580 matches
-
tipologice În care să recunoaștem tulburările psihomorale propriu-zise, complet diferite de tulburările psihice sau de altă categorie. Tulburările psihomorale se manifestă În mai multe feluri: tulburări de caracter, tulburări de adaptare-comunicare, tulburări de comportament și relaționare, intenții și acțiuni negative, pervertirea gusturilor, a sentimentelor și dorințelor etc. Înainte de a trece la descrierea acestor tipuri psihomorale, vom analiza cauzele și circumstanțele care le produc. În cadrul cauzelor și a circumstanțelor care stau la baza tulburărilor psihomorale, menționăm următoarele: imaturitatea sau structurarea deformată, de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ale acestora, considerate fie ca boli, de către psihiatrie, fie ca fenomene psihice morbide de către psihopatologie. Semnificația acestora În psihologia morală este Însă diferită. Ele nu sunt tratate ca boli, ci ca efecte ale răului, care, acționând asupra persoanei umane, produc pervertiri ale eului. În cazul acesta, tulburările psihomorale trebuie Înțelese ca Înclinații sau ca acte manifeste ale unei persoane, care, prin natura lor, se abat de la normele morale, manifestate, din punct de vedere psihologic, prin acte, intenții, conduite anormale. În sensul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
acte și conduite de refugiu, de dependență și de regresiune. 2Ă Tulburările nucleare ale eului sunt cele de factură structural-constituțională. Ele nu mai sunt tendințe ci constituții tipologice de factură psihomorală morbidă, În care constituția psihopatologică este dublată de o pervertire morală a eului personal. În sensul acesta, deosebim următoarele tipuri psihomorale morbide: aă tipul autoritar, de factură histrionică, cu nevoi de autoafirmare, dominant, autoritar, care caută să-și construiască o supraidentitate În raporturile sale cu ceilalți; bă tipul Închis, rece
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de utilizare liberă a vieții, În care să se poată realiza orice fel de dorințe, indiferent de căile de obținere ale acestora. Într-o formă sublimată, avem de-a face cu aventura, iar În forma nudă, malignă, a acesteia, cu pervertirea. Atât aventura, cât și pervertirea sunt expresia unor dorințe care scapă de sub controlul represiv al rațiunii și normelor morale, ducând la uzarea și degradarea rapidă a persoanei și a vieții acesteia. 2. Atitudinea pasivă Atitudinea activă a persoanei față de propria
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În care să se poată realiza orice fel de dorințe, indiferent de căile de obținere ale acestora. Într-o formă sublimată, avem de-a face cu aventura, iar În forma nudă, malignă, a acesteia, cu pervertirea. Atât aventura, cât și pervertirea sunt expresia unor dorințe care scapă de sub controlul represiv al rațiunii și normelor morale, ducând la uzarea și degradarea rapidă a persoanei și a vieții acesteia. 2. Atitudinea pasivă Atitudinea activă a persoanei față de propria sa viață presupune un eu
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Tren personal, Iarbă verde) și mai ales nocturne (Epistola I, I(olanda), III, Noi contingente sau Postludiu) se aglomerează în opul antologic Șobolanul Bosch (Editura Paralela 45, Pitești, 2006), dovedind, prin recurența procedeului de transfigurare, aceeași obsesie a dublării, a pervertirii în sens pozitiv, firește unui cotidian al contrariilor semnificative într-un fel de scenariu posibil al tramelor mitologice, resemantizate permanent de un "monadolog" prin definiție nostalgic al marilor mituri. Acesta îmi pare a fi obsesia subterană care alimentează poezia lui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care îl recomandă pentru fiii celor ce nu suit evrei, primul Protocol (în marea dezbatere din secolul trecut privind școala, nu se poate, de altfel, neglija rolul pe care 1-a jucat în opinia publică franceză tema, reluată mereu, a pervertirii copilăriei. În ambele tabere, instituția disputată, colegiu religios sau liceu napoleonian, este denunțată ca "sursă de infecție", ca o școală a viciului și a corupției...). În ce privește moravurile societății adulte, pentru realizarea dezmembrării ei se mizează, pare-se, pe Femeie. În
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
minte", va afirma mult mai tîrziu mareșalul Pétain, invitîndu-i pe francezi să se întoarcă la pămînt pentru a-și căuta viitoarea "regenerare". O temă cu totul preferată de literatura din a doua jumătate a secolului al XVIfl-lea este cea a "pervertirii" tînărului țăran sau a tinerei țărănci care-și părăsește satul natal pentru a se pierde în aglomerația marilor orașe. "Ce fericire! N-o simt decît aici! Nefericitul de mine care am căutat-o în altă parte", suspină Rétif de La Bretonne
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
număr mare de clase de elevi supraaglomerate, la creșterea obligațiilor didactice ale personalului din învățămînt, cu urmări negative asupra calității instrucției și educației. Cea mai gravă consecință a sistemului de educație din perioada totalitarismului comunist o constituie dedublarea personalității tinerilor, pervertirea conștiinței lor. De îndată ce începeau să conștientizeze distanța dintre realitatea trăită și cele spuse la școală deseori fără convingere, dar totuși spuse! elevii mimau adeziunea la ideile promovate oficial și disimulau propriile lor convingeri. "Școala socialistă" care a funcționat în România
