740 matches
-
cozi de câini cu covrigei în ele, piese de teatru, almanahe, juguri de pus pe gâtul popoarelor, succesuri desperecheate, șpăgi date pe sprânceană, gagici cu lipsă de poftă, sprijin politic, trambuline pentru sărit pârleazul, sărituri de cal demodate, averi ciordilite, plânsete după doruri de altă dată, păreri de rău mucegăite, strângeri în brațe brăcuite, sărituri întrerupte pe parcurs, nume și prenume nemuritoare, iluzii deșarte, bazaconii de duzină, tragedii închipuite, tatuaje de prost gust, glume nesărate, aduceri aminte cu tardivitate, bosumflări, rețete
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ca să ia bine aminte, fetelor ei Stratica le-a cântat un cântec și mai jalnic : Pe când aveam și eu părinți Eram în mare bucurie. Dar într-o zi tăticul meu A fost chemat la datorie. Măicuța mea, când auzi, De plânsete sembolnăvi. Pe pat de moarte ea zăcea Și mie doar atât mi-a spus : „Fetița mea, eu am să mor, Rămâi orfană, ah, ce jale ! Rămâi copil al nimănui, Ascultă glasul mamei tale.” Orfană deci eu am rămas. Eram orfană
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
a poruncit: "Ține-te de ce înveți la școală". Am plecat capul rușinat, iar tata l-a asigurat că așa voi face. Căci, după ce a luat hotărârea să mă trimită în București, fără să se lase înduplecat de protestele și de plânsetele mamei, care nu vroia să-și trimită "prin străini" unicul băiat, și se interesase de condițiile în care se acorda bursa, tata devenise mai atent cu "unchiul George". Nu-l mai contrazicea decât dacă era puțin cherchelit. Și nu se
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de ce nu le spusese nimic. Julius le privea zăpăcit și parcă așteptînd o explicație: oare cine le bătuse? Un scaun care se rostogolise pe scară În timpul Încăierării zăcea acolo, acuzîndu-le. Vilma nu mai putu suporta tensiunea și izbucni iar În plînsete și țipete. Îi ruga s-o ierte, nu voia să-l mai vadă niciodată pe Palomino! Julius era tot ce avea mai scump pe lume! N-o să se mai Întîmple niciodată să-și uite Îndatoririle! Toate se petrecuseră numai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
simplă necesitate fizică. De multe ori, prefera câte o prostituată pe care știa sigur că nu o iubește și nu o va iubi vreodată. Îi displăceau mult scenele cu despărțiri petrecute în noapte, la malul mării, pline de reproșuri și plânsete care îl bântuiau apoi o bună bucată de vreme. Hotărâse, așadar, să se țină un oarecare timp departe de femei. Apartamentul din Atena a rămas un timp gol, Codrin petrecându-și timpul mai mult pe la prietena sa. Pe la ora șapte
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
de uimire. Totuși îmi trebuie ceva. Somn. Mult mai mult somn, în care nu alunec, ci cad pur și simplu ca un bolovan, fără vise, fără să mă mișc măcar un centimetru din poziția în care am adormit, până la primul plânset care franjurează noaptea. Nu mai scriu literatură, dar literatura mea de dinainte mă ajunge din urmă. Și mă trezesc, când Eric abia are două luni, cu o invitație la salonul de carte de la Torino și cu una la festivalul de la
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
otrăvitoare de aluminiu, și alături, maică-sa își flutura mîna la figura de pe debarcaderul care se depărta. Pe vîrful muntelui desluși punctul alb de triangulație. Se gîndi la noaptea anterioară și încercă să-și revină din amestecul confuz de întuneric, plînset și viziunea lui despre cheie. Părea că se gîndise că așa cum hidrogenul era materia elementară a universului, și ura era materia elementară a gîndirii. Acum, în aerul proaspăt, ideea nu era convingătoare. Se simțea uimitor de slăbit, totuși eliberat, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
căzut peste linie, s-ar fi rostogolit în direcția opusă. Gîndul era îmbucurător, pentru că făcea ca evenimentele să pară logice. Se întoarse și urcă dealul, cu lanterna în mînă, și după un efort considerabil, ajunse în vîrf, unde auzi un plînset. O găsi la zece pași, stînd ghemuită de partea cealaltă a liniei, cu mîinile pe față. Se așeză și o luă de după umeri. După cîtva timp, ea-și ridică privirea și-i zise: Mă bucur că ești tu. — Cine altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ștergeți-o, domnule! Lăsați-ne! Lăsați-ne în pace! Găsi și apăsă mînerul, ieși împleticindu-se și trînti ușa. Ezită lîngă motocasa care se legăna ușor. Dinspre locul din față se auzeau zgomote înăbușite și dinspre cel din spate, un plînset subțire de copil. Privirea i se abătu asupra unui afiș luminat pe un calcan, care prezenta un cuplu atletic în costume de baie, care bătea mingea pe plajă cu doi copii rîzînd. Deasupra scria: BANII îNSEAMNĂ TIMP. TIMPUL, VIAȚĂ. CUMPĂRAȚI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
