540 matches
-
de necesară la acel ceas, și se ghemui dedesubtul ei. După un minut dormea și nimeni n-ar fi putut să-l descopere de la o distanță mai mare de două sute de metri. L-a trezit soarele, izbindu-l în față pieziș, aproape culcat la orizont, și, iscodind printre stânci, zări o mică coloană de praf ce se înălța în spatele unui vehicul care înainta, foarte încet, la marginea pustiului de parcă s-ar fi temut să nu piardă protecția dunelor și să pătrundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mai vechi Îi pecetluia gura. Și-apoi, ce-ar fi putut spune el, un străin, domnișoarei Pantil, domnului Newey sau domnului Maude, pentru a-i convinge că, de fapt, Cost fusese asasinat de unul dintre prietenii lor? Aruncă o privire piezișă spre Cost, cu speranța să-l vadă ridicîndu-se, spre a le spune, rîzÎnd: „A fost una din experiențele mele.“ Dar Cost părea mort cu adevărat. GÎndul că fusese asasinat de unul dintre cei prezenți i se păru lui Rowe fantastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
marca Brandt adăpostea sticlele de șampanie; de regulă, acolo se păstrau produse chimice uzuale. Patru sticle pentru cincisprezece oameni - era cam meschin. Totul, de altfel, era cam meschin: motivațiile ce-i adunau laolaltă erau superficiale; o vorbă neinspirată, o privire piezișă și grupul risca să se risipească, fiecare grăbindu-se la mașina lui. Erau Într-o Încăpere climatizată de la subsol, cu faianță albă, decorată cu un poster reprezentând lacuri germane. Nimeni n-a propus să se facă fotografii. Un tânăr cercetător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mai găsit o sticlă și o ridică din frapieră, victorios. Sticla udă picură pe fața de masă mototolită, peste resturile sleite de carne și peste cioturile de oase fumurii. — Dumneavoastră văd că nu mai vreți, se scuză, cu un zâmbet pieziș, către fata pe care o pierd mereu mai mult... — Iar domnul Mărgărit a dat probabil destul de lucru ficatului. Da, am terminat pentru astă-seară, gâfâie Mărgărit. Mai curând inteligență decât talent, continuă glasul împrospătat al „doctorului“ Neagu. Bună restauratoare, un meșteșugar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Între timp, mă gândisem mai bine la cele zise de Barra. Of, of, trebuia să amânăm lupta asta Încă puțin! Să ajungem Într-o câmpie Întinsă, plină de sate, și acolo Îi vom Înfrunta. Cât despre oamenii ăștia cu ochi pieziși, păreau tocmai buni ca să-mi Încep o lucrare de vorbe cu ei, așa că i-am trimis pe cei mai sprinteni vânători pe urmele lor. N-am rămas deloc În satul lor, mai ales că Scept și ai lui se apropiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu ei, așa că i-am trimis pe cei mai sprinteni vânători pe urmele lor. N-am rămas deloc În satul lor, mai ales că Scept și ai lui se apropiau În pas Întins. După ce se lăsă Întunericul, micuții cu ochii pieziși se luară la luptă cu iscoadele noastre și, nu mică ne-a fost mirarea când Îi văzurăm cât de iuți și de buni luptători erau. Erau prea puțini Însă, așa că repede s-au lăsat păgubași, mai ales că pândarii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dea putere și noroc. - Cum să-mi dea putere și noroc? i-am Întrebat. - Las’ că vezi tu, că ești om Înțelept. I-am ascultat, ce să fac. Barra a dat să se adape și el, dar călăuzele cu ochii pieziși Îl opriră cu chiote furioase. - Nu! Nu! Apa asta e doar a lui Krog! Doar a lui Krog! Stați să treacă soarele de trei-patru palme, și atunci o să beți și voi! - Ce fel de apă era asta, măi Krog, măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pieptul. Se prăvăli În genunchi, ieșind pentru totdeauna din viața mea. Atunci, auzii un horcăit la numai câțiva pași și-l văzui pe unul dintre mărunțeii lui Kikil luat cu totul pe sus de un om din acela cu ochii pieziși, numai că era mai mare și mai gras decât cei din neamul Os din Kron. Bietul mărunțel zbură prin aer și buși atât de tare cu spinarea de o piatră, Încât Începu să se cutremure, azvârlind din picioare fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Într-o parte, ca beat. M-am repezit asupra lui, l-am Împuns cu sulița În burtă, după care l-am terminat, răsucindu-i vârful suliței În măruntaie. - Tot ai să mori pân’ la urmă! mă blestemă vrăjmașul cu ochi pieziși. Of, of! Îi afundasem sulița prea adânc