525 matches
-
Mai multe semnale îi alertaseră pe britanici în legătură cu iminența atacului rus, unul dintre acestea fiind luptele de recunoaștere, (cunoscute ca “Micul Inkerman”) purtate cu o zi după bătălia de la Balaklava. Britanicii amplasaseră pe direcția nord-vest, pe valea din fața unităților principale, pichete puternice cu efective uneori de mărimea unei companii. Aceste pichete au fost primele care au intrat în luptă cu coloanele atacatorilor ruși. Schimburile violente de focuri a fost semnalul care a dat de știre comandamentului englez că a început o
Bătălia de la Inkerman () [Corola-website/Science/303275_a_304604]
-
rus, unul dintre acestea fiind luptele de recunoaștere, (cunoscute ca “Micul Inkerman”) purtate cu o zi după bătălia de la Balaklava. Britanicii amplasaseră pe direcția nord-vest, pe valea din fața unităților principale, pichete puternice cu efective uneori de mărimea unei companii. Aceste pichete au fost primele care au intrat în luptă cu coloanele atacatorilor ruși. Schimburile violente de focuri a fost semnalul care a dat de știre comandamentului englez că a început o acțiune de amploare a rușilor. Pennefather, comandantul britanic din zonă
Bătălia de la Inkerman () [Corola-website/Science/303275_a_304604]
-
și generalul Soimonov. O altă coloană formată din marinari ruși, care avansa din râpe, a fost respinsă. Restul primei linii ruse a avansat către “barieră”. Ei au intrat sub focul artileriei britanice, după care au fost atacați și respinși de pichetele aflate în zonă și de companii ale regimentului al 49-lea. Primul atac al rușilor fusese un eșec. Unele dintre regimentele ruse care atacaseră la începutul bătăliei erau așa de puternic lovite, pierduseră așa de multi ofițeri, încât nu au
Bătălia de la Inkerman () [Corola-website/Science/303275_a_304604]
-
Mochi Fisher pretindea că procesul l-ar fi costat 1.000.000 de lei. Țăranii, deși neorganizați formal, prin solidaritatea impusă de interesul comun, se aflau într-o înaltă stare de tensiune și alarmă. În satele moșiei Flămânzi se organizaseră pichete de țărani care să-i împiedice pe agenții arendașului de a exercita presiuni asupra celor slabi de înger, în scopul spargerii solidarității cu privire la condițiile învoielilor ce urmau să se încheie. În „"Raportul către Prefectul Județului Botoșani al Inspectorului Comunal al
Răscoala Țărănească din 1907 () [Corola-website/Science/303619_a_304948]
-
directivelor clare care cereau liniște deplină pentru ca ordinele să poată fi auzite. Pregătirile lor au scăpat practic neobservate, colonelul Lejeune, unul dintre aghiotanții Șefului de Stat Major Francez, Mareșalul Berthier, trimis în recunoaștere, având oarecare dificultăți în a trece de pichetele austriece pentru a culege informații. Cu toate acestea, francezii lui Davout se pregăteau la rândul lor de atac, cu puternica divizie Friant pe stânga, susținută în eșalon secund de cea a lui Morand, în timp ce Puthod avea un regiment la Grosshofen
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
Glăjerie, pe traseu bandă albastră (cca 4 ore), din Predeal, spre cabana Diham, pe poteca marcată punct roșu care se varsă în traseul care vine din Bușteni (aprox. 3 ore)., dinspre Bușteni, pe poteca cu marcaj triunghi roșu pînă la Pichetul Roșu, apoi pe bandă roșie (cam 6 ore) sau dinspre Vârful Omu; chiar și în verile caniculare există porțiuni pe care veți întâlni depuneri de gheață și zăpadă Tot de la Mălăiești se desprind trasee de acces spre importante obiective turistice
Cabana Mălăiești () [Corola-website/Science/312115_a_313444]
-
