25,044 matches
-
care după conferință au plecat imediat la Jockey Club care era aproape. "Ca c"est trčs bien.". Conferința a fost un succes, într-adevăr. Și din clipa aia am cîștigat credit la Pallady și stătea de vorbă cu mine despre pictură, ceea ce nu accepta cu nimeni. Și era foarte drăguț, un bătrîn generos față de tineri, și un bătrîn foarte naiv ! El avea aceeași pasiune extraordinară pentru Mallarmé și pentru pictura franceză și pentru Baudelaire, cum o aveam și eu la vîrsta
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
cîștigat credit la Pallady și stătea de vorbă cu mine despre pictură, ceea ce nu accepta cu nimeni. Și era foarte drăguț, un bătrîn generos față de tineri, și un bătrîn foarte naiv ! El avea aceeași pasiune extraordinară pentru Mallarmé și pentru pictura franceză și pentru Baudelaire, cum o aveam și eu la vîrsta aia, adică la vîrsta mea de-atunci, și el la a lui de atunci, care avea 70 de ani...
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
Simona Vasilache Sînt cărți care par făcute din rotocoale pufnite de samovar. Scrise anume ca să aburească felioarele de sticlă prinse în rama unui pince-nez. Ori lucrate, precum picturile sfumato, de partea cealaltă a ceții. Iar impresia asta nici măcar nu ține de lectură. Ți-o dă, aș spune, felul lor de politețe puțin desuetă, însă îmbietoare, cînd încă nu le cunoști, ca aroma dintr-o ceașcă de Earl Gray
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
București. Trecutul și prezentul sunt separate de versurile celor de la Deep Purple: Child in Time. Nu întîmplător, pentru că Cercul artiștilor dispăruți te poartă prin timp înapoi și înainte, punîndu-ți în față, pe de o parte, copilăria și jocul de-a pictura, pe de alta - cîte o scurtă biografie a celor care nu mai sunt copii. Ion Andrei Barbu, Daniela Miron Ilea, Laurențiu Iordache, adică toți cei care scriu despre Cercul din care au făcut parte o fac cu nostalgie, cu un
Cartea alb-negru a amintirilor colorate by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/11427_a_12752]
-
medii și tehnologii. Pornind de la premisa, aproape o profesiune de credință, că arta facilitează comunicarea după cum și comunicarea încarcă și determină expresia artistică sau, mai ferm exprimat, că arta și comunicarea sînt același lucru, Liber îmbină exprimarea artistică propriu-zisă, de la pictură și pînă la tehnicile digitale, cu toate consecințele lor în definirea spațiului simbolic și virtual, cu analiza teoretică și cu investigarea directă a multiplelor înfățișări ale lumii contemporane. Inițiind un proiect de cercetare asupra disoluției corpului uman, așa cum este el
Pre-Apocalipse now by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11439_a_12764]
-
al Operei Garnier, alcătuit din panouri demontabile și pe care scriitorul îl compară, cu un haz ingenuu, cu un uriaș cașcaval de Meaux, sau cu o pizza tăiată în felii. Totuși, atunci când îi cerea părintelui său culori pentru propriile sale picturi, acesta îi dădea tuburi vechi, tari ca piatra sau storcoșite. Dar fiul reușea să taie tuburile, scotea vopseaua, o amesteca cu ulei și cu ouă furate din bucătărie și confecționa o pastă omogenă tocmai bună de colorat. Însă un singur
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
Chagall se căsătorise cu ea, vai! vai! Marc Zaharovici, deși era foarte înstărit, avea ,o problemă" (noi am zice ,complex") cu zahărul: la orice restaurant se ducea dădea bacșiș chelnerului, onora și orchestra, dar șterpelea toate bucățelele din zaharniță. Așadar, pictura era o meserie ,putredă". Micului David i se povestește despre viața mizeră a pictorilor, fără a i se pomeni despre Dali, Picasso, Matisse, Buffet, care erau (aproape) niște nababi. I se vorbește mai ales despre sărăcia lucie a minunatului pictor
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
decupajul ferm pe un fond puternic contrastant sînt singurele modalități de orientare a privirii și de subminare a riscului monotoniei. Și chiar dacă succesiunea registrelor pe verticală și ritmica elementelor pe orizontală par a constitui suportul unei lecturi narative, în fapt pictura Georgetei Năpăruș este tot ce poate fi mai îndepărtat de epica exterioară sau de orice altă formă de retorism. Pentru că, în ciuda asocierii lor în același plan, formele sale nu comunică între ele altfel decît plastic. Deși apropiate, ele trăiesc autonom
Georgeta Năpăruș - o rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11463_a_12788]
-
același timp personală (paradoxul e numai aparent!), în fond o atitudine veche, de un secol și jumătate, care în toată această vreme s-a consumat până la mistuire, trecând prin numeroasele ipostaze a ceea ce cu un termen generic s-a numit pictură de plein-air. Nu! Cei patru artiști nu și-au propus să vină cu ceva nou! Nu asta a fost în intenția lor! Ei nu și-au propus nici o competiție, și n-au vrut nici să-și demonstreze personalitatea! Motiv pentru
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