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
culturilor. Încă din vremea lui Montaigne, povestirile despre călătorii și călătoriile înseși au determinat o relativizare a veridicității credințelor și ideilor noastre. Începînd din secolul al XVI-lea, tema aparent naivă a "bunului sălbatic" ne ajută să înțelegem viciile și pervertirile cărora le dă naștere civilizația noastră. Odată cu Montesquieu, ne punem în locul unui persan imaginar pentru a ne descentra și a ne percepe propria cultură într-un mod aproape etnografic. Mai mult decît atît: prin intermediul "bunului sălbatic" mitico-real, cultura unei Europe
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
așa cum s-au definit ele în timpul evenimentelor și acum încep să apară, tot mai limpede, analizele întreprinse de mass-media, decurg din tragica experiență totalitară trăită de poporul nostru după cel de-al doilea război mondial. Să nu permitem îngustarea sau pervertirea acestor idealuri de către cei interesați a perpetua, fie și sub altă firmă, sistemul comunist! Ne declarăm, de aceea, deplinul acord cu Proclamația de la Timișoara, socotind că ea dă expresie și convingerilor noastre. Câteva accente se mai impun, ca adaos la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
asta își este suficient sieși. Extensiile mecanismelor de transfer fără echivalență a valorii adăugate din teritorii acționale noneconomice spre instituțiile axate pe scheme speculative au cunoscut formule maximale. Este limpede de înțeles că ne aflăm în situația de exacerbare a pervertirii capacității de raționalizare atribuite pieței. În expresia ei absolută de mecanism de legitimare a câștigului, piața intră în contrazicere absurdă cu esența societală a sistemului în care operează. Apare o chestiune nu lipsită de relevanță: orice altă variantă de limitare
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
fizicii. Pentru asta își pervertește nu doar mijloacele, dar și scopul, nemaifiind al ei când își pierde autonomia cognitivă. Consecința cea mai perversă se întâmplă, ciudat, în fiecare dintre stările conceptuale substanțializate în timp, ca o expresie a concurenței pentru pervertire. Ierarhia nevoilor vieții pe criterii de status social, bunăoară, rămâne sensul alterării mijloacelor și scopurilor, ajungând la proclamarea avuției ca bază a libertății. Maniheismul social al Economiei derivă din aceste pervertiri, una mai grozavă decât alta prin rafinament explicativ. Distincțiile
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
substanțializate în timp, ca o expresie a concurenței pentru pervertire. Ierarhia nevoilor vieții pe criterii de status social, bunăoară, rămâne sensul alterării mijloacelor și scopurilor, ajungând la proclamarea avuției ca bază a libertății. Maniheismul social al Economiei derivă din aceste pervertiri, una mai grozavă decât alta prin rafinament explicativ. Distincțiile Economiei Croiala maniheistă ține de începuturile Economiei, ca oikos, care a dispus funcțiile părților implicate în manevrarea mijloacelor pentru realizarea scopului, în ceea ce numesc economia platonică. Chiar de la începuturile ei, Economia
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Era vorba însă despre o formulă teoretică tot de natură maniheistă, a contrapunerii intereselor și a recursivității tensionale în relația marfă-bani ca fir roșu al procesualității economice. Stăruința în neutralitate față de origini pare să aibă explicația într-o vină a pervertirii naturii umane de care vrea să se lepede Economia. Consumatoare a resursei umane, Economia își dislocă funcția primară pentru a lăsa locul liber unei ipotetice condiții emancipatoare, atribuită, prin relaționarea consumator-producător, celor care li se interzisese anterior accesul în Agora
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
a resursei umane, Economia își dislocă funcția primară pentru a lăsa locul liber unei ipotetice condiții emancipatoare, atribuită, prin relaționarea consumator-producător, celor care li se interzisese anterior accesul în Agora, deschizându-li-se de acum drumul către Piață. Chiar și pervertirile noționale nu au rezolvat inadecvarea din conținutul Economiei raționaliste, de natura adversității părților implicate în ecuație. Limbajul primenit, care invită atenția spre perceperea statutului corect politic al egalității de șanse și rol, cum ar fi cel sugerat de conceptul de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
schimbarea limbajului decât spune explicit orice altă conceptualizare a economiei care nu iese de sub semnificația principiului adversității. Chintesența manifestă a principiului adversității, de tipul coruperii maniheismului etic, o reprezintă economia concurențială, mai sinceră ca limbaj, dar și mai sofisticată în pervertirea relaționărilor, mai ales în destinația socială a finalității. În această formulă conceptuală, ecuația economiei cedează identitatea ecuației Politicii, finalitatea procesului economic fiind echivalată cu finalitatea procesului politic, avuția devenind interșanjabilă ca sens cu puterea, până la fuziunea generatoare de practici și
