9,829 matches
-
am învățat încă să privim partea plină a paharului? FLASH 15 (Alma) Duminică. Sfârșit de noiembrie, cenușiu și rece. Curtea bisericii aproape că s-a golit, eu am rămas printre ultimii, chinuindu-mă să deschid umbrela. Nu mai e nevoie. Picăturile de apă s-au transformat treptat în fulgi mari, albi și pufoși. Renunț la umbrelă, îmi ridic gulerul paltonului și mă îndrept cu pași înceți, către poartă. Nu mai e nimeni în jur și liniștea mă îndeamnă la visare. - Așteptați
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Mă cuprinde un soi de nostalgie când realizez că, până nu demult, oamenii aveau vreme și pentru activități culturale și artistice. Împreună cu familia ori cu prietenii, mergeau să vizioneze o piesă de teatru, în care actorii își pun și ultima picătură de talent, ascunsă în adâncul lor. O galerie de artă sau un muzeu erau, de asemenea, spații în care fiecare reușea să se simtă mai bogat, o bogăție ce ține de spirit și de care, indiferent ce s-ar întâmpla
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
acestor femei, care se plictisesc, „lâncezesc în alcov uri”, cutreieră magazinele, căutând mereu alte podoabe scumpe, se pregătesc de baluri sau de serate, sunt lacuri stagnante cu noroaie grele pe fund. O bătaie de aripi, o aplecare de ram, o picătură de ploaie încrețesc ușor fața acestor personaje ce sunt asemeni unor oglinzi hipersensibile. Realitatea se răsfrânge în ele deformată. Nimic din ceea ce e cu adevărat important în viață, nu pătrunde în astfel de suflete, în schimb, întâmplări mărunte, ba chiar
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
planul comorii? își zise ea, rămînînd nemișcată în coada cazmalei, cu ochii țintă la Bărzăun. Acesta, gîndind că ar fi putut-o supăra pe biata fată vorbindu-i de moarte, ridică fruntea, închise un ochi în care se strecurase o picătură de sudoare și începu să rîdă spre ea și să facă fel de fel de strîmbături, pentru a o îmblînzi. Mă, că prost mai ești, îi repezi Ilinca aceste cuvinte total nepotrivite cu intenția Bărzăunului. Și asta l-a înfuriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
aici nu prea sînt fagi, iar cînd s-a făcut destul jar, pui o piatră de o parte a vetrei, alta de cealaltă parte, iar deasupra o lespede mare, dar nu prea groasă, ca să se poată înfierbînta bine. Cînd sfîrîie picătura de apă pe piatra încinsă, pui păstrăvii pe ea, apoi te dai deoparte și numeri pînă la 500. De ce pînă la 500? întrebă Virgil nedumerit. Bărzăunul abia așteptase întrebarea, mai ales din partea Iui Virgil. Zîmbi cu înțeles spre Ilinca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
rămaseră și ei stană de piatră, cu ochii ațintiți tot spre canistră. Matei se opri paralizat în mijlocul drumului, ca și cum în fața sa ar fi stat o armată vrăjmașă. Degeaba vă holbați așa, spuse el vizibil stînjenit de întîlnire. Nu dau o picătură nici lui Dumnezeu! Toată canistra e pregătită pentru decanul meu, care mi-a telefonat că trece mîine cu mașina pe aici spre Văratec. Așa căă... A desfundat butoiașul nea Lazăr? întrebă doctorul cu nările umflate. Da... dar m-a rugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
simbolică a spiritului orfic, pe care îl aflăm rezumat în lirica lui Pindar: "Muritorilor le sunt date zile nemuritoare", deoarece "există o vecie a vremii"; acest lucru are loc când poetul "însămânțează strălucire", când suflul său poetic viețuiește în "curăția picăturilor de rouă și se înalță către Eter". Ca atare, trebuie spus că este eronat a se considera orice poezie ca fiind prin definiție orfică. Poezia este orfică atunci când inițiază, purifică și transfigurează spiritual catharsis. Într-o lume disontologică și disaxiologică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pentru că există o "vecie a vremii". Sensul cuvintelor în poezie este de a rosti adevărul uman, de a însămânța strălucire, și astfel "bucuria și slava dau în flăcări". Sensul suprem al omului: Crește asemenea pomului tânăr, liberă, virtutea,/ În curăția picăturilor de rouă, prin dreapta/ Înțelepciune și se ridică / Spre umedul Eter"; " În preajma încercării trudnice se dovedesc cele înalte". Scopul oricărui înțeles trebuie "să dea în floare pe înălțimile înțelepciunii". Și acest extraordinar adevăr ce se impune poetului: "O, de-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
