37,317 matches
-
în noaptea denominării efectiv-televizate. A fost un moment poetic înduioșător, transmis în direct pe TVR1, după sărbătoarea națională a scoaterii din bancomat a primilor lei noi. De fapt, a fost momentul care a făcut-o pe soacra lui Haralampy să plângă cu sughițuri după soțul ei, decedat subit într-o duminică dimineața, după ce a vizionat emisiunea ,Cucurigii de duminică", cu Puiu și Jul - cei mai potriviți prezentatori pentru genericul respectiv din câți au fost și vor mai fi la Etno Tv
Marșul ,în și spre U.E" în acordurile F.M.I. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11551_a_12876]
-
mediatoare între tine și imagine (ceva ce vorbitorii de la ICR n-au sesizat, firește, în viziunea lor realitatea care îi înconjoară o fi ,mișcată" tot timpul). Or, Cristi Puiu se încumetă la pariu și reușește să îl câștige, deși se plângea că fiecare critic avertizează că filmul e lung. Ce să zic, nu mi s-a părut lung. Pentru că durata cadrelor se repară prin adâncimea planului. În majoritatea cadrelor, acțiunea se petrece pe două planuri, cel prim plus fundalul, așa că lungimea
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
zi și de viață ne găsim oameni de altădată, străini printre cei de azi, umbre în ceață? Nu-mbătrânește în noi valul de sânge, nici inima cât bate, nici patima, nici spiritul, nici răsunetul în urechi, numai lacrima. Omul bătrân plânge cu lacrimi vechi. Ce frumoasă (și ambiguă) idee poetică! A spune că numai lacrima îmbătrânește este o aserțiune voluntar aproximativă - dar rămânând plină de sens. Lacrimile bătrânilor nu sunt diferite de cele ale adulților și tinerilor, ele tind chiar să
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
rămânând plină de sens. Lacrimile bătrânilor nu sunt diferite de cele ale adulților și tinerilor, ele tind chiar să le amintească pe cele ale copilăriei. Or, Blaga răspunde indirect la orice opoziție logică de acest gen afirmând că: Omul bătrân plânge / cu lacrimi vechi - care ne pot veni din anii tineri sau din copilărie... Ultimele două versuri pot fi citite și altfel: ființa umană își pierde, la un moment dat, capacitatea de a produce lacrimi noi, și atunci ea plânge lacrimile
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
bătrân plânge / cu lacrimi vechi - care ne pot veni din anii tineri sau din copilărie... Ultimele două versuri pot fi citite și altfel: ființa umană își pierde, la un moment dat, capacitatea de a produce lacrimi noi, și atunci ea plânge lacrimile acumulate de-a lungul vârstelor. Să mergem și mai departe: e vorba oare de o înghețare, nu a afectivității, ci pur și simplu a puterii sufletului nostru de a trăi în întregime pasiunile? Aici, două versuri dintr-un Ťpsalm
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
milogească pe lângă Iliescu, n-ai ce le face. În fond, îngenuncherea ALTAR în fața pesedeilor nu e decât un episod din marea, bine controlata confuzie instaurată în țară după căderea lui Ceaușescu. Pe de altă parte, n-ar trebui să ne plângem prea tare că ne-am lăsat trași pe sfoară de Iliescu. Sigur că jerbele dulcege ale lui Miron Cozma la adresa noii puteri, la ieșirea din închisoare, trebuie luate drept ceea ce sunt: încercarea disperată a unui învins de a-și reconstitui
Fantomele nu au crampoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11576_a_12901]
-
ce demască iluzia colorată în toată goliciunea ei, este o răbufnire a memoriei înăbușite: Și-a dus-o așa un an sau doi,/ Dar într-o zi (sau luni sau joi)/ Și-a amintit Apolodor/ De frații lui și-a plîns de dor" (§ 27). Ca și la Circul din București, unde se întreabă întîia dată asupra menirii sale, chemarea străbunilor irumpe în cîmpul conștiinței atunci cînd Apolodor pare a fi atins tot ce își putea dori de la viață. Uitarea cea mai
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
Constantin Țoiu Prin 1977, călătorind în UȘĂ cu prilejul Programului scriitoricesc internațional, la care au participat mulți alți confrați de-ai noștri - I. W. P., - am stat de vorbă cu un sociolog autohton care se plângea întruna că America nu-i bine văzută și când îmi amintisem cuvintele celebre ale generalului De Gaulle: O țară mare nu-i iubita, o țară mare este detestata. Ideea europeanului se pare că îl mai liniștise oarecum... Era pe vremea
Agheasma anglo-saxonă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11607_a_12932]
-
