1,249 matches
-
de propagandă, prezentând întreaga acțiune ca pe o idee a lui Horia Sima, transmisă șefilor legionari din țară și, mai apoi, legionarilor din închisori. Au fost considerate probe inclusiv declarațiile ridicole care susțineau că ordinele au fost transmise printr-un petic cusut în pantalonii lui Iosif V. Iosif. Iată așadar ce susținea ajutorul de procuror militar, căpitanul Alexandru Gh. Gheorghe de la Procuratura Militară Teritorială București în dosarul nr. 2214/1954, rechizitoriul nr. 2214, din 20 septembrie 19541: legionarii s-ar fi
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
lumii, că nu mai admitem nici un fel de dominație străină și că dorim să trăim și să murim pe acest pământ, udat de sângele moșilor și strămoșilor noștri... Din acest pământ sfânt al țării noastre nicicând nu vom da nici un petic, câtă vreme în această țară va trăi un suflet de român. În numele „Reuniunii Femeilor Române” din Oradea și împrejurimi, protestez contra revizionismului maghiar și fac atent pe îndrăznețul premier de la Budapesta, că ar fi mai consult să-și revizuiască programul
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
declară câțiva martori oculari de Încredere, codexul respectiv se afla Într-o stare foarte bună de conservare, toate paginile fiind perfect lizibile. În 2001, când a ajuns la Fundația Maecenas din Basel, el se prezenta sub forma unei grămezi de petice, multe dintre ele de dimensiunea câtorva milimetri. Negustorul egiptean Hannah, de tristă reputație, care a pus mâna pe codex imediat după descoperirea lui, a cerut o sumă astronomică: trei milioane de dolari. Cum nici o universitate n-a fost capabilă să
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
într-un colț al grădinii, lângă gard, până veneam a doua zi săi îngrijim și să ne jucăm cu ei. Câteva zile au trecut în bună ordine și distracție. Dar într-o zi mergând spre cușcă, Cristina a descoperit niște petice de blană gri în iarbă și ochii i se umplură cu lacrimi pe loc. Presimțirea noastră a devenit o realitate neiertătoare. Unul dintre iepurași, cel gri, primit în dar de la Simi, nu mai era în cușcă. Un câine vagabond și
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
și peste mongola cu breton. Ochii lui continuă să caute, oprindu-se pe o fată tăcută din capătul Îndepărtat al divanului, o fată cu ochi triști, cu ten perfect și cu păr negru, Împletit În codițe. ― Orice sac Își are peticul, spune matroana În turcește și curvele râd. Inconștient de farmecele sale, Lefty se ridică, Își netezește haina, Își Întinde mâna către aleasa lui... și numai când aceasta Îl conduce În sus pe scări, o voce din minte Îi atrage atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bine. Oricum n-ar ajunge la timp. Vântul neîntrerupt de pe mare făcea ca marginile prelatei să fluture. Pe laturile bărcii de salvare se forma gheață. Vedeau vârful coșului de fum al Giuliei și fumul Însuși, deslușindu-se doar ca un petic de cer de noapte fără stele. (Deși ei nu o știau, coșul acela de fum dungat, pieziș, Îi informa deja despre noua lor casă. Le șoptea despre River Rouge și fabrica Uniroyal, despre cele Șapte Surori și Doi Frați. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
glaciar, cu urme de cauciucuri În zig-zag. În fața lor se ridică vârtejuri de zăpadă. Zizmo șterge parbrizul aburit cu mâneca de la cămașă. ― Fii cu ochii după gheața Întunecată. ― De ce? ― Aia Înseamnă că-i subțire. Nu trece mult până apare primul petic. Acolo unde e mai puțin adâncă, apa care clipocește subțiază gheața. Zizmo ocolește porțiunea. Curând Însă apare alt petic și e nevoit să o ia În cealaltă direcție. Spre dreapta. Spre stânga. Spre dreapta. Packardul șerpuiește Înainte, pe urmele lăsate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mâneca de la cămașă. ― Fii cu ochii după gheața Întunecată. ― De ce? ― Aia Înseamnă că-i subțire. Nu trece mult până apare primul petic. Acolo unde e mai puțin adâncă, apa care clipocește subțiază gheața. Zizmo ocolește porțiunea. Curând Însă apare alt petic și e nevoit să o ia În cealaltă direcție. Spre dreapta. Spre stânga. Spre dreapta. Packardul șerpuiește Înainte, pe urmele lăsate de cauciucurile altor contrabandiști. La un moment dat un morman de gheață le blochează drumul și trebuie să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
