105,959 matches
-
străini de talia unui Marouzeau sau Carcopino. Cu alte cuvinte, în scurtă vreme s-a făcut în domeniul filologiei clasice saltul în Europa. Mai menționez că Revista Clasică era deschisă tineretului și că atunci au început să se afirme viitoare personalități precum Dionisie Pippidi și Valentin Georgescu. A intervenit cezura produsă de instaurarea comunismului și abia în timpul destinderii hrușcioviene tradiția a putut fi restabilită prin apariția revistei Studii Clasice care, pe drept cuvânt, s-a impus în lumea academică europeană. Dar
Asanarea vieții academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10403_a_11728]
-
care să fie o casație în acest domeniu? Așa ceva ar fi cu adevărat necesar. Reluarea discuției pe marginea modului în care se acordă titlurile academice la noi de către Alexandru Baumgarten a fost oportună. Ea trebuie continuată de cât mai multe personalități din elita intelectuală, pentru a putea declanșa operația de asanare a învățământului și a vieții academice românești. Ministerul Educației trebuie să ia măsuirile care se vor impune pentru a ne reașeza pe coordonata europeană. Dacă în domeniul economic un guvern
Asanarea vieții academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10403_a_11728]
-
De ce se bucură de audiență jurnalele și cărțile de memorii? În primul rând ele completează cu date inedite informația legată de anumite evenimente istorice: un fost deținut poate oferi mărturii șocante legate de regimul carceral din anii regimului comunist, o personalitate istorică relevă resorturile secrete care au dus la luarea unei anumite decizii (să zicem, arestarea mareșalului Antonescu), un martor direct dezvăluie care a fost comportamentul participanților la o reuniune încheiată cu un rezultat inexplicabil (cum ar fi cedarea Basarabiei și
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
luarea unei anumite decizii (să zicem, arestarea mareșalului Antonescu), un martor direct dezvăluie care a fost comportamentul participanților la o reuniune încheiată cu un rezultat inexplicabil (cum ar fi cedarea Basarabiei și Bucovinei în urma Pactului Ribbentrop-Molotov). Apoi, în cazul marilor personalități, cititorii au ocazia să reconstituie modul de gândire al celui în cauză, aspectele cotidianului care îi atrăgeau atenția, modul în care se situa la nivelul vieții culturale și/sau politice. Indirect, acest tip de memorialistică poate fi luat și drept
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
și un cititor virtual, Gheorghe Crăciun pare a se preocupa doar de comunicarea cu sine însuși. Toate afirmațiile din carte sunt convingerile sale intime, nenegociabile, de care cititorul poate cel mult să ia act, eventual pentru a înțelege mai bine personalitatea (exacerbată?) a prozatorului. Tonul sentențios nu lasă loc de replică, siguranța este totală, nu există nici o nuanță dubitativă, chiar dacă unele dintre afirmații ar trebui să comporte, cu siguranță, discuții. Gheorghe Crăciun nu intenționează însă să pună în discuție idei. El
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
poate vorbi de așa ceva) este imoralitatea. Adică exact opusul afirmației autorului "falsului jurnal". Cugetările lui Gheorghe Crăciun, generos risipite în paginile volumului, au rostul unor fișe care ar putea intra în corpul unor viitoare romane pentru mai buna creionare a personalităților unor eroi fictivi. Altminteri, dincolo de aerul lor apoftegmatic, revelațiile raționamentelor nu se impun mereu cu puterea evidenței: " ŤOprește-te clipă!ť Mai important decât orice în această vorbă celebră mi se pare curajul de a crede că timpul s-ar putea
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
securistul care a redactat textul a făcut-o cu gîndul că se prăbușește regimul și că are datoria de a mînji un intelectual în plus pentru a scoate Securitatea mai curată. În anii '70, Securitatea primise sarcina de recuperare a personalităților exilului, pentru a lustrui imaginea regimului Ceaușescu. Securitatea primise această sarcină pe linie de partid, nu acționa de capul ei. Or, de unde știm că Securitatea nu raporta false racolări sau false cooperări cu intelectuali de mîna întîi, pentru a nu
Informatorii abjecți și securiștii onorabili by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10420_a_11745]
-
înzestrat cu spirit critic, care știe măsura exactă a lucrurilor, și nu se ferește să-și facă auzit punctul de vedere atunci când este cazul. Covorul cu scorpioni este o carte mozaic, compusă din douăsprezece fragmente memorialistice definitorii pentru a marca personalitatea intelectuală a lui Gelu Ionescu. Ele trec în revistă întreaga existență a autorului, cu aspectele sale esențiale, dar și cele neglijabile, oamenii pe care i-a cunoscut, înfrângerile, bolile, dar și momentele de luminoasă împlinire. Diferențele valorice dintre fragmente sunt
Spovedaniile unui exilat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10425_a_11750]
-