considerat sfânt și de către oameni? Cu adevărat, ei afirmă: „Doamne, te iubesc. Aceasta este sigur! Dar, dacă, am făcut multe erori și păcate, sunt convins că Dumnezeu este Tatăl meu?”. Nu! De fapt, toate infamiile din această lume, toate chinurile, plânsetele, torturile și tot răul săvârșit, toate reprezintă o negare a Tatălui, ca și cum n-ar exista nici un Dumnezeu și nici o ordine, și nimic din ce-i drept n-ar avea vreo valoare! Ce mai este încă sfânt pentru oameni? Răutatea păcatului
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
să fie mai îngăduitor. "Poartă-te și tu mai atent cu el. E un copil, totuși". Biata mama. Era îngrijorată din pricina mea. Ce ghinion am avut să moară Dinu" era, aproape invariabil, răspunsul tatei. Aceste frânturi de discuție întretăiate de Plânsetele mamei m-au înrăit și mai mult. Vroiam din tot sufletul să-i dau dreptate tatei, să aibă motive să mă considere un diavol, un vagabond, o rușine. El nu-mi ierta faptul că nu semănam fratelui meu mort, eu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
țipa fără să se poată stăpâni. În toate serile mame ca aceasta urlau astfel, cu un aer abstract, în fața unor pântece descoperite, purtând toate semnele morții, în toate serile brațe se agățau de brațele lui Rieux, cuvinte inutile, promisiuni și plânsete se amestecau iute, în toate serile clopoțelul ambulanței dezlănțuia crize la fel de zadarnice ca orice durere. Și la capătul acestor lungi vizite, în seri mereu asemănătoare, Rieux nu putea să spere nimic altceva decât un șir nesfârșit de scene de același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de copil, pângărită de boală, plină de acest țipăt al tuturor vârstelor. Și s-a lăsat să lunece în genunchi, și toți cei de acolo au găsit firesc să-l audă zicând cu o voce puțin înăbușită, dar distinctă, în mijlocul plânsetului fără nume care nu contenea: "Doamne, scapă acest copil". Dar copilul continua să strige și, jur împrejurul lui, bolnavii se agitau. Cel ale cărui exclamații nu încetaseră, de la celălalt capăt al încăperii, și-a întețit ritmul vaietului până ce a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
spre casă, Yervant a traversat În goană străzile șerpuitoare, abrupte de la est și vest, căutând ceva, orice ar fi putut fi un semn favorabil. A trecut pe lângă cafenele goale, piețe murdare, case șubrede dinspre care veneau miresme de türlü și plânsete de copii. Singurul semn de viață era un pisoi gălbui ce mieuna jalnic lângă o rigolă murdară, lingându-și pântecul micuț Într-un loc În care carnea era sfâșiată, iar sângele se Închegase În jurul unei răni adânci și umflate. Mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mii de armeni storși de puteri, Înfometați, bătuți, păziți de soldații călări; chiar și când Își târșâia picioarele de-a lungul unui covor lung și gros de noroi, vomă, sânge și fecale; chiar și atunci când nu știa cum să oprească plânsetul surorii lui celei mici, Shushan, și când, Într-o zi, În mijlocul unei Învălmășeli, a dat drumul mâinii ei pentru o fracțiune de secundă și a pierdut-o din vedere; chiar și atunci când a văzut picioarele mamei lui umflându-se ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Oprește-te. Nu mă pot opri. Oprește-te. Nu mă pot opri. În vise se vedea prins asupra faptului de către părinții lui. Aceștia izbeau În ușă, o deschideau cu forța și Îl prindeau cu mâța-n sac. Printre țipete și plânsete, mama Îl săruta și Îl mângâia pe spate, În timp ce tatăl scuipa pe el și Îi trăgea o bătaie bună. Acolo unde tatăl lăsa vânătăi, mama Îl freca cu o fărâmă de ashure, ca și când desertul ar fi fost un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să fie mai îngăduitor. „Poartă-te și tu mai atent cu el. E un copil, totuși”. Biata mama. Era îngrijorată din pricina mea. „Ce ghinion am avut să moară Dinu” era, aproape invariabil, răspunsul tatei. Aceste frânturi de discuție întretăiate de plânsetele mamei m-au înrăit și mai mult. Vroiam din tot sufletul