1,052 matches
-
simț al limbii, fiindcă scrie țărănește, într-o "limbă specială, nervoasă, sacă"13); sau pentru a-l proiecta în orizontul povestitorilor de tip folcloric, al "culegătorilor" autentici, cu mențiunea că el rămâne "un iute la limbă și slobod la gură", "plămădind frazele, cercând efecte de sonoritate" 14) - într-o specie literară care merită reevaluată, adusă în sfera de atenție a cercetării. Neîndoielnic, Iorga a contribuit decisiv, încă în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, la mutația produsă în receptarea operei
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
-l pe acesta de obligația de a-l lichida. Ca recompensă, Stalin i-a dat titlul de cel mai bun, cel mai talentat poet al epocii sovietice. Cu toate acestea, lucrurile nu sunt așa de simple cu Maiakovski. Era, cred, plămădit dintr-un material foarte fragil și depresiv, puțin compatibil cu poezia lui fanfaroană. în poemul "în gura mare", adresându-se urmașilor, care vor trăi în comunism, își denumește, pe neașteptate, timpul său ca un "căcat pietrificat" și se plânge că
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
a lumii - o magmă fără formă sau, mai bine, cu o infinitate de forme potențiale. Romanul nu face decît să se supună condiției acestei lumi și a închipuirilor care o locuiesc: textul e, și el, un aluat din care naratorul plămădește o formă care, însă, sub mîna (și ochiul) cititorului poate lua oricare altă formă. Totul e invers, e pe dos: masterandul Lawrence Oliver (cît de aproape de numele unui actor celebru!) suferă de frig, vara, și de cald, iarna, el este
Un roman al dedublării by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7135_a_8460]
-
darea statului român în deplina posesiune a Germano-Ungariei, prin Porțile de Fier, prin căile ferate și prin convențiunea comercială. Cunoscut fiind c-aceasta este ceea ce partida ordinei, sub direcțiunea ministrului Catargi, numește stabilitate, să spunem acum publicului și ceea ce ea plămădește de câtva timp. Toți mușteriii de ministere din această partidă și-au regulat pozițiunea în modul următor: Austro-Ungaria a dat naștere acestui minister. El s-a angajat, precum însuși a mărturisit-o, să-i dea în posesiune România pe cale economică
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de rafinament "genetic" acesta cred că este cuvântul potrivit. Pe de altă parte, nu-mi pot împiedica un val de melancolie amestecată cu sentimentalism ieftin: anii '80 când eram elev și făceam cozi lungi pentru o bucată de pâine, parcă plămădită cu pământ. Grătarul de lemn pe care era tăiată pâinea cu gesturi brutale și aspre. Mirosul extraordinar de frumos, de grâu și de cuptor, al magazinului de pâine. 21 mai 2003 S-a scris și s-a rescris despre incredibila
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
la ore cu bună dispoziție pe chipul lor" și "pe lângă materia predată se preocupau să formeze caractere", îl învățau "să intre în viață cu cinste și simțul datoriei". Fălticenii au devenit așadar, pentru Eugen, mediul spiritual fericit, care l-a plămădit, l-a format și înarmat pentru întreg restul vieții. Sau, cum scrie el: "30 de ani am trăit în orașul acesta, așezat pe coline, cu Șomuzul în vale; munții erau aproape; livezile și ogoarele, bine îngrijite, însemnau belșug și frumusețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
fi cele ce se întâmplă pe paginile cărții. Cititorii ei vor afla din mărturisirile autorului ("De ce am eșuat ca prozator?"), publicate în loc de prefață la roman, carte cu adevărat "de sertar", toate avatarurile acestei strălucite opere literare care, după ce a fost plămădită în sufletul său miruit cu har, strecurată prin filtrul ficțiunii artistice și înșiruită cu multă ingeniozitate pe hârtie, a ajuns în librărie abia după un sfert de secol. Este o adevărată "epopee" până și calea de vreo cinci ani pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Minulescu poate căpăta, prin comparație, atributele unei false genialități. Prin 1968, după mărturiile celui care avea să devină critic literar, adică ceea ce a ironizat mai mult (v. 1455), are loc întâlnirea cu poezia lui George Bacovia, moment esențial, când se plămădește, de fapt, viitoarea carte de succes, Complexul Bacovia: "Abia acum îl descopăr cu adevărat pe Bacovia. Posedă o uimitoare putere, tristețea lui are densitatea melancoliei eminesciene fără nimic mimetic. Semnul artei mari: tristețea devine la Bacovia chemare sfâșietoare a vieții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