o cunoaștem? Din acest motiv nu suntem datori să binecuvântăm poetic viața? Ca atare, soluția cea mai "înțeleaptă", formulată după îndelungul periplu prin civilizațiile lumii, rând pe rând pradă morții, din postuma Memento mori, este Poezia, chiar dacă este numai o picătură de nemurire: Din aghiazima din lacul ce te-nchină nemuririi, E o picătură-n vinul poeziei ș-a gândirii: Dar o picătură numai. Decât altele ce mor Ele țin mai mult. Umane, vor pieri și el toate. În zadar le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
atare, soluția cea mai "înțeleaptă", formulată după îndelungul periplu prin civilizațiile lumii, rând pe rând pradă morții, din postuma Memento mori, este Poezia, chiar dacă este numai o picătură de nemurire: Din aghiazima din lacul ce te-nchină nemuririi, E o picătură-n vinul poeziei ș-a gândirii: Dar o picătură numai. Decât altele ce mor Ele țin mai mult. Umane, vor pieri și el toate. În zadar le scrii în piatră și le crezi eternizate, Căci eternă-i numai moartea, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
prin civilizațiile lumii, rând pe rând pradă morții, din postuma Memento mori, este Poezia, chiar dacă este numai o picătură de nemurire: Din aghiazima din lacul ce te-nchină nemuririi, E o picătură-n vinul poeziei ș-a gândirii: Dar o picătură numai. Decât altele ce mor Ele țin mai mult. Umane, vor pieri și el toate. În zadar le scrii în piatră și le crezi eternizate, Căci eternă-i numai moartea, ce-i viață-i trecător. Și de-aceea beau păharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de orice condiționare și determinare, un zbor fără încetare. În lirica universală, "Deschisul" a fost pentru marii poeți suprema aspirație. Pentru Pindar, deschiderea este înălțare către Eter și anume, prin sophia: Crește precum pomul cel tânăr, liberă, virtutea, în curăția picăturilor de rouă, prin dreapta înțelepciune a bărbaților, și se înalță spre Eter care hrănește focul veșnic al astrelor. (Neemeana VIII-a) Privitor la deschiderea metafizică, în poemul Pâine și vin, Hölderlin are o viziune fundamentală: Göttlicher Feuer auch treibt, bei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
tine, din același motiv... Să nu crezi că Domnica nu știe. Că nu-și dă seama. Nu înțelegi? Sunteți absolut la fel, atât că tu ești mai puternic. Mâna cu degete prelungi a balansat lingurița pe marginea ceșcuței, scuturând o picătură călâie de ceai, după care a planat deasupra mesei, după două cubulețe de zahăr. Mi-o amintesc perfect, în poza aceea de pagină de jurnal victorian. Aproape neverosimilă. A fost ultima oară când am văzut-o. 45. aici Când Alexandre
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de copac, Omul le lăsase apă! Niciodată n-au cunoscut cu adevărat pînă atunci gustul lichidului dătător de viață. Se poate să nu fi fost aceea o apă obișnuită? Cum altfel dacă, după ce-au lins cu nesaț și ultima picătură, lupii s-au simțit readuși la viață și, pentru o clipă, mai fericiți ca niciodată? De-a lungul timpului, Omul le-a demonstrat că, într-adevăr, poate face minuni. A doua zi, lupii au găsit în piatra scobită bucăți suculente
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de-a lungul drumurilor lor nesfîrșite, îi rămăseseră adînc întipărite în minte. Știa că nu mai are scăpare. Ar fi trebuit, poate, să se opună. Un lup adevărat nu s-ar fi lăsat capturat fără să lupte pînă la ultima picătură de energie. Dar ea nu mai avea de mult așa ceva. O consumase în timpul căutării puiului dispărut. O epuizase în acea cursă finală către marginea pădurii. Și nu putu să facă altceva decît să-i privească direct, cu ochii ei mari
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
scrisese câteva romane și nu le putea înainta editurilor așa, fără cap. Ideea i-a surâs. Dacă se află de el și la Uniunea Scriitorilor, ar putea fi „cooptat”. Fie și pentru a organiza un club cultural-sportiv, urmând ca printre picături să le furnizeze titluri, după nevoie. Furnizor fără pretenții: corect, prompt și discret. Ar fi calea cea mai simplă de a intra în Capitală. Vorba ceea: „Să trăiești, să înflorești, să-ți faci casă-n București!”. Și apoi... altă făină
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
