1,291 matches
-
Constantin-cumpănit în ale Dreptului, model de boier vechi cu carte, un împătimit al artei vechi, ceramică ori țesătură, doamna doctor Florina-Dănuța, o gospodină de excepție, din viță de preot și profesori, harnică precum furnica și fiica Alexandra-Doctor în Arhitectură-cadru universitar, plăpândă ca o floare, dar aprigă ca un arțar, ne-au răsfățat în Conacul lor argeșean doldora de artă veche: țesături-tapițerii celebre, faimoasa ceramică dacă de Hurezi, Marginea-Cucuteni și, mai ales, cărți alese. Conacul este ruda modernă a Casei memoriale a
MUNŢII FĂGĂRAŞ – VERSANTUL SUDIC: SUFERINŢĂ – JERTFĂ – MIRACOL DIVIN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354548_a_355877]
-
vase sanguine artificiale, ochi de sticlă și alte organe aparținând cândva - sau trebuind să aparțină - ființelor umane, dotate acum de Veșnica Putere Obscură cu afectivitate senzorială, se târăște chinuită, parcă, de ictusuri comițiale spre unica lumină rămasă. Ultimul Far, fascie plăpândă și efemeră în vasta și orbitoarea semiobscuritate, pâlpâi agonic. Deodată proteza unui picior, proteza unei mâini și o perucă bărbătească se detașează de grosul masei. Mâna, suprapusă piciorului vârât într-un bocanc militar, se cațără pe coama unui gnais, fluturând
MARŞUL SUICIDAR AL PROTEZELOR de ION IANCU VALE în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354722_a_356051]
-
știe numai noaptea ce-ntinde braț de floare pe trupul tău divin, m-aș transforma în stropul licorilor pe care doar zeii de-altădată le tot gustau din plin. Tu, vis de primăvară, mă cheamă lângă tine să degustăm aroma plăpândelor iubiri, și glasul tău să sune a ciripit de mierlă când codrul meu de doruri plutește în doiniri. Leonid Iacob Referință Bibliografică: cum te-aș iubi ? / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1047, Anul III, 12 noiembrie 2013
CUM TE-AŞ IUBI ? de LEONID IACOB în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347235_a_348564]
-
stradă, Mantie neagră și lungă, Otrăvind meticuloasă, Încercând să mă ajungă Ca o plapumă hidoasă. Mii de vrejuri, spre călcâie Cresc, spărând să mă doboare, În urmă să mai rămâie Doar flacări ucigătoare. Scântei crude vin din spate, Pârjolind puful plăpând Al viselor înghețate, De durere, spumegând, Mă inundă-n suflet gerul, Clipe crunte mă străpung Dar, voi învinge misterul, Săgețile să le-alung. Voi răstigni răutate, Nepăsare și durere, Adăpostind bunătate În suflet cu mângâiere. La trena unei comete Aș
ZBUCIUM de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357248_a_358577]
-
în: Ediția nr. 317 din 13 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului mai ții minte? La marginea albastră a viselor răsturnate din palmele cerului, vântul sorbea molcom cântecele rodirii venite din ploi. Frunzele ne legănau somnul, strecurând în palmele lor lumina plăpândă a stelelor cu care ne acoperisem într-o noapte de mai.. Ploaia....ploaia aceea nu era decât un curcubeu cu capetele-nfipte în inimile noastre prea însetate de frumos. Mai ții minte seara aceea când înflorise curcubeu-n salcâmi? Mirosea frumos
MAI ŢII MINTE ? de LEONID IACOB în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357281_a_358610]
-
stradă, Mantie neagră și lungă, Otrăvind meticuloasă, Încercând să mă ajungă Ca o plapumă hidoasă. Mii de vrejuri, spre călcâie Cresc, spărând să mă doboare, În urmă să mai rămâie Doar flacări ucigătoare. Scântei crude vin din spate, Pârjolind puful plăpând Al viselor înghețate, De durere, spumegând, Mă inundă-n suflet gerul, Clipe crunte mă străpung Dar, voi învinge misterul, Săgețile să le-alung. Voi răstigni răutate, Nepăsare și durere, Adăpostind bunătate În suflet cu mângâiere. Citește mai mult Pe oceanul
