178,467 matches
-
acoperiș. Poate că domnitorul n-ar trebui învinovățit neapărat pentru invidia lui pe alte eventuale biserici ale neamului, mai frumoase, cât pentru prostia de a crede că moartea meșterului ar fi putut opri progresul arhitecturii bisericești. În schimb, meșterul a plătit cu viața pentru mândria lui. Unii spun că Manole n-ar fi trebuit să o jertfească pe Ana. Se prea poate ca Dumnezeu, cunoscând inima împietrită a domnitorului, să fi zădărnicit special lucrarea pentru a evita tragicul sfârșit. Fiindcă, de
Folclor pentru drepcredincioși by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/12504_a_13829]
-
chirurgicale majore ești scos în trei-patru zile din clinică și trimis să te tratezi la domiciliu! Într-o țară în care pacientul vine în din ce în ce mai multe cazuri cu vata, seringa și antibioticul de acasă! Într-o țară în care deși plătești de te îndoi asigurările medicale nimeni nu se uită la tine dacă nu întinzi plicul cu euroi! Ăsta da management! În loc să se laude că va aduce sponsorizări, că va accesa programe europene și mondiale, că va elimina atmosfera de abator
Hidrologia îneacă România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12507_a_13832]
-
Lângă inimă, care-i bătea bezmetic, acum, când ajungea-n față la cinema Borrŕs și vedea că nu, nu se-ntâmplă nimic ciudat în jurul lui, că totu-i în ordine. Casiera nu s-a oprit din tricotat când i-a plătit biletul. Nici nu l-a privit. Pătruns în întunericul sălii, s-a așezat unde era stabilit. În stânga lui, mogâldeața lui Saborit, a mormăit, parcă nemulțumit de întârziere, și Rossell și-a zis Saborit ăsta n-o să se schimbe-n veci
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
Neamț a zidit, în anul 1852, un spital mare cu etaj pentru 200 de bolnavi, cu paraclis la mijloc, în care slujea zilnic un duhovnic călugăr. A mai zidit o farmacie mare „cum nu era alta în Moldova”, cu medic plătit de mănăstire. În aceste două spitale, multe suferințe se alinau și toți bolnavii primeau tratament gratuit. Atât spitalul cât și farmacia erau întreținute de mănăstire 28. Apoi, episcopul Ioanichie al Romanului (sec. XVIII), în orașul Roman, a întemeiat la 25
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
fără sprijinul nimănui. El știe că Tăriceanu și dacă ar fi stat 30 de ore pe zi printre sinistrații inundațiilor nu ar fi devenit mai popular. Mai știe că pentru gafele și nechibzuințele de tot soiul ale Guvernului trebuie să plătească cineva. Băsescu n-are de gînd să devină acel cineva. A cîștigat alegerile de unul singur, iar Tăriceanu a ajuns premier datorită lui. Președintele nu e dispus să-și scurteze șederea la Cotroceni, doar ca să facă pe paratrăsnetul neexperimentatului lider
Cine cîștigă din meciul Băsescu-Tăriceanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11445_a_12770]
-
dorea el. Arendașul acesta, activ, întreprinzător, om cu calități intelectuale, morale și spirituale, persoană publică apreciată, despre care autorul biografiei scrie că ,cu certitudine citea, sistematic, lucrări istorice și filosofice de proveniență conservatoare", și-a îndrumat sistematic fiul, i-a plătit studiile, în țară și în străinătate, la Paris, München, Leipzig, Heidelberg, cerându-i doar să fie conștient că sfaturile părintești sunt Ťlegi nemuritoareť". Autoritarul părinte nu și-a slăbit fiul nici un moment, încât acesta avea să-și amintească, profund recunoscător
Viața și opera unui filosof by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/11436_a_12761]
-
să le pună de acord cu principiile vieții lor de până de curând. Cu douăzeci, treizeci de ani în urmă, lucrurile erau destul de limpezi: invazia periferiei peste centru, cu alte cuvinte, colonizarea coloniștilor de către vechii colonizați presupunea anumite prețuri de plătit. Era vorba, în principal, de prețuri cuantificabile, acceptate de vestici fără să crâcnească: ajutoare de șomaj, școlarizare, drepturi culturale și confesionale. Ce se întâmplă în clipa de față, e dincolo de logica instituită de câteva decenii de conviețuire aparent lipsită de
Asimilarea Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11449_a_12774]
-
Ești o persoană minunată, ești favorita mea". Bătăi asezonate cu scene de telenovelă, așa se numește acest tip de colaj. Cât realism descoperiți în situația următoare, tot din Kill Bill 2, mami și tati, ambii ucigași - cum să le spun? "plătiți în serie" sună potrivit - se joacă de-a împușcatul cu fiica lor căreia, după ce o bagă în pat, îi pun, ca să viseze frumos, filmul Asasinii Shogun care începe cu povestea decapitării a o sută și ceva de oameni? Provocarea - pe
Omorâți-l pe Bill, dar cruțați-l pe Tarantino by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11438_a_12763]
-
