750 matches
-
cu tipărituri aurii și ediții noi cu apărători de praf elegante, cu titluri care erau greu de citit. "Sütterlin", mi-am spus în sinea mea. Dar am văzut, de asemenea, broșuri tipărite în culori care contrastau puternic, cu literele fără piciorușe ale cartierului nostru de cărămidă și ale revoluției. Puteam citi titlurile acestora, dar ele nu însemnau nimic pentru mine. Schneiderhahn supraveghease progresul nostru de-a lungul a aproape douăsprezece luni de cînd ne știam. Cîtă vreme a trecut în revistă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
divinității are, de asemenea, o relevanță deosebită. În câteva situri israelite și iudaice din epoca monarhică s-au descoperit casolete de ars mirodenii de diferite tipuri (Zwickel, 1990; Nielsen, 1986) precum suporturi pentru obiecte de cult, cutii mici cubice cu piciorușe, vase de ceramică cu trepied, fin găurite, care păstrează semnele arderii și decolorării din cauza focului. De obicei, aceste obiecte de cult erau utilizate la arderea tămâiei (qețōret) atestată în mai multe texte biblice, atât în cele ale istoriografiei deuteronomiste (1Rg
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de corpuri, fiecare cu un picior. — Rima, sînt ciuperci! strigă el fericit. O încrengătură de ciuperci mari creștea pe linia galbenă, astfel încît jumătate din pălării erau înclinate spre stînga și celelalte spre dreapta. Lanark se aplecă și privi printre piciorușe. Aveau rădăcinile prinse într-o grămadă de pînză putrezită, cu catarame ruginite și un cilindru albastru cu bășici pe el. — Uită-te, termosul! Grămada aia de haine vechi probabil că-i rucsacul tău! — Nu pune mîna! E oribil! Cum de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dizolvă grăsimile ce impregnează penele acestor păsări. Lipsite astfel de protecție și expuse la intemperii, ele nu mai pot supraviețui. 17. Ca niște plăci tectonice, masive, inconștiente și invizibile, se mișcau forțele; era greu să le urmărești cu niște biete piciorușe, fără să aluneci; era greu să rămâi liniștit în fața disproporției dintre ele și tine, să pui în acord condiția ta cu ferocele ei temelii; așa se face că uneori cădeam, pentru un timp; de vreo două ori, de exemplu, am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
șaptelea cil porneau de sub mediana superioară. În interiorul primului cerc se desena un al doilea, format din numeroase gene care împrejmuiau ochiul lăuntric. Primul cerc (cel exterior), accentuat pe alocuri cu câte două sau chiar trei linii, se sprijinea pe două piciorușe cu spațiul dintre ele umbrit, încrustate într-un aparent suport oval înclinat și el spre stânga. În dreapta ovalului, o linie între Zenobia și mine, înclinată tot spre stânga, îmi atingea partea de jos a bărbiei. În sus, Zenobia nu trecea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
suport oval înclinat și el spre stânga. În dreapta ovalului, o linie între Zenobia și mine, înclinată tot spre stânga, îmi atingea partea de jos a bărbiei. În sus, Zenobia nu trecea de pomeții obrajilor mei, bine accentuați; în jos, cu piciorușe cu tot, abia îmi ajungea la limita bărbiei. În dreapta desenului, un con de umbră subțire și ascuțit, cu vârful în sus, marca vidul. Senzația de straniu și de diafan se degaja mai ales din ansamblu, zămislit parcă din transparențe și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
din gura pădurii, venea un drum, îl cunoșteam, n-aveam pic de încredere în el. Apoi au năvălit oile, turme întregi. Cât vedeam cu ochii părea că pulberea pământului tresare, zvâcnește și behăie. O avalanșă tremurătoare aluneca pe mii de piciorușe. Turmele n-aveau câini, le mânau cu strigăte niște păstori-militari, goi până la brâu și smoliți de soare, îmbrăcați în pantaloni de pânză gălbuie și aspră, târându-și anevoie bocancii prăfuiți, păstorii-militari mergeau strigând și învârtind în aer toiegele, ca pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ne poticnim, orbiți de transparențe. Încearcă și tu mai la dreapta sau mai la stânga, pe unde ți se pare că n-ar fi nimic...“. Dar el se zbătea furios, își apăra cu îndârjire traiectoria înverșunată, izbea cu aripile și cu piciorușele geamul, încerca să-l spargă, se încăpățâna să treacă dincolo, prin el. Când a căzut amețit, pentru a nu știu câta oară, am vrut să-l ajut, să-l iau pe cartea de joc ca pe un făraș și să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nesfârșită, de parcă s-ar fi putut sparge, îl privi cu cu gravitate și i-l trecu solemn surorii lui. — Pot să umblu la ea? întrebă Iulia. Și, fără să aștepte răspunsul, îi ridică un picior. Când să-i dea drumul, piciorușul se repezi la loc și se lipi de celelalte trei, ca o pecete. Tânăra repetă manevra, dar toate cele patru picioare se repezeau la loc. — O, Doamne, parrcă-i vie! se miră Jacques, rotunjindu-și ochii. — Vie, vie, dar fără uger
