632 matches
-
de evenimente, și le întreține și le creează ca să-și organizeze viața zilnică în funcție de ele. Cu alte cuvinte, viața zilnică a omului obișnuit este pentru el prea obișnuită și prea neinteresantă, iar el nu poate ieși din acest circuit de platitudine decât prin asemenea centri festivi, prin evenimentele publice care sunt, fiecare, prilejuri de a scoate viața din profunda ei banalitate. Când îți creezi un eveniment care devine punct de atracție, totul se mișcă, pentru o perioadă de timp, în jurul acestui
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
un act spiritual, este înțeles ca atare, ca o înviere care a redat viață trupească celui așezat în mormânt... Francezii sunt un popor caricatural. Emfaza și exagerarea în contrast cu fizica realității: totul pare făcut din excepție, dar recade repede în ridicolul platitudinii. Îndrăzneala verbală e mereu blocată de circumstanța reală: individul pretinde oral că pentru el totul este posibil - cu sensul că nimic nu e imposibil -, dar se lovește la fiecare pas de contradicția care-l împiedică să creadă în ceea ce spune
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
că poate voi găsi în ele ceva interesant de notat în jurnalul meu. Din păcate, conversațiile celorlalți m au plictisit totdeauna peste măsură, încât și de astă dată m-aș fi ascuns să nu le mai aud, iritându-mă prin platitudinea lor. M-am uimit de complicarea relațiilor sociale unde s-a ajuns, pentru că o audiență atât de confidențială se dovedise a fi la îndemâna unei lumi atât de pestrițe. Ori să mă fi mințit domnul Ialomițeanu ? Cei din jur invocau diverse
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fi fost teamă să nu fie auzită; cel venit în vizită era probabil pe hol. "Și totuși a vorbit, cînd i-a cerut centralistei camera!" gîndește Mihai. Apasă butonul de deschidere a televizorului. O balerină adresează cîteva cuvinte reporterei niște platitudini, puteau să lipsească! -, apoi execută un fragment din Saint-Saëns. De-ar vorbi mulți oratori de profesie cum știu picioarele ei, îndeosebi, să transpună muzica! Urmează alte emisiuni, care nu-l mai interesează. Dar continuă să privească micul ecran. Dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
explodează pe ecranul televizorului. Multe ore petrecute la orizontală. Nu putea să Întindă mîna după telefon. Porni televizorul, Îl văzu pe tatăl lui la ceremonia de inaugurare a unei autostrăzi și Își Înfipse țeava pistolului În gură În timp ce bătrînul debita platitudini. Trăgaciul pe jumătate apăsat - trecere la un moment publicitar. Scoase patru cartușe și roti butoiașul revolverului, apoi Își duse țeava la tîmplă. Apăsă trăgaciul de două ori - În gol. Nu-i venea să creadă ce face. Aruncă pistolul pe fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
despre spiritele iremediabil plate, de tipul lui Jaspers, care poate scrie fără jenă : "Ce frumos e în Italia!". "Un spirit plat rămâne plat și dacă-l trimiți în paradis și-l pui să stea de vorbă cu bunul Dumnezeu. Tot platitudini îți spune și după excursia în rai. Jaspers se miră că Heidegger nu îi răspundea uneori la întrebări, întrebări la care nu ai ce răspunde când sună așa: "Ce credeți despre Dumnezeu?"" 12 noiembrie - 19 noiembrie 1978 Duminică, 12 noiembrie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Scriind astăzi despre Goethe, se cuvenea să fie un mărturisitor. Și îmi pare rău pentru el să spun că nu este unul. Însă astăzi îmi propusesem să vă vorbesc despre altceva, despre faptul că orice filozofie mare sfârșește într-o platitudine. Platon, de pildă, sfârșește în platitudinea "adevăr - bine - frumos". Kant sfârșește cu platitudinea facultăților vieții sufletești: "inteligență - voință - sentiment". Pe fiecare dintre acestea se centrează câte una dintre Critici: pe inteligență, Critica rațiunii pure; pe voință, Critica rațiunii practice; pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să fie un mărturisitor. Și îmi pare rău pentru el să spun că nu este unul. Însă astăzi îmi propusesem să vă vorbesc despre altceva, despre faptul că orice filozofie mare sfârșește într-o platitudine. Platon, de pildă, sfârșește în platitudinea "adevăr - bine - frumos". Kant sfârșește cu platitudinea facultăților vieții sufletești: "inteligență - voință - sentiment". Pe fiecare dintre acestea se centrează câte una dintre Critici: pe inteligență, Critica rațiunii pure; pe voință, Critica rațiunii practice; pe sentiment, Critica facultății de judecare. Hegel
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
