1,034 matches
-
bisericii a fost începută la data de 8 septembrie 1503 de către Ștefan cel Mare și Sfânt, dar cum domnitorul a murit între timp, biserica a fost finalizată la 18 septembrie 1504 de către fiul său, domnitorul Bogdan al III-lea (1504-1517). Pisania are următorul cuprins: Rămășițele pământești ale lui Bogdan al II-lea au fost înhumate în biserica din satul Secuieni, cam la 10 km de Reuseni. Piatra de mormânt găsită aici arată că nu au fost reînhumate în Biserica din Reuseni
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Reuseni () [Corola-website/Science/309554_a_310883]
-
paroh a preotului iconom stavrofor Mircea Nuțu. Lăcașul de cult a fost resfințit la 19 mai 1996 de către arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților, înconjurat de către un sobor de preoți. Deasupra intrării din pridvor în pronaos se află o pisanie pictată cu următorul cuprins: Biserica a fost zugrăvită pe exterior în anul 2006, în culoarea verde. Pe pereții pronaosului bisericii se află pictați cei doi ierarhi în timpul cărora s-a efectuat restaurarea lăcașului de cult: Iustin Moisescu și Pimen Zainea
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Gura Humorului () [Corola-website/Science/309550_a_310879]
-
imens "covor românesc". Practic, nu este loc pe perete unde să nu se fi fost pictată o scenă biblică ori un sfânt. Iar dacă vrei să afli cui aparține acest "tril în culori", cum îl numea cineva, atunci poți citi pisania de la intrare: "Această catedrală, construită cu har dumnezeiesc, a fost împodobită în haină sărbătoare cum se vede spre închinare Domnului și veșniciei neamului" în "tehnică tradițională românească", fresca fiind realizată de mâna "pictorului profesor universitar Petre Achițenie din București", iar
Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Drochia () [Corola-website/Science/309679_a_311008]
-
cu struguri ce îmbrățișează medalioanele pictate (Buna Vestire și Evangheliștii). În 1857, biserica a fost renovată, tot atunci s-a dat monumentalitate tâmplei prin adoptarea pilaștrilor cu capiteluri și a îngerilor statuari. Despre cele două momente din istoria tâmplei vorbesc pisaniile, din preajma reprezentării Năframei Veronicăi. Într-unul din medalioanele baroce se consemnează: “Făcutu-s-au acest fruntariu cu cheltuial jupan Hriscu, Radu cu soață sa Ioana și Tanasie Monu, într-u pomenire la 1760”, iar în celălalt: “S-au înnoit acest
Biserica de lemn din Reghin () [Corola-website/Science/310135_a_311464]
-
din secolul XVII. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Nu se cunoaște momentul exact al ridicării bisericii de lemn din Toplița. În lista monumentelor istorice elaborată de Ministerul Culturii este specificat secolul XVI. O pisanie interioară, recentă, în alfabet latin, menționează ca moment al realizării picturii interioare, anul 1864. Anul respectiv a fost preluat, inexact, ca referire la data edificării lăcașului de cult, de numeroase siteuri. În șematismul diecezei Gherla din anul 1914 se precizează
Biserica de lemn din Toplița, Sălaj () [Corola-website/Science/310148_a_311477]
-
o biserică tot din lemn, însă mult mai încăpătoare”. Cert este că absida cu trei laturi, înscrie biserica unui tip de plan întâlnit la numai câteva biserici din județul Sălaj, construite înainte de secolul XVIII. Pictura interioară a fost realizată, conform pisaniei, în anul 1864, o pictură de factură naivă, populară, în paleta de culori dominând culoarea albastră, dar au fost preferate toate culorile vii. Pictura a fost „recondiționată” de pictorul Körössy János în 1974, an în care biserica a fost supusă
Biserica de lemn din Toplița, Sălaj () [Corola-website/Science/310148_a_311477]
