1,152 matches
-
la gură-i o apasă Ș-o sărută înfocat. Iată vine și-mpăratu-i Ce zâmbea cu mutră hâtră, El la mers cam legănatu-i Și pe capu-i poartă mitră, Poart - un skiptru ș-alt nimică Ca și craiul cel de pică Ș-aurit veșmântul său; Cine-l vede, stă să-i zică Că-i Vlădica din Hîrlău. - Am avut un om al casei, - Zise dânsul - un ciocoi, A murit, și anul azi-i S-a făcut din el moroi. De-unde-mi aprindea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
petrec eu cu străinii. La străini - până ce cină - Eu sunt sfeșnic de lumină, Dacă gată de cinat Nu mă-ntreabă De - am mâncat, Ci mă-ntreabă ce-am lucrat. Dar eu tac, nu zic nimică, Doar din ochi-mi lacrimi pică; Iau naframa și le șterg, Ele tot mai tare merg; Ele pică la pământ De sălbatecă ce sunt; Ele pică pe obraz De atât amar necaz; De mănânc pâine uscată Ea-i cu lacrimi picurată. 112 De-ai juca ca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
plină Și, zo, el d-așa zicea: - Înălțate împărate, Lasă. noi să rătălim Că noi aci toți perim - Și-mpăratul că zicea: - Mai țineți cîtu-ți pute, Bateți că n-oi zice ba. Când el vorba nu găta Dintre voinici mulți pica. Pic-un voinic, pică doi - Pic-un voinic în cărare Și-l văzu o fată mare; Pe fată mila o lovea Și la cătană mergea Și lumina aprindea; Căpitanul c-o vide, Sabia afar - o scotea Și la fată că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Strigă-mi, Doamne, cine-mi strigă, Strig - un căpitan din carte: - Ieșiți feciori din cetate Și vă puneți trei cu trei Și tot mână lângă mână Voinicaș cu pușca plină; Și voi haideți fără frică, Nu cătați că doi, trei pică. Da unul din companie Toată noaptea nu s-alină Ci tot scrie la hârtie Și trimite la Frănție. Da Frănția-i mânioasă. El prinde cartea de loc Și o țipă cătă foc Că-i fecior fără noroc. Maică, maică, draga mea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
i le-au arătat. Atunci împăratu - a strigat s-aducă calul cel mai bun din grajd și-o legat pe țigan la coada calului, ș-o pus ș-un sac de nuci ș-o dat bici calului... Unde pica nuca, pica și bucățica din țigan. Acu-mpăratul a zis: - De-acu, voinice, mi-i fi ginere. Da Călin a zis: - Ba nu-mpărate, că mie alta mi-a căzut dragă, da eu am un frate de cruce aici cu mine, tot
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la vânătoare prin Consignația. Întâlnești acolo tot felul de maimuțe. Ochește una care-i place, și-i cere sfatul. Cică e inginer din provincie, vrea să aleagă un cadou pentru logodnică. Îi flutură prin fața nasului purcoiul de bani și aia pică în fund. Crede că a dat lovitura. Mă înțelegeți... ― Înțeleg... ― V-ați uitat ce mobilă are în casă? Dacă o scuturi, se face bucăți. Surcele! Vorba vine... Variantă la chestia cu toporul. Când dă de una năzuroasă, începe să spargă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și cartofor pe deasupra, nu poți să azvârli un om la pușcărie, îmi ziceam eu. Uitasem că dreptatea este împărțită de oameni și că oamenii au slăbiciunile, vanitățile lor. Dacă-i înfrunți, dacă-i jignești, dacă-i silești să-ți poarte pică, te pot face să regreți. Am râs când am aflat capetele de acuzare și pe măsură ce creștea insolența mea, creștea și zelul anchetatorilor mei. Le-am explicat pe un ton care i-a scos din sărite că sinuciderea este o problemă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cataramă. De la Domnul Andrei am aflat apoi că Mopsul se interesase în mod special dacă nu mă supărase cu ceva pe mine la beție, fapt care m-a măgulit și era un indiciu clar; până și cei care îmi purtau pică pricepuseră că steaua mea urca pe boltă. Nu mai eram, acum, aproape nici o clipă singur. "Asta-i partea neplăcută a gloriei" a râs Dinu. Mereu îmi zâmbea cineva, mereu eram întrebat "ați dormit bine?", fiecare ar fi fost fericit să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și încă din acea zi am început să pun în aplicare un plan. Mai întîi m-am străduit să mă reapropii de bătrâni și chiar să le recâștig cât de cât simpatia celor care n-aveau motive să-mi poarte pică. Arătam ca un om ieșit din convalescență, dornic, din nou, de viață, de bârfeli, de societate, fără