1,378 matches
-
ce poate fi „locul întâlnirii noastre dintr-o altă viață”( ca și cum ar avea importanță unde este întâlnirea, în vis aievea, pe Lună ori prin Univers...) “Ca pe un Zeu/ Te-am văzut de departe.../ Păreai că privești/ dincolo de lumea aceea/ pestriță și rece,/ Undeva, spre un colț de rai,/ probabil spre locul întâlnirii noastre/ dintr-o altă viață.../ Privirea îți era așa de senină/ și de caldă,/ Aveai în mâini trandafiri roșii/ Iar Tu, ca și mine,/ Surâdeai...”( Poem pentru o
“SUFLET CA UN CER MÂNGÂIAT DE LUNĂ” CORINA DIMITRIU – “ÎN PREATÂRZIUL CLIPEI”, EDITURA ROVIMED PUBLISHER, BACĂU, 2014 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372191_a_373520]
-
SAU A NU FI(SAU BIOGRAFIA MEA INTERIOARĂ) Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1702 din 29 august 2015 Toate Articolele Autorului A FI SAU A NU FI (sau biografia mea interioară) M-am născut mascată într-o lume pestriță jalnică și destrămată, adulmecând muzica stridentă și sângerândă. În sălbăticia instinctelor mele am respirat aerul tot mai rarefiat al însingurării. Sentimente infantile gravitau în jurul constelației materne --chemarea spre absolut-- Trăiam într-un imperiu imaginar Provinciile sufletului ascundeau mii de flori
A FI SAU A NU FI(SAU BIOGRAFIA MEA INTERIOARĂ) de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372205_a_373534]
-
de sine în neliniștile mari,viața ne risipește și cere contracost.Cu trecerea vremii ne risipim în toate,umblă stăruința-n sfere de sublim;își cere zilnic viața, din drepturi amânate,și-abia ne facem loc, ca să murim.... XXVI. VERSURI PESTRIȚE, de George Pena , publicat în Ediția nr. 1856 din 30 ianuarie 2016. CUM DUPĂ SÂMBĂTĂ, VINE DUMINICĂ, HAI SĂ MAI ZÎMBIM PUTIN! VĂ VOI POSTA O EROTICĂ ȘI O PARODIE-REPLICĂ , A UNEI COLEGE DE PE UN SITEU LITERAR. CA O COBRĂ
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
ta cu două stații timp de o lectură fugitivă a etichetelor care ștanțează creierii în catacomba aceea îmi întinsesem aripile de liliac decriptam anxietăți speologic în stația ta fisurile din ciment își vopseau buzele în roșu venal cânta strident piața pestriță ca o țigancă înflorată fericirea zâmbea cu riduri traversând strada pe zebră monoton nu pot să cobor între stații luciferic urcă tu în lumina mea paradisiacă/ochi de ciclop orbit(or)/ este timp pentru călătoria fără opriri când se poate
LILIAC ORB(ITOR) de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376271_a_377600]
-
cunoscute din cele două cărți anterioare omonime, cu arce laitmotivale ale narațiunii evocatoare. Pe fundalul mocnind al vieții studențești din Clujul anilor de referință se mișcă aceleași personaje, între care noile “apariții” sunt rare și semnificative. Mediul studențesc, în pofida imaginii pestrițe, de Isarlîk modern, are însă o certă coerență. Este o lume vie, reală, dinamică, un vulcan fumegând, unde personajele, legate prin invizibile fire ale destinului lor comun, își urmează, fiecare, după șanse și putințe, meandrele propriei deveniri. Situațiile, întâmplările, evenimentele
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
atât de bine să va găsiți resursele de a continua și la această vârstă onorabilă(77 de ani)? Asta cu atât mai mult cu cât știm că ați avut prieteni dragi... ce vă înțelegeau poate mai mult decât un public pestriț, ‘stufos’ sau diplomatic? Maestro Eugen Doga: Eu cred că omul nu îmbătrânește!! Chiar fizic. Îmbătrănește doar conștiința sa, filosofia concepției sale. Eu nu o singură data mi-am rugat prietenii să excludă din vocabularul lor cuvintele ”vârstă”, ”bătrânețe”, ‘’oboseală’’, e
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371563_a_372892]