schimbe. Coapsele lui Jane Blunt, de exemplu, par să se alungească puțin În fiecare săptămână. Bluza i se umflă În față. Apoi, Într-o zi Beverly Maas, care stă lângă mine, ridică brațul și văd ceva Întunecat pe sub mânecă: un petic de păr maroniu deschis. Când a apărut? Ieri? Alaltăieri? Pe parcursul anului și ecuațiile devin din ce În ce mai lungi, mai complicate și poate e din cauza tuturor acestor nume, a tablei Înmulțirii. Învățăm să cuantificăm sume mari, dar, conform noii matematici, corpurile ajung la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu arătau nici tensiune, nici extaz. Dar, normal, nu fețele mi se păreau partea cea mai interesantă. Geometria corpurilor amanților caligrafia grațioasă a membrelor lor conduceau ochiul direct spre realitatea organelor lor genitale. Părul pubian al femeii era ca un petic de verdeață pe zăpada albă, iar membrul bărbatului era ca un arbore de santal crescând din el. I-am privit. Apoi i-am privit din nou, ca să văd cum erau formați ceilalți oameni. Privindu-i, nu eram părtinitoare. Înțelegeam atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-și bucuros brațele ca și cum ar fi vrut să îmbrățișeze întreaga încăpere: Cadouri din partea Împăratului! Se referea la numeroasele cutii din jurul nostru, evident. Cu ce ocazie? Independența, evident, spuse făcându-mi cu ochiul. Mă uitam buimac la el. Care independență? Un petic de pământ, cât ocupa școala, nu poate fi declarat independent. Mai bine spus, întăriri, nu daruri. Și cu ce ocazie, totuși, Vladimir? Îmi adresă o privire prin care vroia să mă mustre că nu mă duce prea mult capul. Fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nou Gallus! El trebuie să fie. I-a interceptat mesagerul, l-a mituit, că pe toți îi cumpără, și l-a convins să-i dea biletul. A stat după aia o zi întreagă să chibzuie cum poate fo losi acest petic de papirus ca s-o controleze și s-o manipuleze. Cine știe ce mașinațiuni monstruoase a născocit mintea lui strâmbă! Scrâșnește din dinți cu furie. Un imbecil smintit, cu sufletul îngust. Surâde apoi a batjocură. Nu era nevoie să se ostenească atâta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dus pe apa sâmbetei. Dacă e cineva care știe cât de ușor e să nu reușești, acea persoană sunt eu. Scarsdale, High Fibre, F-Plan, dieta cu șase ouă pe zi, Slimfast, Weight Watchers, Herbalife, pilule de slăbit, băuturi de slăbit, petice pentru slăbit. E suficient să le rostiți: eu sunt idioata care le-a încercat, deși unele au fost, ce-i drept, mai eficiente decât altele. Cu toate regimurile astea, eu nu am fost niciodată slabă; am fost mai slabă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
că prefectura de Dobrogea, prin multitudinea afacerilor concentrate în mâna unui singur om, e cel puțin de zece ori mai greu de condus decât orice prefectură din țară, dar, totuși, când după aproape 19 ani de administrație, nu găsești un petic de șosea practicabilă, comunală, vecinală ori județeană în tot județul (...) pe când județul și comunele încasează anual atâtea dări (...) au atâtea fonduri (...) și milioane de zile de prestație la dispoziție, oricine trebuie să recunoască că am avut și avem dreptate"2013
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de greutate cât mai jos, cu zăpada Împrăștiindu-se-n jurul lui ca o furtună de nisip, știa că viteza e prea mare. Dar o ținu tot așa. N-avea de gând să abandoneze, lăsându-se să cadă. Apoi un petic de zăpadă moale adus de vânt Într-o groapă Îl răsturnă și el se rostogoli din nou și din nou, cu schiurile tot ciocnindu-se unul de altul, simțindu-se ca un iepure Împușcat, până ce se Împotmoli, cu picioarele Încrucișate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu transpirația curgându-i șiroaie pe față și el tot sărind coarda În praful alb și coarda vâjâind, vâjj, vâjj, vâjj, și soarele era tot mai fierbinte, iar el se muncea și mai tare, În sus și-n jos, pe peticul ăla de șosea. Și să știi că era lucru mare să-l vezi pe bătrân cum sare coarda. O Învârtea când repede, când În bucle complicate. Da’ să-i fi văzut pe macaronari cum se uitau când treceau pe-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să facă de mâncare. Găsi un loc bun Între doi pini. Scoase toporul din boccea și ciopârți două rădăcini care ieșeau la suprafață. Acum avea destul loc ca să poată dormi. Netezi solul nisipos cu mâna și scoase din rădăcină toate peticele de ferigă. Mâinile Îi