carburanți. Am putea sugera că într-o anumită proporție bazele „capitalismului” din zona s-au clădit și de către cei care treceau cu „mărfuri”, de mai multe ori pe lună, prin vama de la Porțile de Fier. În anii aceea s-a plămădit ideea unei cărți despre „titoismul” oglindit în paginile presei gorjene, lucrare ce vede lumină tiparului acum, când se pare ca pe teritoriul fostei Iugoslavii lucrurile au intrat pe un făgaș relativ normal. Suntem convinși că subiectul nu este nici pe
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
până și acești greci au fost absorbiți de ea. Ei sunt însă încă admirați de restul celor mulți, cei împroșcați cu noroi, suferind de junghiurile foamei, bătând străzile, traumatizați de război, dificili, veșnic chinuindu-se, loviți în burtă, acea omenire plămădită din durere și cartilagiu, cei de sub un vezuviu ce înghite cărbune și răspândește un haos de fum, cei din adâncul nopții fremătânde de Calcutta, care știu prea bine în ce loc de iad se află. În cenușiul acela răpănos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de bărbat ideal și foarte atrăgător. Avea o eleganță prelungă de american, în modul în care își purta cu nonșalanță picioarele lungi și capul cu perciunii rași și care de la bărbie până în creștet arăta că este un soi de om plămădit în așa fel încât să pară uscățiv; ochii săi cenușii transmiteau senzația de franchețe reținută. Toate semnele feței sale erau puternice, cu ridurile care începeau să se adâncească de la presiunea lumii înconjurătoare. Și mai avea el ceva - de parcă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
reprezintă și aceste speranțe intime pe care le plăsmuiește imaginația. Speranța, răul necesar din Cutia Pandorei. Asigurarea unui destin pentru care merită să suferi. Cu alte cuvinte, dorința de a fi turnat în matricea unui om adevărat. Dar cine e plămădit astfel? Nimeni nu știe. Am făcut tot ce-am putut să mă port ca un cardinal renascentist în condițiile moderne existente. După ce m-am străduit să trăiesc conform minunatului standard, a urmat oboseală, speranță redusă, plictis. M-a copleșit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
între palme și, închizînd ochii, ascultînd vîntul din fereastră, cu bărbia sprijinită de receptorul telefonului interurban, retrăiește în amintire clipele serii cînd a mers la vila familiei Bujoreanu; profesorul era chemat la București, fata plecase cu Teofănescu... Atunci s-a plămădit Doinița plămădit, Doamne, de ce nu-s mai cult, să găsesc cuvinte mai frumoase?! -, atunci, din cauza mea; așa mi-am zis întotdeauna; eu sînt Diavolul acelor întîmplări, eu am semănat ispită și-am dat prilejul de păcat, dar ce rod superb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rând de tine. — E privilegiul meu să fiu prima. „Ce ipocrită, se gândi Gabriel, și cu toate astea-i sinceră. Oare pot exista ipocriți sinceri? Da, și ăștia-s cei mai enervanți.“ Fără îndoială, Stella era o bizară, o ființă plămădită dintr-un aluat străin, de pe altă lume. Era o femeie frumoasă, înaltă, puternică. „Vede în el o permanentă provocare, își spuse Gabriel, vede viața alături de el ca pe o luptă, și crede că asta înseamnă iubire. George ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în jur, căutând parcă pe cineva. De ce se întorsese la Ennistone? Nu era cu putință să se fi întors numai ca să încerce efectul apelor asupra artritei sale. Alex îl întâlnise pe John Robert într-o perioadă a tinereții când se plămădesc impresiile adânci, cele care dăinuie. Oare John Robert, vremelnic atras de Linda, o iubise de fapt pe ea, pe Alex? E posibil să-și fi spus că fiica lui Geoffrey Stillowen îi era inaccesibilă. Și o păstrase dureros de vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
culese cu râvnă lângă poarta din spatele grădinii. Scotociseră peste tot, deschiseseră fiecare sertar și fiecare dulap, trăseseră în jos fiecare dintre storurile pictate. Într-una din camerele de jos, avuseseră surpriza de a se confrunta cu un sinod de zeități, plămădite din lut și papier mâché, vopsite în culori țipătoare. Erau vechile fetișuri ale lui Alex pe care aceasta intențioase să le ia de acolo, dar uitase când aflase că Papucul nu urma să fie ocupat de John Robert. Își strânsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
