1,038 matches
-
foc... Luna, domnește peste șatră... Într-un colț, sub un stejar, Lângă un foc pălpăitor, Povestește o bătrână "Legenda țiganilor"... "Dumnezeu, stăpân pe ceruri, S-a gândit ce-i de făcut... Cum să aducă un om pe lume... Și-a plămădit un trup de lut... L-a băgat într-un cuptor... Dar nu prea a avut răbdare.... Și s-a născut omul cel "alb", Ca un fruct, necopt de Soare... Al doilea trup era-n cuptor... S-a așezat să se-
FANTEZIE SI LEGENDA de ADA SEGAL în ediţia nr. 1695 din 22 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379610_a_380939]
-
2017... V. ELISABETA IOSIF ” MUZICA ÎNAINTE DE TOATE”, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 2314 din 02 mai 2017. Elisabeta IOSIF ” MUZICA ÎNAINTE DE TOATE” Muzicală, subtilă, ca o renaștere în câmpul culorii a iubirii, poezia lui Mihai Duțescu continuă să plămădească re-cunoașterea acesteia pentru a o reconstitui, actualizând sentimentul de iubire, mereu convins, că în el se află misterul simbolului și al existenței ființei omenești. Ca și Paul Verlaine, inițiatorul cuvântului muzical, cel care formulează în versuri celebre din ”Arta poetică
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
prin sugestie retorica sonoră”. Cuvântul devine sunet printr-o exprimare muzicală, o ”incantație subtilă”: ”Fulgerul amintirii, ... Citește mai mult Elisabeta IOSIF”MUZICA ÎNAINTE DE TOATE”Muzicală, subtilă, ca o renaștere în câmpul culorii a iubirii, poezia lui Mihai Duțescu continuă să plămădească re-cunoașterea acesteia pentru a o reconstitui, actualizând sentimentul de iubire, mereu convins, că în el se află misterul simbolului și al existenței ființei omenești. Ca și Paul Verlaine, inițiatorul cuvântului muzical, cel care formulează în versuri celebre din ”Arta poetică
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
spiritului românesc. Dacă nu cumva cea mai caracteristică și mai longevivă... Atâta de specifică, încât din ea își trage seva formidabila statornicie a înaintașilor noștri, care - așa cum bine spune cronicarul - „au stat în calea tuturor răutăților”, din ea s-a plămădit în zicale molcoma filosofie româneasca a fatalității și resemnării („Ce ți-e scris în frunte ți-e pus”, „Capul plecat nu-l taie sabia” etc.), cu ajutorul ei, în perioada medievală, creștinismul de pe aceste meleaguri a fost fertilizat pe direcția contemplativismului
PROVERBIALA RĂBDARE ROMÂNEASCĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381050_a_382379]
-
prigoniților, în versul creștin cu o demnitate liturgică, sacerdotală, nemaiîntâlnită pe pământ. Prin configurația ei sufletească, Poezia Suferinței transcende un spirit de continuitate adorabil și memorabil privind Atitudinea jertfei în Epoca de Aur a Generației mistic-mărturisitoare . Poezia mistică românească, creștin-ortodoxă, plămădită în anchete dinainte pregătite, în procese înscenate, în sentințe programate, în temnițe sinistre, în lagăre de exterminare, în deportări samavolnice, în supravegheri securisto-permanente de decenii, s-a înfățișat ca o confesiune cosmică, trăită ceremonial în orizonturile Tradiției ortodoxe, și-a
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
Negrăita iubire a creștinilor pentru Dumnezeu a înălțat pământul cu martiri, a îndumnezeit peșterile, pustiurile și munții cu milioane de cuvioși, schimonahi și sfinți. Am o adâncă plecăciune, o cucernică închinare și o sacră admirație pentru marile Monahii, care au plămădit cerul cu sfințenia trăirii lor, pentru Presbiterele evlavioase și dârze care și-au sacrificat tinerețea, sănătatea, familia, școala, viața în regimul concentraționar, pentru Monahiile albe, mirenele Apostolatului Social-Mărturisitoarele și poetele Dorului mistic, pentru Monahiile Suferinței, care au fost prigonite, pentru