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
-ți fiu și leagan în visare, să fiu, în somn, al tău bărbat ! Aș vrea să te sărut, în somn, pe frunte și pe buze, să văd cum te frămânți de dor și strângi cearșaf la piept cu mâinile-ți plăpânde ! Doresc să fie lungă noaptea și visul tău să fie lung, să pot veghea a ta odihnă și-n somnul tău doar eu vreau să pătrund ! Referință Bibliografică: CÂND DORMI / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 319, Anul
CÂND DORMI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357375_a_358704]
-
1544 din 24 martie 2015 Toate Articolele Autorului Sunt un castel cu zidul pe-alocuri dărâmat de valul nestatornic în țărmul lui bătând- un boț de humă arsă cu suflet prea mirat de-atâta ritm ce bate în trupul lui plăpând. Destinul ce mi-i dat îl port cum se cuvine și-n Tine, Doamne, caut puterea și-alinarea căci pentru-ntregul cer ce azi îmi aparține mi-ai dat în dar tăria de-a mă lupta cu marea Acestei vieți
ÎN CEAS DE TAINĂ de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357781_a_359110]
-
mult durea arde, de cenușă scapă doar câteva nume care aveau mâinile la piept în formă de cruce, mi-e frig... Apollo, acoperă-mi ochii bolnavi de mană să văd cum cad cuvinte strivite să le calc, las doar firul plăpând verde, nu sparg tăcerea, tac... poate scap ... până la izvor sunt doar pași, în genunchi mângâi umbra lor, se preschimbă-n fluturi, îndoiala se prinde-n pânză: Apollo, respir... Referință Bibliografică: Apollo, respir! / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
APOLLO, RESPIR! de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357956_a_359285]
-
mult, Țara sa... Ochi mulțumiți, cutezători, Pătrunși de inspirații, Adânc umbriți a-dese-ori, Până la palpitații... Să mă-nțelegi, pot chiar să-ți zic: Un om și jumătate! Avea ...de toate, ...în nimic, Iar în nimic, ...de toate! ─O, pământean trist și plăpând Cred c-ai greșit adresa! Te afli-n Cer, nu pe pământ: Ce vrei tu-i vice-versa!... Pe-aicea nu sunt muritori, Dar văd că zbori, străine! Mai plimbă-te puțin pe-aici, Și dute-apoi, ...cu bine! Sau poți să
(MIHAI EMINESCU – IN MEMORIAM!) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358449_a_359778]
-
suferința secretă din suflet, de care încerca subconștientul ei să se lepede. Se duceau la film, discutau despre zborul în spațiul cosmic, ea era uimită, doamne, cît era de deștept!, trecuseră amîndoi în clasa a zecea, dar ea era mai plăpîndă, mai diafană, încă nu se sărutase cu nici un băiat, dar acesta era liniștit, o conducea acasă pe străzile umbrite de castani, îi explica de ce pierduse Napoleon Bonaparte războiul cu Rusia, îi dăduse să citească “Război și Pace” și, cînd pleca
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
că Părintele Benedict era slăbit și nu mai putea să ne primească. Se pare ca a suferit mult în ultimii ani din cauza a tot felul de boli. Mulți ne miram cum de poate să reziste atâta un părinte atât de plăpând și aproape dintotdeauna suferind, în timp ce alții mai voinici se tot duceau. Pe birou, în parte răvășite, pe mijloc, în parte stivuit, pe la colțuri, se aflau numeroase cărți și hârtii. Cred că primea destul de multe scrisori. Mai târziu a apărut, la
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT BENEDICT GHIUŞ ?' TEOLOGUL SMERIT ŞI DUHOVNICUL ÎMBUNĂTĂŢIT DIN MAREA LAVRĂ A CERNICĂI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357839_a_359168]
-
