823 matches
-
pe parcursul următoarelor treizeci de zile formează membrele (mele) viitorului prunc. Apoi distribuie spiritul contrafăcut, sufletul, migma și moira, incluzîndu-le pe toate Într-un nou trup, Însemnat cu pecețile lor. Ei marchează În palma stîngă ziua concepției, ziua de Încheiere a plăsmuirii mădularelor este Însemnată În palma dreaptă; alte date memorabile sînt Însemnate În creștetul capului, pe tîmple, pe ceafă, pe creier și pe inimă. În cele din urmă se Înscrie pe frunte numărul anilor pe care sufletul Îi va petrece În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
exactă a minții sale. Cel care se adaptează are nevoie de reflectare perfect clară, de o luciditate neturburată a condițiilor mediului, îi trebuie o anumită specie de organizare mintală. El n-are nevoie de inteligența aceea bazată pe fantezie, pe plăsmuire imaginativă. N-are nevoie de visuri poetice, de miturile grandioase care falsifică realitatea și o prezintă altfel de cum este. N-are nevoie nici de inteligența abstractă, uscată, prea raționalistă, prea logică, făcută numai din concepte și silogisme, rezultată din exerciții
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
necurat, desăvârșit de "suflarea divină": "Dumnezeu a suflat și turta a început a crește până când n-a mai putut-o ținea și a lăsat-o pe apă".189 Focul ca și celelalte elemente se înfățișează dual: preexistent, ca adjuvant al plăsmuirii cosmosului, dar și creat după geneza universului: "Fiindu-i urât într-o zi, se duce diavolul cel șchiop la frate-său, sub pământ, și îl întreabă cum îi e. "Nu mi-ar fi rău, zice acela, numai cât e tare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
visând singurătate." Ceea ce rămâne din poezia lui Horia Zilieru este această redescoperire sau redezvăluire în contextul poeziei actuale a motivelor folclorice, precum și a motivelor cuprinse în lirica tradiționaliștilor, într-un transfer parcă de sugestii originale, de diversificare a lirismului prin plăsmuirea de impresii, de sunet și culoare într-un conținut psihic nou, și nu transcrierea aproape identică a cantilenei lui Botta sau a poemului "După melci" al lui Ion Barbu, care rămân simple parafraze a modelelor. Tiberiu Utan "Carte de vise
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
imaginea lumii, o relație din care poate fi dedus în permanență un ideal de viață". Ea apare ca o proiecție asupra lumii, o interpretare subiectivă și fatalmente unilaterală, un demers prin excelență contemplativ, căci "utilizarea numelui de Weltanschauung în legătură cu o plăsmuire spirituală care include cunoașterea lumii, idealul, stabilirea aspectului normativ și determinarea scopului suprem se justifică prin faptul că ea nu admite niciodată intenția de a săvîrși anumite fapte și, prin urmare, nu cuprinde niciodată o anumită metodă practică" (Das Wesen
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sintetizează liniile de forță ale viziunii sale metafizice, reprezentând, ca să spunem așa, cuvântul testamentar al lui Blaga în materie de filozofie -, autorul face o distincție netă între știința teoretică și cea practică. El apreciază că teoriile științifice nu sunt decât "plăsmuiri mintale, de intenție revelatoare în raport cu misterul"19, fapt ce le conferă un statut similar cu acela al construcțiilor metafizice. Acestea din urmă ca și creațiile artistice de altfel se dezvoltă în anumite "cîmpuri stilistice" aflate toate sub imperiul istoricității: "Datorită
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Atunci intră în joc rațiunea care, instituind, caută "să integreze iraționalul"93. Numai rațiunea, care "este întotdeauna în mers și niciodată la capătul drumului"94, are capacitatea de a înlătura blocajul intelectului în fața "iraționalului". De aceea, Noica "socotea că orice plăsmuire speculativă de autentică valoare va fi o închidere ce se deschide."95 (Subliniem "plăsmuire speculativă", nu cunoaștere obiectivă, de tip științific.) Întrebându-se "de ce ne scapă Ideea mereu", Noica răspunde că "numai așa putem fi în condiția înțelepciunii, a căutării
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
care "este întotdeauna în mers și niciodată la capătul drumului"94, are capacitatea de a înlătura blocajul intelectului în fața "iraționalului". De aceea, Noica "socotea că orice plăsmuire speculativă de autentică valoare va fi o închidere ce se deschide."95 (Subliniem "plăsmuire speculativă", nu cunoaștere obiectivă, de tip științific.) Întrebându-se "de ce ne scapă Ideea mereu", Noica răspunde că "numai așa putem fi în condiția înțelepciunii, a căutării, a lui tao" (s.n.); bunăoară, "dacă Platon ar fi găsit undeva Ideea, totul ar
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de "a se autoîntemeia" perpetuu, printr-o raportare statornică la ceea ce îi asigură consubstanțialitatea: "enigma vieții și a lumii". Într-un asemenea demers creator este însă nu numai orgoliu, ci și umilință. Aceasta e generată de conștiința faptului că "o plăsmuire speculativă" nu va fi nicicând universal valabilă și că neîncetând să fie filozofie, adică străduindu-se necontenit să satisfacă exigențele unei construcții metafizice este doar o viziune despre lume, valabilă în sine, dar "relativă, provizorie și caducă în raport cu misterul", spre