Erau averi moștenite, expuse inconstanțelor propriului caracter și pieței. A mea supraviețuise unei serii de trei căsătorii dezastruoase și unei vieți dedicate povestirilor stranii, pe care le colecționez, și trândăviei mele neîndemânatice, dar numai pentru că am un tată care mă plătește ca să nu includ afacerile familiei în perimetrul meu de distrugere. Eram toți de aceeași vârstă, cu excepția lui Ramos, și aparțineam aceleiași clase. Și, cu excepția lui Samuel și a lui Ramos, crescuserăm împreună. Pedro, Paulo, Saulo, Marcos, Tiago, Joăo, Abel și
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
pedepsește pe infractorul care, pe ascuns, vâră în sticlă poșircă ordinară; atât numai că, iată, legiuitorul se arată mult mai vigilent față de îndeletnicirile oenologice, decât față de pasiunile culturale, consfințind dreptul cumpărătorului de a savura aroma franțuzească, dacă pentru aceasta a plătit, nu însă și dreptul acestuia de a-i citi pe scriitori în versiuni autentice, preferabil ne varietur. Dacă această lege lipsește, n-ar trebui totuși uitată legea nescrisă a bunului simț și a conștiinței profesionale a respectului pentru lucrul temeinic
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
bulevard luminat și circulat", Calea Victoriei no. 7, a fost ,visitată" de hoți. Agenții poliției au descoperit că era vorba de un singur cetățean ,turmentat" care n-a furat nici o carte, dar a spart vitrina pe care a trebuit s-o plătească. În fine, la spargerea de la librăria Humanitas Kretzulescu, se pare că e vorba de o confuzie de vitrină, căci lipită de cea a librăriei se află vitrina de obiecte bisericești, unele foarte valoroase. Se pare așadar că numai la 1859
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11488_a_12813]
-
am întîlnit prima oară, acum cîțiva ani, în Romanul copilăriei mele, am avut imaginea bruscă a intelectualului-savant plasat mult mai aproape de fericire decît orice ambițios fecund în resurse și sigur pe mijloacele sale, trezindu-mă în fața unui ilustru raissoneur ce plătește zi de zi cu osteneala de a se susține, onoarea de a se fi ridicat. Mi-am amintit atunci momentul cînd, la o emisiune de-a lui Iosif Sava, erați revendicat de către disputatul amfitrion, drept un tutore al vieții artistice
Scrisoare deschisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11484_a_12809]
-
autointitulat democratic, dar care e, în fond, clientelar, bazat pe complicități și minciuni ajunse la ora scadenței. Situația e rezumabilă în felul următor: primarii nu pot face nimic pentru că nu au bani. Și nu au bani pentru că oamenii nu-și plătesc impozitele. Nu-și plătesc impozitele pentru că, în campaniile electorale, candidații au promis că vor renunța la biruri și taxe. Quod erat demonstrandum! De acord, lumea e săracă, nu are bani nici pentru electricitate. Dar de ce nu au găsit primarii metodele
Apă în țara mâinilor murdare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11490_a_12815]
-
e, în fond, clientelar, bazat pe complicități și minciuni ajunse la ora scadenței. Situația e rezumabilă în felul următor: primarii nu pot face nimic pentru că nu au bani. Și nu au bani pentru că oamenii nu-și plătesc impozitele. Nu-și plătesc impozitele pentru că, în campaniile electorale, candidații au promis că vor renunța la biruri și taxe. Quod erat demonstrandum! De acord, lumea e săracă, nu are bani nici pentru electricitate. Dar de ce nu au găsit primarii metodele de a-i convinge
Apă în țara mâinilor murdare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11490_a_12815]
-
fi, prin lovituri de presă, prin demascări de senzație etc. Dar nu sunt numai ei. Din păcate, câteodată, chiar foștii disidenți autentici se angajează pe această pârtie, din reflex de singularizare sau din cine știe ce alte motive. Sau pentru a le plăti confraților de condei cine știe ce polițe. Cazul lui Paul Goma e prea bine cunoscut. Iată și recent: întrebat, în ,Jurnalul literar", ce părere are despre declarațiile noi ale odiosului general Pleșiță, omul care îl maltratase în închisoare, trece de el repede
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
un act, ceva?" (computergames.ro). Am întîlnit totuși și folosiri în contexte destul de neutre, care par să ateste răspîndirea și "normalizarea" formei: "la prima livrare, mizînd pe relațiile apropiate nu am cerut facturică și nu aveam deci dovada că am plătit" (cafeneaua.com); "pot primi o facturică de la o firmă și o pot deduce" (adacademy.ro). Din aceeași sferă cu facturică face parte și bonuleț (un diminutiv ceva mai justificat, în măsura în care se referă la o realitate care este, în mod obiectiv
"Facturica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11459_a_12784]
-
