58,806 matches
-
tejghea, într-un cazinou, insinuantă, despletită și învăluită toată în fum de țigară. O copiasem după programul de sală al unui film și era un desen mediocru, fără vreun merit anume; nici măcar nu semăna cu originalul, dar ei i-a plăcut cel mai mult. - Ăsta e foarte bun. Ce frumoasă e! Mi-a înapoiat mapa, și-a scos agrafele și și-a despletit părul, și-a desfăcut picioarele și s-a așezat iarăși picior peste picior și a întrebat în șoaptă
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
privată, Ager Film - e o performanță. O performanță e și faptul că o regizoare ca Malvina Urșianu a reușit să facă acest film, rămînînd consecventă cu sine însăși. Problema care se pune, însă, cu toată sinceritatea, ar suna așa: "Vă place Malvina Urșianu?" Dacă da, o să vă placă și acest film. Dacă nu, nu. În ceea ce mă privește, îmi recunosc alergia la "stilul Malvina Urșianu" și îmi asum incapacitatea de a-mi depăși, probabil, o anumită incompatibilitate structurală cu acest stil
Dumnezeu e mare, ele sînt mititele by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14120_a_15445]
-
Dar experiența războiului, cum ați trăit-o? - Războiul ultim? Ori penultim? - Sper să fie ultimul! - Deocamdată suntem oarecum înarmați și chiar americanizați. Pe plaje avem astăzi ostași care au debarcat, în fine... Odinioară eram doar "sergent teterist" și, cum îmi plăceau foarte mult caii, făcusem stagiul la Regimentul 4 Roșiori "Regina Maria". A venit războiul care m-a mobilizat fiind trimis ca magistrat la Curtea Marțială din Odessa - un oraș splendid, pe țărmul Mării Negre, admirabil, franțuzesc; era plin de case princiare
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
exprima, ceea ce s-a dovedit o capcană. În timpul scrierii romanului a apărut o incompatibilitate între viață și scriitură, între ce a scris pe hîrtie și realitate; au apărut două "euri", cel care-și amintește de Auschwitz și cel căruia îi "place să scrie" și care nu se mai regăsește în roman. Cum să faci să coincidă cele două "euri"? Este evident că primului "eu", celui care-și amintește, nu-i face plăcere lucrul acesta. E ca și cum romanul își depășise scopul, cel
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
zăbovind uneori, în mod mecanic poate, ca să privesc arcada unui vestibul ori ușa unei marchize; știrile despre Borges îmi vin prin poștă; din când în când, îi zăresc numele printre ale câtorva profesori sau într-un dicționar biografic. Mie îmi plac ceasurile de nisip, hărțile, tipografia veacului al XVIII-lea, etimologiile, aroma cafelei și proza lui Stevenson; celălalt împărtășește aceste preferințe, însă într-o manieră plină de vanitate ce le preschimbă în atribute ale unui actor. Ar fi exagerat să afirm
Din nou Borges by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14169_a_15494]
-
semiologului, în fine scriitorului, ipostaze indisociabile de un Barthes plural în unul. Astfel pare să se împlinească dorința (cuvânt-cheie) pe care o enunțase chiar el în Sade, Fourier, Loyola: Dacă aș fi scriitor, și sunt, cât de mult mi-ar plăcea ca viața să-mi fie redusă, prin grija unui biograf prieten și dezinvolt, la câteva plăceri, câteva inflexiuni, să le spunem biografeme, ale căror distincție și mobilitate ar putea să călătorească dincolo de orice destinație și să ajungă a atinge, ca
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
pur și simplu. Anghel Demetriescu înțelege mult mai mult din Eminescu decît predecesorii săi. Al. Dobrescu remarcă unele considerații și aprecieri care au trecut la toată critica ulterioară, inclusiv la G. Călinescu. Problema cu Anghel Demetriescu este că nu-i place Eminescu. Prieten cu Odobescu, el era atașat de o idee mai clasică de literatură. Romantismul eminescian îi deborda gustul. Cu Alexandru Grama, care nici măcar nu-și semnează "studiul critic" din 1891, lucrurile stau într-adevăr altfel. Și el, cititor cultivat
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]
-
lipesc de el și gem un pic. Pe urmă mă scol și-mi fac o cafea și mă uit la casete; îmi spun că aș avea chef să ascult asta și asta și ascult ceva ce știu că nu-i place. Atunci îi sunt puțin recunoscătoare pentru că el declanșează toate acestea, furia mea împotriva mea, această înțelegere, această plăcere de a fi singură. Dar nu spun că pentru asta îl iubesc. "E normal". El procedează așa fiindcă nu poate altfel. Tot
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