bulgar puternic. În concluzie, principala grijă a comandamentului garnizoanei Turtucaiei ar fi trebuit să fie menținerea legăturii cu trupele aflate la Silistra. Capul de pod Turtucaia era organizat pe trei linii de rezistență. Cea mai înaintată, întinzându-se până la linia pichetelor de frontieră, cu rol de supraveghere și recunoaștere și deservită de trupe de tăria unor plutoane sau companii era numită și „prima linie de rezistență”. Era la rândul ei formată din trei serii de lucrări: linia posturilor mici, linia gărzilor
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
un front de peste 30 de kilometri. Calitativ, trupele române din garnizoana Turtucaia aparțineau unor divizii nou înființate. În Divizia a 17-a intra un singur regiment activ, restul fiind format din rezerviști. La 31 august 1916, noaptea, bulgarii au atacat pichetele române de pe frontieră, trupele române de pază retrăgându-se pe linia pichetelor mici. Operațiile propriu-zise împotriva Turtucaiei au început în noaptea de 1 spre 2 septembrie, printr-un atac concentric. Dinspre vest, din direcția Rusciuk (Ruse) a venit coloana mixtă
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
aparțineau unor divizii nou înființate. În Divizia a 17-a intra un singur regiment activ, restul fiind format din rezerviști. La 31 august 1916, noaptea, bulgarii au atacat pichetele române de pe frontieră, trupele române de pază retrăgându-se pe linia pichetelor mici. Operațiile propriu-zise împotriva Turtucaiei au început în noaptea de 1 spre 2 septembrie, printr-un atac concentric. Dinspre vest, din direcția Rusciuk (Ruse) a venit coloana mixtă Hammerstein, care a atacat spre Satu Vechi, în special centrul 3. Din
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
comasați în curtea Chesturii au fost împușcați „la grămadă” cu carabine, revolvere și o mitralieră de câtre jandarmi și polițiști. După masacrul săvârșit, în aceeași zi, circa 10 000 de evrei au fost adunați din case și de pe străzi de pichete de jandarmi, soldați și polițiști și au fost îmbulziți în două trenuri de vite. În ziua de 30 iunie 1941 ora 9,20 dimineața, prefectul Captaru raporta lui Mihai Antonescu, vicepreședintele Consiliului de Miniștri, executarea ordinului de evacuare a evreilor
Dumitru Captaru () [Corola-website/Science/309642_a_310971]
-
Granița austro-română era situată între gările Itzkany (în , astăzi Gara Suceava Nord) și Burdujeni (azi Gara Suceava). În prezent, Ițcani și Burdujeni sunt cartiere ale municipiului Suceava. Deoarece satul Ițcani era localitate de frontieră pe teritoriul Austro-Ungariei, funcționa aici un pichet de grăniceri și un punct vamal. Administrația căilor ferate austriece a construit aici o gară destul de grandioasă, la acea vreme, tocmai pentru a fi o carte de vizită a Austro-Ungariei. Edificiul Gării Ițcani (astăzi Gara Suceava Nord) a fost ridicat
Gara Suceava () [Corola-website/Science/310271_a_311600]
-
Moldovei. În jurul gării s-au construit locuințe ale personalului feroviar care se ocupa de întreținerea căii ferate. Până în anul 1918 în clădirea gării a existat un oficiu vamal și unul poștal. După Unirea Bucovinei cu România (1918), s-au desființat pichetul de grăniceri și oficiul vamal, iar multe spații ale clădirii au devenit disponibile. În anul 1920 au fost instalate în spațiile gării mai multe instituții fără legătură cu traficul feroviar: un orfelinat mixt cu numele „Regina Maria” (înființat la 1
Gara Suceava () [Corola-website/Science/310271_a_311600]
-
albe cât și cele de foc împreună cu muniția, erau puse la dispozitie de către stat, grănicerii fiind obligați să le păstreze și să le întrețină în bună stare pe cheltuiala lor. Paza graniței se făcea atât în puncte fixe, numite ""cordoane"" (pichete), cât și prin patrulare, un schimb durând două săptămâni, serviciul fiind remunerat cu câte patru cruceri pe zi. Din această soldă, după înființarea așa zisului ""Fond de montură"" în 1771, grănicerilor li se rețineau câte 10-15 cruceri pentru uniformă. Pe