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Descartes, pare să eternizeze un model explicativ, în orice caz acesta rămâne suficient de operațional pentru marea majoritate a societății umane. Ceea ce vine să contrazică setul de valori explicative ale paradigmei tutelare este fie respins, fie supus unui proces de pervertire cognitivă, de falsificare a sensului și de asimilare astfel a unor concepte deviante. Împerecherea, chiar cu furie neselectivă, a sufixului decadent post cu concepte vizând întârzierea consecințelor primei modernități, are și încărcătura reacției alergice la revoluție ca formulă de schimbare
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Miturile păgîne vorbesc deja despre divinități care se transformă în oameni și despre oameni care sînt fii ai divinităților. Aceste ființe fabuloase, pe jumătate divinități, pe jumătate oameni (expresia posibilității sublimării omului) sînt puse în contrast cu ființe monstruoase (expresie a posibilității pervertirii), ființe jumătate oameni, jumătate animale, sau ceea ce este același lucru animale care se exprimă în limbaj omenesc, cum ar fi șarpele din Paradis. Mitul creștin, temelia culturii actuale, se bazează pe istoria șarpelui care vorbește ca un om, simbol al
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ființe jumătate oameni, jumătate animale, sau ceea ce este același lucru animale care se exprimă în limbaj omenesc, cum ar fi șarpele din Paradis. Mitul creștin, temelia culturii actuale, se bazează pe istoria șarpelui care vorbește ca un om, simbol al pervertirii inițiale (numită simbolic păcatul originar). Mitul vorbește în cele din urmă despre un dumnezeu-fiul care le arată oamenilor calea sublimării eliberatoare, în povestirea aceasta, care se întinde de la șarpele vorbitor la dumnezeu-fiul, ori totul este simbol ori nimic nu este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
in realitate în afara veridicitații sale simbolice, reală din punct de vedere psihologic. Simbolismul ar avea nici o semnificație ascunsă și veridică dacă imaginii transcendente divinității judecătoare nu i-ar corespunde imanența legii etice: responsabilitatea bazată pe posiblitatea alegerii între sublimare și pervertire. Transpusă pe plan mitic, opțiunea aceasta devine distincția dintre bine și rău pe care o face chiar omul. În ceea ce privește mitul, omul este răspunzător față de divinitate, căci aceasta constituie forța elanului său și a viziunii lui asupra misterului de care depinde
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
elanului său și a viziunii lui asupra misterului de care depinde alegerea sa. Sublimarea nu este niciodată perfectă. Divinitatea, imaginată de sublimarea perfectă (imagine în care spaima răul dispare), devine astfel măsura ideală (judecătorul) a gradului de sublimare sau de pervertire de care depinde exclusiv valoarea omului. Viziunii colective care creează imaginile mitice trebuie să-i corespundă viziunea supraconștientă a fiecărui individ, permițîndu-i acestuia să participe la viziunea comună prin credința lui individuală. Această participare individuală poate totuși cunoaște grade diferite
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
simbolism patologic (de unde suferința provocată de ea), înțeleasă în sensul ei profund: vanitas, deșertăciunea, vidul, vanitatea este cauza primară a distrugerii psihice: principiul răului. În mitul biblic al Genezei, reprezentarea pierzaniei la care este expusă natura umană, cauza esențială a pervertirii, vanitatea este personificată de Satan, "prințul răului", prezentat sub forma șarpelui. El este spiritul sub forma sa negativă, spiritul căzut, "îngerul decăzut" din pricina propriei lui vanități vinovate: vanitatea spiritului uman (demonul ispitei) care a vrut și continuă să vrea să
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
evolutivă a vieții gregare a animalelor superioare și de faptul psihologic, potrivit căruia societatea umană trebuit să fie nu numai civilizată, ci și cultivată, altfel riscă să eșueze în banalitatea decadentă. Lăsînd pentru moment la o parte această posibilitate de pervertire, putem afirma că civilizația este o formație intelectuală, iar cultura una spirituală. Civilizația reprezintă organizarea lumii exterioare (viața socială), iar cultura pe cea a lumii interioare (viața personală). Civilizația tinde să satisfacă dorințele multiple, în timp ce cultura tinde să satisfacă dorința
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
umane, simbolul dorințelor conștiente și multiple și al transformărilor acestora datorate inter-influenței diferitelor instanțe psihice. Din dorința-principiu (Demetra),caracteristică întregii vieți, chiar și celei inconștiente, se naște dorința conștientă, prea ușor multiplicată și exaltată, "Persephona", care este din cauza aceasta expusă pervertirii subconștiente (răpirea), ceea ce include capacitatea virtuală de o para prin reacția opusă: sublimarea supraconștientă. Aventura Persephonei conține aceste două posibilități: răpirea simbolizează refularea, iar renașterea (învierea) Persephonei (spicul) dorința provocată de refulare datorită reacției spirituale (grație ajutorului lui Zeus): conștientizarea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]