1,228 matches
-
și patul de sfoară înclinat, părând absent din cauza întregii agitații cu maimuțele și pietricelele, cu fotograful care atârna undeva sub el, cu instrumentele sale cu aspect ciudat, militar și medical. — E o poză oribilă, spuse Pinky. Nici măcar nu s-a pieptănat. I se vede pe obraz semnul din naștere. Și nu are pe el decât chiloții. Cum poți să spui că e o fotografie reușită? O poză reușită era cea în care un bărbat avea părul uns cu ulei și aranjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
scol din pat, refăcut după un somn scurt, și mă îndrept spre ușa toaletei. Oglinda mă privește impasibilă în timp ce efectuez o serie de corecturi cosmetice în strălucirea luminii închiriate a băii fără geamuri. M-am spălat pe dinți, mi-am pieptănat chica, mi-am tăiat unghiile, mi-am aruncat niște apă pe ochi, am făcut gargară, m-am dușat, m-am bărbierit, m-am schimbat - și cu toate astea arăt în continuare ca dracu’. Iisuse, m-am îngrășat într-un asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spate, întinderea hotarului acelei dimineți. Cafeaua a sosit în timp ce fumam întins în cadă, cu un picior tremurând pe marginea albă și rece. M-am tăiat bărbierindu-mă, după care a urmat o bătălie crâncenă cu părul. Îmi place să-l pieptăn peste cap, dar cârlionții cenușii se încăpățânau să facă reverențe timide deasupra zigzagurilor adânci, săpate în frunte. Așa că mi-am udat peria și am tras-o cu nădejde spre spate. Am băut cafeaua în cameră, sorbind-o zgomotos. Opt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
M-a lăsat să o mozolesc, scoțând acele suspine de căpriță care știe că îmi plac, pline de promisiuni amănunțite despre talentul viril și candid - după care cere o întrerupere, se strecoară din pat, își aranjează hainele de pe ea, se piaptănă, își schimbă pantofii, se pudrează, și-l scoate pe Pulănescu din gură și vrea să mergem să mâncăm. Și mergem la Kreutzer, și mâncăm și bem, de parcă asta ar fi ultima noastră zi. Nu avem multe să ne spunem. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la fel, și eu la fel. Astă-seară, înainte să mă duc la culcare, mi-am luat precauția să beau o sticlă de coniac și să intru în dormitor chiar în clipa când ea ieșea din cadă. Rămăsese goală lângă pat, pieptănându-și părul cu ambele mâini ridicate. Pete umede îi mai licăreau pe corp, ca oceanele pe glob. Am traversat camera într-o implorare împleticită. Am sărutat-o pe gât. Am îngenuncheat. — Te rog, am spus eu. Am auzit zgomotul făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ar trebui să fie. Am un metru optzeci și nouăzeci de kilograme. Arăt ca un malagambist, cu haină largă și nădragi din piele de șarpe, cu șosetele de culoare deschisă și pantofi din velur negru, părul de o nuanță imprecisă, pieptănat peste cap, cu fața buboasă și solzoasă, o față de șarpe gras, capabil de supunere spontană, de revoltă spontană. Și mai ce? Și tu ești în aceeași situație, frate, soră, legat de vreme, îmbătrânire și bani, lucrurile care trec pe lângă noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
durut, a spus el mai târziu. — Nu, a răspuns ea nepăsătoare. E unul din avantajele călăriei. — Trebuie să plec, s-a agitat el, iar ea l-a privit cum își recapătă demnitatea hainelor. în timp ce bărbatul își aranja părul și-și pieptăna barba, fata a zis: — Posedată de un geniu. Ce început! La plecare Grigorii Patașin a spus: — Mă întreb care din noi a fost posedat? Seara aceea cu Grigorii Patașin a declanșat mult mai multe decât ura Irinei față de bătrânețe. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dreptate. Și-a înclinat capul. —De obicei plec la șapte, doar dacă nu este nevoie de mine aici pentru ceva anume. Eram deja lângă biroul lui și îl puteam vedea mai bine; un bărbat de vârstă mijlocie, cu părul grizonant pieptănat pe spate, cu o față lipsită de expresie și o gură aproape închisă când vorbea, parcă pentru a indica o capacitate fantastică de discreție. Purta o uniformă stacojie brodată cu aur, ca un lacheu ieșit din Prizonierul din Zenda. În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