urmă de ranchiună în atitudinea mea. Dimpotrivă, am pus toată arta de care eram în stare pentru a-i convinge pe bătrâni că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mi le interzice. Celălalt scutura capul cu nerăbdare. ― Da, n-am dreptate să mă supăr. Și v-am răpit și așa destul timp. Rieux i-a cerut să-l țină ia curent cu demersurile sale și să nu-i păstreze pică. Există, desigur, un teren pe care ei se puteau întâlni. Rambert părea deodată nedumerit: ― Și eu cred asta, spune el, după o tăcere, da, o cred împotriva mea și împotriva a tot ce mi-ați spus. Șovăia: ― Dar nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pe care tocmai i-i cumpărase doamna Levy. — Ia te uită, spuse domnul Levy. Se crede într-adevăr stăpână aici. — În felul acesta își afirmă personalitatea. Te deranjează? Dinții i-au dat putină încredere în sine. Firește, îi porți femeii pică și pentru atâta lucru. Încep să înțeleg de unde-i vine sentimentul de nesiguranță. Am constatat că Gonzalez o ignoră tot timpul și o face, într-o sută de feluri, să se simtă nedorită. În subconștientul ei urăște Levy Pants. — Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
întotdeauna atâta caz? Credeam că te interesezi de soarta grupurilor minoritare. Cel puțin așa ai susținut întotdeauna. În orice caz, Reilly a meritat să fie salvat. M-a îndrumat spre adevăratul vinovat. Nu poți să-ți trăiești restul vieții purtând pică. — Cine poartă pică? Fac, în sfârșit, ceva constructiv. Domnișoară Trixie, unde ai telefonul? — Cine? Domnișoara Trixie privea un cargobot din Monrovia plecând cu o încărcătură de tractoare. Nu am telefon. Este unul la băcănia din colț. — Foarte bine. Doamnă Levy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Credeam că te interesezi de soarta grupurilor minoritare. Cel puțin așa ai susținut întotdeauna. În orice caz, Reilly a meritat să fie salvat. M-a îndrumat spre adevăratul vinovat. Nu poți să-ți trăiești restul vieții purtând pică. — Cine poartă pică? Fac, în sfârșit, ceva constructiv. Domnișoară Trixie, unde ai telefonul? — Cine? Domnișoara Trixie privea un cargobot din Monrovia plecând cu o încărcătură de tractoare. Nu am telefon. Este unul la băcănia din colț. — Foarte bine. Doamnă Levy, du-te jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
au fost niciodată exploatate În ce au ele nesănătos“. Folosirea adjectivelor „sordid“ și „nesănătos“ nu mi se părea necesară În cazul unui roman de Joyce Cary, pe care Îl analiza de altfel cu multă finețe. Trebuia oare să-i port pică din acest motiv? Nu pentru mine scria el genul ăsta de articole și nici nu mi le trimitea: nimeream peste ele din Întîmplare, scotocind printre lucrurile lui cînd mă duceam să-l văd. Eu nu constituiam publicul lui. Se adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
CÎnd Își dă seama că a luat-o pe alt drum, are un moment de panică. Pe părintele acela care a reprezentat pentru el certitudinea, el l-a abandonat. Descoperă că a devenit el Însuși. Se simte singur. Îi poartă pică tatălui pentru această singurătate, uitînd că nu trebuie să acuze pe nimeni, ci doar să-și accepte soarta. Tatăl care se afla În fiu a dispărut. Fiul a cunoscut, În singurătatea lui, prima sa durere de bărbat. Dar tatăl nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o convorbire telefonică pe nepregătite. În răstimpul cît aș fi mers de la mine de acasă pînă la oficiul poștal, aș fi pritocit bunele motive pe care le aveam de a nu le telefona părinților mei și de a-i purta pică tatei. Puteam chiar să caut pricini de a fi supărat pe el care să fie anterioare apariției cărții. Îmi dădeam seama că Înainte de romanul Un tip oarecare nu scăpase niciodată ocazia de a-mi spune ce gîndește. Eu eram cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și cartofor pe deasupra, nu poți să azvârli un om la pușcărie, îmi ziceam eu. Uitasem că dreptatea este împărțită de oameni și că oamenii au slăbiciunile, vanitățile lor. Dacă-i înfrunți, dacă-i jignești, dacă-i silești să-ți poarte pică, te pot face să regreți. Am râs când am aflat capetele de acuzare și pe măsură ce creștea insolența mea, creștea