993 matches
-
ciorile îl vor revendica drept material de construcție superior pentru cuiburile lor. Era el oare, se întrebă, un suporter extrem de generos al populației de ciori în creștere a Shahkot-ului? Oare va cheli prematur din cauza asta? Oare părul său, inspirat de petecele goale, va crește la loc mai gros și mai rezistent ca niciodată? Puse aceste întrebări unei vaci care tocmai trecea. Aceasta îl privi la rândul ei, cu niște ochi triști, care, i se păru, erau gata să izbucnească în lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Portmoneul meu plin cu hârtii era intact; cărți de credit, vreo optzeci de dolari, vreo treizeci de lire. Aveam o mahmureală de toată frumusețea. Mahmureala pusese bine stăpânire pe mine. Deci. Petrecusem noaptea sau o parte din ea, pe un petec de teren de pe pământul-alfabetat - Bulevardul B, departe, în inima lui East Side. După o noapte de plăcere și câștig cu prietenii mei în Bank Street, știu precis că am ieșit să beau ceva. O idee proastă! O, foarte proastă. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
concentric în jurul ochilor și gurii. Cutată, din nou cutată și iar cutată. Obții efectul ăsta în Londra, când te uiți de-a lungul unui șir de copaci iarna, și crengile desfrunzite se tot intersectează până când rămân, în sita triunghiurilor, doar petece de lumină. O față muncită și muncitoare. Dar ochii erau strălucitori. — O, bună, am spus eu. — Doamnă Davis, spuse Fielding grav. Apoi îi sărută mâna și i-o ținu strâns la piept. Această curtoazie, jucată atât de tandru, mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un bar și iat-o și pe ea, cu brațele încrucișate, ascunsă într-un gang de vizavi. Eu îmi văd de drum și ea se ține după mine, păstrând distanța. Îmi fac apariția de sub neoanele spasmodice ale unui salon porno, petec de lumină anonim, și iat-o și acolo, mâncând floricele sau castane dintr-un cornet de hârtie. Uneori, în intersecții, se apropie așa de mult încât îi sunt respirația în ceafă. Dar nu mă întorc. Îmi amintește de cineva. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
plecat și mi-a lăsat un timbru mare, un fel de coliță din Africa Ecuatorială. Un fluture mare, policrom, cu aripi larg desfăcute, îmbrățișând parcă vaste spații, într-o nesfârșită sete acaparatoare. Părea că plutește fluturele acela, așa cum stătea răstignit în petecul de hârtie zimțată. Frumusețea timbrului era însă alta, stranie, neobișnuită. Dacă răsuceai petecul acela de hârtie, lăsând ca lumina să-l atingă ușor, ca un fel de mângâiere, uriașul fluture prindea să-și miște aripile, ca și cum plutea într-un zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Africa Ecuatorială. Un fluture mare, policrom, cu aripi larg desfăcute, îmbrățișând parcă vaste spații, într-o nesfârșită sete acaparatoare. Părea că plutește fluturele acela, așa cum stătea răstignit în petecul de hârtie zimțată. Frumusețea timbrului era însă alta, stranie, neobișnuită. Dacă răsuceai petecul acela de hârtie, lăsând ca lumina să-l atingă ușor, ca un fel de mângâiere, uriașul fluture prindea să-și miște aripile, ca și cum plutea într-un zbor lent, furat de orizonturi și înălțimi ascunse ție, privitorul, doar de el știute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Ester o și găsise. Când, în cele din urmă, am ajuns la ușa ei, un bilet, cu scrisul ei ușor aplecat spre dreapta, cu litere mari, rotunde, egale îmi spunea să sun la doamna Petricius. „Sună, Simioane. Curaj!“, mă îndemna petecul acela de hârtie pe care tot răsucindu-l și întorcându-l de pe o parte pe alta, în lumina chioară de pe holul ducând spre apartamentul doamnei Petricius, îl pipăiam tremurând, toropit de triste nedumeriri, de parcă mi-aș fi găsit atunci sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ceva, dar, aruncându și privirea spre arendaș, își ogoia pornirea. ― Vedeți? Don’ jandar avea onoare. Nu și-a lăsat musafirul și el să se ducă săăă - a vorbit unul din jurul povestitorului. ― Da, dar până la urmă tot și-a dat în petec. La plecare, a rămas puțin în urmă și i-a șoptit hangiței: „Diseară trec pe la tine”. Irinuța numai n-a căzut din picioare când a auzit. I-a venit însă un gând salvator... „Nu. Nu se poate, fiindcă...” „ De ce nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pe picioarele-i lungi ca de cocostârc și ne spuse: ― Peste trei zile, toți elevii sânt obligați să vină cu șapcă și număr la mâna stângă. Numărul puteți să vi-l confecționați la orice ceaprazărie. Îl veți face pe un petec pătrat de postav albastru ca cerul, cum e și culoarea de la șapcă, de dimensiunea 5 centimetri, pe 5. Nu este permis să fie mai mic! ― Dar mai mare? Ochii tuturor se îndreptară încotro se auzise glasul. Era tot Ciufulitul, pe