angajate la el În casă și cele din casele apropiaților. E mai bine așa, Își spunea Jacinta. N-avea timp de prostii. Tot timpul ei era Închinat Penélopei. Îi citea, o Însoțea pretutindeni, o Îmbăia, o Îmbrăca, o dezbrăca, o pieptăna, o scotea la plimbare, o culca și o deștepta. Însă mai ales vorbea cu ea. Toți o luau drept o doică lunatică, o fată bătrînă fără altă viață În afară de slujba din casă, Însă nimeni nu știa adevărul: Jacinta nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
busuioc sfințit adus de la biserică, din buchetul de pe cruce. Rupse o crenguță de busuioc și o așeză cu grijă în ghiozdan, s-o apere de rele și să-i poarte noroc în noul an școlar. Mai târziu, când bunica o pieptăna și-i împletea părul pentru noapte, Angelina o întrebă: Bunico, de ce unii oameni spun că omul se trage din maimuță? Așa spun cei necredincioși, ca să-și apere păcatele. Dar tu nu trebuie să-i iei în seamă, ci să rămâi
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
era hotărâtă să n-o dezamăgească pe mama, ba chiar ar fi vrut ca mama și tata să fie mândri de ea când se vor întoarce. Coborî din pat, se schimbă de cămășuța lungă până în pământ în care dormise, se pieptănă frumos și ieși afară. Mai întâi se spălă pe față, apoi intră în bucătărie să vadă ce îi lăsase mama de mâncare. Găsi rânduite cu grijă pe măsuța de lemn cu trei picioare: ouă, brânză, friptură, lapte și biscuiți. Mâncă
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
de nesuferită Îmi era această vizită. —Bună, mamă. Arăți excelent. Și așa era. Aveam același păr lung, des și imposibil de controlat, dar al ei căpătase o nuanță frumoasă de cenușiu și pur și simplu strălucea, căzându-i pe spate, pieptănat cu o cărare exact la mijloc așa cum fusese mereu de când era adolescentă. Era Înaltă și slabă la modul delicat, genul de femeie a cărei expresie hotărâtă e singurul indiciu că nu e atât de fragilă cum pare. Ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
-l privești. Oglinda nu este reflectarea, ci cunoașterea. Ea nu reflectă lumina, ci iluminează. Aduce lumina interioară. Înțelepciunea. Ea te duce din reflexie În reflecție. Acest joc de cuvinte Îl amuzase pe Oan-san. - Acum Îmi explic, spusese el, de ce te piepteni atât de mult În fața oglinzii. Devii mai deșteaptă. Fata izbucnise În râs, iar mișcarea capului pe spate făcu să alunece gluga, lăsându-i părul negru și lucios să cadă În valuri peste umeri. Nu se aflau trecători În apropiere, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Aici mă alătur faimosului căpitan! interveni Alexandru. Un vin de Cotnari ar fi exact ce trebuie, după patru zile de luptă. Erina pregăti repede masa, Încercând să pară veselă și calmă. Dar nu era. După cină strânse masa și se pieptănă Îndelung, Încercând să amâne orice discuție. - Ce se Întâmplă, Erina? se auzi vocea căpitanului, care Își umpluse din nou cana cu vin. Pari tristă... - Nimic... murmură tânăra. Poate așteptarea... Căpitanul nu spuse nimic. În cameră se lăsă tăcerea, o altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de mister, de discreție silită, cu o turburare neobicinuită acestei fete, în adevăr deosebită prin linia calmă a feței ca și a trupului, sufletului și cugetării. Elena semăna cu Hallipa mult, în afară de păr, pe care îl avea negru de tot, pieptănat cu două tâmple abia ondulate de la natură și care o asemănau așa de perfect cu mama lui Hallipa, încît portretul bunicei, luat drept al Elenei, era una din distracțiile de căpetenie propuse vizitatorilor. De îndată Elena rugase pe Lina să
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Hallipa fusese foarte cochetă. Tot aci s-a cam încruntat. Declarase de la început tuturor, în contrazicere cu ceilalți doctori, că-și ia răspunderea vindecărei. Proasta de Eliza nu spusese nimănui că în ultimul timp Lenora nu mai vrea să se pieptene, să se îmbrace, că lăsa cu greutate chiar pe ceilalți să o îngrijească. Asta era un simptom nespus de grav, o direcție în care trebuia muncit urgent. Pe urmă a cerut Linei să-i indice un loc fără "țară", înțelegi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Hallipa, clienta mea, cere reîntoarcerea provizorie, lângă mama sa, a domnișoarei Coca-Aimee. Luați măsurile necesare.". Scurt!. M-am întîmplat de două-trei ori acolo, în timpul când prepara pe Lenora pentru sosirea fetei. Interesant de tot! " Și cum obicinuiai, doamnă, să te piepteni pe când era acasă domnișoara Coca-Aimee? La fel ca acum? Deoarece fetița a manifestat cu atâta insistență dorința să te vadă, probabil că, alături de dragostea ei, păstrează în minte o icoană fidelă a celei mai delicioase dintre mame! In locul dumitale
