986 matches
-
situează de fapt par excellence Într-o autoideologizare ordonată, confesiune voalată În dezvăluirea traiectoriilor lor - ca să reluăm cuvintele lui Aloïs Hahn (1986). În interviurile pe care foștii nomenklaturiști ni le-au acordat, care este partea pertinentă a discursului lor, această pertinență care ne permite să-i Înțelegem Într-o situație contextuală, și nu reconstruită? Această Întrebare s-a aflat În centrul abordării noastre, iar aceasta trebuia, În mod necesar, să integreze coerențele afișate și ambiguitățile inevitabile. O frază ca aceasta: „Capitalismul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
cibernetice ale conexiunii directe și inverse. Transformarea mediului extern în mediu intern, sau formarea unui mediu intern care contracarează acțiunea mediului extern, acțiune perturbatoare, constituie după Emil Racoviță esența viului. În felul acesta vrea Emil Racoviță să ne convingă asupra pertinenței teoriei evoluționiste și o face cu argumente de o surprinzătoare actualitate și în zilele noastre. În ceea ce privește specia, Emil Racoviță se străduiește să o definească în așa fel încât să fie atotcuprinzătoare. Răspunzând la afirmațiile unor biologi care declarau că specia
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
în funcție de atribuțiile ce le revin, unii vor fi mai preocupați de cele de care răspund în mod direct. Activitățile de control prezentate se intercondiționează și se completează reciproc, contribuind la coerența și ierarhizarea care trebuie date ansamblului și care asigură pertinență și vigoare organizației. În concluzie: relația dintre obiective și misiunea ce trebuie îndeplinită este directă, deoarece obiectivele se fixează în funcție de misiune, astfel încât nu pot să existe obiective definite fără o misiune precisă și invers, o misiune fără obiective; la rândul
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
în sensul pe care îl dă Kuhn acestei expresii. Ce câștigăm dacă numim o perioadă benefică din istoria științei politice prin expresia "știință normală"? Tot atunci, în cartea lor Competing Paradigms in Comparative Politics, Holt și Richardson se întreabă asupra pertinenței conceptului de paradigmă în știința politică comparată 9. În știința politică comparată nu există o concepție dominantă, general admisă, adică o paradigmă. Conform unui inventar efectuat pe trei reviste americane dedicate comparațiilor din perioada 1982-1997, referințele la paradigme nu reprezintă
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
impactul mediului. Nu există două națiuni în lume care să permită cercetătorului să măsoare influența religiei protestante asupra anumitor reguli de proprietate, în condițiile în care toate celelalte variabile să fie identice. Tot ceea ce poate face cercetătorul este să mărească pertinența concluziilor sale alegând cu atenție entitățile sociale și politice pe care le va compara. Pentru cercetătorul care studiază sisteme politice, analogiile trebuie căutate fie în mediul sociocultural al acelor sisteme, fie în structurile și modurile lor de operare. Omogenitatea va
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
nou medievalism; * piața optimă sau piața pertinentă. Probleme de studiat: * Ce înțelegeți prin integrarea regională? * În ce raport se găsesc cele două tendințe majore ale contemporaneității: globalizarea și regionalizarea; * Cine sînt principalii actori ai cooperării regionale? * În ce măsură eșalonul regional are pertinență, din punct de vedere economic, în raport cu cel național? * Va fi Europa viitorului una a regiunilor? * Cum se explică fenomenele de dezintegrare regională (URSS, Iugoslavia, Cehoslovacia ș.a.)? * Ce înseamnă regionalism deschis și regionalism închis? * Cum se articulează regionalizarea la nivel subnațional
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
13). G Călinescu... "După ce ai încheiat un interesat, și nu o dată încântat exercițiu de lectură pe paginile publicisticii călinesciene, constați că în transparența lor, indiferent de conținut, descoperi peste tot detalii de autoportret interior. E o lectură în palimpsest, de pertinență psihologică, la care te obligă umbra autorului insinuată sub mantia unui dublu sau proiectată direct. Direct sau nu, autoportretele au întotdeauna un caracter defensiv. Ascetul de bibliotecă, hipersensibil, nu este un egolatru, sau cel puțin neagă că ar fi, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Ciprian Șiulea procedează la o critică amănunțită, contestând-o „din perspectiva adevărului, în sensul general de confruntare cu realitatea”, nu pentru a o respinge în numele unei alte versiuni, proprii, despre p. românesc, ci preocupat să examineze „coerența internă a demersului, pertinența acestui discurs în contextul imediat al culturii române”. Reamintind trăsături definitorii - „Postmodernismul înseamnă, pe scurt, declinul transcendenței, relativizarea valorii și conștientizarea caracterului de convenție al reprezentărilor noastre despre lume, despre noi înșine și despre creațiile noastre, în particular, literare. Odată cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