A senzației, uneori mai mult chiar decât a obiectului însuși, ceea ce a dus la subiectivismul impresionist și post-impresionist, pentru că în fond nimic nu este mai relativ, mai dependent de subiectul perceptor, decât calitatea senzației. S-a ajuns astfel la acea pictură de sensibilitate care a culminat cu expresia școlii de plein-air franceze și căreia propria noastră școală i-a fost, pe o lungă perioadă, atât de redevabilă. S-ar putea ca ,Prologul" actualilor expozanți (timpul ne-o va arăta) să ilustreze
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
majoră, nu anticipau nici o ruptură, nu lăsau să se întrezărească nimic din ceea ce ar fi putut să le tulbure echilibrul. Concepute banal și previzibil pe genuri, adică pe acele genuri imemoriale, Saloanele afirmau implicit că în România nu există decît pictură, sculptură, grafică și arte decorative cu diversele lor încrengături. Ba mai funcționa chiar și un Salon al tineretului pentru că, după logica paternalistă a statului totalitar, artistul matur biologic și, mai ales, ideologic trebuia să-l ocrotească pe cel tînăr, să
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]
-
pogorî și asupra lui și imaginația i se va fi tocit îndestul spre a putea expune cu drepturi depline la ,,seniori,,. Și ciclul acesta căpătase în timp aerul unei fatalități aproape cosmice. Premiile se dădeau și ele în consecință: pentru pictură, pentru sculptură, pentru grafică ș.a.m.d. și se împărțeau frățește după criterii vagi, de la cele politice și pînă la cele sentimentale. Curatorul însuși era o făptură multiplă, adică un colectiv, o instituție și doar cel care făcea panotarea mai
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]
-
sala Dalles, Galeriile Municipiului și Muzeul Literaturii Române, au găzduit Salonul municipal care, cel puțin în principiu, inaugura o nouă vîrstă a instituției și o nouă etapă în relația artiștilor cu spațiul public.. Așadar, în locul unei singure săli, ticsită de pictură și de sculptură, cum se întîmpla pînă atunci, această ediție-pilot a avut ca loc de desfășurare orașul însuși, înclusiv spațiile exterioare din fața Teatrului Național și a Institutului de Arhitectură. In felul acesta, sutele de artiști care au expus, ca invitați
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]
-
bustului carabinierului. La o cercetare atentă devine limpede că expoziția ne introduce într-un câmp de probleme, rigoarea fiind o condiție indispensabilă pentru a le explora și adânci, prin prisma specificității franceze și nu numai. în fond, referindu-ne la pictură, "lumină și umbră" e problematica dominantă, cheia de boltă a oricărei aplicații concrete. Pentru francezi importante sunt claritatea, echilibrul și temperanța clasică, virtuți reunite cu maximă strălucire în opera lui Poussin; dar oare putem vorbi pur și simplu de francezi
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
expuse. Este o opinie care nu ne poate fi indiferentă nouă românilor, al căror contact cu Barbizonul a fost nu numai salutar ci și decisiv. Cât mă privește, dincolo de acest argument acord o prețuire deosebită rolului jucat de Valenciennes în pictura de plein-air, unde, mai către sfârșitul secolului al XVIII-lea, s-a dovedit preocupat să capteze "efectele de lumină asupra unui același subiect în diferite ceasuri ale zilei", atitudine evident precursoare și devansatoare cu un secol a ceea ce îi va
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
totodată al primei expoziții impresioniste. Prezentă într-o manieră foarte diversificată, dată fiind cuprinderea ei, problematica umbră/lumină își află în această creație târzie a lui Corot (artistul avea să moară în anul următor) ilustrarea cea mai deplină din câmpul picturii moderne. Accentele de lumină și umbră, jocul petelor de lumină pe întinderea apei și a pereților morii, freamătul calm al frunzișului surprins în toată prospețimea dinamicii sale sunt născătoare de poezie, dând curs unei expresii lirice fără egal. Corot manifestă
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
de toate un tablou, sustras limbajului vizual comun, tocmai prin valențele deja amintitei ambiguități. Cum bine se știe, orice a creat Picasso, într-un fel sau altul, intrigă. Nu este un secret pentru nimeni că România datorează enorm școlii de pictură franceze, care i-a stimulat mai ales resursele înnăscute ale sensibilității, ajutând-o să se situeze valoric în planul central și sudic european (adesea chiar și dincolo de el) imediat după pomenita școală, fapt semnalat nu o dată de către cei mai prestigioși
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
de Grigorescu, Andreescu, Pallady - niște subordonați, dacă nu chiar epigoni. Pe acest plan - care se reflectă în dicționarele și enciclopediile franceze, mai ales cele editate de Larousse - unele lucruri întristătoare rămân de îndreptat. Expoziția "Umbre și lumini, patru secole de pictură franceză" își depășește cu mult ceea ce lasă să se înțeleagă titlul ei. Este de fapt o expoziție a culturii artistice europene, cu răsfrângeri în universal, adevăr care onorează sporit gestul de a ne fi inclus în parcursul prevăzut.
