3,204 matches
-
Neng a luat-o În brațe și a strâns-o la piept ca pe un prunc, i-a lipit capul de obrazul ei și a legănat-o. S-a așezat cu picioarele Încrucișate, cu fața la intrarea În peștera minusculă. Pe deasupra copacilor pitici, se Înfățișau privirilor câmpiile arămii și marea din depărtare. Nu mă vede nimeni aici, a spus ea. E locul meu secret. S-a aplecat și l-a sărutat pe obraz, iar pe el l-a izbit mirosul greu al corpului
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
celălalt spune ceva ce el nu reușește să Înțeleagă. Nu-i aude decât vocea, amăgitoare, insistentă, și dintr odată i se face frică. Pe fereastra deschisă vede frunzele verzi argintii ale unui cocotier subțire și Înalt, care țâșnește dintre tufișurile pitice. E singura pată de culoare Într-un peisaj văruit de secetă. Da, e secetă. E cald. Adam Începe să simtă oboseala ca un leșin, leșinul unui somn adânc. Johan, scoală-te, scumpule! Te simți bine? Dormi prea mult, puiul mamei
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pietrele le zgâriau gleznele. Din față se auzeau apele Înspumate ale refluxului și valurile izbindu-se de mal, iar ierburile țepoase pe care le simțiseră până atunci sub tălpi lăsau locul solului nisipos. Marea rămânea totuși ascunsă vederii, dincolo de tufișuri pitice și de o barieră de stânci. Cerul nopții era destul de luminos ca să poată distinge pârâiașele care șerpuiau spre mare, Însă când au ridicat ochii spre cer n-au văzut decât pătura de nori care acoperea luna. Ajunși la poalele unei
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
respirat aerul fără tutun? Când va fi fiecare pas mai ușor de făcut fără gânduri, doar aici, acum. Încep să mă încetinesc, mă încetinesc, simt în mine un surâs amar, o melancolie care se alimentează din ea, sunt o babă pitică și o fetiță în cur pe răzor pe o movilă de leuștean uscat. O lume pervertită și hibridă, canceroasă, cu excrescențe mutante în care realitatea e ruptă de substanță și nu mai înseamnă nimic. Mulți răi în viața mea, tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
intră grăbiți și uzi în casă. Stau lângă ei și mă gândesc ce bine e să ai o familie. Familia mea are patru membri: mama, tata, eu și sora mea Irina. Era să-l uit tocmai pe Azorică, câinele nostru pitic care se bucură dând mereu din codiță. Familia mea nu este numeroasă. Noi, membrii ce alcătuim familia, ne iubim și ne respectăm între noi. Sufletele noastre sunt într-o perfectă comunicare și fără unul din noi familia parcă nu ar
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
semăna cu Jezus Mária Înainte de a se prăbuși pe trotuarul acoperit cu un rafinat studiu cromatic din frunze uscate de castan și arțar, sub privirile curioase ale unei mulțimi pestrițe, ea Însăși vegheată de la Înălțimea unui lampadar ruginit de un pitic din tablă colorată cu privirea zbanghie, având În loc de tradiționala barbă albă, un vălătuc din vată de zahăr străpuns de o limbă lubrică. Când s-a trezit, doamna Koblicska Îi tampona fruntea năpădită de transpirație cu o bucată moale de tifon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
i se păreau tocite. Elevul dispăruse În spatele unui pâlc de tuia. Aleea de zgură decolorată de ploi și tare ca asfaltul, pe care călca acum săltându-se pe vârfuri pentru a mai câștiga ceva În Înălțime, ducea direct la cafeneaua „Piticul” zisă și „Voltaire” din Țintirim. În spate purta un fel de raniță. Părea destul de goală. Greu putea convinge pe cineva de prezența discretă a ultimei sale creații intitulată modest „Scurt poem epic dintr-un roman poetic.” La „zebra” din dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Dacă ar fi fost un mare poet, ar fi citit și el din poeziile scrise chiar de el, cum fac toți marii poeți din oraș, o dată pe lună, la cenaclu, În casa Iancu. Poeții mai mici se Întâlneau la cafeneaua Piticul, fostă Scheip, de lângă Turnul Ștefan, pe care unul dintre ei o botezase, Dumnezeu știe de ce, Vólter, ungur, de bună seamă. Doar domnul farmacist a spus: o fi și orașul nostru un Țiurih românesc, și noi nu știm. Atunci a aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fi teaca lui de carne și de sânge. Era pregătit să Îl ascundă pentru totdeauna În adâncul străveziu al trupului său istovit și rătăcitor. Cuțitul venea spre el, lin, mut, ca o stea căzătoare, ca