în timp ce o carte bună, niciodată. Cineva care a locuit în aceeași celulă cu condamnații la moarte, povestea că i-a văzut citind și ziua și noaptea și dormind foarte puțin. Ce s-o fi petrecut atunci în ființa lor, aceasta plăpândă și temătoare de moarte? Familiile nu mai știau nimic despre ei și lor nu le mai parvenea nici o știre despre ce lăsaseră în urmă. Fuseseră desprinși și izolați de lumea din care proveneau, ca să se obișnuiască mai ușor cu gândul
CE E DE FĂCUT? de ION UNTARU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357961_a_359290]
-
iubesc, Ție întotdeauna mă destăinuiesc. Păstrează secretul în taină, căci lumea ... Se apropie de fântână. Apoi cu glas tare. ). E clipa să începem rugăciunea. Apropie urniciorul de izvor. Se aude picurând apa.). “Fântână sacră, ce porți legănat la sân Izvorul plăpând de la Istrul bătrân, Pe care divinul Zalmoxe l-a pus de strajă Ca sacrul pământ să-l țină sub pază. Mi-e sacră credința ca picurii tăi, Regelui dă-i biruință, moarte dușmanilor săi!” ( Se retrage cu urniciorul plin și
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ, ÎN TREI ACTE, TABLOUL I de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358021_a_359350]
-
08 iulie 2012 Toate Articolele Autorului E ZIUA TA. . . E ziua ta, izvorul vieții noastre, E ziua ta, iubire pe pământ! Seninu-ntreg din zările albastre, E-n ochii tăi și cel mai drag cuvânt, Ce-a înflorit pe buzele-mi plăpânde, Tot tu l-ai dat și dragostei crescânde, Îi spunem, MAMĂ în copilărie, Apoi, IUBITO și apoi, SOȚIE! Ce-i mai de preț în lumea asta mare Să-ți dăruiesc, ar fi tot prea puțin! Cât te iubesc, să-ți
E ZIUA TA de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358123_a_359452]
-
în mâna mea ca dar, Glasul tău e fericitul cânt, Inima îți bate în zadar, Jurăminte până la mormânt... Timpul ne înghite în zăvoi, Drumurile rătăcind în zare, Clipe dragi, opriți clepsidra voi, Fericirea-aici ni se năzare. O, dulce și plăpândă muză, Chiar dac-ar fi blestem ceresc, Îți gust duceața dintr-o buză, Știind că am să pătimesc. Cade umbra timpului în van, Peste bolta iazului ceresc, Amintirile de-acum un an, Unde, doamne, să le mai găsesc? Parc- a
OPRIŢI CLIPA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358244_a_359573]
-
meritate, pentru că nicăieri altundeva nu se vede cu ochiul liber cum apare viața pe pământ ca la mine. În pași mititei-mititei, plecând de la un strat fierbinte de lavă, arid și practic aseptic, fără influență din afară, încep să răsară făpturi plăpânde și celule care se divid. Bacteriile descompun roca dură, apar licheni și alte vietăți ciudate, ba chiar și niște crabi minusculi, care numai în străfundurile pământului, unde nici lumină nu este, mai viețuiesc. Nu degeaba se spune că eu aș
LANZAROTE – CERERE IN CĂLĂTORIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357506_a_358835]
-
tine, dragul meu!.../ Picături de ceară caldă, cad și sfârâiesc mereu./ Azi secați sunt ochii mei de durerea ne-ncetată,/ Viața-n doliu mi-e cernită, soarele nu se arată./ Știu că n-am să te mai văd, dar în flacăra plăpândă,/ Simt cum sufletu-ți se zbate și ar vrea ca să pătrundă,/ Chiar în inima-mi rănită... să mă mângâie cu milă,/ Să mă-mbărbăteze-n viață și curajul să mi-l țină./ Când copii plâng și-treabă, dacă tata o să
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
de seamă, deja-s semne Că dă semne primăvara. Nu mai pun în sobă lemne, Frigul nu mai pișcă nara; Mugurii se umflă-n ramuri, Mușchii vegetali și-arată, Se topesc deja pe geamuri Florile de gheață mată; Gâzele încă plăpânde Dau timid din aripioare, Guralive și flămânde Vrăbiile stau la soare; Pe-un pietroi se-ntinde, cască Și se-ntoarce ca o turtă O caraghioasă broască, Ba pe spate, ba pe burtă; Ici și colo în grădină Flori firave-abia deschise