fi înțeles în perspectiva unei hermeneutici eshatologice de factură etico-religioasă, tocmai fiindcă numai pe acest temei se poate înainta în cunoașterea Ființei. Ființarea, cu toată spectralitatea sa, se oferă intelectului în maniera cea mai adecvată, doar profitând de „excedentul” de pertinență caracteristic imago-exemplarității. Platon apelează la mitoimagine din rațiuni de eficiență persuasivă. În acest sens, mitul se dovedește a fi „organul” indispensabil oricărei gândiri care urmărește să acceadă la esențe. De aceea pentru Platon, mitul nu ține de imaginar (înțeles în calitate de
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
devine revoluționar făcând trecerea de la comportamentul apropriaționist la cel intervenționist, că singurul criteriu de legitimare care subzistă, astfel, ar fi cel al justeței analizei politice (etc.), Rochlitz indică faptul că evaluarea unei opere de artă nu se mai face în funcție de pertinența ei estetică, ci în raport cu gradul de conștientizare politică. Tocmai în raport cu această "conștiință politică", în țările comuniste politicul voia să schimbe societatea printr-o artă propagandistă (de recomandare), în vreme ce, în țările capitaliste societatea intenționează să schimbe politica apropriindu-și arta subversivă (de
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
țară și ca popor, este cea creată prin marea Unire din 1918379. Această convingere a fost documentată amănunțit, în consonanță cu ideologia vremii 380, confirmând "științific" o întreagă literatură de popularizare. Familiaritatea subiectului, opțiunea categoric pozitivă și abundența demonstrațiilor de pertinență istorică au contribuit, deopotrivă, la realizarea unui consens tacit asupra valorii comemorative a momentului 1 decembrie 1918. Din această perspectivă, alegerea noii zile naționale a României, după înlăturarea lui Nicolae Ceaușescu, nu a fost surprinzătoare. Trebuie să reamintim că, în
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
care permitea aplicarea de note și calificative fiecărei țări sau națiuni, În funcție de gradul ei de „Înapoiere” sau „dezvoltare”, În raport cu standardul ideal al „lumii civilizate”, fasonat În Europa Occidentală. O problemă importantă pe care o ridică această situație este aceea a pertinenței, a „Îndreptățirii” sistemului de standarde și reprezentări elaborat de Occident. Oare lucrurile nu stau cumva „chiar așa” cum le interpretează viziunea respectivă? Modernizarea, pe calea parcursă de Occident În secolele XVIII-XX, nu este oare singura alternativă viabilă de dezvoltare a
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
foucaldiană. Tot ceea ce pot spune este că Încercarea de a ieși dintr-o atare dilemă presupune asumarea unei perspective ideologice, implicată și moralizatoare, așa că prefer să las fiecărui cititor posibilitatea de a-și exprima opțiunea sau chiar de a contesta pertinența Întrebărilor de mai sus, fără a-mi mai preciza și argumenta propriul punct de vedere. Altă problemă care merită să fie amintită privește efectele psihologice multiple pe care le generează situarea privilegiată a Occidentului, a sistemului său de valori și
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
revine Încă o dată asupra subiectului În 1809, când scrie că româncele din comitatul Sătmarului „au forme rotunde și o frumusețe deosebită” (Szirmay Antal, Szathmár vármegye..., vol. I, p. 10). György László XE "László" , op. cit. Ibidem, pp. 71-73. Ibidem, pp. 73-74. Pertinența „caracteristicilor naționale” este susținută cu o argumentație identică (experiența nemijlocită este cea care le confirmă, iar respingerea lor echivalează cu refuzul realității) de către ziaristul american contemporan Robert Kaplan - autorul unor relatări de călătorie de mare succes, prin același Orient bântuit
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
foarte evident de pe ce poziții vorbeați. La un moment dat, domnul Shifter l-a Întrebat, cred, pe Stelian Tănase: „Domnule Tănase, cum definești democrația? Dumneata te definești ca democrat?”. La care Stelian Tănase a dat un răspuns de foarte mare pertinență și bun-simț: „Pentru mine, democrația este un regim politic care știe să apere drepturile minorității”. Sunt implicate aici o mulțime de alte lucruri, printre care libertatea presei. Domnul Shifter a dat, desigur, un răspuns provocator, Întrebând ce facem atunci cu
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
opere de artă. Vouilloux propune să renunțăm la a-l folosi în favoarea unei perifraze de tipul "descrierea unei opere de artă într-un text literar". Desigur, polemicile privitoare la definirea termenului și la necesitatea utilizării lui privesc în primul rând pertinența adoptării unui termen din retorica clasică în cea modernă. Cristina Sărăcuț comentează în capitolul I al lucrării sale câteva teorii care privesc termenul ekphrasis, dar, se poate observa din analizele făcute că privilegiază definiția modernă a termenului, adică "descrierea operei
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
pe sentimente și aspirații concrete, apărute în procesul muncii. De aceea considerăm munca drept sursă a miturilor."299 Yuan Ke mai susține că principala cauză a slăbirii miturilor (chinezești în această speță) este istoricizarea lor (idee susținută de altfel cu pertinență și de către analiști plasați pe poziții decente) sub influența confucianistă, iar după ce sunt înscrise în istorie, cele transmise anterior oral pierd din amploare și pondere, însă această evoluție este dictată de către clasa exploatatoare (nici nu se putea altfel!), care "controlează