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
leagă nimic. Adam, ea poate! Tu nu vei putea! Ți-a cerut atât de puțin: inima ta. Egoistule, ar fi stat în umbra ta o veșnicie, dacă ai fi știut să o prețuiești, însă tu, Adam cel puternic, Adam cel plămădit de Dumnezeu din lutul etern, ai alungat-o. Dezamăgirea și durerea au făcut-o puternică. Puterea a transformat-o în piatră. Piatră s-a făcut trupul ei. Te întrebi tu, Adam, de ce ai în brațe o statuie atât de frumoasă
SCRISOARE DE LA EVA PENTRU ADAM de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381169_a_382498]
-
William Shakespeare (trad. adapt. Mihaela Tălpău) Cu ochi de pictor ți-am oțelit, în joacă, chipul a lui frumusețe mulată-n formă inimii din mine trupul meu este râma împlinirii tale, ritmul artei ce-a plămădit pictură acuarelizată-n ține penel magic cu neasemuite îndemânări se simte când degetele mângâie a ta culoare căldură ta m-a sfârtecat și-n față, fără de pudoare, minte și-n ochii tăi se-agață iubirea-ți ce mă doare iar ochii
SONET 24 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381361_a_382690]
-
și sudoare Învăluit sute de ani de ruguri aprinse de urme cotropitoare. Lacrimi amare des au picurat pe morminte de eroi uitați Cu blândețe i-ai înconjurat,devenind un tot... devenind frați. Pământ bătrân din mâinile-ți crăpate s-au plămădit eroi cu dragoste de neam, Cu lacrimi și durere-au fost udate...jertfă ce o cântă fiecare ram. Firele de iarbă murmură în ploi suferința grea ce-ți dăinuie-n adâncul... Suferință care plânge azi în noi și ne umple
PĂMÂNT BĂTRÂN de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381419_a_382748]
-
același timp și o mărturie a dragostei imense ce-o poartă României și poporului român, cu toate suferințele îndurate. Această caldă și profundă dragoste care atinge coardele sufletești ale cititorului și care nu poate fi pusă la îndoială, s-a plămădit în sânul familiei și în colectivitatea în care și-a desăvârșit personalitatea. Franchețea, simplitatea expunerii, forma vie în care sunt prezentate personajele și faptele ne trimit cu gândul că autorul este un om pe care nu-l întâlnești prea des
HERMAN VICTOROV: „SUB ARIPA NEAGRĂ A RĂZBOIULUI” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380805_a_382134]
-
IOSIF ” MUZICA ÎNAINTE DE TOATE” Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 2314 din 02 mai 2017 Toate Articolele Autorului Elisabeta IOSIF ” MUZICA ÎNAINTE DE TOATE” Muzicală, subtilă, ca o renaștere în câmpul culorii a iubirii, poezia lui Mihai Duțescu continuă să plămădească re-cunoașterea acesteia pentru a o reconstitui, actualizând sentimentul de iubire, mereu convins, că în el se află misterul simbolului și al existenței ființei omenești. Ca și Paul Verlaine, inițiatorul cuvântului muzical, cel care formulează în versuri celebre din ”Arta poetică
ELISABETA IOSIF ”MUZICA ÎNAINTE DE TOATE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380913_a_382242]
-
întruchipat din emoție și iubire și învăluit în admirație și respect. E o iubire venită din adânc, din ADN-ul nostru, o iubire de esență nepământeană. Ne naștem din dragoste și traim cu această nevoie de dragoste. Așa ne-a plămădit Creatorul vieții și așa ne trimite în această lume, păstrând-o chiar și dincolo de granițele ei, căci dragostea fiind de esență divină, e nemuritoare. Ea își face simțită prezența chiar din cea mai fragedă vârstă. Copilul venit pe ... Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
