se cuvine cadavrele și ultimele cuvinte. După șase ani, nu mă mai obsedează decât acea ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-ți spun, aceste lucruri sunt Învăluite, suntem, tu și cu mine, de aceeași parte a vălului, iar când acesta va cădea, nu vom mai fi acolo”. După o săptămână de drum, ajung la Isfahan. XII Esfahane, nesf-é djahane!, spun astăzi persanii. „Isfahan, mijlocul lumii!” Expresia s-a născut la multă vreme după epoca lui Khayyam, dar deja În 1074 exista o sumedenie de cuvinte de laudă aduse orașului: „pietrele sale, zăcămintele de galenă, albinele, iarba de șofran”, „aerul este atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Omar Îl contemplă Îndelung. Mii de Întrebări Îi străbat mintea, dar le Îndepărtează fără a căuta să le răspundă. Hotărârea sa e luată, În mod irevocabil. O legendă trece din carte-n carte. Ea vorbește despre trei prieteni, despre trei persani care au marcat, fiecare În felul său, Începuturile mileniului al doilea: Omar Khayyam, care a scrutat lumea, Nizam al-Mulk, care a guvernat-o, Hasan Sabbah, care a terorizat-o. Se spune că ar fi studiat Împreună, la Nishapur. Ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
trei ani ai șederii au fost consacrați observatorului din Isfahan, el a supravegheat construcția, confecționarea materialului, a pus la punct noul calendar, inaugurat cu pompă În prima zi a lunii Favardin a anului 458, adică pe 21 martie 1079. Care persan ar putea să uite că, În acel an, datorită calculelor lui Khayyam, preasfânta sărbătoare a Nourouz-ului a fost mutată, că noul an, care trebuia să cadă la jumătatea Zodiei Peștilor, a fost amânat până la primul răsărit de soare din Berbec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Îi va face să tremure pe sultan și viziri. Cu nu prea multă vreme În urmă, când ne-am născut tu și cu mine, Isfahan-ul aparținea unei dinastii persane și șiite, care-și impunea legea asupra Califului din Bagdad. Astăzi, persanii nu mai sunt decât slugile turcilor, iar prietenul tău Nizam al-Mulk este cea mai josnică slugă a acestor nepoftiți. Cum poți spune că adevărul de mai ieri e de neconceput pentru mâine? — Timpurile s-au schimbat, Hasan, turcii au luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mai sunt decât slugile turcilor, iar prietenul tău Nizam al-Mulk este cea mai josnică slugă a acestor nepoftiți. Cum poți spune că adevărul de mai ieri e de neconceput pentru mâine? — Timpurile s-au schimbat, Hasan, turcii au luat puterea, persanii sunt Înfrânți. Unii caută, asemeni lui Nizam, o Înțelegere cu Învingătorii, alții, ca mine, se refugiază În cărți. — Iar alții continuă să lupte. Astăzi nu sunt decât o mână, mâine vor fi cu miile, o armată numeroasă, hotărâtă, de neînvins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
e poreclită „Chinezoaica”. S-a născut la Samarkand, dintr-o familie originară din Kashgar, și, asemenea fratelui ei mai mare, Nasr Han, chipul nu-i dezvăluie nici un amestec de sânge străin, nici trăsăturile semite ale arabilor, nici trăsăturile ariene ale persanilor. Este, de departe, cea mai vârstnică dintre soțiile lui Malik Șah. Când s-a căsătorit cu el, acesta n-avea decât nouă ani, iar ea unsprezece. Răbdătoare, a așteptat ca el să se coacă. I-a atins primul tulei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ruga a devenit un act de necredință. În schimb, vinul, socotit de Coran drept băutura paradisului, era, de acum Înainte, Îngăduit; a nu bea vin era un semn clar al lipsei de credință. Când acestea fură rostite, relatează un istoric persan din epocă, adunarea se puse pe cântat din harpă și din flaut, și pe băut vin fără fereală, chiar pe treptele podiumului. Reacție excesivă, pe măsura exagerării practicate de Hasan Sabbah În numele Legii coranice. În curând, succesorii Mântuitorului se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la piept o carte, am Întrebat-o ce citea.” Exact În acel moment, Omar Khayyam a pătruns În viața mea. Ar trebui chiar să spun că el mi-a dat naștere. Mama tocmai terminase Les Quatrains de Khéyam, traduits de persan par J.