1,404 matches
-
INSTRUIRE A VIITORILOR PĂRINȚI 1 Curs obligatoriu pentru elevii de liceu. 2 Curs obligatoriu pentru tinerii căsătoriți. 3 Atașat certificatului de naștere al copilului, un ghid pentru educația copilului până la 18 ani. 4 Activitatea fundațiilor și a psihologilor. Povestea pisicuței Pisa A fost odată, undeva, cândva, nu demult timp, o bunicuță Elena, care avea o casă moștenire la țară, unde stătea toată vara și toamna până se făcea frig. Era atât de frumos acolo și atât de bine, mai ales vara
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
care era obișnuită, în două culori, alb și portocaliu, dar care era foarte drăguță. Mai era și simpatică, pentru că avea pe ochi ca o cortină portocaliu și pe botic iar asta o făcea foarte simpatică și nostimă. Îi pusese numele Pisa. I-a adus acasă în curte, îi hrănea, i-a dus la doctorul veterinar ca să le facă tratamentele obișnuite. Erau tare jucăuși și veseli, toată curtea și casa era a lor, începând să vâneze pentru că a început să simtă pe
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
la tine atent, apleca capul spre stânga, spre dreapta ca și cum te-ar fi studiat sau te-ar fi întrebat ceva. Toamna se făcea frig și bunicuța Ileana venea și stătea la oraș cu fata ei unde o aduceau și pe Pisa. Prea multe nu putea să facă la bloc. Fugea dintr-o cameră în alta, se mai juca cu câte ceva ce găsea pe jos, se suia la geam, sărea peste tot. Ce-i drept pe masă nu se urca. Doar când
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
încăpere în alta stătea pe piciorușele din spate ,cu codița dată pe picioarele din față, analiza și studia bine apoi după câteva minute se hotăra să intre. Plecarea la țară primăvara era adevărata viață. Bunicuța simțea că prinde putere iar Pisa simțea adevărata libertate: iarbă, curte, copaci, grădină, jucăușii fluturi fugăriți de ea, dar mai ales provocarea cea mare era vânatul șoriceilor. Ce se mai juca cu ei!... Îi alerga. Îi arunca în sus. Apoi dintr-o lăbuță în alta, până
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
și hărnicia ei. Ea se hrănea foarte bine cu de toate, de aceea era și atât de ageră și isteață. Nu făcea mofturi la nimic. Tot ce-i dădea mânca. Bunica mereu îi spunea fetei ei că ar vrea ca Pisa să-i facă pisicuți. Dar ea nu prea avea timp să se ocupe de problema asta. Timpul trecea, bunica îmbătrânea și treptat, treptat o lăsau puterile. Într-o iarnă bunicuța a adormit de tot, separându-și sufletul de corpul ei
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
avea timp să se ocupe de problema asta. Timpul trecea, bunica îmbătrânea și treptat, treptat o lăsau puterile. Într-o iarnă bunicuța a adormit de tot, separându-și sufletul de corpul ei și nu a mai putut să se trezească. Pisa, văzând că bunica a plecat și a rămas doar corpul a fost iar atât de supărată încât trei zile și trei nopți a stat colac în pat pe locul care dormea de obicei bunica. Abia după cele trei zile și
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
a stat colac în pat pe locul care dormea de obicei bunica. Abia după cele trei zile și trei nopți s-a dat jos foarte tristă și a mâncat ceva. Dar, avem multe de făcut și astfel viața merge înainte. Pisa rămânând cu noua stăpână, care era și ea supărată din cauza plecării bunicii și o mai durea și genunchiul. Iar Pisa drept recunoștință pentru ce-i care au grijă de ea, se așeza mereu pe genunchiul care era bolnav ca să-i
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
s-a dat jos foarte tristă și a mâncat ceva. Dar, avem multe de făcut și astfel viața merge înainte. Pisa rămânând cu noua stăpână, care era și ea supărată din cauza plecării bunicii și o mai durea și genunchiul. Iar Pisa drept recunoștință pentru ce-i care au grijă de ea, se așeza mereu pe genunchiul care era bolnav ca să-i ia boala și să o vindece. Pentru că atât putea ea să facă drept mulțumire pentru stăpânii ei. Și se așeza
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