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu coperți legate în pânză. Servitorii veneau în biroul lui să-i spună că fata a aruncat cu o cupă în portar, că refuză să mănânce sau că stă de vorbă cu femeile din tribul Bikaneri, lângă poarta crematoriului. Dimineața, pieptănând-o, servitoarea îi găsea nisip în păr, ca și cum fata și-ar fi petrecut noaptea în deșert. Era o rușine pentru familie și, cum stăpânul casei prefera să-i ignore ciudățeniile, era lăsată în grija șefului funcționarilor. La început, Moti Lal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din maxilare și globi oculari, brațele îi sunt fragile ca niște ramuri, mișcându-se spasmodic încoace și încolo, împovărate de greutatea aproape periculoasă pentru ea, a inelelor de aur. Are o dungă roșie de tikka pe frunte, la baza părului pieptănat cu cărare și gura îi este pătată cu suc de betel. Ca aspect general n-ar face o figură total nepotrivită pe o masă de disecție. O dată sau de două ori, întinde mâna să ciupească și să frece pielea de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și să fie înapoi la ora opt. Sare din pat, stă în fața pătratului de oglindă care atârnă în dosul ușii, și-și trece cu grijă pieptenele prin părul des. Apoi pune puțin ceară pe degete, le trece prin păr, se piaptănă din nou, întorcând capul în așa fel încât lumina să pună în evidență acea tentă roșiatică a părul său negru-strălucitor. Își aruncă sandalele din picioare, își pune o pereche de șosete Argyll și scoate de sub pat o pereche de pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
asta. Bobby probabil știe locul. Majestic. Singura problemă este că nu are partener. Să nu i se pară ciudat lui Bobby, dar n-ar vrea...? Philips are o figură fără riduri, deranjant de rotundă, ca o minge de fotbal, părul pieptănat într-o parte și uns cu briantină, care-l face să lucească în lumina lunii, ca o placă de gramofon. Fumează cu aerul unui tip scorțos de la club, cu o mână la spate, de parcă s-ar pregăti să recite ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cresc luxuriant“. Casa noastră, reședința guvernatorului, avea un acoperiș din plăci gri de ceramică, cu chipurile zeilor stând la cele patru colțuri ale streșinilor înclinate. În fiecare dimineață mă duceam la lac să mă spăl pe față și să îmi pieptăn părul. Imaginea mea se reflecta în apă la fel de clar ca într-o oglindă. Beam apă din fluviu și tot în el făceam baie. Mă jucam cu frații mei și cu vecinii pe spinările lucioase ale bivolilor. Săream ca peștii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o cheamă Fann Sora cea Mare. Fann e o femeie voinică, și îi place să se dea pe față cu la fel de multă vopsea ca o cântăreață de operă. Când vorbește, bucățele din machiajul ei se desprind. Părul ei gras e pieptănat pe spate, strâns lipit de scalp. E cunoscută ca fiind rea de gură, dar bună la inimă. Fann Sora cea Mare e mândră că a fost în slujba Marii Împărătese a împăratului Tao Kuang. S-a ocupat de toaletele Majestății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Mă amuză cu povestioare și glume. Stă în spatele meu, în vreme ce eu stau cu fața la oglindă. Cel care îmi face părul mi-l netezește mai întâi cu apă parfumată, aApoi, îl dă cu ulei din extract de floarea-soarelui de munte. După ce îl piaptănă, mi-l răsucește în sus. În această dimineață, încearcă să-i dea forma unei lebede. Toată treaba asta mă enervează și devin iritată. Pentru a mai liniști apele, An-te-hai mă întreabă dacă aș vrea să aflu detalii despre cureaua împăratului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
An-te-hai se uită fix la mine în oglindă: — Nimic, doamnă, nimic nu e mai groaznic decât să renunțați. Și atunci, cum voi merge mai departe? — Studiind felul în care tornada își urmează cursul. Ia o perie și începe să-mi pieptene părul. — Ce curs? O tornadă are putere numai la marginile sale. Eunucul îmi ține părul ridicat cu o mână și îl periază cu o mișcare rapidă a celeilalte. Vântul are puterea să ia pe sus vaci și căruțe și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]