În burtă și, până să apuc s-o scot din carnea lui, mă simții luat pe sus de o pereche de brațe vânjoase. Cerul se răsuci deodată și fu cât pe ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În alta a gâtului, aproape descăpățânându-l. Șiroaie de sânge Îi țâșniră din beregată. - Enkiiiim! Frate Enkiiiiiiiim! M-am repezit spre Scept, fără să mai privesc la trupul ce găzduise vorba lui Enkim. M-am Împiedicat În măruntaiele vrăjmașului cu ochi pieziși, răspândite pe jos, și am căzut cât eram de lung. M-am ridicat și, fără să mai strig de data asta, m-am năpustit asupra lui Scept care rânjea. - Pricepi ce-am trăit când l-am văzut pe Logon? strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
străine În moarte ale americanilor căzuți, au rămas o clipă nemișcați gîndind, simțind, gîndind, cu inimile pline de o uimire profundă și mută: — În fapt de seară, stînd În pragul unor uși minunate, pe cînd ne Învăluiau tăcerea și lumina piezișă și coamele dealurilor, am văzut pe pămînt ciudate forme tăcute, zarea mută, și Înțelegînd atunci totul... ce mai puteam spune În afară de faptul că În jurul nostru zăceau risipiți, neclintiți, camarazii noștri și că amiaza era departe? Ce puteam spune acum despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
oasele, cu sîngele, cu creierul și cu toate graiurile fără cuvinte, auzind pe toate drumurile neștiute glasurile banale și familiare ale americanilor care mîine vor fi Îngropați În pămînt, conștienți că, după noi, cîmpiile vor adormi În tăcere, că lumina piezișă se va stinge pe dealuri, că pacea și Înserarea vor coborî din nou... contopite cu formele nenumărate și cu materia unică a pămîntului nostru, cu pacea Înserării, cu pașii uriași ai nopții unduitoare ce se apropie și, În același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
plină de viață zbuciumată și de mișcare, de amiază și de trudă voioasă, imaginea ta strălucește veșnic În inimile noastre și ne-ndreptăm spre tine! — Stradă a dimineții, stradă a speranței! au strigat ei. Stradă scăldată În răcoare, În lumina piezișă, stradă cu fațade Înalte și adîncă umbră albastră, stradă scăldată În aerul mișcător al dimineții poleind valurile, stradă cu docuri vechi și ruginite, pe unde bacul teșit intră spumegînd, Împovărat de un zid de fețe mici și albe, ce privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
înfășurat într-un mare prosop alb cu romburi roz. Ieșim din cameră amândoi: el spre duș, eu spre zona de nord a capitalei. La poartă, madam Grosu ascultă știrile. O privesc cu coada ochiului. Îmi aruncă și ea o căutătură piezișă, aproape ironică, apoi se concentrează la vocea gravă care iese din radio. Mai apuc să aud că treizeci și trei de țigani din România au cerut condiții mai bune de cerșit la Paris, apoi ies în noapte. C VII Faptul că Leo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de asemenea, r-ul e simplu, iar t-ul dublat. Luate una câte una, se gândi Popescu, țevile n-ar mai păstra pe ele decât linii roșii, În lung sau În curmeziș, virgule și arce de cerc, puncte sau linii piezișe și nimeni, odată pusă În funcțiune instalația din care trebuiau să facă parte acele țevi, n-ar mai fi putut reconstitui textul care acum strălucea la soare pe rampa de mărfuri a acelei gări de câmpie. Poate tocmai de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
neînchipuit farmec se amestecau sclipirile de aur antic ale razelor soarelui în pletele lor negre, bogate și lungi, așa de fraged înflorite se arătau ochilor mei trăsăturile bărbătești și pline de viață ale chipului lor puternic în bătaia de flăcări piezișe a răsăritului trandafiriu!...” Cerințe: 1. Citiți textul și subiliniați expresiile frumoase. 2.Explicați sensul cuvintelor și expresiilor scrise cursiv în text. 3.Scrieți în câteva enunțuri mesajul textului! Legenda ghiocelului Eugen Jianu „ Iarna în puterea ei: peste tot numai omături
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de la Earl’s Court, dar atunci, ca și acum, era greu să-i deslușesc trăsăturile în spatele frumoasei perdele de păr negru și al ziarului care era clar că o absorbea. M-am uitat din nou la blondă, cu o privire piezișă riscantă, pe care - dacă nu cumva îmi făceam iluzii - ea a observat-o și mi-a întors-o preț de o fragilă secundă, ochii ei reacționând nu încurajator, dar nici mustrător. M-am lansat imediat într-o fantezie, fantezia mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