care se ocupă de recalcularea pensiilor, majorează salariile parlamentarilor... Iar ăștia vor banii depuși pentru autoturisme! Ai văzut ce s-a mai jupânit lumea, domnule? Bravo! Badea Cârțan a mers pe jos până la Roma și retur și nu s-a plâns de bătături... Are dreptate... Simplă coincidență? Afurisita mână a zeiței Fortuna? Știe, eventual, doar Antichr... Nu - Nici el! La TVR2 se transmite un reportaj cu niște excursioniști perpedeși. Vai, nouă, și ce faini sunt! Ce umblet pe jos!... Or fi
La mâna zeiței Fortuna... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11618_a_12943]
-
nu mai există decît/ Carnea și timpul, senzorul obosit./ Și noi am cules laurii de staniol/ Ai după-amiezelor petrecute-n ședințe, și noi/ Am luptat în întuneric cu diverși/ Dumnezei județeni, și noi am stat/ Pe malul fluviului și am plîns, și noi am căzut/ Sub mesele negeluite ale cazinoului Paupasse-Oul, am răcnit, am expectorat/ Sofistica rîncedă a acceptării, și noi/ Am auzit șuierul glonțului pe lîngă urechi/ În Budila-Express." (Budila-Express); "La ora Demonului să îmi fii aproape.// Să-mi sprijin
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
pentru el și constatai aproape de fiecare dată că trebuie să faci pentru el ceva ce scrupulele te-ar fi împiedicat să faci pentru tine însuți. Te numea "profitor ordinar" imediat ce ezitai o clipă, nu-ți recunoștea nici un argument și se plîngea, tocmai el, că e victima abuzurilor și lipsei noastre de recunoștință. Cămașa albă cu guler tare și cravata lui de mătase mi s-au părut atunci de împrumut, ca efectele unui actor. Îi deveneam pe rînd și metodic cu toții datori
Arta fugii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11647_a_12972]
-
pat din compartimentul chilie-celulă. Acum e cald înăuntru. Mă apropii de geam. Ce lumină. Stranie. Luna este aproape plină. Și își revarsă lumina peste capul meu. Luna are mască. Închid ochii. Îi deschid. Luna rîde. Închid ochii. Îi deschid. Luna plînge. Trenul meu țipă. Broaștele orăcăie prin ape. Începe potopul. "...Și-așa plecai eu... pe-al mării sterp întins."
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
unul dintre martori) intervine pentru a tempera avîntul războinic al dueliștilor. Și în romanul lui Camil Petrescu, doamna T. a încercat să împiedice producerea înfruntării. Explicîndu-i-se că duelul a devenit "inevitabil", ea a implorat un martor ("a stăruit atît, a plîns aproape") ca măcar "să nu existe victime". La rugămintea doamnei T., dar nedorind nici ei "să-și provoace complicații", martorii au aranjat ca armele să aibă "încărcătură insuficientă". Pînă la urmă, duelul s-a încheiat fără victime, dar nu pentru că
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
o întârziere de zece ani/ să fi venit când eram copil/ pe-atunci își așezau tabăra la marginea orașului/ unde locuia o mătușă de-a mamei/ care-avea întotdeauna în casă cafea naturală și lichior și/ multe de povestit/ nu mă plângeam pentru că/ după cum spuneau ai mei circ se dă și duminica/ un sfert de oră la emisiunea de varietăți/ și încă de-ăla adevărat rusesc cel mai bun din lume// așa că la circ n-am mai ajuns și nici în dimineața
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
versuri, din platitudinea lor totală, irevocabilă, pe care nici o teorie și nici un Frank O'Hara nu o pot justifica: "am auzit că fabrica va da faliment/ asta fără nici o legătură cu faptul/ că acolo am întâlnit un boschetar care/ se plângea de migrene unei babe/ care vindea semințe/ după câteva minute s-a aruncat/ sub personalul de pașcani/ când m-am întors de la chioșcul de țigări/ capul lui urât odihnea sub traverse/ baba striga că ea a văzut totul/ și că
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
și Popești. Acesta creează în stare de ebrietate, dar măcar recunoaște bărbătește! / iar m-am îmbătat prieteni,/ chipul zilei l-am făcut zbanghiu,/ supărat că m-am născut pe lume/ fie prea devreme, fie prea târziu!/ de aceea, nu voi plânge anume/ ce-am iubit și ce-am cântat mai ieri,/ recunosc că nu-s mai breaz că viața/ mama ei de viața, ce-ai putea să-i ceri? E drept că poetul nu e mai breaz, însă de ce să înjure
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
coborît roiul acela de fluturi/ ce reface pointillista harmonie/ nicicînd/ pășești cu ezitare de agorafobic te deschizi ca un spațiu/ căruia toate axele i s-au curbat și atunci/ eu îmi lipesc urechea de palma ta și te aud cum plîngi/ nervură cu nervură, copacul meu gînditor" (refăcînd pointillista harmonie). Manifestînd o frenezie a compoziției textuale insolite, în macro ca și în microstructura poemelor, autoarea trece de la o asociere la alta, pe direcția unui "descriptivism" vizionar care, concomitent, discreditează și creditează