căutat să facă afaceri cu el. Lut galben se găsea și la noi În sat căcălău și pe degeaba, apă la fel. Și-a tocmit câțiva oameni, a Început să sape pe sub coasta dinspre Dunăre și s-a apucat de plămădit și ars cărămida. Taxa pe care o plătea la primărie pentru că scobea pământul era de nebăgat În seamă față de bacșișul plătit membrilor Consiliului de atunci - să nu confundați cu cel de acum, care e format, În mare parte, din oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Celui ce Doarme, cel prăvălit sub tulpini țepoase de urzici din codrul vânăt și tremurat de Apa Morților de la Miazănoapte. Mintea Aceluia, de nimeni strunită, degeaba lucra, căci În ziua cu pricina Înceta să Înrâurească viețile și Întâmplările sătenilor. Atunci plămădea Tușa Ploconul și-l Închina văzutelor și nevăzutelor, ca semn de mulțumire și rugăminte de Îmbunare. În roata uriașă de pâine ea știa să Închipuie totul. Mâinile zbârcite, cu degete Încovoiate și strâmbate de boală, izbuteau să dea chip În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
jos, În dreapta, se lăfăia un motto: „Cercând cu degetul amar muiat În tină / să-i pipăi trupul Celui Bun de Sus. / Mi se-arătă-n suiș, de gânduri / pe Cruce răvășit, Iisus...”. Apoi se revărsa grosul. „Cu aur, smirnă și tămâie Îmi plămădeam versul În trudnicu-mi sălaș, căci În acea noapte ce se anunța plină de har și nicidecum un ciob de-Apocalipsă, daruri biblice se revărsaseră asupra mea, păgânul, dar umilul. Din pana cea măiastră zburau și se așezau singure pe neprihănita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pân-aci nimica fuse: răul abia urma să mă strivească-n cale. Balaurul de foc și de oțel topit zbucni și-mi dărâmă din temelii sălașul. Cu mine ce se-ntâmplă destulă vreme nu știi. Ce noapte! Două morți Îmi plămădise: cea fericită, blândă și cea hâdă, neagră. Cu greu Îmi deschisei obositele pleoape, cu greu galbena țărână o azvârlii din nas și din amara gură. Nobilu-mi raft cu tomuri Înțelepte se dovedise iar prieten statornic: mă apărase, căzând peste mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
milă. În crunta lor rostogolire au băgat În țărână sarea și gazul, piperul, dafinul, legătura de pelin amar, lampa, oglinda, săpunul de casă pus În pod la uscat, nucile și grâul pentru colivă, neprețuitele mele cărți, căpisterea-n care mama plămădește pâinea și colacii, briciul ce sta cuminte Într-un cui În grindă, castronașul pentru bărbierit, clanțele, broaștele și Încuietorile cu tot cu uși, mese și scaune din lemn cioplit de mână, legături uscate de leuștean și mărar, semințe de muștar și coriandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din neputința de a ucide sau de a mă ucide. Această neputință, această lașitate, doar ea a făcut din mine un scrib” (I, 10). Este momentul în care, disperat, Cioran exclamă: „Dintr-un scuipat al diavolului, iată din ce sunt plămădit” (I, 11). Consacrat literelor, el țese mreaja care-l desparte de lume și în care, captiv, sinele își construiește sentimentul unei libertăți explozive. Conștient, însă, că totul e consecința unei mistificări, Cioran nu-și poate învinge nici nostalgia paradisului, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cuiva, Dumnezeu îmi pare de neconceput, dar în anumite momente pot concepe să mă adresez Lui, fără să cred cu adevărat în el” (III, 72). Se crede un scuipat al diavolului („Dintr-un scuipat al diavolului; iată din ce sunt plămădit” Ă I, 11), dar ezită între „rugă și blasfemie” (I, 9), între „extaz și rânjet” (I, 295), pentru a mărturisi paradoxul că nu poate trăi „nici cu Dumnezeu, nici fără Dumnezeu” (I, 157). Într-un moment de orgoliu superb, afirmă
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
pentru suflet, Ed. Pim, Iași, 2005, pag. 119 - 121. Lucrări în instituții: Galeria de Artă Naivă a Muzeului Județean de Artă, Argeș, Pitești; Spitalul nr. 7, Socola, Iași. „Lucrările sale sunt îndelung plănuite. Așa cum spunea odată Aurel Leon, lacom să plămădească forma, Nicolae popa încearcă voluptatea pipăirii materiei convins că e dotat pentru portretistică. Atras de înfățișarea fizică, de jocurile luminii pe rotunjimile corpurilor, sondează in psihologia personajului încercând a-și transcende propriile sale limite. Căutând îndelung formele semnificative, Nicolae Popa
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
a) nașterea burgheziei românești, denumită în epocă clasa boiernașilor comercializați sau a micilor boieri agrarieni, apărători ai principiilor liberale și interesați de negoțul cu produse agricole; b) geneza unor practici sociale moderne, precum producții agricole pentru schimb, extinderea circulației mărfurilor „plămădind, pas cu pas, o nouă bază de forța socială: capitalul” (Zeletin, 1991, p. 71); c) instituirea practicii cămătăriei care, alături de capitalul comercial, a îndeplinit funcția de distrugere a economiei de subzistență și de ruinare a vechii clase a nobilimii; d
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]