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
glasul. Era tot Ciufulitul, pe care-l chema Stoica Dan! Domnul pedagog se făcu fețe-fețe. ― 5 pe 5, așa e reglementar! Stoica Dan răspunse foarte politicos, dar nu fără a nuanța de ironie: ― Vă mulțumesc! și se așeză. ― Pe acest petec pătrat se vor broda cu fir auriu următoarele: "L.Gh.L.", inițialele liceului, și numărul fiecăruia dedesubt: iar la șapcă, în frunte, pe postavul negru, veți broda aceleași inițiale... ca să se știe. ― Brodăm numărul și la șapcă? Tot Stoica Dan! Hotărât lucru
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
superstițioasă? ― Nu!... dar de ce? ― Ți-ai uitat la noi o batistă! ― Aha, așa e, ai găsit-o tu? ― Da... și dacă nu ești superstițioasă, aș vrea s-o păstrez! ― Dacă-ți face plăcere!... Oamenii nu se despart niciodată din pricina unui petec de pânză, cel puțin asta e părerea mea! M-am postat în fața cofetăriei și am citit de trei ori, foarte atent în aparență, textul de pe cutiile de bomboane, ca și când ar fi prezentat cine știe ce interes deosebit pentru mine! Când să-ncep
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
gravă: ― Și eu, la fel, Grig!... Sufletul mi-a fost dureros săgetat de-o dulce înfiorare. Am pornit emoționați, vorbind nimicuri, prostii pline de gingășie, oprindu-ne la fiecare pas să admirăm o frunză, o floare, o creangă sau un petec de cer albastru! Orice avea farmec în acele clipe binecuvîntată! Doamne, cât de frumoasă e viața uneori! Adevărat că... " Iubirea e o taină mare, Ce leagă două inimi... tare!" CAPITOLUL XII ÎN SERILE DIN LUNA MAI... În anul 1925, Barbă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
feroce și primitivă. Are trupul mânjit de noroi. Părul încurcat îi atârnă pe față. E goală. Iar el, încă în genunchi, roșește, fără a mai îndrăzni să-și ridice privirea, înspăimântat de sfârcurile-i negre, de rotunjimea pântecelui ei, de petecul de păr pubian. E mult mai reală decât femeile care-i populează nopțile de veghe la munte. Decât fetele de pe cărțile poștale, delicate ca dantela, care te privesc peste umbrelele de soare, au pielea albă ca laptele, sunt îmbujorate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
că (deși nu era prea sigur de asta) exista o cale prin acest haos. Dar dacă era așa, aceasta i se părea destul de bizară. Cum puteau atâtea dezamăgiri să ducă la o concluzie bună, la risipirea amăgirilor? Ridică privirea spre petecul de lumină care răzbătea de sus, de la fereastră. Copilului abia născut îi era sortită o viață plină de suferință și pierderi. Putea să-i spună tatălui adevărul? Bărbatul își jelea soția. Pe masă, o mandala de fluturi căzuți în jurul lămpii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și stăpân pe tot ce se află în jur, își întinde pântecele proeminent și-și deschide nările ca pe niște porți; este stăpânul generos, care permite aerului să zburde prin plămânii săi. Când și-a scos panamaua ca să-și netezească petecul de chelie, lumina i-a aruncat străluciri orbitoare. Când vântul mării i-a răvășit o șuviță de păr cărunt, aceasta a plutit ca o cunună de laur în jurul capului său. Confruntat cu această viziune, Jonathan s-a mai însuflețit. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dar și la primărie și în celelalte instituții ale satului, nechemații urcaseră treptele. Pentru că purtase pe braț semnul V, simbol al vărsării de sânge în Răsărit, pentru că era și fiu de țăran, care se lăsa greu convins să-și lepede petecul de pământ, învățătorul suportă persecuțiile politice, delațiunile, privațiunile pe toată durata lungii ierni cât a durat vrajba socială. Ocupat însă, până peste cap, cu alfabetizarea consătenilor, cu munca de învățător, dar și de modelator cultural, a trecut peste toate. Nu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
