5,361 matches
-
Nu semnez. N-am cum să cheltuiesc atâția bani până duminică. Dacă-mi ofereai doar cinci mii, făceam târgul, îi zâmbește el. Stiopa își pierde răbdarea, mai ales că, din clipă în clipă, poate apărea vreo mașină a poliției. Scoate pistolul și i-l plasează în mijlocul frunții: — Semnează! — Trage! O să vezi că n-o să mor. Nu ți-a spus piticul? Dă-mi pistolul, mă mpușc singur, să n-ai probleme cu poliția. Stiopa îl privește ca pe-un nebun. Vede că
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Stiopa își pierde răbdarea, mai ales că, din clipă în clipă, poate apărea vreo mașină a poliției. Scoate pistolul și i-l plasează în mijlocul frunții: — Semnează! — Trage! O să vezi că n-o să mor. Nu ți-a spus piticul? Dă-mi pistolul, mă mpușc singur, să n-ai probleme cu poliția. Stiopa îl privește ca pe-un nebun. Vede că vorbește serios. Își dă seama că Lionel n-are nici o șansă să-i joace un renghi pentru că racheții sunt cu pistoalele la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mi pistolul, mă mpușc singur, să n-ai probleme cu poliția. Stiopa îl privește ca pe-un nebun. Vede că vorbește serios. Își dă seama că Lionel n-are nici o șansă să-i joace un renghi pentru că racheții sunt cu pistoalele la tâmplele lui. Îi dă pistolul. Lionel scoate butoiașul în lateral, să se asigure că are șase gloanțe: în fond, și el vrea să verifice ipoteza c-ar fi nemuritor. Stiopa înțelege altceva din gestul lui: — Vrei să joci ruleta
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
n-ai probleme cu poliția. Stiopa îl privește ca pe-un nebun. Vede că vorbește serios. Își dă seama că Lionel n-are nici o șansă să-i joace un renghi pentru că racheții sunt cu pistoalele la tâmplele lui. Îi dă pistolul. Lionel scoate butoiașul în lateral, să se asigure că are șase gloanțe: în fond, și el vrea să verifice ipoteza c-ar fi nemuritor. Stiopa înțelege altceva din gestul lui: — Vrei să joci ruleta rusească? — Nu, ruleta românească! Cu șase
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ar fi nemuritor. Stiopa înțelege altceva din gestul lui: — Vrei să joci ruleta rusească? — Nu, ruleta românească! Cu șase gloanțe. — Ești nebun? N-ai nici o șansă. De-aia îi zice ruleta românească. Lionel pune butoiașul la loc. Își lipește gura pistolului de frunte. Închide ochii. Când să apese pe trăgaci, se aude sirena unei mașini de poliție. Stiopa îi smulge arma lui Lionel și sare în Bentley împreună cu racheții și cu Sami. Mașina demarează în trombă. Lângă Lionel oprește mașina poliției
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
un capăt într altul al coridorului, așa cum a învățat la școala de poliție absolvită de curând. Invariabil, de câte ori ajunge în dreptul apartamentului lui Liliane, aude un mârâit amenințător dinăuntru. Și tot invariabil, de fiecare dată se lasă în genunchi, scoate fulgerător pistolul din toc, îl îndreaptă spre ușă și spune, pe un ton de agent secret justițiar din filmele de acțiune: — Mori, Robespierre, bestie! Se preface că trage, murmurând pac, pac, pac! Bichonul îl aude și se repede în ușă, ca și cum ar
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în ușă, ca și cum ar vrea să iasă și să muște. După ce e mulțumit de numărul de bufnituri pe care le aude - sperând ca Robespierre să-și rupă gâtul până la urmă -, Patrick se scoală, suflă fumul imaginar de la gura țevii, bagă pistolul în toc și reia patrularea. Robespierre se relaxează puțin. E ora 10.00. Liftul se oprește la etajul patru. Din lift iese Didier, cu o impozantă cutie de carton în brațe. Spre surprinderea lui, vede un individ plin de plasturi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
se relaxează puțin. E ora 10.00. Liftul se oprește la etajul patru. Din lift iese Didier, cu o impozantă cutie de carton în brațe. Spre surprinderea lui, vede un individ plin de plasturi și pansamente stând în genunchi, cu pistolul îndreptat spre o ușă și vorbind singur. Vrea să reintre în lift, dar liftul a fost chemat deja la alt etaj. Pistolarul îl observă. Involuntar, întoarce arma spre el. Didier e gata să scape cutia în încercarea de-a ridica
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în încercarea de-a ridica mâinile deasupra capului. Individul pare ușor încurcat de poziția în care a fost surprins. Didier începe să creadă că a fost confundat cu Lionel și că o să moară în locul lui. Individul se scoală, își verifică pistolul, îl vâră în toc și se apropie de Didier. Didier a băgat-o pe mânecă. Vede înaintea ochilor scurta lui viață derulându-se în pas alergător. După funera l i i f e r i c i t e ! 235