și zelul anchetatorilor mei. Le-am explicat pe un ton care i-a scos din sărite că sinuciderea este o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cataramă. De la Domnul Andrei am aflat apoi că Mopsul se interesase în mod special dacă nu mă supărase cu ceva pe mine la beție, fapt care m-a măgulit și era un indiciu clar; până și cei care îmi purtau pică pricepuseră că steaua mea urca pe boltă. Nu mai eram, acum, aproape nici o clipă singur. „Asta-i partea neplăcută a gloriei” a râs Dinu. Mereu îmi zâmbea cineva, mereu eram întrebat „ați dormit bine?”, fiecare ar fi fost fericit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și încă din acea zi am început să pun în aplicare un plan. Mai întâi m-am străduit să mă reapropii de bătrâni și chiar să le recâștig cât de cât simpatia celor care n-aveau motive să-mi poarte pică. Arătam ca un om ieșit din convalescență, dornic, din nou, de viață, de bârfeli, de societate, fără urmă de ranchiună în atitudinea mea. Dimpotrivă, am pus toată arta de care eram în stare pentru a-i convinge pe bătrâni că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am zis. „Și eu zic. Totuși, dacă-și pune o pungă cu apă caldă, e și mai bine. Să sperăm că-și aduce aminte.“ 101 Qui operator in Cabala... si errabit in opere aut non purificatus accesserit, deuorabitur ab Azazale. (Pico della Mirandola, Conclusiones Magicae) Criza lui Diotallevi avusese loc pe la sfârșitul lui noiembrie. Îl așteptam la birou a doua zi, dar ne telefonase zicând că se internează. Medicul spusese că simptomele nu erau Îngrijorătoare, dar era mai bine să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
răsturnări, ebraica apare ca o limbă sacră și misterioasă, cabaliștii au lucrat pe cont propriu și cu alte scopuri, cei treizeci și șase de invizibili Împrăștiați prin lume Își vâră În cap că o limbă neînțeleasă poate ascunde cine știe ce secrete. Pico della Mirandola va fi acela care va spune că nulla nomina, ut significativa et in quantum nomina sunt, in magico opere virtutem habere non possunt, nisi sint Hebraica. Ei, bine? Pico della Mirandola era un cretin.“ „S-o spunem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cap că o limbă neînțeleasă poate ascunde cine știe ce secrete. Pico della Mirandola va fi acela care va spune că nulla nomina, ut significativa et in quantum nomina sunt, in magico opere virtutem habere non possunt, nisi sint Hebraica. Ei, bine? Pico della Mirandola era un cretin.“ „S-o spunem pe șleau!“’ „Și pe deasupra, ca italian, era exclus din Plan. Ce știa el de asta? Cu-atât mai rău pentru atâția Agrippa, Reuchlin și compania lor de trei parale care se aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu adevărat totul“. „Și, la un moment dat, cineva face gafa aia enormă. Confundă Ismael cu Israel“. „Deci Barruel, și Protocoalele, și Holocaustul sunt numai rodul unei schimbări de consoană.“ „Șase milioane de evrei uciși dintr-o eroare a lui Pico della Mirandola“. „Sau poate că e alt motiv. Poporul ales Își asumase sarcina interpretării Cărții. A răspândit o obsesie. Iar ceilalți, negăsind nimic În Carte, s-au răzbunat. Lumea se teme de cine ne pune față-n față cu Legea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pe Baiazid Și lăsându-l fără steag? El prea mult nu a domnit, Doar o pohtă a pohtit: Într-o țară să adune Toate țările străbune. Toate cărțile ne spun Că era și drept și bun, Nu avea pe nimeni pică, Însă dacă te prindea Umblând cu ocaua mică, El pe loc te pedepsea. Spun cu foarte bun temei Că mă duc și mă întorn, Dar răspunsul tot îmi scapă, Parcă a intrat la apă: E și cap și e și
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
am ieșit înainte și i-am prezentat omagiile spunându-i barba, unchiul, așa cum orice tânăr din provincie se adresează unui bătrân înțelept. Măgulit, s-a uitat la însemnele regale pe care le purtam și m-a întrebat: - Îmi mai porți pică pentru lecția pe care ți-am dat-o acum douăzeci de ani? L-am asigurat că îmi fusese de folos, și, în fine, a coborât și el de pe cal și m-a luat de braț. M-a condus în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]