El procedează așa fiindcă nu poate altfel. Tot acel altfel a fost iluzia și capcana mea, paranteza, plapuma în care transpir, nenorocirea mea, doliul meu, invidia mea. El nu o face pentru mine, el își vede de treabă. Asta îmi place. Îmi place locuința mea, nu e zgomotoasă, nici prea caldă și vizavi nu e nici un șantier. Mi-au băgat în cap părerea lor și nu am acceptat. Dar locuința mea n-are nici un haz și nu e ceea ce ar putea
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
așa fiindcă nu poate altfel. Tot acel altfel a fost iluzia și capcana mea, paranteza, plapuma în care transpir, nenorocirea mea, doliul meu, invidia mea. El nu o face pentru mine, el își vede de treabă. Asta îmi place. Îmi place locuința mea, nu e zgomotoasă, nici prea caldă și vizavi nu e nici un șantier. Mi-au băgat în cap părerea lor și nu am acceptat. Dar locuința mea n-are nici un haz și nu e ceea ce ar putea să fie
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
valoarea sau conținutul lor moral. Platon poate sta în vecinătatea literaturii pentru homosexuali și/sau lesbiene, fiecare fiind liber să-și aleagă produsul pe care îl dorește fără a fi însă autorizat să discute despre acele produse care nu îi plac. Considerațiile lui Ovidiu Hurduzeu despre realitatea culturală a lumii contemporane sînt extrem de interesante, chiar dacă unele din tezele sale lasă loc de interpretări, iar terminologia poate naște confuzii. Un eseu (Noua identitate a omului occidental) este dedicat punerii la zid a
Pledoarie pentru irealizat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14194_a_15519]
-
că în ciuda așa-numitei ospitalități tradiționale a românilor, străinii care vin aici cu intenția de a sta vreme îndelungată nu se simt ca la ei acasă. Față de sensibilitățile lor, circulă - mai pe ascuns, mai pe față - replica: Dacă nu le place în România, sînt liberi să plece în altă parte! Și asta nu cu referire la personaje de tip Kurt Treptow, care ar pleca el, dar n-are posibilitatea, ci la investitori serioși care au băgat bani mulți în afacerile pe
Supravegherea străinilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14213_a_15538]
-
prietenă..." D.T.: - În ce an se întîmpla asta? M.P.I.: - Era în 1929. Împreună cu prietena mea, mă pregăteam pentru un examen la fizică. El a spus: "- Păi, să-i trimitem un bilet." Trebuie să vă spun că, prin Brăila, lui îi plăcea foarte mult să se plimbe cu trăsura, mereu cu același birjar, unu' Roadevin, că, pe urmă, după un an, tot cu acel birjar ne plimbam împreună. Și-atunci, prin acel Roadevin, mama mi-a trimis un bilet. Repede, am lăsat
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
era în transă... Era ceea ce nu se poate descrie... Figura lui, privirea lui, culoarea feții... Stăteam acolo încremenită. Mă uitam și nu mă-nduram să-mi dezlipesc ochii de la el... D.T.: - Ce faceți într-o zi obișnuită? M.P.I.: - Citesc, îmi place mult să citesc... Abia am terminat o carte mare, Un veac de singurătate... Dintre poeții noștri îmi plac: Marin Sorescu, pe care-l iubesc, Blandiana, Nichita Stănescu... D.T: - Stimată doamnă Margareta Panait Istrati, vă mulțumesc pentru bunăvoința de a
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
Mă uitam și nu mă-nduram să-mi dezlipesc ochii de la el... D.T.: - Ce faceți într-o zi obișnuită? M.P.I.: - Citesc, îmi place mult să citesc... Abia am terminat o carte mare, Un veac de singurătate... Dintre poeții noștri îmi plac: Marin Sorescu, pe care-l iubesc, Blandiana, Nichita Stănescu... D.T: - Stimată doamnă Margareta Panait Istrati, vă mulțumesc pentru bunăvoința de a ne fi depănat cu atîta căldură amintiri despre cel pe care, același R. Rolland, l-a numit "un
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
Panait Istrati, vă mulțumesc pentru bunăvoința de a ne fi depănat cu atîta căldură amintiri despre cel pe care, același R. Rolland, l-a numit "un Gorki balcanic". M.P.I.: - Eu vă mulțumesc... Și vă mărturisesc că niciodată nu mi-a plăcut să dau interviuri, dar mai ales să scriu ceva. Asta mi s-ar fi părut o prea mare îndrăzneală, față de memoria celui ce-a fost Panait Istrati. (Interviul este inclus în volumul Destine..., în pregătire la Ed. Semne - București)
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
și-au găsit loc în reportaje. Ca să nu mai spun că dnii Tănase și Petrișor s-au făcut că nu știu că embargoul n-a afectat niciodată medicamentele, ajutoarele umanitare și în general produsele vitale. Admit că nimănui nu-i place războiul și că milioanele de cetățeni obișnuiți ai Irakului au toate motivele să nu-l dorească. Dar oare cine poartă răspunderea pentru faptul că una dintre țările cu cea mai veche civilizație de pe glob a ajuns un pericol mortal pentru