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
vede o legitimație de polițist. Didier nu știe ce să creadă: o fi adevărată sau nu? Se gândește de două ori. Își dă seama că numai un polițist poate să stea în genunchi și să amenințe o ușă cu un pistol, vorbind singur. De data asta, Patrick i se adresează lui: — Cu ce treabă pe-aici? — Am un pachet pentru domnul Lionel. — Pune-l încet pe podea și îndepărtează-te. Acum Didier e sigur că are de-a face cu un
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pe podea. Patrick se așază pe burtă și se apropie de pachet, târându-se pe coate. Desface, cu infinită precauție, un colț al pachetului. Didier îndrăznește: — Cu grijă, vă rog, e un pachet cadou. — Gura! se răstește Patrick și scoate pistolul din toc. De data asta, Didier ridică mâinile deasupra capului. Patrick scoate un detector de metale din trusa polițistului universal și verifică pachetul. Nici un piuit. Ce e înăuntru? Un tort, e ziua de naștere a domnului Lionel. — Ești sigur? Noi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de paradis în tine, regele hanuman vrea să fure iscusința ta de a crea lumi frumoase și hotă rârea ta de a purifica dragostea, tu câștigi datorită unui respect mutual, ai fi putut să îl faci praf cu pumni, cuțite, pistoale. iubire în exces luo na, te iubesc cu mult prea mult ești unul din excesele pe care mi le asum în viață în căderea impresionantă care sunt dinspre mine spre mine înseamnă că tu plângi prea mult, nefericire vin ploi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
țigani. Spunând acestea, Costăchel a pus mâna pe clanța ușii, gata s-o deschidă. În clipa următoare, ușa a fost smulsă și dată de perete. În prag s-au proptit Vrăbioi și Catârcă... Încătărămat cu centură, diagonală și împodobit cu pistol, Vrăbioi s-a răstit la Costăchel. Mai ești încă aici? Ți-am lăsat timp destul s-o ștergi! Pentru ce s-o șterg? Pentru că ți-am cerut-o noi! Care noi? Noi, legionarii! Dar cine sunteți voi, ca să-mi dați
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
e de față cum se vede! Să nu vă așteptați că vă predau ceva până nu este de față reprezentantul prefecturii! În timp ce spunea acestea, mintea lui Costăchel lucra febril: „Situația nu-i roză deloc și netrebnicul ista are și un pistol la șold”. În clipa următoare, hotărârea era luată... Măi Târnaucă! Ia aruncă furca ceea încoace! a strigat cu voce de comandant Costăchel. În clipă următoare, îmbrâncindu-l pe Catârcă, a și trecut în spatele lui Vrăbioi. A apucat fulgerător furca din
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în șalele lui Vrăbioi. Între timp, Petrache își luase și el ciomagul de după ușă și s-a postat haiducește în fața legionarului. Să ieși din primărie până nu te iau în coarnele furcii! a strigat Costăchel la Vrăbioi, în timp ce-i smulgea pistolul. Făcând fețe-fețe, legionarul a bătut în retragere. Catârcă ajunsese în curte de multă vreme. Costăchel a controlat dacă pistolul era încărcat, dar, găsind încărcătorul gol, i l-a aruncat lui Vrăbioi. Ține-ți rugina și să nu vă mai prind
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în fața legionarului. Să ieși din primărie până nu te iau în coarnele furcii! a strigat Costăchel la Vrăbioi, în timp ce-i smulgea pistolul. Făcând fețe-fețe, legionarul a bătut în retragere. Catârcă ajunsese în curte de multă vreme. Costăchel a controlat dacă pistolul era încărcat, dar, găsind încărcătorul gol, i l-a aruncat lui Vrăbioi. Ține-ți rugina și să nu vă mai prind pe aici! Când cei doi ieșeau pe poarta primăriei, Petrache l-a întrebat alarmat pe Costăchel. De ce i-ai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
încărcat, dar, găsind încărcătorul gol, i l-a aruncat lui Vrăbioi. Ține-ți rugina și să nu vă mai prind pe aici! Când cei doi ieșeau pe poarta primăriei, Petrache l-a întrebat alarmat pe Costăchel. De ce i-ai dat pistolul? Dacă are cartușe? N are nimic. Nu duce grijă. Ei gândeau că noi o să le cădem la picioare. În încărcător nu avea nici un cartuș. Până una-alta, însă, eu zic să plecăm acasă, pentru că s-or fi dus după ajutoare
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