bolnav de câte ori o vedea șezând. După ce stăpâna ei s-a făcut bine s-a dus la verișoara ei și i-a adus un motan mare și alb din rasa "American wirehair". L-a ținut trei zile. După această întâlnire, când Pisa era în călduri, ea avea să se aleagă cu pisicuții pe care și-i dorise bunicuța Ileana. Stăpâna o hrănea foarte bine pentru că avea pisicuți în burtică și-i dădea tot ce era mai natural și mai sănătos, netratat chimic
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
atentă la ei, ca să-i înțeleagă cel mai bine și corect. Să le înțeleagă emoțiile, trăirile, manifestările. Timpul trecea, iar ei făcuseră ochișori și se deplasau din ce în ce mai mult. Nu doar îi hrănea și curăța locul ci foarte important era că Pisa le vorbea în continuu pe limba ei. În continuu îi mârâia. În continuu le explica, îi învăța, îi dădăcea lăsându-le în același timp libertatea de mișcare. Dar mai ales nu-i slăbea din ochi. Pe măsură ce ei își lărgeau aria
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
alb era cel mai energic, cel mai năzdrăvan. La un moment dat în elanul și entuziasmul lui de a explora lumea, s-a cățărat pe perdea în sus și nu mai putea să se dea jos începând să se scâncească. Pisa de jos, era și ea disperată și țipa și mârâia, de a auzit-o stăpâna căreia îi explica că băiețelul ei este în pericol și cerea ajutorul. Atunci stăpâna îl ia după perdea și-l dă jos. Pisa a început
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
se scâncească. Pisa de jos, era și ea disperată și țipa și mârâia, de a auzit-o stăpâna căreia îi explica că băiețelul ei este în pericol și cerea ajutorul. Atunci stăpâna îl ia după perdea și-l dă jos. Pisa a început să-l dojenească pe pisoi cu blândețe și mulțumire că nu s-a întâmplat nimic rău. Dar nu a durat mult că în zilele următoare el s-a cățărat din nou , sub privirile disperate ale Pisei. De data
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
jos singur de pe perdea. După el se luau și motănei ceilalți. Era o joacă și o zburdălnicie permanentă: se jucau, se iubeau, explorau și experimentau orice întâlneau în cale, încât stăpâna a cam uitat de adormirea și dorul mamei ei. Pisa nu-i scăpa din ochi o secundă. Ei stăteau liniștiți doar când dormeau și mâncau de la mama lor. Dar ce le plăceau cel mai mult era să-și bage năsucurile în blana mamei lor, unde ei se simțeau atât de
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
niște pisoi adevărați, echilibrați și puternici, să se poată dezvolta frumos. Tot așa cum un copil se simte la fel de protejat și în siguranță în brațele și alături permanent de mama sa și care explorează mediul alături de ea. De când își născuse puișorii Pisa nu mai pleca nicăieri, nu se mai urca la fereastră, nu se mai urca pe calorifer, nu mai ieșea pe balcon, nu o mai interesa nimic. Pisa era alături de ei permanent cu calmul, răbdarea și liniștea ei. Toată ziua îi
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
de mama sa și care explorează mediul alături de ea. De când își născuse puișorii Pisa nu mai pleca nicăieri, nu se mai urca la fereastră, nu se mai urca pe calorifer, nu mai ieșea pe balcon, nu o mai interesa nimic. Pisa era alături de ei permanent cu calmul, răbdarea și liniștea ei. Toată ziua îi învăța câte ceva: să se joace, să se iubească între ei, cum să nu se certe, cum să comunice, cum să împartă orice jucărie, cum să se ferească
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
să se ferească și să reacționeze la persoane străine și să nu aibă încredere în oricine și orice, cum să fie ordonați și curați, pe unde și ce să mai joace. Toată ziua mârr, mâr, mâr și miau, miau, miau... Pisa își oferea pisicuților ei toată cunoașterea ei, toată priceperea și înțelepciunea ei. Tăcea doar când era ora de somn. Dacă cineva îndrăznea să pună mâna pe un pisicuț, chiar stăpâna ei, imediat venea, țipa, mârâia și era neliniștită. Dar totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
toată cunoașterea ei, toată priceperea și înțelepciunea ei. Tăcea doar când era ora de somn. Dacă cineva îndrăznea să pună mâna pe un pisicuț, chiar stăpâna ei, imediat venea, țipa, mârâia și era neliniștită. Dar totuși viața e viață și Pisa avea să se confrunte cu un alt necaz. Într-una din zile, stăpâna pregătea niște ficat de vițel. Cum știa că Pisei îi place foarte mult și trebuia să se și hrănească bine deoarece pisicuții trebuiau și ei hrăniți, i-
