1,729 matches
-
mama sa. - O să plouă?, întrebă Mircea ca să spargă gheața discuțiilor. - Nu cred, răspunse doctorul în timp ce își aprindea pipa. Dintr-o dată în aer se împrăștia o aromă plăcută de tutun fin și rotocoalele ce le scotea tatăl său trăgând viguros din pipa din lemn de abanos, având sculptat un cap de leu, se spărgeau deasupra mesei din chioșc. Pipa era primită de la un căpitan de navă englez, pe care l-a operat de o banală apendicită acută. Acesta o avea cumpărată de la
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
pipa. Dintr-o dată în aer se împrăștia o aromă plăcută de tutun fin și rotocoalele ce le scotea tatăl său trăgând viguros din pipa din lemn de abanos, având sculptat un cap de leu, se spărgeau deasupra mesei din chioșc. Pipa era primită de la un căpitan de navă englez, pe care l-a operat de o banală apendicită acută. Acesta o avea cumpărată de la un indian. Avea ceva vechime - peste treizeci de ani. - Să bem un vin mai aproape de zona noastră
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
vinul dacă s-a încălzit și a prins aer, nu mai este ca cel stat înfundat în sticlă. Și mie îmi este somn. Parcă m-a ajuns oboseala. Ce zici, ne retragem și noi sau rămâi să mai fumezi o pipă? - Numai una pe seară am în program. Nu exagerez cu tutunul. Zece ani de fumat un pachet de țigări pe zi scurtează bătrânețea la jumătate, ca să știi. - Bine că nu mi-a plăcut niciodată tutunul nici de curiozitate. M-a
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
cu salvarea. Și pentru ce? Unchiul meu și celălalt bătăuș au devenit mai târziu, în timp, cuscrii. Tata n-a băut și n-a pus țigară în gură de când mă știu. Cunoscuții își amintesc, totuși, că în studenția lui, mai pipa cu colegii. Când și-a făcut o familie, regulile au fost altele. A fost un om devotat familiei și carierei de inginer mecanic... în agricultură, cum obișnuia să completeze mereu. Ce sinistru sună... a fost... ca și cum ar fi un necrolog
CUM SE VEDE TOAMNA ... PRINTRE BUCLE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 56 din 25 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348980_a_350309]
-
Poate nici hârtia n-ar fi suportat o asemenea recunoaștere umilitoare, pe care și-a îngăduit-o tocmai pentru că el nu onora decât deriziunea și mizeria momentului. Se abonase la un prezent de iască la care scăpăra pentru a aprinde pipa înecăcioasă a dejecției și pentru a evacua cu emfază, în rotocoale, fumul, ca pe niște limbi de foc încinse, nărăvite și otrăvite de atâtea ploconeli, mediu optim de pripas pârjolitor, fetid și nesimțitor, de două lulele cum își definea singur
UN ALT FEL DE... SCHINDLER ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372734_a_374063]
-
lumina zilei, de misterul dragostei ce-i unea mai presus de orice. Nunțile, botezurile, cumetriile, sărbătorile și vacanțele copiilor umpleau curtea bătrânească de veselie, iar Hanți, acum un moșneguț cu ochii blânzi, trăia tinerețea celor dragi și pâcâind dintr-o pipă de spumă de mare le povestea isprăvi din război, mai ales cum fusese el salvat de draga de buni cea care făcea cozonaci și poale-n brâu cum nu mai erau altele. Poate povestea s-ar fi terminat pe undeva
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
că om mai vedea noi... Se înnoptase când Hanți și Măriuca stăteau, ca de obicei vara, pe prispa casei, în fotoliile de răchită și priveau așaaaa cerul, stelele, ținându-se de mână și vorbind de ale lor. Hanți pâcâia din pipă fără să se mai teamă că „moare la plămân” și părea puțin dus pe gânduri. După o vreme spuse: - Eu zic să-l ajutăm pe Cristi să tipărească volumul acela, că tare-s curios să aflu ce-o zice lumea
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
stil Adrian Haiduc / nebotezat deplin/ n-am ochi pentru aproape(le) văd distanțele tridimensional cu retina mea dezlipită ți-aduci aminte pe când umblai cu ochelari de cal și ne priveam la un film trei D fumează-ți nebuniile ca pe pipa păcii joint cu joint dai în fericire/expres dezorientat / parchezi lateral sau cu spatele să pască iarbă ducipal și caii se împușcă nu-i așa /fără permis / întinzi alea trei tricouri cu te ador mirosind a mol păstrând în formol
ZAHĂR CUBIC de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377742_a_379071]
-
nimic altceva, altul se îngrijește de cai, altul de nutreț. Un servitor face cafeaua unui oficial, iar ca să-i toarne lapte peste ea este nevoie de altul, care mulge caprele; mai are și un al treilea servitor care îi umple pipa. Astfel, un locotenent are nevoie de 30 de servitori. Oficialitățile înalte au 10 oameni care îi [250] transportă în baldachin, iar pe lîngă aceștia alți servitori care să transporte cortul și alții care să-l întindă. Așa se întîmplă în