a stilului de viață german demonstrează mult spirit de observație și forță de analiză. Capital rămâne însă amplul capitol despre Tudor Vianu. Aproape totul este citabil. Mă voi opri doar la un foarte scurt fragment memorialistic din care afli despre personalitatea profesorului mai multe lucruri decât din toate istoriile literaturii române: Am avut nu destule ocazii de a-l vedea pe Profesor în intimitate sau în cercul restrâns al catedrei; nu-mi amintesc să-l fi văzut vreodată râzând, ci doar
Spovedaniile unui exilat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10425_a_11750]
-
și percuție: rafinament trimbral, suflu componistic, o anume spiritualizare a discursului (în sens francez, firește). Cu siguranță, diaspora românească a avut și are creatori originali, necăzuți din mantaua cuiva. Ce n-a avut a fost un dialog componistic purtat între personalități distincte, posibile fragmente ale aceluiași deziderat. Costin Miereanu ar fi putut însemna un început al acestui dialog. Iar dacă nu a fost să fie, asta ține și de plăcerea monologului pe care în general compozitorul român, oriunde s-ar afla
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
sincretismul artelor favorizează pe de o parte somaticul, ca sentiment vital ori colecție a tuturor funcțiunilor viscerale și al ecourilor pe care acestea le trimit în conștiința, iar pe de altă parte canavaua pe care se brodează principalele manifestări ale personalității. Deficitul de individualitate se estompează astfel odată cu senzația funcționării și a reîntregirii. Damien Charron știe acest lucru. Știe și că a fi compozitor este o povară mult mai grea decât a exersa meseria de tălmăcitor al sincretismului artistic. Și va
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
aceasta din urmă, la context. Cu un asemenea om avizat, dialogul devine firesc și serios. Și mai e ceva. Iolanda Malamen nu caută doar "vedete", știind bine că vizibilitatea nu are neapărat legătură cu valoarea și că există la noi personalități mai puțin cunoscute de marele public care au lucruri foarte interesante de spus. Iată, de exemplu, în CULTURA nr. 29, din 6 iulie, transcrierea convorbirii purtate cu pictorul octogenar Ervant Nicogosian. Pe care îl incită să povestească despre cele cinci
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10465_a_11790]
-
Dan Dediu Cultura muzicală occidentală are la bază personalitatea muzicianului complet, definit prin contopirea creatorului de muzică cu interpretul. Compozitorul a fost întotdeauna interpret: el producea lucrări pe care le cânta fie singur, fie cu un grup de prieteni muzicieni, care la rândul lor erau de multe ori compozitori-interpreți
Ethosul absent by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10480_a_11805]
-
înțeleagă și să o simtă - i se ia pur și simplu satisfacția interioară, plăcerea secretă care îl face un vehicul al energiilor vitale, un vrăjitor. În secolul 21 asistăm la o ofensivă a creativității interpretului. Asociată în mod tradițional cu personalitatea compozitorului, creativitatea migrează în actualitate din zona compozitorului în cea a interpretului, care-și asumă rolul complex de interpret-compozitor. Astfel pot fi înțelese fenomene ca renașterea muzicii vechi (N. Harnoncourt), transcripțiile creatoare (Kronos Quartet), fuziunea între diferite muzici (fenomen previzibil
Ethosul absent by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10480_a_11805]
-
iar cărțile lui au fost scoase din toate bibliotecile publice. În acei ani grei de restalinizare, în Cehoslovacia a început să se formeze un nucleu de intelectuali disidenți - cu aceeași soartă ca a lui Ivan Klíma - din care făceau parte personalități precum dramaturgul Václav Havel, prozatorul Ludvík Vaculík, scriitorul Pavel Kohout, juristul Petr Pithart și alții. Mulți dintre ei își câștigau pâinea ca fochiști sau spălători de geamuri (Klíma a lucrat, o perioadă, ca măturator de străzi), nerenunțând însă la scris
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
ce acordă atenție nu doar "dezastrelor" personale ci și celor politic-sociale, ultimele provocîndu-le nu o dată pe cele dintîi. O excepție pare s-o constituie Jeni Acterian, adolescenta genialoidă ce-și scrutează necruțător viața intimă, e drept în contextul menționării unor personalități de la finele perioadei interbelice. Exhibarea "ratării" sale are aerul a prefața impasul crunt al unei generații confruntate cu totalitarismul. "Am o conformație de om ce va rata, mărturisește diarista fără ocol. Sînt leneșă, comodă, egoistă și fără prea mare energie
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
1893, este astăzi complet neinteresant și vetust. Ca dramaturg, a fost foarte productiv, exploatând subiectele istorice, dar abundența retorică îl face greu de suportat. Și totuși, I. Negoițescu l-a considerat pe Iorga funciarmente un dramaturg, în fondul originar al personalității sale: "Concepând istoria ca teatru, Iorga impune elementelor ei caracteristice să fie integrate într-o construcție dinamică" - afirmă criticul în sinteza sa din 1991. În viziunea sa grandioasă, Iorga înfățișează "tragedia acestui neam omenesc", desfășurată în scene, acte și conflicte