-
localnic, este realizată într-un stil eclectic, în care se combină reminiscențe tradiționale cu elemente inovatoare ce aparțin limbajului epocii. Programul iconografic este, în linii generale, cel caracteristic bisericilor maramureșene. Pictura a fost realizată între anii 1793-1794, după cum rezultă din pisanie (pe poalele bolții în naos, de la sud, pe vest și apoi la nord): „Această sfântă besărică s-au început a să zugrăvi în anul 1794 în zilele pre înălțatului împărat Franțiscu și a escelenție sa episcop Boceski și vicăraș Alexander
Biserica de lemn din Poienile Izei () [Corola-website/Science/310273_a_311602]
-
dată de „chir popa Ioanichie”. Fosta mănăstire a fost cumpărată de domnie în anul 1503, împreună cu cinci sate, de la urmașii unui anume Ivan Damianovici și dăruită mănăstirii ctitorite de Ștefan cel Mare. La data de 27 aprilie 1503, după cum precizează pisania aflată pe zidul bisericii, s-a început construirea bisericii Mănăstirii Dobrovăț, ctitorită de domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504). Printr-un hrisov din 6 octombrie 1503, voievodul a înzestrat cu cinci sate mănăstirea care era păstorită pe atunci de părintele Pahomie
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
cel Mare (1457-1504). Printr-un hrisov din 6 octombrie 1503, voievodul a înzestrat cu cinci sate mănăstirea care era păstorită pe atunci de părintele Pahomie. Pe peretele vestic al pridvorului, în dreapta ușii de intrare în biserică, a fost pusă o pisanie în limba slavonă cu următorul cuprins: ""Binecinstitorul Domn Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domnul Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a zidit acest hram în numele Pogorârii Sfântului Duh, care s-a și început a se zidi în anul
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
Ștefan Ruset și a soției acestuia, Maria Sturdza, și cu cheltuiala monahului Macarie Hrisoverghi, s-a refăcut turnul porții, înălțându-se alte două nivele de formă octogonală. Cu această ocazie, pe fațada turnului s-a amplasat o placă cu următoarea pisanie: ""Întru numele Domnului H(risto)s începutu-s-au acest turn a se zidi din temelie după cum se vede în lontru, cu paraclis, hramul Sf(ânt)ului Mare Mucenic Gheorghe, în dzilele luminatului domnului Ioan Constantin Neculai (Mavrocordat) Voievod, cu
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
paraclisului a fost mărită în 1851, din inițiativa aceluiași egumen Acachie, fiul preotului Stoianovici din Rusciuc, construindu-se o turlă prin spargerea bolții. Tot atunci s-a repictat interiorul de către zugravul Gheorghe Mavrodin. Cu acel prilej, s-a pictat o pisanie cu următorul text: "„Nu nouă Doamne, nu nouă, ci numelui Tău dăm slavă, acest sfânt și dumnezeesc lăcaș, s-a zidit a doua oară din nou și zugrăvindu-se de robii lui Dumnezeu arhimandritul Acachie sin erei Stoianoviciu Rusciucliu, egumen
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
tinda femeilor. Turnul a fost adaus înainte de 1751, posibil la data inscripției de pe ușa intrării, la 1667. Tâmpla bisericii a fost pictată în primăvara anului 1760 de pictorul itinerant Alexandru Ponehalschi. Pictorul surprinde date importante despre acest moment în două pisanii de pe tâmpla iconostasului. Se poate că aceasta s-a împlinit cu ocazia unor reparații. Lucrările de reparație sunt sugerate de lemnul mesei moșilor de sub streașina de nord, care a fost datat din 1764. De asemenea, mai multe danii de carte
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
