584 matches
-
au determinat să se retragă. În ciuda opoziției puternice a generalilor, Charles de Gaulle a început negocierile politice cu guvernul algerian în exil.Pe 8 aprilie 1962 a fost încheiat Tratatul de la Elvian care oferea independența Algeriei. În 1958 are loc plebiscitul prin care era introdusă constituția celei de-a cincea republici și în colonii. Se prevedea înființarea unei Comunități Franceze. Guineea a respins înscrierea. Prin amendamentele constituționale dn 1960, puterea adera și fostele colonii și-au obținut independența, inclusiv fostele colonii
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
publice vor fi luate imediat ca să se taie iarba sub picioare curentului ce împinge lumea spre Garda de Fier.” Textul noii constituții a fost aprobat de către Consiliul de Miniștri la 20 februarie 1938. Pe 24 februarie a fost supus unui plebiscit: la vot s-au prezentat un număr de 4.303.064 de cetățeni, din care 4.297.221 au votat pentru și 5.843 (0,13%) s-au opus. Astfel noua constituție a fost promulgată la 27 februarie 1938. Fiindcă
Constituția României din 1938 () [Corola-website/Science/306177_a_307506]
-
avea drept de control asupra activității guvernului. Această constituție legifera principiul separării puterilor statului: Această constituție a contribuit la consolidarea Marii Uniri și a creat cadrul democratic al vieții politice din România până în anul 1938, când s-a adoptat prin plebiscit codice 4 Întrucât Constituția din 1938 era un document mai puțin democratic decât cea din 1923 (fiind elaborată sub presiunea politică a creșterii totalitarismului nazist și sovietic în întreaga Europă), după evenimentele de la 23 August 1944, Regele Mihai a repus în
Constituția României din 1923 () [Corola-website/Science/306176_a_307505]
-
Pia, Bersaglieri au intrat în Roma și au mărșăluit pe Via Pia, care ulterior a fost redenumită Via XX Settembre. Au murit 49 soldați italieni și 19 soldați papali. Roma și Latiumul au fost anexate la Regatul Italiei după un plebiscit a avut loc la 2 octombrie. Rezultatele acestui plebiscit au fost acceptate prin decretul din 9 octombrie. Inițial, guvernul italian s-a oferit să lase Papei orașul Leonin, dar Papa a respins oferta deoarece acceptarea ar fi fost o aprobare
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
pe Via Pia, care ulterior a fost redenumită Via XX Settembre. Au murit 49 soldați italieni și 19 soldați papali. Roma și Latiumul au fost anexate la Regatul Italiei după un plebiscit a avut loc la 2 octombrie. Rezultatele acestui plebiscit au fost acceptate prin decretul din 9 octombrie. Inițial, guvernul italian s-a oferit să lase Papei orașul Leonin, dar Papa a respins oferta deoarece acceptarea ar fi fost o aprobare implicită de legitimitatea statului regatului italian asupra fostul său
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
a Germaniei, astfel încât aceasta să poată plăti mai ușor reparațiile de război către aliații occidentali. Britanicii nu au dat niciun fel de sprijin Poloniei în timpul răscoalelor din Silezia din 1921. În conformitate cu prevederile Tratatului de la Versailles, trebuia să se organizeze un plebiscit pentru determinarea care zonă din Silezia cu populație mixtă să fie cedată Poloniei și care să rămână în componența Germaniei. În anumite districte din Silezia Supreioară, zonele cu majoritate poloneză au optat în mod normal pentru Polonia, în restul germanii
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
cu populație mixtă să fie cedată Poloniei și care să rămână în componența Germaniei. În anumite districte din Silezia Supreioară, zonele cu majoritate poloneză au optat în mod normal pentru Polonia, în restul germanii majoritari optând, evident, pentru Germania. După plebiscit, germanii s-au opus predării unei părți a Sileziei către Polonia, argumantând că Tratatul de la Versailles nu specifica posibilitatea divizării Sileziei pe districte, lucru neadevărat de altfel. Interpretarea germană era aceea că majoritatea întregii provincii trebuia să hotărască țară din
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
atît de tragic la Craiova, a fost regretată de craioveni. Lovitura de stat de la 2 mai 1864 care instaura dictatura lui A.I. Cuza și deschidea drumul reformei agrare și electorale, a fost aprobată cu entuziasm de masele populare craiovene prin plebiscit. Îmediat după lovitura de palat de la 11 februarie 1866 cînd domnitorul a fost silit să abdice, craiovenii au manifestat în favoarea lui Cuza și împotriva "monstruoasei coaliții" , regele Carol I, va fi primit cu multă ostilitate de craioveni. La trecerea lui
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
de Coroană care au avut loc și problemele dezbătute au fost următoarele: La începutul anului 1938, regele Carol al II-lea a decis desființarea regimului parlamentar și a instaurat un regim de autoritate personală, consacrat legislativ prin redactarea, aprobarea prin plebiscit și apoi promulgarea unei noi Constituții. S-au luat mai multe măsuri de reorganizare a statului, care au inclus: cenzura, suspendarea inamovibilității magistraților și a stabilității funcționarilor publici, dizolvarea partidelor politice, crearea unui partid de „masă” (Frontul Renașterii Naționale), organizarea
Consiliul de Coroană () [Corola-website/Science/306318_a_307647]
-
