995 matches
-
acelor „daimones - suflete omenești dezincarnate” (tradiție care evoluează spre asocierea dintre nous și daimon). Aceste direcții corespund, de fapt, existenței - semnalate de Chalcidius (In Tim., capitolul 135) - a două concepții despre natura daimonilor care se opun chiar În sânul școlii platoniciene: prima face din daimoni o specie aparte, a doua Îi asimilează sufletelor morților. Printre exegezele care se alătură mai degrabă primei direcții o putem cita pe cea a lui R.M. Jones, The platonism of Plutarch (pp. 36-40), care, deși precizează
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Chrysippos și Democrit 3. M. Nilsson 4 recunoaște că e greu de făcut deosebirea, aici, Între punctele de vedere ale lui Plutarh Însuși și cele ale filosofilor citați. Totuși, putem spune, Împreună cu D. Babut 5, că Plutarh este singurul dintre platonicienii epocii imperiale care aduce În discuție à propos de daimoni - alături de lipsa patimilor, apatheia - incoruptibilitatea lor, aphtharsia 6. Daimonii - ființe muritoare? Două povestiri În sprijinul acestei ideitc "Daimonii - ființe muritoare ? Două povestiri În sprijinul acestei idei" Problema firii muritoare a
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
unei metabole, a trecerii de la un stadiu la altul În ierarhia ființelor Înzestrate cu rațiune, logikai. Dialogul De facie... pare să opteze pentru cea din urmă soluție. Cadrul mitic oferă autorului o mai mare libertate și, câteodată, ca În miturile platoniciene, el spune aici mai multe decât Își poate permite În expunerile teoretice. Sufletele eliberate din trupuri, după o primă moarte (cea terestră), ajung pe lună, după ce mai Înainte rătăciseră prin spațiul sublunar, pentru a-și spăla păcatele. Această primă călătorie
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
al lui Simmias, nu putem decât să reluăm concluziile deosebit de clare ale lui A. Corlu 2, care percepe În el o influență pitagoreică, dată fiind absența unor deosebiri importante față de expunerea lui Theanor, pentru care această origine este evidentă. Aportul platonician este la rându-i important 3, pentru că Banchetul (203 a) vorbește deja de legătura pe care oamenii o pot Întreține cu zeii, În stare de trezie sau În somn. Atât ideea că există ființe privilegiate din acest punct de vedere
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
unui univers Împărțit Între două puteri, păstrând neatinsă transcendența celei divine și servind totodată drept «punct de legătură» cu restul lumii”. Inspirația oracularătc "Inspirația oraculară" Observații preliminare asupra expunerii lui Lamprias. Influențele platonicienetc "Observații preliminare asupra expunerii lui Lamprias. Influențele platoniciene" Răspunsul lui Lamprias, care vine, la rându-i, cu o soluție pentru a explica dispariția oracolelor, ne oferă În același timp o primă teorie a inspirației profetice. Intervenția sa, mai puțin criticată decât cea a lui Cleombrotos, a fost considerată
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
mai curând la stoicism 3 (aporroia, anathymiasis, pneuma). Dar F. Brenk 4 a observat pe bună dreptate că una dintre noutățile aduse de Plutarh constă În folosirea unei terminologii stoice căreia Îi modifică semnificația inițială pentru a expune unele teorii platoniciene. Vom regăsi, desigur, trăsături aristoteliciene 5 (semnalate mai ales de R. Flacelière), stoice și, de asemenea, datorită unui studiu al lui A. Delatte 6, influențe mergând până la Heraclit și Democrit (de care, de altfel, nu sunt străini nici Platon, nici
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
semnalate mai ales de R. Flacelière), stoice și, de asemenea, datorită unui studiu al lui A. Delatte 6, influențe mergând până la Heraclit și Democrit (de care, de altfel, nu sunt străini nici Platon, nici Aristotel). „Cadrul”, să spunem, rămâne unul platonician. Faimoasa „digresiune despre pluralitatea lumilor”, ce precedă expunerea de care ne ocupăm, confirmă, la rându-i, sub multe aspecte, această orientare a spiritului lui Lamprias. F. Brenk descoperă În „digresiune” mai multe „urme platoniciene”, și anume: 1. Considerațiile asupra naturii
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Aristotel). „Cadrul”, să spunem, rămâne unul platonician. Faimoasa „digresiune despre pluralitatea lumilor”, ce precedă expunerea de care ne ocupăm, confirmă, la rându-i, sub multe aspecte, această orientare a spiritului lui Lamprias. F. Brenk descoperă În „digresiune” mai multe „urme platoniciene”, și anume: 1. Considerațiile asupra naturii cosmosului și instaurării ordinii (e vorba despre o interpretare pe care Plutarh o face la Timaios, interpretare dezvoltată În De animae procreatione in Timaeo: crearea „temporală” a lumii echivalează cu momentul precis În care
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