-
Bistrița a făcut cunoscută cultura română peste hotare, mult mai mult decât instituțiile specializate( I.C.R, ambasade și consulate ), plătite cu sume enorme din banii contribuabililor. După două zile poposite în capitala Malaieziei, Kuala Lampur, unde au descoperit o lume pestriță, palmieri, locuințe lacustre, magazine superbe, zgârâie-nori, câini vagabonzi, cerșetori, mașini scumpe, dar și biciclete, o lume în plină dezvoltare, delegația a luat drumul întoarcerii spre casă, cu speranța că altă dată vor vizita alte zone ale acestui sat mai mare
DOREL COSMA DUMINICĂ ÎN MANHATTAN SAU TERRA ESTE UN SAT AL CIVILIZAȚIILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371644_a_372973]
-
zis eu cu voioșie, înțelegând ce a vrut să zică. De Revelion am hotărât să rămânem acasă, hrănindu-ne dragostea între patru ochi. Dimineața, pe 31 decembrie, am plecat la cumpărături, mai mult de dragul de a ne plimba prin mulțimea pestriță și gălăgioasă care forfotea peste tot cuprinsă de zbuciumul caracteristic sărbătorilor. - Vreau să cumpărăm struguri și pește afumat, am zis eu intrând în supermarket, pentru a mă asigura că dacă uit, își va aminti el. - Și cașcaval, citrice mai avem
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 2 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371646_a_372975]
-
a venit ideea să parchez și să merg pe jos spre Cișmigiu. Era bulevardul meu preferat și nu mă mai colindasem de mult singură pe acolo, mai exact, de pe vremea când eram studentă. Adorasem mereu să mă pierd în mulțimea pestriță, sub presiunea zgomotului cauzat de traficul intens, ca și când sunetele discordante și puternice, care afectau toți indivizii, produceau o legătură invizibilă între noi. Mi-am amintit că-mi plăcea să privesc vitrinele în drumul meu, afișele și reclamele, chiar și trecătorii
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
călătoare neobosite, stârnind interesul tuturor cu rămurica verde și plină de flori ofilite de culoarea soarelui. Susțineau că o aduseseră de peste mări și țări, ca să dovedească existența primăverii veșnice în țara de unde veneau. Murmure de neîncredere se ridicară din mulțimea pestriță, dar câteva voci iritate și nerăbdătoare cerură liniște pentru a permite călătoarelor înaripate de a-și susține teoria atât de îndrăzneață. - Am mai auzit astfel de povești, croncăni un corb de pe o creangă mai înaltă. Dar ele au adus și
LEGENDELE PRIMĂVERII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375649_a_376978]
-
să mai iasă din palatul său din Cezareea. Nu mai mergea la amfiteatrul de lângă mare unde îi plăcea să asiste la piesele jucate acolo. Nici la hipodrom, la cursele de cai nu mai mergea și nici în arenele gladiatorilor. Mulțimea pestriță și cosmopolită a Cezareei dacă altă dată îl binedispunea acum o evita pe cât posibil. Călătorea câteodată puțin pe țărmul Mediteranei, singur și îl lua uneori pe Naulius cu el. Soția lui, Claudia Procula, căuta să-l convingă de adevărul noii
ROMANUL ANCHETA LA FINAL. EPILOG de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369237_a_370566]
-
aveam să descopăr ceva mai târziu, mi-a atras privirile spre el. Mecanic, am apucat cartea deschizând-o la pagina 19, fără să mă opresc asupra informațiilor din primele pagini și... mirajul s-a produs. August 1956, curtea Universității, „lume pestriță, de toate vârstele... un șuvoi uman se scurgea dinspre poarta mare cu deschidere la stradă spre două panouri mari, fixate pe un perete...” Vocea unui bade ajunge la mine: „No, că doar nu dau turcii...” și zăresc un tânăr „rezemat
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