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
la o reînnoire de o amploare mai mare sau mai mică a genurilor vorbirii. (1984: 271) Bahtin a dezvoltat astfel un proiect care corespunde în parte golului lăsat de întreruperea prematură a operei lui Benveniste. Lucrările Cercului lui Bahtin demonstrează pertinența proiectului lingvistului francez și propun ca analiza textuală a discursurilor să fie așezată sub acest dublu patronaj. Referințe și lecturi recomandate Despre " Nota" lui Saussure - Jean-Michel ADAM: "Discours et interdisciplinarité. Benveniste lecteur de Saussure", Cahiers Ferdinand de Saussure 54, Genève
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
această distincție este chemată să se estompeze. Încă de la începutul anilor 1980, lingvistica textuală a extins observația faptelor cotextuale de textură și de structură la cea a intenționalității (axa producerii) și a accesibilității (axa receptării-interpretării) textului, adică o evaluare a pertinenței contextuale. 3.2. O pragmatică textuală? Propoziția și combinațiile de propoziții în fraza complexă constituie unitatea maximală a analizei lingvistice clasice. Pragmatica transfrastică reduce de asemenea textualitatea la "înlănțuiri de două enunțuri și de două replici dialogice" (Stati 1990: 12
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Fie că o numim "enunțare", fie "clauzulă" (Berrendonner 1990 și 2002) sau "act textual" (Roulet 2001), această micro-unitate semantică este menită să fie introdusă în memoria discursivă. Vom ilustra decupajul unităților textuale minimale prin exemplul construcțiilor detașate și al relativelor. Pertinența remarcilor "prudente și relativiste" ale lui J. Gardes Tamine este însoțită de o limitare la paragraf și la strofă a unităților intermediare situate între perioadă și unitatea text. Cele două componente ale textului în proză și în versuri sînt unități
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
mulțime, subliniate grafic împreună cu părțile de discurs încă acoperite de ele și așezate între paranteze drepte. Durata lor a fost precizată atunci cînd a putut fi măsurată destul de fiabil. Sînt semnalate trei tipuri de pauze: • Pauzele simple de respirație [/], de pertinență, dar care constituie un aspect al ritmului vorbirii. • Pauzele marcate [//] sînt indicii puternice ale ritmicității discursului imprimate de vorbitor. Astfel pot fi identificate schimbările de viteză a elocuțiunii. Ele pot fi legate și de faptul că oratorul vrea uneori să
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de pildă). Discursul publicitar exploatează inacceptabilitatea logico-semantică din T34, facînd-o să funcționeze la un cu totul alt nivel. I se cere cumpărătorului de alimente pentru pisici, proprietar al unui animal domestic, să aleagă în funcție de presupusul gust al acestuia din urmă. Pertinența sloganului este deci recuperabilă interpretativ. Succesul ei, de aproape douăzeci de ani, dovedește că interpretarea unui enunț ficțional nu este un obstacol în calea comunicării și că această funcționare a discursului nu este rezervată numai literaturii și poeziei. T12 prezintă
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Sabine Azema este de o grație infinită. Operațiunea de descompunere a unui întreg în părți și părți ale părților are tendința să fărîmițeze obiectul discursului. În principiu infinită, această operațiune este de fapt constrînsă pragmatic de căutarea selectivă a unei pertinențe (țintă sau scop al acțiunii verbale). - b2. Calificarea (sau atribuirea de proprietăți): punerea în evidență a proprietăților întregului și/sau părților selectate de operațiunea de fragmentare (b1). Operațiunea de calificare este realizată cel mai adesea prin structura grupului nominal substantiv
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
comună în cîmpul analizei discursului, precum și în altele utilizate aici, recomand Dictionnaire d'analyse du discours (Charaudeau & Maingueneau, Seuil, 2002). 4 8 9 Această pragmatică se caracterizează și prin alt tip de reducționism: reducerea tuturor faptelor lingvistice observate la principiul pertinenței, împrumutat de la Dan Sperber și Deirdre Wilson, Relevance, Oxford, Blackwell, 1986. 5 10 11 6 1 Problema este abordată în două numere excelente: Le français aujourd'hui 135, 2001 și L'Information grammaticale 98, iunie 2003. 1 2 2 3
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
secvențială a textelor și despre prototipurile de scheme secvențiale de bază reprezintă obiectul prezentei lucrări. Este vorba despre o încercare de explicare a unui anumit număr de fapte ce țin de textualitate. Dacă și alte abordări sunt, cu siguranță, posibile, pertinența modelului propus aici trebuie să fie evaluată în termeni de implicații ale teoriei verificabile. Controlul experimental al unei teorii explicative nu poate fi decât indirect. Așa cum se subliniază în citatul din P. Kahn, apărut în preambulul acestei introduceri, o teorie
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]