vizitată, deoarece se ajunge cu anevoie la ea, neexistând un drum de acces amenajat. Biserica de lemn este declarată monument istoric sub codul LMI 2004: . Momentele importante pentru biserică, precum edificarea și pictarea ei au fost surprinse de cele două pisanii pictate în stânga și în dreapta catapetesmei. Din păcate, trecerea timpului a afectat în mare măsură inscripția din stânga iconostasului, în care era menționat anul ridicării bisericii. Inscripția din dreapta, mult mai bine păstrată, afirmă următoarele: ""Îngerilor s-au numit ca să păzască tot neamul
Biserica de lemn din Sânmihaiu Almașului () [Corola-website/Science/309171_a_310500]
-
c(institul) protopop Vasilie Bota de Vișeu de Mijloc și c(instiților) preoți Andrei ... Hara Grigorie și ctit(ori) ... Ignat, făt Ion Toader, Holț Marți. Și sau zugrăvit prin mine ... Pop Ioan (anul) 1794 ... ie 20"". Având în vedere că pisania din dreapta surprinde anul pictării, ridicarea construcției trebuie că a avut loc mai devreme în timp. Preotul Vasile Ioviță, pe baza unei citiri mai vechi a pisaniei din stânga de către un preot local, indică anul 1778 ca an al edificării bisericii. Aceasta
Biserica de lemn din Sânmihaiu Almașului () [Corola-website/Science/309171_a_310500]
-
sau zugrăvit prin mine ... Pop Ioan (anul) 1794 ... ie 20"". Având în vedere că pisania din dreapta surprinde anul pictării, ridicarea construcției trebuie că a avut loc mai devreme în timp. Preotul Vasile Ioviță, pe baza unei citiri mai vechi a pisaniei din stânga de către un preot local, indică anul 1778 ca an al edificării bisericii. Aceasta nu ar surprinde, dat fiind exemplul aproape identic al pisaniei din biserica de lemn din Stâna. Nu se cunoaște meșterul dulgher. Întreaga construcție este înălțată din
Biserica de lemn din Sânmihaiu Almașului () [Corola-website/Science/309171_a_310500]
-
avut loc mai devreme în timp. Preotul Vasile Ioviță, pe baza unei citiri mai vechi a pisaniei din stânga de către un preot local, indică anul 1778 ca an al edificării bisericii. Aceasta nu ar surprinde, dat fiind exemplul aproape identic al pisaniei din biserica de lemn din Stâna. Nu se cunoaște meșterul dulgher. Întreaga construcție este înălțată din lemn, care se găsea în cantități mari în pădurea din apropiere. A fost restaurată in anii 1962-1963, când s-a acoperit cu șindrilă nouă
Biserica de lemn din Sânmihaiu Almașului () [Corola-website/Science/309171_a_310500]
-
ce acoperea partea dinspre răsărit. Atunci a fost îndepărtată o parte a acoperișului în sezonul de toamnă, iar acoperișul nou a fost așezat abia în primăvara următoare, fapt ce a pricinuit deteriorarea ireversibilă a picturii. Pictura a fost executată, conform pisaniei, în anul 1794 de către pictorul itinerant Ioan Pop din Românași, aceasta fiind cea mai veche din lucrările sale cunoscute. și a împodobit întreaga biserică, având un caracter oarecum naiv, dar, totuși, sugestiv. Anterior bisericii monument istoric, mai sunt atestate alte
Biserica de lemn din Sânmihaiu Almașului () [Corola-website/Science/309171_a_310500]
-
km de orașul Suceava, fosta capitala a Moldovei din vremea lui Ștefan cel Mare. Biserica "Înălțarea Sfintei Cruci" din Pătrăuți a fost ctitorită în anul 1487 de domnitorul moldovean Ștefan cel Mare (1457-1504). Deasupra ușii de intrare se află o pisanie în limba slavonă cu următorul text: ""Io Ștefan Voievod, fiul lui Bogdan Voievod, a început a zidi acest hram în numele cinstitei cruci în anul 6995 luna iunie 12."" Biserica ștefaniană din Pătrăuți este cea mai veche biserică ctitorită de Ștefan
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