adunaseră din nou în sufragerie și ședeau printre resturile cinei. Fețele le erau ca de ceară și răvășite. Numai Tabitha era fericită, inconștientă de ultimele evenimente șocante, în timp ce Pyles, care venise să li se alăture la masă, afișa un zâmbet pieziș, fatalist, după ce își exprimase ajutătoarea părere că „Se vor mai întâmpla lucruri înainte de a se sfârși noaptea! Multe lucruri!“. Singura membră (vie) a familiei care nu era de față era Dorothy; deocamdată nu era de găsit. Afară, părea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
până pe Spătarului, poate chiar înainte de prânz. La fel cugetase și în privința costumului bun, îmbrăcat pe sub paltonul mai degrabă uzat; altul oricum n-are. Izabela o să se descurce ea să vină și singură cu copiii, să sperăm. Dar acum, aruncând priviri piezișe către ușa autobuzului, tot mai asaltată, se îndoiește că a fost într-adevăr o idee bună. Cum va coborî? Soarele a răsărit, lumea răsuflă ușurată, bună, rea cum o fi, e totuși o nouă zi. Până pe la zece, zece jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Iggy cîntă this a film about a man and a fish, this is a film about the demanding relationship between man and fish. Și mai este și-un film despre plutire, inocență, dragoste și moarte. De o incredibilă frumusețe, tandru, pieziș și poetic, tragic, vîjÎind, absurd, cu puternice motoare comice. Personajele: Depp, vărul său Vincent Gallo, unchiul Jerry Lewis, Faye Dunaway și Lili Taylor, copyright 1991 Emir Kusturica, dacă i l-or fi lăsat americanii. Peste care-a venit Emir și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
râzând cu gura până la urechi, spre hazul celor doi bătrâni care își dădeau coate, spunându-și parcă: „De acuma avem pe cine pune la corvoadele cele mai grele”... Carele s-au oprit la marginea zăvoiului. Peste firea țesută din razele piezișe ale soarelui, îngânările cucilor se întretăiau cu pulberea de cântec păsăresc ce plutea peste peisajul înflorit. Pe costișa din preajma intrării în pădure se întindea covorul de iarbă înhorbotat cu flori ce râdeau spre cer cu ochii larg deschiși...Pescarii împătimiți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mâine umblăm ca împiedecații. Noapte bună, Costache băiete, și mulțumește-i Măriuței din partea noastră pentru bunătăți - au grăit cei doi bătrâni cu glasuri obosite... Valea Coșcovei i-a întâmpinat pe cărăuși - ca de fiecare dată - cu soarele în brațe. Razele piezișe ale chindiei le înțepau ochii ca niște suliți. Moș Dumitru și-a tras pălăria mai pe frunte, ca să poată privi spre zarea Ponoarelor prinsă de vâlvătăi. Hornurile satului din potcoava pădurii i-au primit cu fuioarele de fum ce închipuiau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ÎNTOARCERE Întoarcerea-mi piezișă din inimă, spre tine, A răscolit tot cerul, căzut ceva mai jos, Peste semețe creste și goluri carpatine Pe unde gândul trece, tăcut și de prisos... Nu-s valurile-aceleași, nici timpul nu-i prezent Să ne păstreze umbra, din clipe
?NTOARCERE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83813_a_85138]
-
alde Trifon! Ei, măi creștini, mi-e silă de voi! Vorbind îi trecea neîncetat prin minte că și-a pierdut cumpătul, dar nu se mai putea opri, întocmai ca alergătorul, care din greșeală și-a luat vânt pe o coastă piezișă și e dus la vale irezistibil, deși știe că se apropie de o prăpastie. Efectul dojanei de altminteri îl încuraja să continue. Gloata de țărani amuțea pe măsură ce glasul lui se înăsprea și biciuia. Parcă instinctul de frică și supunere s-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
basmaua înnodată de două ori sub bărbie, avea o față care parcă te privea dintr-un cerc decupat în zid. Nasul mic, cu vârful bont, parcă neterminat, buzele rotunde care, puțin strânse, ar fi încăput în conturul unui inel, ochii pieziși și verzui, irizând pomeții săltați, fruntea netedă, de copil, decupată la jumătate de sprâncenele neîndemânatic subțiate cu penseta, șuvițele blonde care, strecurându-se din strânsoarea basmalei, își cereau întruna dreptul la viață, toate astea erau cam nepotrivite cu hainele grele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]