să-i dau dreptate tatei, să aibă motive să mă considere un diavol, un vagabond, o rușine. El nu-mi ierta faptul că nu semănam fratelui meu mort, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ca mama lui să fi auzit lucruri nu tocmai amabile. A sunat-o el. Tot ce auzise și continuase să asculte timp de douăzeci de minute, cît mersesem eu și Fran În bucătărie (slavă cerului) ca să pregătim un biberon, fusese plînsetul lui Tom. Mulțumescu-Ți Ție, Doamne, mulțumesc. N-o să-Ți mai greșesc niciodată cu nimic. Între timp, asta m-a făcut să devin complet paranoică În privința telefoanelor puse În furcă și a oamenilor care ascultă pe la uși, astfel că, Înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
informații. Oasele i se vindecă bine, tomografia nu a mai Înregistrat nimic periculos, dar e nevoie ca micuțul să redevină conștient ca să putem ști mai multe despre starea lui. În a douăsprezecea zi, În timp ce dorm În patul improvizat, aud un plînset de copil În vis. SÎnt În fostul meu birou de la Calden, la o sedință, și auzim cu toții cum plînge copilul. Fir-ar să fie, Îmi spun În vis. Nu am voie să aduc bebelușul la serviciu, iar acum o să afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
micuț, care, Între paranteze fie spus, nu este Tom (nu sînt sigură ce Înseamnă asta), dar nu pot să dau de el. Nu aud decît urletele care nu mai Încetează. Mă trezesc din somn, lăsînd visul În urmă, doar că plînsetul se aude În continuare și-mi dau brusc seama că e Tom. Sar din pat și Tom urlă de mama focului, cu gura larg deschisă și ochii strînși. Încerc să-l liniștesc, să-i Îmbrățișez trupușorul printre fire și cadre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
către o Îndeletnicire atât de animalică și preferase s-o lase pe ea În continuare s-o facă - limitându-se să-și contemple femeile, fericit și Înduioșat, de la distanță. Și după aceea, când toată afacerea cu laptele se sfârșise, Începuseră plânsetele, poveștile interminabile, astmul, cântecele de leagăn și răcelile, și fusese considerat mai practic să se păstreze camerele separate - de altfel, casa era destul de mare și erau destule camere, chiar prea multe, doar pentru ei trei. Elio se așeză pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ani de atunci împreună în liniște și dragoste. Aceeași poveste se întâmplă și la Carol I: pe drum frații mai mari îl întâlniră pe căruia, roși de invidie i-au furat comorile. Multă vreme plânsese bietul flăcău, mezinul nostru Andrei . Plânsete, plânsete, lacrimile, de această dată transformându-se într-un câmp plin cu flori albe, albe de crin sălbatec a cărui miros înmiresmă întreaga zare. De durere că frații îi luaseră comorile făcu ca Andrei să leșine... Acestea s-au mai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de atunci împreună în liniște și dragoste. Aceeași poveste se întâmplă și la Carol I: pe drum frații mai mari îl întâlniră pe căruia, roși de invidie i-au furat comorile. Multă vreme plânsese bietul flăcău, mezinul nostru Andrei . Plânsete, plânsete, lacrimile, de această dată transformându-se într-un câmp plin cu flori albe, albe de crin sălbatec a cărui miros înmiresmă întreaga zare. De durere că frații îi luaseră comorile făcu ca Andrei să leșine... Acestea s-au mai liniștit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care-l trezește din visare. Ce fericită sunt! Cum ți-a mers acolo, la oraș? Foarte bine, mamă! Acum mă simt împlinit. După îmbrățișări și multe vorbe, vine din nou ziua despărțirii, pentru că tot ce este frumos se termină repede. Plânsetele familiei au fost alinate totuși de promisiunea lui Ionel că îi va vizita cât de des poate. Prisecaru Cezara-Ioana, clasa a VI-a Școala Gimnazială ,,Ion Ghica” Tortoman Constanța profesor coordonator Violeta Prisecaru A sosit primăvara Este din nou primăvară
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ceremonie încă și mai simplă decât prima. Și Rahelei i-a venit rândul să intre în cortul lui Iacob. Nu știu prea multe despre săptămâna care a urmat, pentru că Rahela n-a vorbit niciodată despre asta. Nu s-au auzit plânsete dinspre cortul lor nupțial, ceea ce era semn bun. Dar nici râsete nu s-au auzit. Când săptămâna s-a scurs, Rahela s-a strecurat în cortul roșu înainte de apus și a dormit până în dimineața următoare. La prima lună nouă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]