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
ore a început să se simtă prost, a început să se umfle în burtică și aproape ca înțepenit. Stăpâna, deși era miezul nopții, a pus mâna pe telefon și l-a sunat pe medicul veterinar. Apoi a luat-o pe Pisa, taxiul, l-a luat pe medic de acasă și s-au dus la mica lui clinică. Tot timpul stăpâna se ruga la Maica Domnului pentru iertarea păcatelor și să scape cu viață deoarece ea știa că nici o vindecare nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
târască spre ei. La văzul pisicuților ei a început astfel să se mobilizeze pentru viață, să prindă viață. Abia atunci stăpâna sa dus să se odihnească puțin. După 2-3 ore se scoală să plece la servici și o găsește pe Pisa alături de pui ei pe care îi spăla. Nu era complet refăcută dar ce fusese greu trecuse, învinsese boala și moartea. Până și-a revenit complet, a ținut regim o perioadă, continuând să-și dădăcească pisicuții ei cu grijă și multă
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
au tras o husă de la scaun și au întors-o sub scaun făcându-și singuri un hamac. Era mare înghesuială pentru că toți patru vroiau în hamacul pe care ei singuri i-au găsit utilizarea. Când ei se așezau în hamac, Pisa se culca pe scaun, tot ca să fie aproape de ei și să-i păzească. Se jucau tot timpul, dar în jocul lor testau reacțiile celorlalți, investigau totul în jur, invadând treptat toată sufrageria, apoi toată casa, explorând-o și studiind-o
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
viața pe umeri lor singuri. Aceasta a fost posibil pentru că aveau o mamă calmă, liniștită, iubitoare, cunoscătoare, pricepută și mai ales permanent lângă ei, care gândea tot timpul oare ce simt și cum se simt în sufletul lor pisicuții. Așa cum Pisa i-a crescut cu multă iubire așa și ei se iubeau între ei și erau foarte tandri unii cu alții. Acum știau să facă totul singuri, dar, ca orice mama se punea încă permanent la dispoziția lor. Nu le mai
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
de ale ei. De acum pisicuții își urmau drumul lor și cam știau ce era important. Nu mai era cu ochii pe ei ca înainte. Atunci, stăpâna s-a hotărât să-i dea pe cei doi motănei care semănau cu Pisa la o fetiță din clasa I, a cărei mamă vroia ca ea să învețe să îngrijească de pisicuți ca să se responsabilizeze și să se joace cu ei pentru că era singură la părinți. După ce i-a luat, Pisa i-a căutat
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
că îi este teamă și... zdup... pe cușca sus, unde s-a pus să o păzească. Stătea falnic, mândru, majestos și protector pe cușcă. Până când nu a luat-o și au plecat acasă nu s-a dat jos de pe cușcă. Pisa cu pisicuța ei se iubeau, se spălau reciproc, era fetiță mare, vorbeau și se înțelegeau foarte bine, nu s-au certat deloc. Prințesa era foarte vorbăreață, comunicativă și atentă la orice cu ochii ei foarte deschiși și mari ca la
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
după pisicuță. Ea direct la fereastră și tot explica într-una către stăpână arătându-i către geam. Când, la fereastra balconului ce să vezi, un ditamai motanul se suise pe vița de vie și se uita la ele în casă. Pisa era încordată, gata să-l ia la bătaie, în același timp se repezea și la Prințesă să o alunge într-o altă cameră sub pat (ca să o apere), dar Prințesa nici vorbă. Fiind fetiță mare vroia să ia parte la
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
ei. Mai erau și pisici străine, motani periculoși. Dar se pare că nici ea nu a fost mai prejos. A fost o experiență neplăcută, urâtă din care s-a ales cu sperietura evenimentelor dure prin care a trebuit să treacă. Pisa când a văzut-o s-a bucurat foarte mult, nu a certat-o și a spălat-o toată seara și a mângâiat-o. Înconjurată cu iubire și bucurie și-a revenit repede din experiența urâtă prin care a trecut. Peste
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]