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
factorii săi de care ființa nu s-ar putea lipsi. Cu cît e mai întins cîmpul de referințe și cel lexical, cu atît efortul metaforizării e mai amplu, ca într-o probă sisifică. Precum într-un ghioc, în sofisticatele imagini plînge melosul vieții îmbrățișate de un elan insațiabil. Pasionalitatea livresc-caligrafică are drept obiect evocarea acesteia în complexitatea sa misterioasă, care, oricît ar încerca poeta a o pune în pagină, iese în decor: "alergai în stradă cu un furtun/ să alungi cu
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
preț. Copilăria mea mirobolantă înseamnă și muzicalitatea acestei limbi, și conviețuirea împreună cu sîrbii, și chefurile, și cheful de viață, și fanfara, și tuba, și țambalul, și certurile aprige, și prieteniile de-o viață, și femeile frumoase, înșelate sau care înșală, plîngînd despletite, și unele, și altele, naiba știe de ce, la malul Dunării, și sonoritățile unei lumi încă misterioasă pentru mine. Dar extrem de dragă. Nu am ajuns, pînă acum puțin timp, în țara vecină, de peste ape. Mi se părea însă că o
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
să se miște din centrul cercului, pînă la capătul reprezentației. Pînă cînd cei doi copii născuți de ea se topesc în mantia neagră a pardesiului ei lung, în ea, în negrul ființei ei, în moarte. Și țambalul lui Tony Iordache plînge în corzile lovite, naiul lui Gheorghe Zamfir inconfundabil jelește, suspină. Pe Medeea, pe copii, pe noi, martori pasivi, neputincioși la crimă. La tragedie. "Agapi, agapi trinos". Iubire, iubire, jale, spune Medeea. Oare unde o fi fugit iubirea din noi? Prin
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
stă pe un acoperiș de casă, inundată până la jumătatea ferestrelor, și cântă. Poate strigă după ajutor, poate cheamă zorile unui cer albastru, fără urgia ploilor, poate e chiar modul său de a cere Providenței clemență... Doar femeile, încă mai pot plânge, tot mai greu: glasurile sunt gemete, ochii sunt secătuiți de lacrimi; bărbații au fețele împietrite de tristețe... Ce li se mai poate spune acestor oameni aciuiți - pentru câtă vreme ? - la prieteni, la rude sau la vecini binevoitori înțelegători ai nenorocirilor
Urgia apelor și a unei simulări by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11756_a_13081]
-
cu moartea pre moarte călcând...// ploua în întuneric și ploaia vorbea cu accent evreiesc...// și-acum vegetez în canicula nopții/ printre scânteuțe volatile și arbori de petrol// iar în camera cealaltă sub cheie/ mările mele se dau de ceasul morții// plâng grohăie ciripesc." (O noapte în Sibiu). O întorsătură de zile mari, la finele celui de-al doilea poem, îi schimbă complet datele, forțând așteptările de lectură, deja constituite, să se modifice și ele. E destul de greu să descoperim vreo hibă
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
Mătăsii/ pentru că a fost o infinit de tandră/ mângâiere,/ o alungire apoi și o sfâșiere,/ un clopot legat între două cămile/ biciuite ca-n iad și care,/ înlăcrimate de sete,/ pornesc spre orizonturi contrare.// și deodată metalul devine mătase/ și plâns și dangătul moale ca untul/ al unei pânze de păianjen/ înfiorând pădurile și deșertul." Însă finalul, definitoriu pentru stilistica și simbolistica lui Ion Mircea, pe exact această linie a (co)relației mamă-fiu, e cu adevărat antologic: "acum eram la subsuoara
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
s-a mărturisit prin ea. Sau a furat prin mâini și iarăși a dăruit prin ele. Și în altele la fel. Dar cel ce a curvit nu se întoarce prin aceeași cale prin care a căzut. Ci prin alta. Căci plânge, postește, suspină. De aceea se numește curvia în chip propriu cădere, nu greșeală. Aceasta cu atât mai mult când e vorba de viețuirea călugărească. Pentru că e proprie călugărului fecioria și făgăduința. Deci cel ce a stricat fecioria a căzut cu
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
la un ghișeu - adică la masa unei berării dintr-o gară, pentru a ilustra cu un singur exemplu - și nu disperă, nu obosește. Funcționarul, care este el, nu are angoase kafkiene, nu e claustrofob și nici nu simte, bacovian, materia plîngînd. La drept vorbind, dacă Bacovia sau Eminescu chiar au fost simpli funcționari publici - copiști sau secretari..., Caragiale - un om rămas liber - își alege ghișeul. Și îl găsește pretutindeni. Ciudat cum, fără a fi însuflețit de inițiativă, fără a fi un
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]