un meteorit, ca o cometă pitică: o cometă de circ. 3. Nu știa cum se moare. După calculele lui Însă, ar fi trebuit să fie În drum spre Urgențe sau spre un „Loc plin de lumină și verdeață, unde nu este nici durere și nici Întristare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vîrful pantofului, într-un vraf de frunze moarte. Evanghelia toamnei, după Nichita Stănescu, așa sună: "Toamna nu cad frunzele, toamna cade numai Toamnă". Ni se uscau rădăcinile, dar cultul personalității înflorea. Puiu Perahim picta triumviratul Pauker-Luca-Teohari. Teohari, un fonfăit aproape pitic, lupta pentru pace prin exterminarea inamicului. Ideologic, evident. Luăm lecții de capitalism cu "fără profesorul" Brucan. O s-o trimit pe Șichy la colecția "Scînteii", s-o răsfoiască. O să vadă cu cîtă plăcere îi punea la zid pe reacționari (cf. DEX
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu sete în burlanul revizionist, pînă l-a prăvălit. Pe urmă, ar fi întors cazmaua spre Carp: "Piei că-ți rup schinarea. Colcăi de ură față de ARLUS". Deși om domol, Scarlat Carp s-a iuțit față cu răbufnirea umorală a piticului sovietic, cf. bancului, cel mai mare din lume: "Io-te-te! Ti trîntesc di nu ti vezi; cî n-am bout pișleag ca tini. Sî mî pupi unieva". Cînd i-am cerut amănunte, Dumbravă mi-a spus că "da, Carp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Tot în '81 am început și eu războiul personal cu Mistrie. Bătălia am încheiat-o înfrîntă, dar am învățat ce visuri să nu-mi mai fac. S-a întîmplat ca rusalca de Maia Branea (cel mai mare dintre cei șapte pitici îi zicea rusește, milaia maia) să se producă, la o sesiune de comunicări, cu un plagiat. Ernest Bernea fusese furat paragraf cu paragraf, virgulă cu virgulă, punct cu punct. Numai semnătura era diferită. "Ce mi-i Bernea, ce mi-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mine la Vîrfu-Cîmpului, e contrafacere. Am fost nevoit să contrafac o horă boierească. Toată arhiva institutului e viciată și trebuie revizuită". Mă folosesc de imaginea Magdei U., cea cu Institutul arenă de circ, ca să-i plasez pe toți în rumeguș: piticul Mistrie, secondat de August-Prostul, în genuflexiune; clovnul cu nas roșu care și-a înghițit muzicuța, iar muzicuța continuă să-i cînte din stomac: contorsioniștii rămași în poziția aplecat-față; călărețele acrobate, struțo-cămila, elefantul abulic. Maimuțele sînt reprezentate generos. Și specia ciugulitoarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ca imagine emblematică necontenitul mers al lui Charlot, din scurt metrajele sale, eroina poveștilor pornește și ea la drum... La un drum fantastic. Ea întreprinde o călătorie de speța celei dantești sau asemănătoare cu cea a lui Gulliver în țara piticilor, a uriașilor și a cailor. Coboară în propriul inconștient, inclus la rându-i în inconștientul colectiv, al umanității, sursa miturilor și a basmelor. Prin călătoria aventuroasă în propriile zone sufletești abisale, eroina povestitoare își recuperează o dată cu fantasmele vârstei paradiziace, eu-rile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de casă. Evident, bieții de ei nici nu știau unde se află portul sau gara. Și i-a ținut zdravăn destinul, slăbind încet strânsoarea, până în clipa în care lama uriașului buldozer, după ce a ras tot, lăsând orașul cu o arhitectură pitică, parcă neterminată, a dispărut. Numai unul singur a reușit să ajungă la gară. A fost atât de fascinat de uriașii de fier, încât nu a vrut să mai plece. Medicii au diagnosticat o asemenea atitudine ca pe un refuz de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
după formele apei. Valuri de hulă, unde line, vârtejuri. Și câte un plescăit de coadă. Se înfiripară goale în fața celor doi adormiți niște fete cam de vârsta lor, cu plete până la călcâie de culoarea stelelor sau a Dunării. Una singură, pitică, trebuie că abia trecuse într-a V-a în gimnaziul Dunării, avea părul albastru prin care înotau pești. Nouă fete care au făcut cerc în jurul fraților lipoveni. I-au luat în brațe și au dispărut cu un zgomot scurt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