ce i-au marcat primul an al studențimii, ci cu aceeași acuratețe prezintă locuri și evenimente cu care vine în contact. M-am plimbat alături de tânărul student pe acel Corso care „freamătă de studenți mergând în dublu sens, o lume pestriță, în bună parte, veselă, guralivă, dar de cele mai multe ori în limitele decenței, îmbrăcați în pantaloni de doc: băieții-și fuste, culoarea „sare și piper”, fetele; fuste lungi, până la genunchi, și bluze albe, strânse pe gât”și mi-a amintit de
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
Impresia de provizoriu, de trecere a timpului care se repetă fără a însemna că e istorie, se face simțită. În schimb, în centrul orașului, o stradă Calea Victoriei afirmă pretenția de eleganță, cu circulația sa intensă și cu însemnele unei lumi pestrițe care frecventează de la cafenele vieneze, la care cîntă tarafuri de țigani, la patiseriile turcești și buticurile lui Niculescu Dragomir care vinde tartine cu caviar. Efemerul rezidă într-un tapaj ce se pretinde a fi lux. La un hotel de renume
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
limba albaneză Epirul. În fine se vorbește adeseori de mirdiți, neam ostășesc catolic, al căror nume înseamnă "binecuvîntați", benedicti, căci miră înseamnă în limba albaneză "bine". Numele populațiunii s-a luat de la formula lor de salutare. Amestecul foarte mare și pestriț al limbei albaneze, care întrece pe al celei engleze, se va fi născut din două împrejurări cari concurg: întîi din vechimea poporului însuși, care în viața sa lungă a avut ocazia de-a primi foarte multe influențe străine, al doilea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
lume! ce răsfăț tematic: porumbei și mîneci suflecate, cer albastru și turnătorii incendiare, drapele și portrete, ciocane și seceri, curcubee și decorații... ... unde-s toate astea? în ce secol se petreceau? unde-i edenul balcanic? pe străzile inundate de lumea pestriță? în piețele plesnind de bubuitul glasurilor? în balcoane, în ganguri? pe acoperișuri? cine mai are mînă să picteze această maree nepictural revărsată, s-o transfigureze? cine mai poate sta liniștit în atelierul lui din Sofia, din Atena, din Belgrad, din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
urgentă ca oricînd? Dar... pînă la complicata analiză a maladiei, să privim, deocamdată, strada. Stă la îndemîna oricui. Și, la urma urmei, ea reflectă în mic chipul mare al nației. Nu știu dacă ați observat, dar printre pietonii obișnuiți, printre pestriții care bat tehui trotuarele, cu sacoșe sau fără, se mișcă și niște indivizi în halate vineții, hîrșite de atîta spălat (și stors), cîte unul sau pîlc, ieșiți pe poarta spitalelor să-și facă micile cumpărături pe la "alimentare". Sau, pur și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vatră, dar cu, mă rog, coada-n sus: înveșmîntat ca un boiernaș de primă generație palton cu guler de blană, baston îmbulbat cu argint, un fel de "țilindru" pe capul cu țăcălie: ce mai, conu' Bîrzoi (ot Bîrzoieni). - această lume pestriță umblă (și) pe trotuare; dar trotuarele, vai, trotuarele sînt o calamitate; cele din centru mai sînt cum mai sînt, cele de dincolo de centru...; culmea disprețului pentru pieton: carosabilul (pentru mașini, carevasăzică) e-n regulă; trotuarele însă, chiar dacă e vorba de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unde natura, portul, riturile se află în matca lor firească. Exodul de țărănime spre oraș, impus de regimul comunist, a adus cu el și forma aceasta contrafăcută de alai nupțial, dînd naștere la ceea ce vedem acum pe străzile orașului: grupuri pestrițe urlînd în dialect și cîntînd fals, însoțite de inevitabilele țigănci cu puradeii aferenți. Și asta, într-un oraș care a cunoscut ținuta civică, bunul gust, demnitatea. 