Granița Militară Transilvăneană () [Corola-website/Science/310631_a_311960]
-
1944, cetățenii satului încă mai aveau dreptul de a lua apă din râul Prut și pentru ei sâmbăta și duminica li se permitea să se scalde în râu într-un loc anumit numit „la vad”, care se afla în apropierea pichetului de grăniceri, astăzi clădirea gimnaziului din sat. Acest drept era permanent supravegheat de grăniceri. Dreptul acesta le-a fost luat sătenilor în 1960, când dea lungul graniței apar primele sârme gimpate. În 1984 dea lungul Prutului și a întregii URSS
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
stabiilit condițiile dezertării sale. După ce în ziua de 13 februarie 1932 a solicitat o permisie, în seara zilei de 15 februarie 1932 a plecat din Sadagura la Hotin, unde a ajuns a doua zi. În aceeași seară, se duce la pichetul de grăniceri de la punctul «Cetatea Hotinului», unde face o recunoaștere a graniței și se interesează de la soldații de pază unde sunt posturile fixe de grăniceri (românești și sovietice) și dacă gheața este suficient de rezistentă. A doua zi dimineața, patrulele
Emil Bodnăraș () [Corola-website/Science/304809_a_306138]
-
de frontieră pe calea ferată între România și Austro-Ungaria, pe teritoriul Austro-Ungariei, în timp ce pe teritoriul României gara corespondentă era Gara Burdujeni. Punctul de trecere rutier se afla pe podul de peste râul Mitocu (de pe Strada Gheorghe Doja de astăzi), existând un pichet de grăniceri într-o clădire de pe Strada Barbu Lăzăreanu. Prin această localitate de graniță s-a desfășurat o activitate comercială importantă cu România. În Ițcani exista doar o școală elementară, iar copiii care doreau să-și continuie studiile se duceau
Ițcani () [Corola-website/Science/305813_a_307142]
-
traseul feroviar Suceava-Roman. Granița austro-română era situată între gările Itzkany (în , astăzi Gara Suceava Nord) și Burdujeni (azi Gara Suceava). În prezent, Ițcani și Burdujeni sunt cartiere ale municipiului Suceava. Deoarece satul Ițcani era localitate de frontieră, funcționa aici un pichet de grăniceri și un punct vamal. Administrația căilor ferate austriece a construit aici o gară destul de grandioasă, la acea vreme, tocmai pentru a fi o carte de vizită a Austro-Ungariei. Edificiul Gării Ițcani (astăzi Gara Suceava Nord) a fost ridicat
Gara Suceava Nord () [Corola-website/Science/305815_a_307144]
-
dar și pentru România. Ea era punct de frontieră între România și Austro-Ungaria, pe teritoriul austriac, în timp ce pe teritoriul României gara corespondentă era Gara Suceava (Burdujeni). După Unirea Bucovinei cu România, satul Ițcani a devenit parte a Regatului României, iar pichetul de grăniceri s-a desființat. În perioada interbelică, gara era trecută în nomenclatorul CFR sub denumirea de Gara Ițcani. În anul 1939, denumirea Gării Ițcani s-a schimbat în cea de „Aron Pumnul”, revenindu-se la denumirea inițială abia în
Gara Suceava Nord () [Corola-website/Science/305815_a_307144]
-
Rețeaua de cale ferată este aproape inexistentă, cea mai apropiată stație de cale ferată de centrul raional fiind Sărata (pe linia Odesa - Ismail), la o distanță de 24 km. În raion, există o unitate de aviație (la Tuzla) și două pichete de grăniceri (la Băile Burnas și Șagani). În raionul Tatarbunar există 21 grădinițe, 22 școli și 2 licee. Școala din Borisovca este școală cu predarea în limba română, în timp ce la școala din Eschipolos se predă limba română doar ca obiect
Raionul Tatarbunar () [Corola-website/Science/318469_a_319798]
-