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
ia destinul impunînd un creator în detrimentul altuia. Deși, valoric, par a nu exista deosebiri în ce-i privește. Nu tot atît de enigmatice sînt "anulările" ce se petrec, aproape legic, în devenirea unei arte endemice, cum ar fi, de pildă, pictura românească. De la ivirea ei, oricum dibuită, pînă la fixarea, tîrzie, a specificității ce-i asigură originalitatea. Pare firească "anularea" unui Grigorescu de către un Andreescu, al doilea, deși emul al primului, "depășindu-l" în voință de stil, în ""desprindere". Cum tot
Brâncuși și Paciurea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11506_a_12831]
-
succesul repurtat în lumea literară, prozele acestea vor fi și ultimele, din cauza morții premature, survenite în 1942, când este împușcat de un soldat german în timpul ocupației, tocmai când se pregătea să plece la Varșovia. Exceptând, așadar, anii studiilor superioare de pictură și arhitectură neîncheiate și câteva călătorii nu prea depărtate, Bruno Schulz își va petrece întreaga viață în atmosfera lânced-moleșitoare din târgul provincial, unde venise pe lume, îndeplinindu-și cu conștiinciozitate îndatoririle de profesor de desen și lucru manual la o
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
deplin legitimă. Textul care urmează, comentariu mai vechi la o expoziție a Paulei Ribariu, încearcă să readucă în discuție o prezență artistică remarcabilă și o conștiință profesională pe măsură. Așadar: cine este Paula Ribariu? Prima întrebare care se naște în fața picturii Paulei Ribariu este dacă această pictură încearcă să rememoreze trecutul sau intră mai degrabă în zona anticipației, dacă este un sondaj al originilor ori o provocare a viitorului? Pentru că oricîtă detașare estetică ne-ar însoți privirea și oricît scepticism ne-
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
mai vechi la o expoziție a Paulei Ribariu, încearcă să readucă în discuție o prezență artistică remarcabilă și o conștiință profesională pe măsură. Așadar: cine este Paula Ribariu? Prima întrebare care se naște în fața picturii Paulei Ribariu este dacă această pictură încearcă să rememoreze trecutul sau intră mai degrabă în zona anticipației, dacă este un sondaj al originilor ori o provocare a viitorului? Pentru că oricîtă detașare estetică ne-ar însoți privirea și oricît scepticism ne-ar clătina permanent conștiința receptării, un
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
îi organizează tacit formele de comunicare, dacă este stăpînul deplin și lucid al lumii pe care tocmai o dezvăluie sau, dimpotrivă, este un simplu locuitor al acesteia, fatalmente integrat într-un mecanism infailibil. Variantele de răspuns le oferă însăși evoluția picturii Paulei Ribariu din ultimile două decenii, așa cum a fost ea oferită prin expozițiile semnificative din acest interval. Față de momentele sale anterioare, pictura din ultimii ani a Paulei Ribariu a suferit cîteva importante modificări, înlăuntrul evidentei sale continuități stilistice. Prima dintre
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
un simplu locuitor al acesteia, fatalmente integrat într-un mecanism infailibil. Variantele de răspuns le oferă însăși evoluția picturii Paulei Ribariu din ultimile două decenii, așa cum a fost ea oferită prin expozițiile semnificative din acest interval. Față de momentele sale anterioare, pictura din ultimii ani a Paulei Ribariu a suferit cîteva importante modificări, înlăuntrul evidentei sale continuități stilistice. Prima dintre ele este una materială, de ordin mecanic, și ea se referă la o mult mai decisă evoluție spre obiect. Dacă tridimensionalul se
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
ordin mecanic, și ea se referă la o mult mai decisă evoluție spre obiect. Dacă tridimensionalul se rezuma, într-o perioadă ceva mai veche, la cîteva altare, un fel de prisme verticale cu o geometrie amintind de perspectiva inversă din pictura bizantină, care erau folosite, însă, în continuare, ca suport pentru compoziții bidimensionale, mai recent el capătă o cu totul altă pondere. Ba s-ar putea spune chiar că accentul se deplasează fără echivoc de pe bidimensional pe tridimensional, în condițiile în
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]