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
îmi dirija discursul tot spre model, modelul în artă, ce mai, orele se dilatau, divagațiile împînziseră terenul, subiectele erau tot mai lălîi, mai incongruente... ... peste cîteva zile, la următoarea seansă libatică, cineva, în toiul divagațiilor finale ne anunță, bătînd cu pipa în masă: știți, domnilor, convivul de rîndul trecut, ochelaristul, individul, onorabilul, îl mai rețineți, nu? a ieșit azi pe piață cu o publicație trăsnet (el, director), a cărei deviză este, ca să vedeți: pentru o democrație originală! Aha. 9 iunie Dacă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rasă H.H. Catargi, căruia puteam, aveam acest privilegiu, să-i calc pragul atelierului din Pangrati, în anii șaptezeci: o eboșă de pe Valea Prahovei, în care se vede gheara leului, o fotografie cu mult expresiva lui față (Togo, îi spuneau amicii), pipa, enorma lui pipă, arzînd continuu, în spate "paravanul lui Pallady", relicvă de familie, în față masa cu "materiale", alături, șevaletul ros de ani. Togo! Mă repet perpetuu stenic. I-am bătut odată în ușă. L-am auzit: Gheorrrghiu, nu veni
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
căruia puteam, aveam acest privilegiu, să-i calc pragul atelierului din Pangrati, în anii șaptezeci: o eboșă de pe Valea Prahovei, în care se vede gheara leului, o fotografie cu mult expresiva lui față (Togo, îi spuneau amicii), pipa, enorma lui pipă, arzînd continuu, în spate "paravanul lui Pallady", relicvă de familie, în față masa cu "materiale", alături, șevaletul ros de ani. Togo! Mă repet perpetuu stenic. I-am bătut odată în ușă. L-am auzit: Gheorrrghiu, nu veni la mine, du
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pantoful persuasivului orator.) Cît de bizară ne pare nouă, azi, recuzita de atelier a pictorilor de altădată! Pentru natură moartă, mai de fiecare dată cam aceeași (doar sumare permutări de obiecte), existau, acolo, pe raft, o gutuie, o vază, o pipă, o scoică, mulaje, evident, și toate astea erau convocate, tihnit și metodic, într-un aranjament cît mai armonic, doar ca pretext, firește, întru obținerea miraculosului trompe-l'oeil. Depistam cu oarecare stupefacție, recunosc această recuzită derizorie de cîte ori călcam
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Dali s-au întîlnit de mai multe ori. Lupasco, însoțit de familia sa, l-a vizitat pe Dali, la Cadaqués, și o fotografie ni-l arată pe Dali smerit și atent, privindu-l pe Lupasco, sobru și serios, a cărui pipă își trimitea spre Dali volutele de fum. Lupasco i-a consacrat lui Dali un studiu apărut într-un număr special "Omagiu lui Salvador Dali" din revista XXe siècle25. Lupasco observă că, dintotdeauna, ființa umană a considerat că forțele divine vin
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
în one stedfast bulk remain. 20 The night blew cold, & Enitharmon shriek'd on the dismal wind. Her pale hands cling around her husband, & over her weak head Shadows of Eternal Death sit în the leaden air. But the soft pipe, the flute, the viol, organ, harp, & cymbal, And the sweet sound of silver voices calm the weary couch 25 Of Enitharmon; but her groans drown the immortal harps. Loud & more loud the living music floats upon the air, Faint & more
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
hîș snows fell & hîș storms beat to cool the flames of Orc Age after Age, till underneath hîș heel a deadly root Struck thro' the rock, the root of Mistery accursed shooting up Branches into the heaven of Los: they, pipe form'd, bending down Take root again where ever they touch, again branching forth 35 În intricate labyrinths o'erspreading many a grizly deep. Amaz'd started Urizen when he found himself compass'd round And high roofed over with
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
În the jingling traces; furious lions sound the song of joy To the golden wheels circling upon the pavement of heaven, & all 720 The Villages of Luvah ring; the golden tiles of the villages Reply to violins & tabors, to the pipe, flute, lyre & cymbal. Then fell the Legions of Mystery în madd'ning confusion, Down, down thro' the immense, with outcry, fury & despair, Into the wine presses of Luvah; howling fell the clusters 725 Of human families thro' the deep; the