-B. Nicolas, ex-premier drogman de l’Ambassade française en Perse, publicată În 1867 de Tipografia imperială. Tata avea În bagaje The Rubáiyát of Omar Kháyyam În traducerea lui Edward FitzGerald, ediția din 1868. „Încântarea mamei tale n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Într-adevăr, că marele conducător al șiiților pusese În circulație o proclamație uluitoare: „Orice persoană care va consuma tutun se va situa În stare de răzvrătire Împotriva Imamului Timpului, grăbi-i-ar Dumnezeu venirea”. De azi pe mâine, nici un singur persan nu-și mai aprinse vreo țigară. Narghilelele, celebrele kalyans, au fost puse la locul lor sau sparte, negustorii de tutun au tras oblonul. Până și printre soțiile șahului prohibiția fu respectată strict. Monarhul Își ieși din minți, Îl acuză, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Întrucât protestele mele au apărut ca o manifestare de modestie care reprezintă, o știe toată lumea, semnul adevăraților savanți. Serata a Început la apusul soarelui, dar gazda mea insistase să vin mai devreme; dorea să-mi arate culorile grădinii sale. Un persan, dacă are un palat, după cum era cazul tatălui lui Fazel, caută arareori să-l arate oaspeților, Îl lasă deoparte În favoarea grădinii, unicul său subiect de mândrie. Pe măsură ce soseau, invitații apucau cupele și se așezau În preajma cursurilor de apă, naturale sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
metalică, lovise un aisberg. Pieriseră șapte marinari din ținutul nostru. Nenorocoasa navă se numea Persia. Oamenii mării nu glumesc cu semnele destinului. Astfel Încât am socotit necesar să remarc, În introducerea la articolul meu, că „Persia” reprezenta un termen impropriu, că persanii Înșiși Își numea patriau „Iran”, prescurtarea unei expresii foarte vechi, „Airania Vaedja”, Însemnând „Țara Arienilor”. L-am evocat, după aceea, pe Omar Khayyam, singurul persan despre care majoritatea cititorilor mei auziseră deja vorbindu-se, citând din opera lui un vers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
necesar să remarc, În introducerea la articolul meu, că „Persia” reprezenta un termen impropriu, că persanii Înșiși Își numea patriau „Iran”, prescurtarea unei expresii foarte vechi, „Airania Vaedja”, Însemnând „Țara Arienilor”. L-am evocat, după aceea, pe Omar Khayyam, singurul persan despre care majoritatea cititorilor mei auziseră deja vorbindu-se, citând din opera lui un vers marcat de un profund scepticism, Paradis, Infern, va fi călcat oare cineva prin aceste ținuturi aparte? Util preambul Înainte de a mă ocupa, În câteva paragrafe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Persiei și Golfului Persic. Poziția dlui Naus părea de nezdruncinat; așa a și rămas până În momentul În care protectorul său a fost zdruncinat el Însuși. Faptul s-a produs mai repede decât se așteptau până și cei mai visători dintre persani. Și În doi timpi. Mai Întâi, războiul cu Japonia, care, spre surpriza lumii Întregi, s-a Încheiat prin Înfrângerea țarului și distrugerea flotei acestuia. Apoi furia rușilor, provocată de umilirea la care fusese supuși din pricina unor conducători incompetenți: revolta marinarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Pretutindeni corturi, grupate pe bresle. Acolo viața se organizase rapid, o bucătărie era instalată În spatele pavilionului străjilor, Între diferitele „cartiere” circulau cazane enorme, fiecare masă ținea trei ore. Nici un fel de dezordine, puțin zgomot, oamenii ceruseră refugiu, bast, după cum spun persanii, altfel zis, se dedicau unei rezistențe strict pasive, la adăpostul unui sanctuar. Existau mai multe sanctuare În regiunea Teheranului: mausoleul șah-Abdul-Azim, grajdurile regale și, cel mai mic dintre toate, tunul pe roți din Piața Topkhane: dacă un fugar se agăța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În biroul său decât de câteva minute, nu-l acuzasem de nimic, nu-i cerusem nimic. M-am mulțumit, așadar, să dau politicos din cap. El continuă: — Atunci când un misionar dă dovadă de indiferență În fața nenorocirilor care-i copleșesc pe persani, când un Învățător nu mai Încearcă nici o bucurie În fața progreselor elevilor săi, Îl sfătuiesc ferm să plece Înapoi În Statele Unite. Se Întâmplă ca entuziasmul să se răsufle, mai ales la cei mai tineri. Ce poate fi mai omenesc? Odată Încheiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și-a manifestat atât de zgomotos dezaprobarea față de crimă, Încât a fost dat el Însuși morții. Bineînțeles, cum n-au Întotdeauna la Îndemână un european pe care să-l facă să urce pe scenă, iau atunci un turc sau un persan cu tenul deschis. Dar, de când se află Baskerville la Tabriz, s-a apelat constant la el pentru acest rol. Îl joacă de minune. Și plânge de-adevăratelea! În acel moment, bărbatul cu sabie revine, țopăie zgomotos În jurul lui Baskerville. Ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pierdu iarăși Într-o contemplație tăcută. Apoi, anevoios: Când am sosit În această țară, nu reușeam să Înțeleg de ce nobili domni bărboși sângerează și se flagelează pentru un omor comis acum o mie două sute de ani. Acum am Înțeles. Dacă persanii trăiesc În trecut, este pentru că trecutul e patria lor, pentru că prezentul le este un ținut străin, unde nimic nu le aparține. Tot ce simbolizează pentru noi viață modernă, expansiune eliberatoare a omului, pentru ei reprezintă semnul dominației străine: șoselele Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]