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
S-a sculat și a trecut îndărătul fotoliului meu, în picioare, astfel că nu-l puteam vedea. — Dumneata, Iulia, ești ca un mic păianjen care, când simte pe cineva aproape sau când îl atingi cât de puțin, își strânge imediat piciorușele, se face nod, poți să-l confunzi cu o piatră mică și neagră. Așa crede el că scapă de intruși. De câte ori m-am apropiat de dumneata, de câte ori te-am atins, ai făcut ca păianjenul, te-ai strâns ghem. Și-acum
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
violent și întoarse capul. Florence scrîșni: ― Ești penibil! ― Dar, draga mea... Șerbănică clipea buimac: Nu văd ce te vexează! O știm cu toții, ai fost totdeauna o cochetă. Splendid, numai că trebuie să te îngrijești. La urma urmelor, un chilot cu picioruș... Spune tu, Ioniță, găsești ceva degradant în asta? ― Taci! țipă doamna Miga apucând o scrumieră de marmură. Taci! Înțelegi să taci?! Melania Lupu o măsură cu ochi micșorați. " Ce se întîmplă cu Florence?" Raul Ionescu o examină pe doamna Miga
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
subțire și feminină, cu un zâmbet vag Întipărit tot timpul pe chip. Josh și Charlie desfăcură papirusul lung, În tuș, intitulat „Munte prin nori“, nerăbdători să adauge Încă o podoabă camerei lor de zi, deja superbă. Papirusul gri, sprijinit pe piciorușe de bambus, se Întinse În toată camera, făcând-o să pară mică și Înghesuită. — Avem cea mai mare colecție de pe Coasta de Vest, spuse Valerie admirând papirusul, iar cu ajutorul lui Charlie devine mai mare cu fiecare an care trece. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Tom se trezi și Începu să țipe. Singurul lucru care-mi trecea prin minte În acel moment era că eu și Tom ne luptam cu Întreaga lume și Îi uram pe toți, cu excepția bebelușului mititel și neajutorat care dădea din piciorușe și țipa În brațele mele. Intră asistenta, cu o privire Îngrijorată pe chip, și-l conduse pe Dan afară, spunîndu-i că efortul era prea mare pentru mine și că nu era voie să mă tulbure, căci o cezariană era, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
clar - și În același timp atât de nefiresc și de inexplicabil. Un polițist palid și mirat, cu săculețul de probe În mână, În cealaltă ține un papucel mic de lac mărimea 33. Halucinat, nu reușește să-și desprindă privirea de la piciorușele copilului chircit pe canapea. Degetul mic Îi iese din șosețica albă, găurită. Polițistul palid consideră imaginea aceea atât de insuportabilă, Încât deși știe că nu are voie, pentru nimic În lume, să atingă cadavrul, se apleacă și Îi aranjează șoseta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pelerin din acea zi a fost o mamă care purta un copil destul de mare ca să meargă singur - de trei, poate chiar patru ani. Dar când l-a dezbrăcat, ne-am dat cu toții seama de ce încă îl mai purta în brațe. Piciorușele îi erau uscate și acoperite cu răni, deschise și supurânde, la care era greu să te uiți. După privirea din ochii lui, era limpede că era aproape mort de durere. Bunica a luat copilul din brațele femeii. L-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
I-am agățat talismanul de la botez al lui Aude. Nu mi-am dat seama că am pierdut-o. Micul Nico. Marie Închise ochii pe jumătate și Îl revăzu cînd Îi Întindea brațele ca să străbată sufrageria familiei Kermeur, la fel de nesigur pe piciorușe ca micul Bambi. Nu o șoca legătura lui Chantal cu Nicolas, cu toată diferența lor de vîrstă - totuși -, ci faptul că avea impresia că toți aceia pe care Îi iubea și pe care credea că-i cunoaște deveneau niște străini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că plutește Într-un tunel lung, la capătul căruia Gildas și Loïc, aureolați de lumină, Îi făceau semn să vină spre ei. Inima Îi umflă piepul cînd Îl văzu pe Nicolas