auzea încă muzica de propagandă venită de pe banda de magnetofon, o rușine. Dacă ar fi fost în stare să se ridice măcar pînă la jumătatea condiției de bipezi, acuma eram acolo înăuntru, de gît cu securiștii, strîngîndu-l de boașe pe Pitic, dar nu s-a putut, așa că ne-am zis nu-i nimic, o să ne întoarcem, și mîine e o zi, străzile erau deja pustii, poate o să vină și Roja dacă o să reușească să scape din cazarmă, și Curistul, și Părințelul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
tot mai greu. Multe femei, copii, vorbeau vrute și nevrute, parcă eram la un spectacol cu sala arhiplină, nu mai aveam aer și începea să devină plictisitor, cel puțin pentru unii. Dar scînteia se aprinde exact cînd trebuie, la balcon se furișează Piticul ca la teatrul de păpuși, cu o portavoce în mînă, încearcă să spună ceva, în jurul lui bîzîie un cîrd de figuranți și marionete, tovarăși, cineva încearcă să ne destabilizeze, să fi durat vreo douăzeci de secunde toată improvizația, pînă s
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Executiv, mi-a zis-o chiar acum unul care se infiltrase acolo și a tras cu urechea pe la uși. Azi-noapte n-a pus nimeni geană pe geană, sînt cu toții încă la Comitetul Central. După huiduielile de ieri din timpul mitingului, Piticul și a ieșit din minți, știa deja că plecaseră muncitorii de pe platforme, își închipuia că sînt înarmați, auzi cîtă șiretenie, adică dacă ei erau înarmați era justificat să se tragă în ei, i a întrebat pe toți dacă mai luptă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
spune privind țintă la plita încinsă, aici e punctul culminant, fiecare răspunde luptăm tovarășe secretar general, numai Copoiul, întorcîndu-se către scaunul gol al lui Potăiță, zice luptăm pe dracu’. Astea-s invenții, eu nu te cred, zice Gulie. După care Piticul, prefăcîndu-se că nu l-a auzit, a declarat stare de război pe tot teritoriul României, ce ziceți de asta, știți măcar ce înseamnă? Am cedat nervos Gulie, n-am mai putut suporta presiunea, reia Roja privind în gol, mi se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să vă vină bine și să vă țină cald, zice scurt și dispare pe ușă ca o nălucă. Mă strecor printre oameni și baraje, ceva nu era în regulă, Armata se retrage, din ordinul cui? încep să mă întreb pentru că Piticul tocmai dăduse cu totul alte ordine. Cu TAB-urile pe post de taximetre și flori în țevi, plecau și trupele de pe Olteniței care erau gata-gata să intervină. Trebuia să trec în revistă ce era acolo înainte să-mi iau tălpășița
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o așază pe frunte. Dacă pe tine te lasă conștiința Curistule, îți recomand să nu stai prea mult pe gînduri, voi ăștia știți ponturile, aveți toate legăturile, de ce să nu fiți voi cei care își vor împărți ce a agonisit Piticul cu atîta rîvnă într-un sfert de secol? Sînteți de acord cu mine că în clipa asta aproape totul este vacant în țara asta, că nu va mai trece mult și cineva va trebui să pună mecanismul în mișcare? Dacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și bineînțeles, pe lîngă asta, cei cîțiva ani pe care-i are în plus față de mine, norocul de a se fi născut la momentul potrivit. Dar astea cu greu cineva i le-ar trece la capitolul calități. După părerea mea, Piticul a fost împins înainte numai din cauza unui concurs de împrejurări, a beneficiat din plin de pasul făcut înapoi de toți ceilalți pretendenți la șefia partidului. El și cucoana lui s-au trezit în față aproape involuntar, și nu le-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
gîndești cît de importanți am devenit dintr odată pentru toată lumea. Avem și noi Armata noastră, spune Sena, nu plătim din buzunarul nostru zeci de mii de militari, ca să ne apere în caz de nevoie? Nu pentru asta s-a înarmat Piticul pînă în dinți atîția ani de zile? Ar fi păcat să capitulăm ca niște fete mari, tocmai acum cînd istoria ne oferă șansa ieșirii din anonimat. — Păcat sau nu, mă tem că nu vom putea face mare lucru, din nefericire
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cînd va putea să spună misiune îndeplinită? N-a fost mare lucru, joacă de copii, chestie de perseverență, nici vorbă de predestinare, ar fi putut s-o facă oricine, dacă n-ar fi fost el, s-ar fi găsit altcineva. Piticul avusese grijă oricum să-și facă o mulțime de dușmani, amatori care să-i înfigă cuțitul în spate s-ar fi găsit berechet, asta fără doar și poate. Cu toate astea nu poate trece cu vederea că soarta a fost
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]