miroseau frumos de la ferigă. Netezi pământul de unde scosese rădăcinile. Nnu voia să fie gâlme sub pături. După ce netezi pământul Întinse cele trei pături. Pe una o Împături de două ori și o Întinse direct pe pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-se În apa mare până la subțiori, ca să prindă păstrăvi mari În locuri din care nici măcar nu avea cum să-i scoată. Malurile mlaștinii erau sterpe, coroanele cedrilor unindu-se deasupra, așa Încât lumina soarelui nu pătrundea până la pământ decât În mici petice. În apele repezi și adânci, În semiobscuritate, pescuitul devenea un ritual tragic. Pescuitul era o aventură tragică În mlaștină. Nick n-avea chef de așa ceva. N-avea chef să mai iasă la râu azi. Își scoase cuțitul, Îl deschise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ca niște elefanți albi Munții de peste Ebru erau albi și prelungi. Pe partea asta nu era pic de umbră, nu vedeai nici un copac, și peronul se afla În plin soare, Între două linii de cale ferată. Clădirea gării arunca un petic de umbră fierbinte și În ușa barului atârna o perdea din mărgele de bambus, ca să țină muștele afară. Americanul și fata care-l Însoțea stăteau la o masă, În umbra de afară. Era foarte cald și expresul din Barcelona venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
din calea mașinilor, mărginită de puieți pe ambele părți. Nu era acasă la el, dar era mijlocul toamnei și merita să te plimbi prin locurile alea și să le vezi. Bumbacul fusese cules și-n locurile rămase goale se vedeau petice de porumb, unele amestecate cu măturici roșii de sorg și, conducând Încet, avându-l alături pe fiul său adormit, apropiindu-se de destinație, știind În ce oraș se va opri la căderea nopții, Nick observa atent pe care câmpuri există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe pământul maroniu, curat, acoperit de ace elastice, și acolo stăteau ei trei, sprijiniți de trunchiul unui arbore de cucută, larg cât două paturi așezate pe lungime; adierea vântului făcea să foșnească frunzele din vârful copacilor și lumina blândă desena petice pe pământ, și Billy spuse: — Mai vrei să faci cu Trudy? — Tu vrei? — Îhî. — Hai să mergem. Nu, aici. — Dar Billy... — Billy nu deranj. Billy fratele meu. Și apoi, după aia, stăteau toți trei și pândeau o veveriță neagră, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vis efemer simt că mă-ntorc pe-un loc curat și demn unde nu-s întrebări dar nici umbră de griji ci soare pe suflet și-n inimă semn Las ochii triști să plângă până târziu m-ascund pe-un petic cald de aripă să ascult în extaz a cerului șoaptă ce îndeamnă la drum o ultimă clipă Am să trec de-al urii tărâm inutil prin tăiș de cuțit și vorbă dulce aleasă pe val de iubire și Cuvânt dăruit
Alb de mireas? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83224_a_84549]
-
de oameni cu tine, și scoate din groapă pe proorocul Ieremia, pînă nu moare!" 11. Ebed-Melec a luat cu el pe oamenii aceia, și s-a dus la casa împăratului într-un loc dedesubtul vistieriei; a luat de acolo niște petice de haine purtate și niște trențe de haine vechi și le-a coborît lui Ieremia în groapă, cu niște funii. 12. Ebed-Melec, Etiopianul, a zis lui Ieremia: Pune aceste petice purtate și aceste trențe sub subțiori, sub funii." Și Ieremia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
într-un loc dedesubtul vistieriei; a luat de acolo niște petice de haine purtate și niște trențe de haine vechi și le-a coborît lui Ieremia în groapă, cu niște funii. 12. Ebed-Melec, Etiopianul, a zis lui Ieremia: Pune aceste petice purtate și aceste trențe sub subțiori, sub funii." Și Ieremia a făcut așa. 13. Au tras astfel pe Ieremia cu funiile, și l-au scos afară din groapă. Ieremia a rămas în curtea temniței. 14. Împăratul Zedechia a trimis după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
cele mai năstrușnice fantezii create special, pentru o reprezentație bizară la circul din Capitală, sau provincie. Vestonul și pantalonii erau pline de un jeg greu suportabil derivând probabil dela resturi de mâncare ori muncă În mediul uleios având sute de petice cusute În mod grosolan Încât nu se mai știa care-i adaus și care a fost costumul inițial. Iar Încălțămintea...? Mare tragedie!! În plină iarnă, cu geruri cumplite și troiene masive de zăpadă, li se dăduse niște bocanci ce În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]