dar aiștia nu au nici o scuză. Îs de-ai noștri, numai că au îmbrăcat haina satanei. Își zic legionari. Și când au făcut asemenea prăpăd? a întrebat Costăchel. În urmă cu două zile. Au năvălit peste oameni cu bâte și pistoale. Au distrus, au furat și au bătut fără alegere, fie român, fie evreu, fie armean. Era suficient să ai o prăvălie sau să te știe mai avut puțin. Au tras-o rău de tot cei care au spus vreo vorbă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
doctor. M-au scos din primărie la două zile după ce am fost la dumneavoastră. Asta era de așteptat, pentru că ei nu pot guverna cu oameni întregi la minte și cu judecată sănătoasă. Ei se bazează pe forța bâtei și a pistolului... Cine nu i cu ei este considerat dușmanul lor. Iar m-a luat valul revoltei, primare. Acum mergi sănătos și, când mai treci prin târg, nu mă ocoli. Îmi face plăcere să stau de vorbă cu oameni ca dumneata, dar
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mai grele munci. Odată cu primăvara și-au făcut apariția și politrucii... Întâi ne-au anchetat în fel și chip. Marea lor curiozitate era politica pe care am făcut-o în țară și în final ce părere avem despre orânduirea sovietică? Pistolul ședea pe masă. Vorbeau românește. Nu știu cum, dar vorba lor prea semăna cu a jupânului Froim, hangiul de la noi din târg... Mai spre toamnă, căutau voluntari pentru Divizia Tudor Vladimirescu, care a suferit mari pierderi în Ungaria și trebuia completată. Ne
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
altă voce i-a răspuns: Cetățene Petrache Boldur! În numele legii, deschide! Măriuca și băiatul au sărit speriați. Cine-i? Stați liniștiți! Cu mine au treabă - a răspuns Costăchel calm, în timp ce se îndrepta spre ușă. A deschis-o... În prag, cu pistolul într-o mână și cu o lanternă în cealaltă, ședea căpitanul Hahău. Cetățene Costache Vultur! În numele legii, ești arestat! Aprinde lampa! Costăchel a executat ordinul fără să scoată o vorbă. Știa că orice împotrivire - pe lângă faptul că este zadarnică - este
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și a durerii... Sunt gata, domnule căpitan! - rostit Costăchel după un timp. Să mergem! - a ordonat căpitanul. Măriuca și băiatul plângeau în urma lor cu disperare... În timp ce coborau treptele cerdacului, pe cealaltă poartă ieșea Petrache, escortat de alți doi indivizi cu pistoalele în mâini. Se îndreptau spre o mașină oprită ceva mai încolo. Cele două femei - Măriuca și Didina, alături de feciorii lor - s-au oprit în poartă, plângând amarnic... Costăchel și Petrache - ajunși în lumina puternică a farurilor - s-au oprit pentru
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
dulce avea să vină binevoitor să înflorească întreaga zi. Trecu pe lângă un grup de bărbați îmbrăcați în haine cadrilate. Erau deținuții de la penitenciarul de minimă securitate care săpau un șanț pentru montarea unei conducte de apă. Îi supravegheau gardieni cu pistoalele automate în bandulieră, care își fumau liniștiți obișnuitele țigări. La trecerea ei, cei mai mulți deținuți lăsară uneltele în pământ, privind-o cu interes masculin. Curând însă au fost readuși la lucrul lor de aspre porunci rostite de strașnicii oameni ai legii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și intră în tavernă, în vreme ce afară bat clopotele. Constată, iarăși justificativ, că localul era înțesat de lume comparativ cu biserica. Din crâșmă, coboară într-o pivniță, unde îl întâmpină un „gentleman” păzit de două namile îmbrăcate în negru și cu pistoale la brâu. Aceștia se gratulau cu termenul „frate”, de unde adolescentul nerăbdător deduce că aceștia ar fi „francmasoni”. Șerban jubilează că a obținut așa de ușor drogurile jinduite. Într-adevăr, câteva luni este în culmea „perfecțiunii” și a „fericirii”. Stupefiantele sunt
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
azvârlite în văzduh, strigând din toate puterile: "Ucigașiloooor!!!!!", ea s-a năpustit spre el, l-a prins înainte să cadă și s-au prăbușit, împreună, în colbul uliței, cămașa i se înroșea de sânge, îl vedea pe iubitul ei cu pistolul îndreptat spre ei, cu o față palidă de om mort. Stă lângă trupul mumificat al Mariei și o roagă să-i aline durerea, își simte trupul sfârtecat, s-a așezat lângă trupul uscat al Mariei cu speranța că va putea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]