rău pentru el să spun că nu este unul. Însă astăzi îmi propusesem să vă vorbesc despre altceva, despre faptul că orice filozofie mare sfârșește într-o platitudine. Platon, de pildă, sfârșește în platitudinea "adevăr - bine - frumos". Kant sfârșește cu platitudinea facultăților vieții sufletești: "inteligență - voință - sentiment". Pe fiecare dintre acestea se centrează câte una dintre Critici: pe inteligență, Critica rațiunii pure; pe voință, Critica rațiunii practice; pe sentiment, Critica facultății de judecare. Hegel sfârșește cu platitudinea "Dumnezeu - natură - om". M-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
frumos". Kant sfârșește cu platitudinea facultăților vieții sufletești: "inteligență - voință - sentiment". Pe fiecare dintre acestea se centrează câte una dintre Critici: pe inteligență, Critica rațiunii pure; pe voință, Critica rațiunii practice; pe sentiment, Critica facultății de judecare. Hegel sfârșește cu platitudinea "Dumnezeu - natură - om". M-am întrebat cu ce platitudine sfârșesc eu. Și sfârșesc cu o platitudine teribilă. La capătul Ontologiei vorbesc despre "trup - suflet - spirit". Trupul este ființa în versiunea reală; sufletul este ființa în versiunea "dihăniilor", a elementelor; spiritul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
voință - sentiment". Pe fiecare dintre acestea se centrează câte una dintre Critici: pe inteligență, Critica rațiunii pure; pe voință, Critica rațiunii practice; pe sentiment, Critica facultății de judecare. Hegel sfârșește cu platitudinea "Dumnezeu - natură - om". M-am întrebat cu ce platitudine sfârșesc eu. Și sfârșesc cu o platitudine teribilă. La capătul Ontologiei vorbesc despre "trup - suflet - spirit". Trupul este ființa în versiunea reală; sufletul este ființa în versiunea "dihăniilor", a elementelor; spiritul este versiunea ființei ca ființă. Mi s-a făcut
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
centrează câte una dintre Critici: pe inteligență, Critica rațiunii pure; pe voință, Critica rațiunii practice; pe sentiment, Critica facultății de judecare. Hegel sfârșește cu platitudinea "Dumnezeu - natură - om". M-am întrebat cu ce platitudine sfârșesc eu. Și sfârșesc cu o platitudine teribilă. La capătul Ontologiei vorbesc despre "trup - suflet - spirit". Trupul este ființa în versiunea reală; sufletul este ființa în versiunea "dihăniilor", a elementelor; spiritul este versiunea ființei ca ființă. Mi s-a făcut rușine de platitudinea mea și am încercat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Și sfârșesc cu o platitudine teribilă. La capătul Ontologiei vorbesc despre "trup - suflet - spirit". Trupul este ființa în versiunea reală; sufletul este ființa în versiunea "dihăniilor", a elementelor; spiritul este versiunea ființei ca ființă. Mi s-a făcut rușine de platitudinea mea și am încercat să o justific. Am făcut-o cu vorba, interpretată speculativ, "omul este după chipul și asemănarea Domnului", lucru care, pe plan speculativ, înseamnă că ființa are trei angajări: întrupare a realului, animare a realului, transcendere a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să recunosc că, în afara lui Hegel, nimeni nu poate fi invocat în acest sens. Fie că lucrurile se petrec ca în cazul lui Kant, care nu-și amesteca sistemul de gândire în prelegerile universitare, dar care în schimb rămânea în platitudine (cursul de logică îl făcea, urmând tripartiția tradițională - noțiune, judecată, raționament -, după lucrarea lui Tetens, un profesor de epocă, a cărui carte o ținea pe noptieră); fie că e vorba de cursuri în care se preda sistemul de gândire original
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la care sîntem puși să asistăm în fiecare seară, la scară planetară, prin intermediul televiziunii. Dar vorba lui Ionesco: "nu există scăpare". Să ai curajul să notezi tot ce-ți vine în minte, dincolo de orice preocupare de stil, de teama de platitudine sau de rușinea văicărelii. Tema prăpastiei reapare la Heidegger sub forma nimicului ca temei sau a prăpastiei (Abgrund) ca ne-temei (Un-grund). În Sein und Zeit, Heidegger vorbește de "vina" noastră într-un sens extra-moral, unul care ține de constituția
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mei. Mă emoționau mai puțin decît cele ale fratelui ei, dar erau inedite și scrise de mînă. Corespondența tatei a fost mereu una din lecturile mele favorite, mai ales scrisorile pe care le primise Înainte de nașterea mea. Eram șocat de platitudinea și suficiența scrisorilor de mulțumire pe care i le trimiteau scriitorii cărora le consacrase cîte un articol, cu toții convinși că era lucrul cel mai firesc să fie așa, cînd de fapt ar fi trebuit să-l asigure pe tata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
eforturilor extraordinare ale acestor persoane de a ieși cu orice preț din făgașul banalității și rutinei, ele sfârșesc totuși prin faptul că, statornic și veșnic, rămân doar rutină, ei bine, atunci asemenea oameni capătă chiar un fel de tipicitate, întruchipează platitudinea care pentru nimic în lume nu vrea să rămână ceea ce este și, cu orice preț, ține să devină originală și independentă, neavând nici cele mai infime mijloace pentru a deveni independentă. Acestei categorii a oamenilor „obișnuiți“ sau „de rând“ îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