existente de vestiare pentru muncitori, grupuri sanitare, rampe pentru spălare auto, depozite pentru materiale, fundații pentru macarale, rețele electrice de iluminat și forță, căi de acces auto, branșamente/racorduri la utilități, împrejmuiri, pânze de protecție a fațadelor, panouri de prezentare, pichete de incendiu. 4.3.17. Cheltuielile eligibile aferente activităților conexe organizării de șantier includ cheltuieli pentru: a) obținerea autorizației de execuție a lucrărilor de organizare de șantier; ... b) taxe de amplasament; ... c) închirieri de semne de circulație; ... d) întreruperea temporară
ORDIN nr. 76 din 9 iulie 2015 (*actualizat*) privind regulile de eligibilitate aplicabile cheltuielilor în cadrul Fondului pentru securitate internă şi Fondului pentru azil, migraţie şi integrare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272883_a_274212]
-
abdicat la 6 septembrie 1940 și s-a expatriat, cedând tronul fiului său Mihai I. Antonescu i-a oferit garanții de securitate lui Carol al II-lea, Elenei Lupescu și suitei lor și s-a ținut de cuvânt, protejând cu pichete militare trenul regal, asupra căruia legionarii au tras cu mitralierele. La 14 septembrie 1940 lua ființă "„Statul național-Legionar Român”". Horia Sima, șeful Mișcării Legionare, numit vicepreședinte al consiliului de miniștri, se considera creatorul și sufletul acelui guvern. Instaurarea Statului național-Legionar
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
și distrugerea Ierusalimului de către Titus. Scrisă inițial în arameică a fost tradusă de Iosephus în limba greacă prin anii 75-79. Unul dintre volume relatează rezistența unui grup de luptători evrei care s-au refugiat în pustiu, la Masada, un fost pichet de pază herodian aflat pe un pisc din apropierea Mării Moarte, unde au rezistat atacurilor romane, apoi, după epuizarea posibilităților de rezistență, s-au sinucis (majoritatea) împreună cu soțiile și copii. Marea revoltă a evreilor contra Romei, prima dintr-o serie de
Iosephus Flavius () [Corola-website/Science/319223_a_320552]
-
cele transilvane sau cele ale Țării Românești au traversat trecătoarea, care a fost de două ori chiar teatrul unor operațiuni militare (1655 și 1688). După 1700 vama transilvană a fost mutată la Vama Buzăului, la Tabla Buții rămânând doar un pichet de grăniceri. Până în secolul al XIX-lea Pasul Tabla Buții a fost după unele opinii unica sau - cel puțin principala trecătoare practicabilă din punct de vedere comercial, care a legat partea de est a Munteniei de Transilvania. După anul 1784
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]
-
tratarea terapeutică a une game foarte mari de boli ale organelor interne, pielii și a sistemului muscular-scheletic. Aici există în prezent mai multe sate de vacanță ("Riviera", "Moldova", "Niva", "Volna"), Pensiunea "Luci", o discotecă, un cinematograf, o piață și un pichet de grăniceri. În partea de est se află un far cu lumină roșie amplasat într-un turn de 13 m. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Băile Burnas era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă
Băile Burnas, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318507_a_319836]
-
aprilie 1877. Imperiul Otoman a reacționat la acțiunile politice și militare ale românilor și a luat o serie de măsuri de descurajare: suspendarea diplomaților români de la Constantinopol, sechestrarea unor nave românești încărcate cu cereale, bombardarea orașelor Brăila și Reni, atacarea pichetelor de frontieră, ș.a. În această situație, ministrul de război român Alexandru Cernat a ordonat trupelor române să riposteze ferm față de orice tentativă otomană de traversare a Dunării. În cadrul sesiunii Adunării Deputaților din 29 aprilie și a Senatului de a doua
Războiul de Independență al României () [Corola-website/Science/318695_a_320024]