de arhitectul grec Andrei Karidis și de colegii săi, meșterii greci Atanasie și Gheorghe din provincia Sisanion (Sisanion se află astăzi în municipalitatea Askio din Prefectura Kozani din nordul Greciei). În pridvorul deschis, deasupra ușii de intrare, se află o pisanie în limba română cu caractere chirilice pe o placă de marmură. Aceasta conține următorul text: ""Acestu sfăntu lacaș a Bărboiului unde să prăznuește soborul Sfinților Apostoli sau prifăcut din temelie acum în anul 1841, cu cheltuiala din veniturile aceștii monastiri
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
aceștii monastiri i cu agiutorul marelui logofăt Dimitrie Sturza și a soții sale Elencu prin sălința, sărguința și osteniala mitropolitului Grigorie Gricupoleos și a boerilor Sturzăști ctitor aceștii monastiri spre vecinica pomenire a lor și a tot niamul"". Deasupra acestei pisanii, se află o icoană sculptată în marmură a Sfinților Apostoli Petru și Pavel, pe care se află o inscripție în limba greacă cu următorul cuprins: ""Această sfîntă Icoană s'a sculptat prin mîna însăș a arhitectului acestei sfinte biserici, Andrei
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
zidul de incintă și casa de ape. În acea vreme, paroh era preotul Constantin Andrei. Biserica a fost resfințită la 27 noiembrie 1988 de către patriarhul Teoctist, înconjurat de un sobor de preoți din Iași. Atunci s-a amplasat o nouă pisanie pe peretele exterior vestic, în stânga jos a intrării, cu următorul conținut: Această biserică ctitorită de vornicul Ursu Bărboi între anii 1613-1615 a fost refăcută în curgerea timpului așa cum se vede de logofătul Dimitrie Sturza între anii 1841-1844. Zguduită de cutremure
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
ruine în 1997), ruinele Bisericii Albe (1570) și ruinele Bisericii Roșii a lui Mihnea Turcitul (sfârșitul secolului al XVI-lea), toate trei aflate în situl arheologic Târgșoru Vechi. Celălalt obiectiv, clasificat ca monument memorial sau funerar, îl constituie cele două pisanii ale bisericii vechi din Stăncești (secolul al XVI-lea, 1720).
Comuna Târgșoru Vechi, Prahova () [Corola-website/Science/310701_a_312030]
-
Aron care consemnează 821 credincioși de rit unit păstoriți de doi preoți, fără a menționa și locuitorii din "partea iobăgită" a satului. Această conscripție este considerată de unii autori ca nereflectând realitatea, dar după doi ani (1752), ținând cont de pisania "Bisericii vechi", ambii preoți ai satului, Popa Pavel și Popa Toma erau ""de caracter confesional greco-catolic, dimpreună cu tot poporul"". Începând cu sfârșitul deceniului al VI-lea al secolului al XVIII-lea, în sudul Ardealului izbucnesc din nou mișcări religioase
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
XIX-lea. Biserica, ctitorie a marelui stolnic Ioan (Iancu) Nădăianu și a soției acestuia, Anica Nădăianu, a fost construită din temelie între anii 1836-1848 pe moșia acestora. Târnosirea edificiului are loc pe data de 15 august, așa cum rezultă din vechea pisanie, scrisă în alfabetul de tranziție, care se poate vedea în tindă, desupra intrării în nartex. La începutul secolului XX, biserica se află în ruină astfel încât proprietarii de atunci ai moșiei, soții Dumitru I. și Polixenia Athanasiu o refac aproape din
Biserica Sfânta Treime din Brătia () [Corola-website/Science/308791_a_310120]
-
La începutul secolului XX, biserica se află în ruină astfel încât proprietarii de atunci ai moșiei, soții Dumitru I. și Polixenia Athanasiu o refac aproape din temelie. Lucrările de reparație se termină în luna iunie a anului 1903 când pun noua pisanie, lângă cea veche, pentru a aminti posterității de acest lucru. Noii ctitori refac trei ani mai târziu și pictura interioară, de bună seamă afumată. Clădirea este afectată puternic de cutremurul din 1940 necesitând noi refaceri, atât la structură cât și
Biserica Sfânta Treime din Brătia () [Corola-website/Science/308791_a_310120]