i-am urât toată viața, cărora mult stimatul dumneavoastră frățior le servește drept imagine atât de proeminentă. Te urăsc, Gavrila Ardalionovici, numai pentru că - poate o să ți se pară de-a mirării - numai pentru că ești tipul și incarnarea, personificarea și culmea platitudinii celei mai impertinente, mai încântate de sine, mai bădărane și mai dezgustătoare! Ești platitudinea cu ifose, platitudinea care nu se îndoiește de sine, platitudinea de o seninătate olimpiană; ești rutina rutinei! Nici minții, nici inimii dumitale nu le e hărăzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
atât de proeminentă. Te urăsc, Gavrila Ardalionovici, numai pentru că - poate o să ți se pară de-a mirării - numai pentru că ești tipul și incarnarea, personificarea și culmea platitudinii celei mai impertinente, mai încântate de sine, mai bădărane și mai dezgustătoare! Ești platitudinea cu ifose, platitudinea care nu se îndoiește de sine, platitudinea de o seninătate olimpiană; ești rutina rutinei! Nici minții, nici inimii dumitale nu le e hărăzit să dea vreodată naștere celei mai mici idei proprii. Dar ești nemărginit de invidios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Te urăsc, Gavrila Ardalionovici, numai pentru că - poate o să ți se pară de-a mirării - numai pentru că ești tipul și incarnarea, personificarea și culmea platitudinii celei mai impertinente, mai încântate de sine, mai bădărane și mai dezgustătoare! Ești platitudinea cu ifose, platitudinea care nu se îndoiește de sine, platitudinea de o seninătate olimpiană; ești rutina rutinei! Nici minții, nici inimii dumitale nu le e hărăzit să dea vreodată naștere celei mai mici idei proprii. Dar ești nemărginit de invidios; ai convingerea fermă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o să ți se pară de-a mirării - numai pentru că ești tipul și incarnarea, personificarea și culmea platitudinii celei mai impertinente, mai încântate de sine, mai bădărane și mai dezgustătoare! Ești platitudinea cu ifose, platitudinea care nu se îndoiește de sine, platitudinea de o seninătate olimpiană; ești rutina rutinei! Nici minții, nici inimii dumitale nu le e hărăzit să dea vreodată naștere celei mai mici idei proprii. Dar ești nemărginit de invidios; ai convingerea fermă că ești un mare geniu, însă îndoiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
comune. Trebuie depășită în toate modurile banalitatea și realizată transfigurarea, care nu este altceva decât o înfăptuire a unei expresivități absolute. Mă gândesc plin de tristețe cum trec oamenii pe lângă ei, cum își neglijează destinul și cum se consumă în platitudine. De ce nu ne-am încorda în fiecare moment, de ce nu am mări încontinuu luminile din noi sau ne-am ameți de adâncimile întunericului? Nu trebuie să dăm o expresie infinită tuturor contingențelor noastre? De ce nu am scoate din durere tot
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
găsesc totuși destui oameni sănătoși pentru a putea vorbi de sensul sănătății în omenire. Cea mai comodă, mai confortabilă și mai puțin angajată stare este starea de sănătate. Ea indică nu numai o prostie organică și definitivă, dar și o platitudine de simțire, o absență totală a oricărui risc, o incapacitate de orice acțiune eroică. A fi sănătos înseamnă a umbla în lumea aceasta legat la ochi, a nu sesiza nimic din culmile sau adâncimile existenței. Se poate lupta împotriva tuturor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
al realității din afară. Unde mai există într-o astfel de viață extazurile, viziunile și nebuniile? Unde mai există suprema nebunie, unde mai există voluptatea autentică a răului? Căci voluptatea negativă din încîntarea pentru muncă are ceva din mizeria și platitudinea omenească de fiecare zi, dintr-o meschinărie detestabilă și periferică. De ce nu se hotărăsc odată oamenii să lichideze cu munca de până acum și să înceapă o altă muncă, în care să nu mai găsim nici o asemănare cu genul de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
eternității. Cu cât crește cucerirea de bunuri în temporal, cu cât se intensifică munca exterioară, cu atât eternitatea devine un bun mai inaccesibil, mai îndepărtat și mai irealizabil. De aici perspectiva redusă a tuturor oamenilor activi și energici, de aici platitudinea lor iremediabilă de gândire și de simțire. Muncă înseamnă periferie. Și, deși nu opun muncii nici contemplația pasivă și nici reveria vagă, ci transfigurarea intensă pentru realizarea unei prezențe, prefer totuși o lene, ce înțelege și justifică totul, unei activități
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]