întruchipat din emoție și iubire și învăluit în admirație și respect. E o iubire venită din adânc, din ADN-ul nostru, o iubire de esență nepământeană. Ne naștem din dragoste și traim cu această nevoie de dragoste. Așa ne-a plămădit Creatorul vieții și așa ne trimite în această lume, păstrând-o chiar și dincolo de granițele ei, căci dragostea fiind de esență divină, e nemuritoare. Ea își face simțită prezența chiar din cea mai fragedă vârstă. Copilul venit pe ... XVI. BUICĂ
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
spre Absolut căutându-i piscurile. Uneori ne vine să strigăm și noi ca Faust: “Iubesc pe acela care dorește imposibilul!”... Acest imposibil și setea aceasta de Absolut sunt trăite de fiecare dintre noi într-un fel anume, fiindcă toți suntem plămădiți din lutul etern al Creatorului. La Domnița Neaga, setea de Absolut, cu precădere în volumul „Floare de lotus” (2016), pare să fie coloana vertebrală a creației sale. În poeziile cu o largă diversitate tematică și impresionante prin profunzimea abordării, excelează
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
spre Absolut căutându-i piscurile. Uneori ne vine să strigăm și noi ca Faust: “Iubesc pe acela care dorește imposibilul!”... Acest imposibil și setea aceasta de Absolut sunt trăite de fiecare dintre noi într-un fel anume, fiindcă toți suntem plămădiți din lutul etern al Creatorului.La Domnița Neaga, setea de Absolut, cu precădere în volumul „Floare de lotus” (2016), pare să fie coloana vertebrală a creației sale. În poeziile cu o largă diversitate tematică și impresionante prin profunzimea abordării, excelează
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380808_a_382137]
-
Articolele Autorului Cu aripi de dor, dragostea universală, te învăluie în sentimentul unic, primordial al iubirii materne . Născut să strălucești că un bot de aur, tu, cel ce te chemi OM, zămislit ai fost din iubirea divină, ce te-a plămădit în iubirea pământeană. De aceea stelele pălesc și cad în față ta . Pe aripi de dor ești purtat de dorul terestru spre ceea ce-ai fost și vei fi, tu, bot de aur, ce strălucirea-ți orbește ochi muritor închis
DRAGOSTE, DOR, TIMP de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374507_a_375836]
-
și roși, strălucind orbitor... Te răsucești grațios și-ți întinzi pătimași brațele rotitoare aprinse ca să cuprinzi neantul ce veșnic fuge de tine. Lentilă cosmică gigantă prin care veșnicia ne privește mirat ca pe niște viruși efemeri, dar inteligenși și ciudaș, plămădiți din lumini și din umbre gânditoare, ce-ar putea devora tot Universul pus de noi în pericol cu visele și acțiunile noastre eterne, și nelimitate de mari cuceriri absolute, mai greu de distrus decât însuși acest Univers, vise ce sunt
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
umbra ta, pe unde piciorul tău a călcat Mă leg de amintirea existenței tale când nu m-ai abandonat. Mă leg până dincolo de cuvânt, Mă leg cu legături frânte de vânt, Mă leg știind nu voi mai putea purta durerile plămădite-n în inima mea. Mă leg cu sete de viață fără a regreta trecerea nestăvilită cu puterea ce mi-o vei da! Mă leg cu speranța că timpul nu ne va urma. Mă leg cu mâna de cer fără a
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
sau, cu copilul său, ori în compania animalelor. Fotografia făcută doar cu câteva minute înaintea atacului a avut un efect tulburător. La televizor, pe stradă, peste tot, desprindeai pe fețele oamenilor durerea sinceră, dar controlată, vorbele bine cântărite, deși se plămădeau în suferințe și neliniști. Privindu-i, iti venea un gând anume: trăind în mijlocul unor asemenea oameni, greutțăile vieții devin mai suportabile. Cred că și sodatul aflat la datoria de onoare, când a trait momentul trecerii dincolo de graniță vieții, a simțit