pe șotii, iar evenimentele care îi produseseră atâta suferință le vedea acum ca pe ceva extraordinar. În viața anostă, pe care o trăise până în acel moment, se întâmplase în sfârșit ceva interesant, deosebit, altceva decât rutina zilnică care îi măcinase, picătură cu picătură, mintea și sufletul. Chipul din oglindă se uita în continuare la ea surprins, de parcă o vedea pentru prima dată. „- Cine ești tu străine? Ce mi-ai făcut de nu mă mai recunosc?” Mâna lui îi răsfiră părul lung
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
iar evenimentele care îi produseseră atâta suferință le vedea acum ca pe ceva extraordinar. În viața anostă, pe care o trăise până în acel moment, se întâmplase în sfârșit ceva interesant, deosebit, altceva decât rutina zilnică care îi măcinase, picătură cu picătură, mintea și sufletul. Chipul din oglindă se uita în continuare la ea surprins, de parcă o vedea pentru prima dată. „- Cine ești tu străine? Ce mi-ai făcut de nu mă mai recunosc?” Mâna lui îi răsfiră părul lung, mătăsos, mirosind
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
avea puterea să bată. I se puse un nod în gât. Picioarele o avertizau că nu o mai susțin prea mult, iar gura i se uscase ca într-o zi toridă de vară în care nu avea la îndemână nici o picătură de apă. Să fie destinul atât de neprevăzut și de prielnic încât să o ajute să-l întâlnească cu totul întâmplător? Avea nevoie de o perdea pentru că renunțase atât de ușor și într-un mod cât se poate de neconvențional
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
iasă la o prăjitură, la o cofetărie cât mai aproape de locuinței Karinei. Ana plecă mai devreme deoarece avea de rezolvat câte ceva, urmând să se întâlnească acolo la o oră stabilită. Era o zi călduță de toamnă. Plouase de dimineață, iar picăturile încă străluceau în lumina razelor. Parfumul ploii se împrăștia în jur, în aerul umed și curat. Karina ocolea bălțile în încercarea nereușită de a nu se stropi pe pantalonii deschiși la culoare. Nu fusese deloc inspirată când îi alesese, de parcă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
care joacă la loto). Cu terminația 9 mai ai un avantaj: ai un personal mulțumit. Statistic, doar 5% dintre clienți așteaptă restul de 1 ban sau 1 leu și acești bani vor rămâne vânzătorului care, fiind conștient de faptul că picătura umple paharul, va fi mult mai amabil cu clienții; 2. prețurile mari: vă este cunoscută afirmația conform căreia suntem prea sărăci să cumpărăm lucruri ieftine? Normal... de chestia asta au profitat și profită foarte mulți comercianți. Din păcate, asociem un
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
dacă o să mă culc cu tine și o să-ți spun că mi-e scârbă de tine? Că ești o curvă? Ea a lăsat capul În pământ, dar nu s-a dezlipit de el, a suspinat doar, a Înghițit jignirea odată cu picăturile de ploaie, cu umilință. — Ce zici, mă Înveți și pe mine să mă f...? — Dar eu nu știu să fac asta, Vasile, i-a răspuns cu tris tețe În glas. De unde ai auzit tu că eu aș ști să mă
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
și vocile horcăie. Bărbatul gesticulează violent în ritmul sunetelor emise de o sută de instrumente înver șunate. Bărbatul ține în mână o baghetă de metal argintiu. Cavanosa își presează degetul mare de cau ciu cul butonului. Pe chelia bărbatului o picătură de transpirație lucește orbitor și apoi bărbatul dispare. Ecranul devine negru, preț de o jumătate de secundă. Cavanosa trage aer în plămân și ecranul e invadat de câteva mii de furnici ucigașe. Furnicile roiesc pe cada vrul unei hiene. Cavanosa
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
se mișcă din ce în ce mai încet și se opresc. Și atunci se întâmplă ceva firesc. Funcționarului îi cad din gură cuvintele e un coșmar. E normal să spui asta. Se prea poate ca gândacul nevinovat care cotrobăia prin dressing să fi fost picătura care a umplut paha rul. Iar omul ăsta nu e de condamnat pentru că s-a transformat într-un ucigaș fără milă. Un ucigaș de câini nu întâmpină prea multe probleme în momentul în care trebuie să se transforme într-un
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
faci tot ce vrei. Vreau să fiu fericită că te pot vedea și că te pot auzi și că te pot simți cu fiecare por al meu și vreau să trăiesc tot ce-mi dai și vreau să simt fiecare picătură din tine pe care alegi să mi-o dai mie. Simt cum bluza îi e deschisă de niște mâini pe care nu le mai cunosc, nu le mai recunosc. Omul îi dă jos fusta și chiloții, și apoi simt pe
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]