mai puțin stabilă. Dicționarul reprezintă exemplul tipic al unei practici supuse convenției. CORPUS Ansamblul textelor sau documentelor culese de cercetător în conformitate cu anumite criterii (omogenitate, reprezentativitate, exhaustivitate, eșantionare etc.) și vizînd constituirea unui model. CRATILISM Derivat de la Cratyl (personaj al dialogurilor platoniciene), cratilismul susține că sunetul imită sensul, optînd pentru motivarea și nu pentru arbitrariul semnului lingvistic. CREATIVITATE (în gramatica generativă) aptitudinea de a produce și înțelege un număr infinit de fraze; creativitatea guvernată de reguli (rule governed creativity) ține de competență
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ridiculizeze. Rabelais nu face altceva decât să îi imprime și sensul celui ce își iubește și își trăiește viața frenetic, conform principiilor epicureice. Romanul abundă în descrieri ale cinelor pantagruelice și ale momentelor "meditative" post factum, posibile parodii ale Banchetului platonician, pe care autorul nu o dată îl citează, sau intrate pe linia amintitei Cena Trimalchionis din Satyricon. Până și călugării simt nevoia să locuiască în această lume (în capitolul X din Cartea a patra, călugărul Jean invocă divinitatea și își adjudecă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
făcut lucrul acesta cu o libertate care transcede orice schematism. O vedem și în De catechizandis rudibus, unde narratio retorică devine povestirea/explicarea istoriei mântuirii, de la crearea lumii până în perioada Bisericii. Dacă, din punct de vedere filosofic, Augustin rămâne un platonician și, ca atare, atras spre depășirea ordinii sensibile, totuși faptul acesta nu l-a împiedicat să devină și autorul celei mai organice și mature „teologii a istoriei” elaborate de gândirea creștină antică. În De catechizandis rudibus se întrevede deja sâmburele
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la conflictul/conflictele din drama studiată Gelu Ruscanu, eroul principal al dramei, întruchipează scenic omul superior, în mai multe ipostaze existențiale. Prima este cea de intelectual inadaptat, împătimit de jocul Ideilor platoniciene, adevărată horă a ielelor care îl prind în vârtejul lor, lăsândui în suflet nostalgia absolutului. În sincronie cu acest eu lăuntric există o ipostază socială - cea a intelectualului cu principii ferme, care înțelege să lupte pentru convingerile sale. Astfel, ca
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
câteva nume de clasicizanți (Duiliu Zamfirescu, Ion Pillat, N. Davidescu, Dan Botta), nimeni n-a atins, la noi, performanțele lui Doinaș; în plan european, singur Hölderlin, cu mult înainte, investise în admirația pentru Helada aceeași consecvență patetică. În orizont fictiv platonician, Doinaș organizează spațial și temporal ample spectacole de idei; participant la un Symposion transtemporal, mitograful se alătură gestual interlocutorilor din grădina lui Akademos: "Zâmbetul plăcerii are-un sclipet / îmbălsămat ca regii din Egipet (...) / Ah totul e un vis, o altă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
idei universale (ca la Platon), acestea fiind însă pur inteligibile doar în calitate de realități interioare. Individualitatea depinde de aceste Idei legate de spirit, dar care nu pot fi manifestate integral la nivel individual, nu pot ieși din existența lor pură (Psyche-ul platonician), nici în timp nici în afara timpului. Legătura dintre legea universală și ființa individuală este veșnic aceeași și se petrece prin intermediul unui ce comun, un egregor rînduit să intermedieze și în același timp să armonizeze legea cu spiritul individual, cu atît
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
prin desăvîrșire spirituală, iar de partea cealaltă apropierea lui Dumnezeu de oameni prin revelație, inspirație, prin întruparea lui Mesia, cele două constituind o împreună lucrare a Duhului în sfera divino-umană, comuniunea în Duh. Un model al unității îl reprezintă psihe-ul platonician, sufletul universal din care picură sufletele individuale. Dar modelul suprem îl re-prezintă Sfînta Treime, tri-unitatea, deoființi-mea. Cum scria Dante, după ce și-a înfipt văzul în veșnica lumină: În adîncimea ei am văzut incluse, legate de iubire în volum, toate paginile
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
conceptualizare și de substanțiere a Economiei, în toată diversitatea imaginabilă a coruperii sensurilor ș semnificațiilor atașate consecințelor. Sugestia soluției vine dinspre o direcție pe care Economia reintră în rolul propriu, se desprinde de strânsoarea Politicii, fără însă să urmeze îndemnul platonician de a relua experiența începuturilor, de a reveni la Forma pură. Desigur, face acest lucru nu doar din cauza saturației de maniheism, de dihotomii, de antinomii sau de contrapuneri în logica adversității, ci pentru a și satisface, în cele din urmă
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
într-un autodafé toate operele... aceluiași Democrit? De ce să dăm credit figurii unui Socrate platonizat, când o imagine mai apropiată de Diogene din Sinope sau de Aristip din Cirene permite aprecierea operei filosofice a bătrânului satir ca depășind cadrul Ideii platoniciene? Cum trebuie înțeleasă tăcerea păstrată în privința lui Aristip și a gândirii cirenaice în toate dialogurile lui Platon? Gânditorul din Cirene apare în ele o singură dată, dar și atunci este tratat cu răutate: Platon subliniază absența lui nedemnă în ziua