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
el devine altceva. Poarta pe care intri contează" (apud G. Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniș, p. 92). 100 G. Simmel, Vom Wesen der Philosophie, p. 29. În ceea ce privește conceptul de "tip uman" reprezentat în filozofie, autorul oferă următoarea explicație: "Tipul este o plăsmuire (ein Gebilde) care nu are același conținut cu individualitatea reală, și nici nu reprezintă ceva obiectiv, dincolo de oameni și de viața acestora". Pornind de aici, filozofia e văzută ca fiind înrădăcinată "într-un al treilea nivel" (Schicht), situat "dincolo de subiectivitatea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
un protagonist totuși spontan ce nu evită reglarea de conturi cu numeroși figuranți (ei înșiși de primă mână), în numele unei opere proprii veritabile, cartea poate fi un excelent document pentru viitorul istoric literar decis să despartă grâul de neghină, miezul plăsmuirilor de miezul realului. În 1971 Marin Mincu, cel mai tânăr doctor în filologie al Universității București (cu o lucrare despre Ion Barbu), avea deja la activ patru cărți de poezie și critică. În anii '70 va să fie victima preferată
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
nu în interdependența sa cosmică. Își concentrează atenția asupra categoriilor sociale, distinge limbajul categorial, surprinde interesele antagonice, legăturile și conflictele de idei în cadrul vieții sociale. Legătura dintre om și cosmos nu îl interesează. Nu recunoaște natura ca factor determinant în plăsmuirea ființei umane. Natura este pentru el un simplu decor, un moment al zilei, climat plăcut sau neplăcut, un cadru uneori îmbietor, alteori neprielnic în raport cu fizionomia noastră. Caragiale preferă tovărășia oamenilor. În 1909 autorul îi scrie lui Zarifopol: „...mă călătoresc înapoi
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
fluide și se topesc unele într altele, într-un freamăt cromatic, sugerând inefabile stări de spirit, de reverie și candori, de încântări și duioșii, ―cu neașteptate siluete care apar, fantastice, într-un fel de negură a povestirilor sadoveniene. În asemenea plăsmuiri, natura pare cuprinsă de o somnolență molatică și visătoare, respirând calmă și adâncită în sine însăși sub privirile contemplative ale artistului, el însuși abandonându-se visărilor în prezența ei și într-o caldă comuniune cu ea. Mai ales peisajele estivale
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
personale, o prezență neștearsă în viața sipirtuală a Iașului, a țării, a multor interioare luminate și încălzite de lumina și căldura sufletului său, de marea și exemplara sa omenie. Din toamnele și iernile sale, din florile și portretele sale, mirifice plăsmuiri, artistul ne va zâmbi întotdeauna cu lumina și căldura sufletului său de sensibil poet al culorilor. NOTE 1. Pentru alte amănunte privind biografia artistului, a se vedea Cronologia din prezenta lucrare. 2. Aurel Leon, Cămăruț, în „Cronica, Anul XIII, nr.
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
intrăm*într-un cerc*fără scăpare.* Venim plictisiți*acasă, deschidem*televizorul și*petrecem ore*în șir*visând și*făcându ne*planuri*care poate*nu se*vor realiza*niciodată. Însă*toate acestea*nu sunt*planuri, sunt*mai degrabă*vise, sunt*niște plăsmuiri*ale minții*noastre despre*ceea ce*am vrea*noi defapt*și despre*modul în*care ne-am*dori ca*viața noastră*să arate.* Dar dacă*am reuși*să schimbăm*toate acestea,*dacă ne-am*implica în*proiecte care*să scoată*la
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2934]
-
mă așteptase...Nu dorisem decât să retrăiesc o clipă..."447 (s. ns.) În dormitorul complet alb, cu mobilă minimală, domină roșul intens al macilor dintr-un tablou al pictorului Luchian 448 amănunt, desigur, nu întâmplător. Este, așadar, dedicată creației, "fertilității", plăsmuirilor debordând de elan, de entuziasm, dar o "strivește" indiferența lui Fred Vasilescu. "Zidurile" iubirii se surpă: Mi-era acum numai o milă imensă de bucuria mea și de florile pe care le aveam în brațe. Nu știu de ce mi-a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de viața lui " Densusianu conchide că atât Ciobănașul cât și Miorița se constituie ca manifestări ale „unei concepții unitare de panpsihism, cu coloratură specială în genul ei, dar caracteristică ca expresiune sufletului păstoresc " Lui Ovid Densusianu Miorița îi apare ca plăsmuire epică și urmărește reconstituirea aspectului originar al baladei, \ dincolo de forma pe care i-a dat-o Alecsandri el examinează aspectele lirice alezate peste nucleul epic de origine (conflictul tragic dintre păstori pizma). Continuă, demonstrând concludent autonomia oii năzdrăvane ", răspândirea europeană