GRUPAJ LIRIC VERNAL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357717_a_359046]
-
De tatăl meu pășind pe lângă boi” “Urcam-zice el- un drumeag de pădure,/ când luna în nori s-a ascuns/ și umbra mea a pierit pe cărare,/ zadarnic strigând-o, că n-a mai răspuns.” În “Seara pe drum” “Un soare plăpând și bolnav/ Poleiește amurgul și calea/ Și pasul îmi mușcă hulpav/ Prin iarbă să-și taie cărarea”. Poezia se termină cu regrete: “E târziu și încă-s pe drum/ O mierlă cântă, să mă aline / Răsare lucefărul tocmai acum,/ Când
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
ochi/ de curcubeu/să zbor/ peste pământ/ să-mi fac/ din suflet zmeu!”...”Dă-mi, Doamne,/trup de floare/ petale/ în culori,lumini de/ lună-n noapte/ stingându-se/ în zori ( ce frumos!). „Dă-mi, Doamne,/ aripi albe/ de fluture/ plăpând,/pe care/ crească-n pete/ Tăcerea/ din Cuvânt.”... „Dă-mi, Doamne,/frunza vie/ a codrului/stingher, Să-i dumbrăvească/ visul,/ sub/ colțul meu de cer. (Fragmente din volumul (C)rug- versuri,2014). 27.Olguța Luncașu Trifan, vasluiancă din Ivănești, a
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
seamă de plante rare, de un colorit miraculos, unele întâlnite doar în regiunea Porțile de Fier. Trebuie să pășim cu atenție, deoarece locul lor de baștină este numai acolo, iar distrugându-le nu am face decât să periclităm istoria acestor plăpânde plante, migrate aici de-a lungul mileniilor. Nu poți parcurge itinerariul ecoturistic, fără a vizita comuna Svinița, o fostă colonie sârbească, azi locuită de populație vorbitoare de limbă sârbă. Tot aici, sătenii „fabrică” dulceața de smochine după o rețetă numai
DUNĂREA A BĂTUT ŞI PORŢILE DE FIER S-AU DESCHIS de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358644_a_359973]
-
debut. Toate acestea sunt mici istorii, fiecare poem aflându-se la încrengătura visului cu nevisul. O stare de oniro-luciditate, ori, inserții de vis în trezie. Pășești printre ele ca să nu sperii nălucile gândurilor. Din poemele-istorisiri, totdeauna se degajă „ceva nedefinit”, plăpând precum firișorul de apă găsit cu nuielușa de-alun, ceva care, pe măsură ce crește, se limpezește, devine râu și fluviu, în revărsarea lui nestăvilită. Ca un adevărat „Comandant al anotimpurilor”, poetul are un scop declarat: „Să descoperi continentul din suflet / Și
RECENZIE LA VOLUMUL: MERG MAI DEPARTE...DE TEO CABEL (CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344699_a_346028]
-
ce mă asudă Iar când la patos pui zăgaz Vreau lipsa lor să-mi facă-n ciudă Dă-mi buzele să le degust Să le împodobesc cu stele Când contopiți într-un sărut Șoptesc: iubirea vieții mele! DE ZIUA TA Plăpânde, gìngașe și fine Mereu ne-nseninați ființa Sunteți sensibile și tandre Și ne iertați nesăbuința Când încercările sunt grele Alin duios la voi primim Și când pierduți suntem în lume Busola-n voi o regăsim Nu e bărbat pe lumea asta
VERSURI DE IUBIRE PERPETUĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350642_a_351971]
-
de poeți și scriitori precum: Șt.O. Iosif, George Topârceanu, Otilia Cazimir, Alexandru Macedonski, Ionel Teodoreanu, Mihail Sadoveanu. În poezia lui Alexandru Macedonski “Stuful de liliac” înflorirea liliacului este asociată cu apariția sentimentului de iubire. Stuful de liliac abia înmugurit, plăpând este îndurerat și nemulțumit, deoarece a crescut într-un loc neprilenic. Apariția perechii de îndrăgostiți sub el face ca liliacul să înflorească, iar dispariția iubitei atrage după sine și uscarea liliacului. În poezia “Primăvară” sub liliac are loc concertul îmbietor
SĂRBĂTOATEA LILIACULUI SĂLBATIC, PONOARE, JUD. MEHEDINŢI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350681_a_352010]