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
închegat și organic, teatrul lui Iorga, în marginile încăpătoare a vreo cincisprezece drame (ceea ce e considerabil). Restul imens, oricâte parțiale ecouri prelungi ar avea, nu constituie decât eșafodajul impresionant al acestui corpus dramaturgic, sau mirajul în neîntreruptă dispersiune al unei personalități". E o judecată critică severă și surprinzătoare, dar care nu are alți adepți decât I. Negoițescu. Opera lui Nicolae Iorga mi se pare mai rezistentă în latura sa de proză artistică, oscilând între înclinațiile romantice și apetențele realiste. Călător infatigabil
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
nu au depășit o cumințenie oarecum scolastică în abordare (primul), sau un entuziasm nejustificat pentru sonoritățile de tip rock (cel de-al doilea). Nici formația Centrului universitar București nu a convins în totalitate, deși doi dintre componenții ei au deja personalități bine conturate: vocalista Irina Sârbu și bateristul Laurențiu Ștefan. Referitor la maturitatea de ansamblu, am căzut de acord cu ceilalți colegi din juriu (Alex Șipa & Marius Dumitru) că trupa Young Blood a Facultății de Muzică din Timișoara a etalat programul
Încă o săptămână de jazz la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/10523_a_11848]
-
pe Andrei Șerban la un capăt de drum sau de lume sau de viață. Curajul de a călători pe un drum al aventurii, pe un drum pe care căutarea absolută pare să fie descifrarea vieții și a teatrului, a propriei personalității este un curaj asumat, pe care-l înțeleg citind și cartea. O biografie este una din ipostazele lui Andrei Șerban. Una dintre poveștile vieții sale în care discursul nu este revanșard, în care umorul fin, ironia și autoironia se amestecă
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]
-
în discursul său filosoful și profesorul Andrei Marga. Asta a ridicat și mai mult cota momentului, a emoției pe care am avut-o. Și pe care nu am avut nici un chef să o disimulez. Aula Magna, superbă, solemnă, impunătoare, aristocratică. Personalități. Elită academică. O prezență strălucită a lui Andrei Marga, laudatio inspirat susținut de profesorii Liviu Malița și Ion Vartic. O lecție inaugurală profundă, nou prilej de a întoarce fața către sine, către drumurile vieții și ale creației, susținută cu distincție
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]
-
apusene nu ezitau să publice studii importante în acestea. Eliminarea profesorilor cu reală valoare și vocație a condus la degradarea sistemului de învățământ și la promovarea unor nulități incapabile de un demers intelectual în adevăratul sens al cuvântului. Chiar și personalitățile care se situau pe poziții "progresiste", de pildă Călinescu, au fost umilite și eliminate pentru ani buni, dacă nu definitiv, din învățământ. Chestiunea titlurilor academice este mult prea importantă pentru a nu fi discutată cu toată seriozitatea. De curând în
Despre titlurile academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10506_a_11831]
-
la Pescărușul lui Cehov sau la Doamna Dalloway, ecranizarea romanului de Virginia Woolf... - Nu. Din punctul meu de vedere, meseria de actor nu are nimic de-a face cu ceea ce prefer sau cu ceea ce nu prefer. Încerc să uit de personalitatea mea și să intru în pielea personajului cît de mult pot, aceasta este principala mea responsabilitate. În ceea ce privește rolul Clarissei Dalloway, scenarista Eileen Atkins a scris acest rol special pentru mine. - Au mai fost cazuri de personaje de film care vă
O artistă veterană by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10524_a_11849]
-
specialist în Heliade-Rădulescu și în problematica exilului - de la cel postpașoptist la cel postbelic -, își introduce și aici subiectele și temele preferate, abordându-le cu aceeași siguranță și cu noi nuanțe. Un text (o comunicare la Academie) se intitulează Heliade și personalitatea lui, conturând un portret frumos și exact al scriitorului în mantie albă împărțit între antiteze și aspirând la armonioasa lor echilibrare. O secțiune întreagă, apoi, din volum e dedicată exilului literar românesc, cu analize amănunțite ale unor apariții editoriale recente
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
vorbește despre Paul Neagu, chiar și acum, după ce arta lui s-a istoricizat, este invocat aproape mecanic sculptorul. Dar în egală măsură s-ar putea aminti pictorul, desenatorul, teoreticianul, profesorul, actantul în happeninguri și în performance, poetul ș.a.m.d. Personalitatea lui și întregul său profil cultural sînt abuziv minimalizate, însă, dacă ne referim doar la una sau la alta dintre aceste activități. Pentru că Paul Neagu reprezintă acea categorie de artiști sau, mai curînd, acel caz de artist, pentru care fragmentarea
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]