adacademy.ro). Din aceeași sferă cu facturică face parte și bonuleț (un diminutiv ceva mai justificat, în măsura în care se referă la o realitate care este, în mod obiectiv, mai mică), folosit cu destulă seriozitate și convingere: "mi se pare nedrept să plătesc amenda pentru lipsa acestui bonuleț deși am rovinieta aplicată pe parbriz" (politiarutiera.cta.ro); "când s-a dus soțul meu astăzi să ia bonuleț de ordine i s-a spus că nu mai dă consultații" (desprecopii.com); "la respectivul ghișeu
"Facturica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11459_a_12784]
-
se salva pe ei înșiși, că agoniseala de-o viață... Uite, de exemplu, la Bacău: au venit luntrași tocmai de la Brăila și salvează și ei ce și cum pot. Faină solidaritate, mai ales dacă sinistrații au bani pentru a-i plăti luntrașului să-i scoată din apocalipsă. Dacă au - dacă nu... Suntem români, ce naiba! Iar omul trebuie pișcat la pungă atunci când e la ananghie, că altfel chestiunea sună a bancuri cu Bulă. Pe scurt: ai milionul - trăiești! Nu-l ai... Sau
De nu aveam un președinte marinar... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11510_a_12835]
-
profilul lor. Cît despre așa-numita faimă a învățămîntului românesc, de ea s-a cam ales praful. Am ajuns chiar sub cota de avarie, tot făcînd reforme, dar fără a-i trece prin sită pe cei care le aplică. Și plătindu-i pe profesorii debutanți atît de prost, încît absolvenții de valoare se apucă de alte meserii. Profesorul de liceu, ale cărui venituri sînt egale cu cele ale taximetriștilor care nu-și fac norma, nu se mai consideră reprezentantul unei elite
Un circ vechi: bacalaureatul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11530_a_12855]
-
care, ajuns acasă, îl citește în aceeași noapte dintr-o suflare. Începînd chiar dintr-a doua zi, o mulțime de oameni își doresc să pună mîna pe cartea cu pricina, pînă atunci lăsată pradă uitării: unii vor să o cumpere plătind mai mult decît valorează, alții o caută ca să o ardă? În anii următori, Daniel se pomenește implicat într-o serie de intrigi și de crime, trecînd prin numeroase primejdii pentru a salva cartea de anumite persoane. În același timp, el
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
dumitale în aceeași clasă cu întîiul meu născut, Jorge. Mai puțin de atîta, ar însemna să rămînă în mizerie. Pălărierul făcu ochii cît cepele. La colegiul San Gabriel se plămădea crema înaltei societăți. - Dar, don Ricardo, eu n-aș putea plăti... - Nu ți-a spus nimeni că trebuie să plătești vreun sfanț. De educația băiatului o să mă ocup eu. Dumneata, ca tată, nu trebuie decît să spui da. - Dar sigur că da, asta-i bună, însă... - Atunci, să nu mai vorbim
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
Mai puțin de atîta, ar însemna să rămînă în mizerie. Pălărierul făcu ochii cît cepele. La colegiul San Gabriel se plămădea crema înaltei societăți. - Dar, don Ricardo, eu n-aș putea plăti... - Nu ți-a spus nimeni că trebuie să plătești vreun sfanț. De educația băiatului o să mă ocup eu. Dumneata, ca tată, nu trebuie decît să spui da. - Dar sigur că da, asta-i bună, însă... - Atunci, să nu mai vorbim. Numai să fie de acord și Julián, firește. - El
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
acelora întru pătimire, veteranii, chiar tineri, oricît ar părea de ciudat, ai vreunui război antitotalitar? Primii care, fiindcă nu mai scriau despre deceniul șase, ci despre sfîrșit de șapte și întregul opt, au spus, cu ecranarea pe care i-au plătit-o tehnicii narative și cu scuza jocului, că delațiunea și trădarea sînt, pînă la urmă, rodul unei alegeri? Cu alte cuvinte, oamenii îi cad victime unui sistem pe care tot ei, din slăbiciune sau din dorința unui ce profit, l-
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
era udată zi de zi cu furtunul, când era căldura mai mare... Știa, constatase el însuși, că oamenii locuiau și ei în niște vizuini, dar mai mari, nu se compara... Ce nu putea el înțelege, însă, era că cei dinăuntru plăteau...chirie. N-ar fi crezut. Vizuina lui, dacă putem să-i spunem așa, se afla într-un petec de grădiniță, în centrul capitalei, între două blocuri mici. Ieșirea lui Valerică, - fiindcă doar el mai rămăsese, - al paișpelea șoricel fătat de
Șoricelul Valerică de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11585_a_12910]
-
sărăciei, ei dau impresia că nu sunt decât niște mulaje de ghips dintr-un muzeu al ororilor. Cum poate trăi un redactor la o publicație culturală, ca să dau un singur exemplu, cu cinci, șase milioane de lei? Din ce-și plătește chiria, hrana, cărțile? Pentru o garsonieră sordidă, în cine știe ce cartier bătut de Dumnezeu al Bucureștiului, plătești, în clipa de față, minimum o sută de euro. Îți mai rămân, din ipoteticul salar de mai sus, vreo cincizeci de euro pentru a
Fantomele nu au crampoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11576_a_12901]