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
dialogurilor lui... Platon? Cum să apreciem, în acest context, gândirea majoră a sofistului Antiphon - inventatorul psihanalizei! -, trecut de regulă sub tăcere? Etc. 3 Scriitura învingătorilor. Am putea continua lista exemplelor - toate merg în același sens: scriitura istoriei filosofiei grecești este platoniciană. Mai mult chiar: istoriografia dominantă în Occidentul liberal este platoniciană. Așa cum, în secolul trecut în imperiul sovietic, istoria (filosofiei) era scrisă doar din punct de vedere marxist-leninist, în bătrâna noastră Europă analele disciplinei filosofice sunt elaborate de pe poziții idealiste. În
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
majoră a sofistului Antiphon - inventatorul psihanalizei! -, trecut de regulă sub tăcere? Etc. 3 Scriitura învingătorilor. Am putea continua lista exemplelor - toate merg în același sens: scriitura istoriei filosofiei grecești este platoniciană. Mai mult chiar: istoriografia dominantă în Occidentul liberal este platoniciană. Așa cum, în secolul trecut în imperiul sovietic, istoria (filosofiei) era scrisă doar din punct de vedere marxist-leninist, în bătrâna noastră Europă analele disciplinei filosofice sunt elaborate de pe poziții idealiste. În mod conștient sau nu. Cum o eroare sau o distorsiune
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
vorbește de tradiție. Folosirea acestui cuvânt presupune existența unei contratradiții, un revers al acestei istoriografii dominante care-l citează, îl comentează și-l adnotează necontenit pe Platon. Prezenta Contraistorie a filosofiei își propune să privească de cealaltă parte a oglinzii platoniciene pentru a descoperi peisaje alternative. În fața istoriei învingătorilor, a supremației absolute a istoriografiei dominante, pentru a contracara doctrina oficială și instituțională, lipsește, evident, o istorie a învinșilor, o istoriografie a concepțiilor dominate, o doctrină oficioasă și alternativă. Și este logic
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
flux poate să nu se amestece cu mediul ambiant, el poate să persevereze în ființa sa și să-și împlinească destinul prin manifestarea încăpățânată a puterii sale de a exista. Marea care trebuie traversată? Filosofia idealistă în tripla ei formulă platoniciană, creștină și germană. Șuvoiul? Acest faimos râu Alfeu? Filosofia hedonistă: materialistă, senzualistă, existențială, utilitaristă, pragmatică, atee, corporală, întrupată... Propun în cele ce urmează să povestesc marile episoade ale acestor aventuri grandioase de la Leucip până la Jean-François Lyotard, ultimul din seria marilor
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
vorba de Leucip (clasarea fragmentului în doxografia leucipiană o certifică...) -, crede că bucuria autentică e scopul sufletului și că o obținem din relația cu lucrurile frumoase și din contemplarea lor. Posterioară cu peste cinci secole, judecata lui Clement pare foarte... platoniciană! Prada e cam slabă... Nu știm nimic despre această bucurie, cum poate fi ea autentică și ce anume pot însemna lucrurile frumoase... De altfel, ce ar fi o bucurie neautentică? Dar un lucru urât? Înainte de Platon și de teoria lui
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
mai ușor dezbaterii, discuției, confruntării tezelor, e mai bine să-l evite pur și simplu... Trăim într-adevăr sub domnia învingătorilor: istoria filosofiei e scrisă de niște oameni care sunt în mod clar și judecători, și părți în proces. Tradiția platoniciană, preluată în forță de creștinism, domină Occidentul de secole. Tot ce nu intră în această ordine e minimalizat, neglijat, caricaturizat, dat uitării. Democrit, ca figură tutelară a materialismului antic, este eliminat de idealiști, care pot astfel lăsa să se creadă
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
inteligibile decât ne lasă tradiția să credem. Un straniu trio de contemporani îi asociază într-adevăr pe Socrate atenianul, Aristip cirenaicul și Diogene cinicul într-o figură de stil subversiv care are de câștigat dacă va fi disociată de magnetismul platonician. Asemenea Răstignitului, Socrate funcționează ca punct de referință și de ruptură. Înaintea lui, într-un același coș, sunt plasați Empedocle, Heraclit, Anaxagora, Parmenide, Democrit, trecându-se peste diferențele dintre ei și peste bogăția viziunilor lor asupra lumii. Apoi, pentru a
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lui Platon. Mulți dintre ei gândesc realul plecând de la el însuși și nu-i caută principiul în altă parte. Focul, aerul, apa, suflul vital, eterul: tot atâtea principii fizice care se opun opțiunilor pitagoriciene ale cifrei și numărului sau logicii platoniciene a ideilor. 3 Democrit condamnat la arderea pe rug? Democrit nu e mai presocratic decât Platon însuși. După datele nașterii și morții, el merită mai curând epitetul de postsocratic! Activitatea lui coincide foarte exact cu cea a lui Platon (cca
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]