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14211_a_15536]
-
Azi am întâlnit un cerșetor/ Și mi-a spus încetișor/ Legănându-se ușor:/ Că eu sunt cel mai mare cerșetor.// Cer iertare,/ Cer iubire,/ Cer un pic de fericire.// Cer iubire,/ Cer iertare,/ Cer un pic din fiecare". Dacă vă place foarte mult, cum spuneți, textul de mai sus, nu este obligatoriu, chiar dacă ar fi comod pentru mine, să vă las răpit de extaz. Cerșetorul nu are nici o vină, el filozofează corect. În schimb, poetul care transcrie întâmplarea cu pricina, o
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14210_a_15535]
-
doua limbă a mea. Înțeleg filmul german datorită revoluției aduse de noul cinema german. Îi cunosc pe realizatorii acestei orientări, pentru că am trăit în mijlocul lor. Iar mulți dintre ei mi-au mărturisit că au fost influențați de regizorii cehi. Le place foarte mult noul cinema ceh, noul val. Și mai știu că mulți regizori au o foarte mare admirație pentru realizatori ca Tarkovski, care sunt extrem de importanți pentru ei. În cinematograful estic, regizorii pot folosi metafore, simboluri, un limbaj poetic... Ceea ce
Interviu cu Ron Holloway by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14206_a_15531]
-
diferit de tot ceea ce poți afla în filmele franțuzești sau americane. Trebuie să ai așadar o anumită privire și să-ți antrenezi sensibilitatea pentru a înțelege sufletul estic. Cred de fapt că filmele estice sunt mai spirituale. Iar asta îmi place foarte mult. Ai văzut, de pildă, în acest film al lui Gabrea, secvența procesiunii de la biserică. Iar în Andrei Rubliov are loc o crucificare, într-o ciudată tradiție folclorică. E un foarte frumos omagiu adus sufletului unui popor. - Este deci
Interviu cu Ron Holloway by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14206_a_15531]
-
Mai cunosc filmele lui Ciulei, Dan Pița, Mircea Daneliuc... Și Trenul vieții, de Mihăileanu, e un film foarte interesant, dar e în limba franceză. E turnat aici, dar e mai mult un film franțuzesc, căci actorii vorbesc franțuzește. Mi-a plăcut apoi foarte mult filmul Occident al lui Cristian Mungiu. E foarte inteligent construit. Povestea începe într-o direcție, apoi reîncepe într-alta cu un personaj diferit, și, încet, încet, se întâlnesc toate personajele și ai întreg tabloul. Există și foarte
Interviu cu Ron Holloway by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14206_a_15531]
-
unde a mai rulat, deci mai mult ca sigur și la noi, unde figurează printre premierele lunii februarie). Cezar e însuși regizorul, Alain Chabat. "Pentru acest film ați scris scenariul, ați făcut regia și ați interpretat rolul lui Cezar. Vă place puterea?", a fost întrebat regizorul. Care, cu umor, fantazează: "Da, pe platou am avut statui gigantice cu mine, oamenii erau obligați să se prosterneze înaintea lor, aveam vestale virgine care mă adorau, lumea îmi vorbea în latină... Cred că este
Nasul Monicăi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14232_a_15557]
-
singur, o vei face imperfect. Fără efortul școlii și în lipsa unei predări sistematice a istoriei artei în licee, mă tem că viitorul muzeelor este în pericol... Oamenii ar trebui să viziteze mai mult muzeele, expozițiile, să aleagă ce anume le place, să citească lucrările consacrate acelor lucruri. Să înțeleagă că nu întotdeauna vor resimți plăcere estetică la prima vedere, că trebuie răbdare, uneori chiar efort (cuvînt care nu mai e la modă) pentru a ajunge la ea. Personal, le datorez multe
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
trebuie răbdare, uneori chiar efort (cuvînt care nu mai e la modă) pentru a ajunge la ea. Personal, le datorez multe momente de fericire pictorilor pe care îi iubesc, lui Poussin, Chardin sau Watteau, dar și multor altora, care îmi plac după anotimp sau dispoziția de moment. Cum să împărtășești această bucurie? Nu cunosc nici o rețetă magică. Știu doar că trebuie, repet, să petreci mult timp în fața operelor de artă, să citești lucrările care le sînt consacrate, apoi să te întorci
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
cum lucrează. Mi-am dorit, mai târziu, să am și eu o meserie manuală. N-am putut să-mi împlinesc dorința asta, dar am rămas cu un fel de ambiție de a lucra cu aparate complicate. De pildă, mi-a plăcut să mânuiesc aparatul de fotografiat - Mateiu, ca mulți oameni ai vremii spunea "aparat de fotografie"; am avut mai multe, nu cu toate m-am priceput să lucrez. - Trebuie să vă întrerup. Cum era domnul Șerban Cioculescu ca părinte? - Dacă spun
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]