care au făcut afacerea. Ca să te lămurești, uite ce spune diaconul: „Într-această tocmală a noastră fost-au de față vecini de pre uliță din sus și din gios”. După cum se vede treaba, îi ca în zicala: „După sac și petec.” Asta cam așa-i, fiule. Cum se face de sfinția ta știe tot ce scrie în cărțile acela, dar și ceva în plus? Spui vorbe mari și...cine știe...poate și adevărate...Dar să lăsăm astea și mai bine hai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
judecata. Chipul bătrânului pare să spună: „Uite cum nu se gândesc călugării la judecata Celui de Sus!” Și, cu voce tare: Uite pentru ce s-au judecat. Pentru palma ceea de pământ de colo - a rostit bătrânul, arătându-mi un petec de loc sterp, pe care armenii au avut case, le-au dărâmat și au început să facă altele, dar „egumenul de Băboiu nu îngăduiește”. Pe unde am umblat, am tot întâlnit felinare. Asta m-a făcut să-mi aduc aminte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mulți au pierdut imens. Păcat numai că am pierdut din gros și noi cei trecuți la modul perfid-diplomatic, la pierderi colaterale. Acum este un crâncen război economic, mult diferit de cele purtate până acum niște biete încrâncenări comerciale, pentru vreun petec de influență regională. Războiul acum, înseamnă că s-a ajuns la nivel mondial, printr o repoziționare globală a statelor lumii, pe fondul crizei, prin vaste manevre ce implică chiar până la modul nemilos mișcări economice, politice si sociale. Iar la noi
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
perioada fertilă, a continuat ea. Toate astea le fac pentru un singur motiv: vreau să rămân însărcinată. Și vreau să rămân însărcinată cu tine, pentru că te ador. Dar tu mă judeci aspru tocmai din cauza asta. Luca a continuat să fixeze petecul de podea care se vedea printre picioarele lui goale. Nu s-a întors către ea, iar trupul i-a rămăs la fel de rigid. Eu nu te judec, Alison. Numai că nu mă simt deloc confortabil în situația asta. Ți-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
anunțăm, sau nu anunțăm, Asta e problema, dragul meu director general, trebuie să ne gândim, să cântărim, să reflectăm, Problema e În mâinile dumnravoastră, domnule prim-ministru, hotărârea vă aparține, Îmi aparține, de fapt, aș putea chiar să rup acest petec de hârtie și să aștept să văd ce s-ar Întâmpla, Nu cred că o veți face, Aveți dreptate, nu o voi face, prin urmare trebuie luată o hotărâre, nu ajunge să spunem pur și simplu că populația trebuie anunțată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
-i adevărat, noi suntem scrântiți, spuse Naoko. Îmi dau perfect de bine seama de lucrul acesta. Ne-am plimbat o vreme fără să mai scoatem nici un cuvânt. Am lăsat gardul ce împrejmuia pășunea în urma noastră și am dat peste un petec de pajiște înconjurată de copaci. Aveam impresia că e un lac acolo. Câteodată mă trezesc foarte speriată în toiul nopții, spuse Naoko, strângându-mă de braț. Îmi e teamă că n-am să mă mai fac bine niciodată. Am senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Dacă nu ți-a plăcut, să nu fi venit. Din momentul acesta calvarul pentru Teofana a luat și mai mare amploare. Acum pur și simpu Florica o ura. În prezența lui Vasile sau a altor oameni nu-și dădea în petec, dar când era numai ea cu Teofana, din orice îi sărea țandăra, o certa, o bătea. Fata suferea foarte mult și uneori nici nu-i mai spunea lui tată-său ce pățește, fiindcă Florica o amenința că dacă îi spune
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
-și desfacă buchetul alb imaculat sau grena cu ornamente discrete pe marginile petalelor, bujorii sunt gata să-și desfacă buchetul de petale roșii ca focul, iar trandafirii încep să îmbobocească. Ziua a început de dimineață cu un soare darnic. Niciun petec de nor zdrențuit pe cupola de un albastru intens al cerului nu plutește. Dintr-un pom din grădina vecinului cucul își dă recitalul acompaniat de o privighetoare. Suntem la micul dejun servit la masa cea mare de sub umbrar aflată sub
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și voiam să meditez, să fac un efort de înțelegere, să-mi precizez anumite hotărâri. Iar Maitreyi de-abia aștepta ca să plece musafirul, pentru ca să-mi cadă în brațe. Simțeam că mi se răpește ceva al meu, mi se calcă un petec de loc rezervat numai mie. Mă dăruisem cu desăvârșire Maitreyiei și nu rămâneam o clipă singur; chiar în preajma somnului, imaginea ei mă urmărea. Când aveam nevoie de singurătate, de ce nu mi-o ghicea? De ce nici dragostea cea mai mare nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]