9 iunie În preajma sfîrșitului, internat, Camil Petrescu nu-și dezminte forța caracterului și, de ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și-o luam prin zăpada uscată dincolo de lume, spre Cîrlig. De-acolo se iveau, nedezmințit, mascații, trupa fabuloasă, aceeași? alta? ne băgam între ei și făceam cale-ntoarsă, la oraș, pe străzile adormite, prin piețele pustii, prin ogrăzi, compania asta colorată, pestriță făcîndu-ne bine. Pe la spitalul Izolarea, știam că avea să-mi spună: măi Val, știi tu ce lăutari avea Iașul pe vremea lui Conta, măi! Unde-i minunatul Craiu? Unde-s zăpezile? Unde-s măștile de Tîrpești? Unde-s anii? Cît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de altfel, total umorul caragialesc. Dar ce l-a mînat pe același sclipitor regizor să facă din O vară de neuitat o emblemă, la urma urmei, falsă și nedreaptă, a totuși armoniosului Regat al României aici, în această zonă geografică pestriță? Zelul neostoit al cineastului continuă, recent, într-o altă înscenare, Terminus Paradis, la fel de morbid răvășitoare de pubele. Pericolul acestei pasiuni în negativ stă în faptul că artistul are acces fără limite la vitrinele Occidentului. O fi România asta chiar atît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Printre rîndurile turbate se strecoară felin o roșcată. Ieșită parcă acum dintr-o paradă a modei. Muțenie generală. Unde să se-așeze? Barosanul sare ars și-i oferă galant locul. Atît. Galeria își reia clocotul. Cu Mihai Ursachi, la peluza pestriță. Debut absolut: n-a mai fost niciodată aici. Îmi spusese că acceptă, cu o condiție: să nu-l duc la... Oficială; vrea gregaritate pură. La peluză, deci, printre înrăiții obiectului. Îl simt, cu coada ochiului, prinzînd fenomenul cu seriozitatea-i
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
schizoidie, care, da, da, se manifestă chiar în forul aceluiași artist. Și nu e vorba de artistul de mîna a treia, ci de cel întrucîtva emblematic. Nevoit, datorită asprimii vieții de fiecare zi, să producă, o dată, pentru galerii cu vad pestriț, altă dată, pentru proiectul său inalienabil, cel care l-a și impus. (Sigur, la judecata de apoi a artelor, nimeni dintre jurați nu va fi clement cu această duplicitate.) Schizofrenia generală însă, cea care marchează acum ansamblul artei autohtone, este
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
exclamație predilectă: vai, ce hazliu! Zaiafetul mergea bine. Lume multă, bucate alese pe masa care se-ntindea pînă dincolo de odăi, în veranda cu vitrouri. Taifasurile erau în voia lor, dulce-moldovenească. Pînă în momentul cînd... cineva pomeni de Rege. Din grupul pestriț dinspre bucătării, sări unu' cu gura. Un fost fotbalist (unul dintre cei ratați). Phii, ce era la gura energumenului hirsut! Toate spurcăciunile lumii. Parcă-l apăsase un alde Vadim pe buton și-acum își ținea preabineștiutul discurs imund. Muțenie generală
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
meu" (Melville)... și conexiunea cronicarei C.: "Citatul poate echivala cu spor poetica lui Leonte". (E vorba de sculptorul Marius Leonte, n.n.) 11 ianuarie Nu frigul i-a astîmpărat pe improvizații propagandiști ce făceau spume la gură în Hală, în lumea pestriță a tarabelor. Unde era și pegra, și lumea curățică a tîrgului. Electoratul carevasăzică. Un an, dacă nu doi, energumeni congestici au spurcat, în cunoscutul argou al agitatorilor (și organizatorilor colectivi) Convenția și Președinția. Brusc, la gestul marelui prestidigitator, toți au
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]