bebeluș Încercînd să-i vină În Întîmpinare, clătinîndu-se pe piciorușe, cu brațele lui mici Întinse spre ea. Îi lipsiseră toți atît de mult. PÎnă la urmă, nu era așa de cumplit să mori, nu aveai de ce să te temi. Începu să se miște spre ei, anticipînd deja bucuria pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Însă pentru corpul unui canar). Cu toate astea, visă pubele uriașe, pline cu filtre de cafea, cu ravioli În sos și cu organe sexuale tăiate. Viermi uriași, la fel de mari cât pasărea și Înarmați cu ciocuri, Îi atacau cadavrul. Îi smulgeau piciorușele, Îi sfâșiau intestinele, Îi spărgeau globii oculari. Se trezi În noapte tremurând; era abia unu și jumătate. Înghiți trei comprimate de Xanax. Astfel se termină prima lui zi de libertate. 2 La 14 decembrie 1900, Într-o comunicare făcută la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nu-i așa și-n tot locul mă-nsoțește și de rele mă ferește amin. Amin. Amin. Cățelul așezat pe labele dinapoi nu zice nimic. Și dintr-o dată pasărea se mișcă puțin, dă dintr-o aripioară, din amândouă, se saltă pe piciorușele de ață. Își lasă capul într-o parte, privind aiurit la băiatul care mormăie și la câinele care-l privește și el țintă, cu ochi de oțel. Ochii aceia de oțel și-i aduce aminte. ─ Ci-rip! Ciiip! spune. Cip-cip-ci-rip-cirip! și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vii, iar în apa atât de nemișcată, se stârni o ușoară undă ce se pierdu în depărtare. Apoi sosi, tăcută, o libelulă, care se opri din zbor să-și găsească odihna pe piciorul lui dezgolit. O privi îndelung, simțind gâdilătura piciorușelor ei, fără să facă nici o mișcare, ca să nu o sperie. Bun loc ți-ai mai găsit, șopti el. Nu e foarte obositor zborul ăsta neîncetat... de colo-colo? Cum naiba îți poți mișca aripile atât de iute? Începu să-l cuprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
minuscule și de plăcute, încât furnica Isula le mănâncă în mari cantități. Dacă se întâmplă ca una din aceste semințe să se fixeze în organismul ei și începe să germineze, lujerul îi iese prin antene, rădăcinile prin anus și prin piciorușe și sfârșește prin a omorî furnica, hrănindu-se din ea până când se fixează în pământ sau pe un copac pe seama căruia trăiește ca un parazit... Nu mi-aș fi închipuit niciodată! — Acolo există atâtea lucruri pe care nu ni le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a trupului lui micuț, Theo a reușit, într-un final, să scape din scutec. În timp ce copilul cu fundulețul gol se rostogolea triumfător pe bancheta murdară a mașinii, taică-său s-a întins după el, izbutind să-i prindă unul din piciorușele grăsuțe. Urlând violent, Theo a fost astfel adus în poziția inițială. —Hei, hei, hei, încet, da? Vocea veselă și familiară a venit plutind de undeva, din spate. Nu fi așa de dur cu copilul! Hugo, care se chinuia acum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
hipnotizat, incapabil, preț de-o secundă, să-și vadă de treburile zilnice de dinainte de a pleca la creșă și la serviciu. Și-a privit fiul târându-se rapid și a sărit în capul scărilor înaintea lui. Câtă forță era în piciorușele alea solide! În ritmul ăsta, copilul avea să meargă în curând. Hugo a simțit că ochii încep să i se umezească când și-a imaginat fiul deplasându-se către el, în felul acela clătinat în care merg copiii, cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu picioarele crăcănate de parc-ar fi urcat în șa. Și închipuindu-și-l pe Theo vorbind cu el. Ceea ce avea să se întâmple mai devreme sau mai târziu. Haide! Când și-a ridicat fiul în brațe, a simțit cum piciorușele grăsuțe se agață de coapsa lui. În ultimul timp, se simțeau bine împreună, el și Theo. Mult mai bine decât înainte. Ținându-și copilul strâns în brațe, Hugo a mai simțit ceva. Ceva moale în zona fundulețului. Fără prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu atât mai bine. Am venit să-ți spun, a zis Amanda după ceea ce lui Hugo i s-a părut a fi cea mai lungă pauză din istorie, că am greșit. Degetele bărbatului s-au strâns și mai tare în jurul piciorușului călduț al lui Theo. —Că ai greșit? a croncănit el. În legătură cu ce? — În legătură cu totul. Amanda continua să se adreseze zidului. Sau poate comodei care era lipită de el. —Vrei să spui...? Speranța a început să urce în Hugo ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]