SPIRITUL DE SOLIDARITATE CANADIAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374593_a_375922]
-
un simplu răspuns, ci reprezintă esența gândirii Părintelui Stăniloae care ne adună spre a ne hrăni cu darurile teologiei sale. Chiar sfinția sa spunea, ca un testament lăsat teologilor de astăzi, că teologia sa își va împlini rostul numai în măsura în care va plămădi și cultiva, în mintea celor care o studiază, puterea iubirii spre dezvoltarea ideilor la care el a ajuns. Observăm că dragostea și iubirea ce au stat la baza studiului său și pe care le-a inserat cu prisosință în creația
DESPRE DUMNEZEU TATĂL – CA TEMEI AL UNITĂŢII INTRATRINITARE. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE (1903 – 1993)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1994 din 16 iun [Corola-blog/BlogPost/373317_a_374646]
-
omului în dumnezeu - om, după Har. De aceea, modelul antropologic al Ortodoxiei nu este omul bun și virtuos, dintr-o perspectivă umanistă și umanizantă, ci Dumnezeu - Omul Iisus Hristos. Popoarele ortodoxe, în larga lor stratificare și structurare, sunt concepute și plămădite în această tradiție culturală, astfel încât, în pofida incontestabilelor influențe de înstrăinare pe care le-au primit de-a lungul timpului, ele mențin în conștiința lor germenii acestei tradiții, ce se exprimă în momentele ei cruciale ca omenie și generozitate, termeni care
DESPRE PARTICIPAREA TINERILOR CRESTINI IN U.E.... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371248_a_372577]
-
glorios avânt; descoperim atenți, adâncuri, rostuire, în Țara mea de glorii cu destinul sfânt. Și ritmul înfloririi răzvrătit de cuget freamătă de dor, vibrând adânc în oră; din noi fiecare fibră scoate-un tunet, fiecare vorbă are o zămislire sonoră. Plămădiți suav, din esențe tari, nebănuite, râvnim setoși, un timp înalt, sărbătoresc; în noi, teluric, mari iubiri dezlănțuite ne rostesc, mereu, cu tot ce-i românesc. Zici că toate păsările se strigă pe nume prin arbori seculari, cu sufletu- n vânt
LA MULŢI ANI, ROMÂNIA! de GEORGE PENA în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371474_a_372803]
-
vanitatea te face mândru, trufaș, indiferent, ura te face șarpele care împroașcă venin peste tot pe unde treci, și câte și mai câte sentimente te mai stăpânesc! O fi semănând cu forma noastră umană din momentul în care ni se plămădește în trup odată cu nașterea și crește în același timp cu noi, hrănindu-se cu viața care ne-nconjoară, savurând încontinuu din deserturile sentimentale care își fac cuib în noi, de-a lungul timpului acordat de Sus? Și totuși, ce este
CE ESTE SUFLETUL? de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371527_a_372856]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > TE-AȘ IUBI... Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Te-aș plămădi din lut, așa cum ești Ascuns în labirintul minții mele, În brațe să te țin, să-ți spun povești, Iar tu să-mi alungi gândurile rele... Ți-aș dărui apoi un suflet cald, Ca roua de pe flori în miezul verii, Te-
TE-AȘ IUBI... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371630_a_372959]
-
despre locuri, oameni și fapte. În afara documentării precise, care necesită timp și muncă, este nevoie de o anumită chemare către o asemenea acțiune, de un anumit imbold interior, de chemarea și glasul pământului natal, al țărânei din care ai fost plămădit. Demersul acestei acțiuni izvorăște, în acest caz, de la chemarea credinței. Pe măsură ce timpul se scurge, autoarea se simte mai ancorată în aceasta, dovadă a conștientizării realității înconjurătoare și a rolului autorului de literatură în societate. Se spun multe în acest material
CHEMAREA CREDINŢEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374937_a_376266]