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a fi astfel contrazis principiul celibatului pe care dandysmul Îl afirmă cu atâta emfază. Și totuși, Maximilian Beerbohm, eseistul strălucit, cronicarul dramatic, caricaturistul, omul de lume, e un dandy autentic. Ținuta sa elegantă, aerul de veșnic precocious baby, copil precoce, pipa, ochelarii, pălăria pleoștită și cravata apretată Îl fac inconfundabil, fie că se află la Londra, În America sau Italia. Hârtia pe care scrie la doar 18 ani Beccarius, o satiră ușoară, e mai importantă decât textul. Galbenul ei, culoarea-emblemă a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
unchiul: este bogat, are mulți cai, numai că nu știe nici ce este acela un tigru, nici un groom, nici o britschka, și continuă să se deplaseze Într-o cabrioletă!... — Și? ridică dintr-o dată vocea onorabilul nostru prieten L.M., În timp ce Își lăsa pipa În brațele unei Venus cu broasca țestoasă, o sculptură decorativă pe care o avea pe șemineu; și? e unul din cei mulți; doar există un cod al drepturilor indivizilor; cel al drepturilor unei națiuni - codul politic; cel al propriilor noastre
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
bune a făcut pentru triburile Mandan și le oferă carne de bivol. Seara, se retrage În coliba rituală, unde vin și cei care vor fi inițiați (de la copii de peste 8 ani până la adulți de 20-30 de ani). Lone Man oferă pipa (simbol al puterii sale) celui care va conduce ceremonia, de obicei un bărbat dintr-o familie Înstărită, care posedă suficiente rezerve de mâncare și de obiecte pentru a face darurile rituale uzuale (Okipa Maker). Acum apare o nouă mască, Întrupând
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
șerpii sacri și a profanat alte obiecte sfinte. Prin dansul și mascaradele sale Nebunul cel Rău (Foolish Evil One) mimează un act sexual cu o mască de femeie (sub care se află tot un bărbat). Okipa Maker Îl alungă folosind pipa magică dăruită de Lone Man. Scena se reia de trei ori și de fiecare dată femeia este tot mai puțin speriată de Nebun. În final, Nebunul o abandonează și se repede la dansatorii-bivol, mimând actul de fecundare al taurilor. Apoi
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
the Secrets of the Universe, the Origins of Life, and the Future of the Human Race, The Free Press, New York. Madsen, C.H., Jr., Madsen, C.R., 1974, Teaching and Discipline: Behavior Principles Toward a Positive Approach, Allyn & Bacon, Boston. Mayer, R.R., Pipe, P., 1970, Analyzing Performance Problems, or „You Really-Oughta-Wanna”, Fearon-Pittman Publishers, Inc., Belmont. Miller, A.D., Heward, W.L., „Do Your Students Really Know Their Match Facts?”, Intervention in School and Clinic, 28, pp. 98-104. Peters, C., 1999, Intern Leadership Conference, Disney
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
odihnă, București, 1948 (în colaborare cu Sică Alexandrescu); Lope de Vega, Cavalerul din Olmedo, București, 1949 (în colaborare cu Sică Alexandrescu); Jean-Paul Sartre, Adevărul, numai adevărul, București, 1957; Molière, Vicleniile lui Scapin, în Molière, Opere, IV, București, 1958; Ilya Ehrenburg, Pipa comunardului, București, 1965 (în colaborare cu Dragoș Vacariuc). Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, XI, 292-297; Piru, Panorama, 458-460; Râpeanu, Interferențe, 197-208; Valeriu Râpeanu, Pe drumurile tradiției, București, 1973, 139-145; Barbu, O ist., 68-70; Virgil Brădățeanu, Viziune și univers în noua dramaturgie
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
că alocuțiunea regelui era un artificiu. Charles a continuat cu o mai mare vehemență să insiste să fie ascultat; dar de fiecare data cand solicită acest lucru, soldații din jurul său deveneau tot mai zgomotoși și abuzivi; unii și-au aprins pipele și i-au suflat fumul în față. <footnote idem, p..445 "« I deșire», said the King, « that I may be heard by the Lords and Commons în the Fainted Chamber; for it is not my person that I look on
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
imite orarul. Și nici măcar nu-și dădea seama că, de la Moscova până în Siberia, trecând peste mai multe fuse orare, „ora trei dimineața” nu mai corespundea la nimic. Și că Stalin se scula din pat și își îndesa cu tutun prima pipă din ziua aceea, în timp ce într-un oraș siberian, la căderea nopții, supușii lui credincioși se luptau cu somnul pe scaunele lor transformate în instrumente de tortură. De la Kremlin, stăpânul părea să-și impună propria lui măsură fluxului timpului și chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]