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
faptul că se află tocmai în punctul central dintre diferitele calități sau cantități. De pildă, doi se află, oricum, în realitatea înconjurătoare, chiar dacă el se întâmplă să fie și media dintre unu și trei. Dar doi este totodată și o plăsmuire, atunci când semnifică doar un rezultat abstract. În cazul nostru, media dată de normal este un loc ipotetic, însă nu imposibil, și, în realitate, e totuși foarte improbabil de găsit în natură. În continuare, prima întrebare ce se pune, în mod
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
specifice comunității. Dacă aceste forme se schimbă - spunea Wittgenstein cu referire la o tradiție religioasă ca cea iudaică -, nu mai rămâne mare lucru din ea.59 Nu există decât religii istorice. O religie universală, religia rațiunii, îi apărea drept o plăsmuire a filozofilor, care nu poate juca nici un rol în viața omului obișnuit. Când vorbea despre religiile din trecut, Wittgenstein avea în vedere întotdeauna o comunitate de credincioși al cărei mod particular de viață se exprimă în credințe, ritualuri și limbaje
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a rezultatelor ce disting știința modernă de speculația incontrolabilă. Pentru inițiatorii acestei reorientări, nici îndrăzneala ideilor capabile să schimbe perspectiva noastră asupra lumii, nici monumentalitatea, verticalitatea construcției ideatice, atributele ei de coerență și simetrie considerate în sine, nu impun o plăsmuire a minții omenești drept contribuție în filozofie. Impresionante prin anvergura lor sau mai modeste, rezultatele cercetării filozofice urmează să fie valorizate la capătul confruntării lor cu standarde care impun concluzii independente de interesele, înclinațiile, preferințele și gusturile celor care le-
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
provine, însă, din prelucrarea "aventurii în plan conceptual, poetic și existențial a cuvântului", așa cum crede Rodica Draghincescu; existau suficiente arte poetice și în primele trei cărți ale Marianei Codruț (cuvintele, despre poezie, exorcism pentru un cuvânt magic, poemul, poetul și plăsmuirile sale, schiță de autoportret), și toate articulau o viziune coerentă asupra cuvântului ca esență organică ori alteritate a ființei: "poezia e spaima/ care-ti izbește violent/ sângele în artere/ când/ brusc trezit în miez/ de noapte ai impresia/ că te
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
être, et permettant à celui qui s'y contemple de résoudre șes propres conflits" [Milner, ÎI, p.485]. 63 O trăsătură intrinseca mitului este căutarea. Lucian Blaga clasifică mitul (împreună cu viziunile religioase, concepțiile metafizice teoriile științifice, întruchipările în arta) printre "plăsmuirile spirituale prin care ființă umană încearcă să-și reveleze sieși misterul existenței" [Ființă istorică, p.243]. Mitul eroului împrumuta întotdeauna aceeași structură, fie că e vorba de ficțiune mitologica, de povestiri biblice, de românul propriu-zis, de românul polițist sau de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
reflexive, începutul unui arc temporal, anume viața omului pe pamant: necunoscută / Pace domnea (Imn Patriarhilor, vv. 31-32). În înșiruirea endecasilabilor albi preferați de romantic pentru cantul mai sus menționat, ce are cadențe de imn, se trasează tabloul lumii originare, anterioare plăsmuirii lui Adam, inca neafectate de prezență omului: Când stânci și vai puștii izbea-n putere / Cu vuietul dintâi alpestra undă / În vale zdrumicata și când peste / Cuprinsul așezărilor de mâine / Cu vâlvă lor, dormea necunoscută / Pacea și mute razele de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
întinderea de apă și pământ. Liniștea dimprejur și imobilitatea apei adâncesc taină amiezii pe fondul căreia se manifestă misterele propice experienței descrise. Liniștea constituie trăsătură nelipsita a dinamicilor spiritului și intelectului leopardian, adâncă tăcere și pacea infinită din Infinitul fiind plăsmuiri ce iau naștere în interiorul eu-lui. Dimpotrivă, în Viața solitara liniștea ființei este rezultatul interiorizării celei din afară. Calmul și armonia ce domină peisajul înconjurător apar zugrăvite treptat, prin eliminarea succesiva a sunetelor descrisă printr-o acumulare de negații (vv. 28-32
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Recanati starea ideală este cea de comuniune perfectă cu natura iubitoare, care ascunde de privirea omului urâțenia și durerea condiției lui limitate, dărindu-i astfel iluzia fericirii: Deoarece întreaga frumusețe și tot binele acestei lumi sunt iluzii pure (...) pure fantasme și plăsmuiri ale imaginației (...) natură a ascuns aceste adevăruri sub adâncimi de mister.367 Trăind sub semnul himerelor aducătoare de fericire, oamenii primitivi și în mai mică măsură cei din antichitate credeau într-o comuniune perfectă cu natura mama care dialogă cu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]