în urma căruia nimeni nu a fost arestat, iar unii dintre complotiști se aflau pe banca ministerială. Avocatul Nicolae Fleva declara: El a amintit că tot „revoluțiune” s-a numit și actul din 11 februarie 1866, acoperit apoi legal prin organizarea plebiscitului privind aducerea domnitorului străin. La 17/29 octombrie 1870, toți cei 41 de acuzați au fost achitați, fapt ce l-a revoltat profund pe Carol I. În notele sale zilnice, domnitorul menționa că era hotărât să abdice și va aduce
Republica de la Ploiești () [Corola-website/Science/305917_a_307246]
-
limbă poloneză, pentru ca, în 1910, această proporție să scadă la 57%. Acest rezultat a fost datorat creării unei categorii de persoane "bilingve", care, la prima vedere, scădea numărul silezienilor vorbitori de poloneză. Tratatul de la Versailles stabilise să se desfășare un plebiscit în Silezia Superioară pentru a se determnina viitorul teritoriului și țara din care urma să facă parte - Germania sau Polonia. În acest timp, ambele taberele interesate de apartenența viitoare a regiunii au fost implicate în politici de mână forte și
Insurecțiile din Silezia () [Corola-website/Science/305386_a_306715]
-
timp, ambele taberele interesate de apartenența viitoare a regiunii au fost implicate în politici de mână forte și la tratatmente dicriminatorii, care avea să ducă la primele două răscoale cunoscute și ce insurecția din 1919, respectiv insurecția din 1920. În cadrul plebiscitului, cam 707.605 de cetățeni cu drept de vot au optat pentru Germania, în timp ce 479.359 și-au exprimat opțiunea pentru Polonia. În fața majorității de voturi a germanilor, polonezii au acuzat aducerea în zonă a unor votanți din afara regiunii, acuzație
Insurecțiile din Silezia () [Corola-website/Science/305386_a_306715]
-
359 și-au exprimat opțiunea pentru Polonia. În fața majorității de voturi a germanilor, polonezii au acuzat aducerea în zonă a unor votanți din afara regiunii, acuzație de care nu au scăpat nici polonezii însuși. Au existat speculații în conformitate cărora, dacă plebiscitul s-ar fi ținut numai la est de râul Oder, procentul voturilor favorabile polonezilor ar fi fost mult mai crescut. Totuși, votul privea toată Silezia Superioară, și de timp a privit întreaga regiune, era valabil inclusiv în zonele predominant germane
Insurecțiile din Silezia () [Corola-website/Science/305386_a_306715]
-
cu cruzime. Trupele germane Grenzschutz au fost în cele din urmă retrase, membrii lor lăsați la vatră, iar încrederea dintre vecini părea reinstaurată. Consiliul Interaliat nu a reușit să ajungă la o soluție de împărțire a Sileziei Superioare în conformitate cu rezultatele plebiscitului. Rezultatul plebiscitului îi favoriza pe germani, care ar fi trebuit să primească 60% din teritoriul în dispută. Problema a fost adusă în fața Consiliului Ligii Națiunilor. Înțelegerile dintre germanii și polonezii silezieni, apelurile la calm ale liderilor celor două comuități etnice
Insurecțiile din Silezia () [Corola-website/Science/305386_a_306715]
-
Trupele germane Grenzschutz au fost în cele din urmă retrase, membrii lor lăsați la vatră, iar încrederea dintre vecini părea reinstaurată. Consiliul Interaliat nu a reușit să ajungă la o soluție de împărțire a Sileziei Superioare în conformitate cu rezultatele plebiscitului. Rezultatul plebiscitului îi favoriza pe germani, care ar fi trebuit să primească 60% din teritoriul în dispută. Problema a fost adusă în fața Consiliului Ligii Națiunilor. Înțelegerile dintre germanii și polonezii silezieni, apelurile la calm ale liderilor celor două comuități etnice, dar și
Insurecțiile din Silezia () [Corola-website/Science/305386_a_306715]
-
et Berărie" și o "Cafenea et Confiserie" care îi aduc aminte de Paris prin numele pe care le poartă. Ajuns în camera de hotel nu poate adormi din cauza insectelor care îi mișună prin pat, "un popor întreg, ca la un plebiscit". După ce încearcă să doarmă pe covorul pe care își pusese cearșaful presărat cu foi de tutun, este trezit de zgomotul mare din uliță. Zgomotul mare, răcnetele, vaietele, țipetele de femei, strigătele de bărbați, fluierăturile febrile de gardiști îl țin treaz
Grand Hôtel „Victoria Română” () [Corola-website/Science/300011_a_301340]
-
să abdice, ca urmare a conjurației pregătite de coaliția dintre conservatori și liberal-radicali ("monstruoasa coaliție"). Puterea a fost preluată de o locotenență domnească (Lascăr Catargiu, Nicolae Golescu și colonelul Nicolae Haralambie). În primele zile ale lui aprilie a avut loc plebiscitul prin care prințul Carol I (nesosit încă în țară) era proclamat domn al României. În articolul politic Liberalii și conservatorii, Caragiale face referire la plebiscitul din anul 1866: Afirmația exprimă dezacordul autorului față de noul regim politic. Sosirea lui la hotel
Grand Hôtel „Victoria Română” () [Corola-website/Science/300011_a_301340]
-
Nicolae Golescu și colonelul Nicolae Haralambie). În primele zile ale lui aprilie a avut loc plebiscitul prin care prințul Carol I (nesosit încă în țară) era proclamat domn al României. În articolul politic Liberalii și conservatorii, Caragiale face referire la plebiscitul din anul 1866: Afirmația exprimă dezacordul autorului față de noul regim politic. Sosirea lui la hotel provoacă senzație. Toți ochii se îndreaptă curioși asupra lui, după ce rezervă o cameră și comandă o bere. Hotelul are două localuri, pe de o parte
Grand Hôtel „Victoria Română” () [Corola-website/Science/300011_a_301340]
-
Au fost difi¬cultăți În Sicilia, unde majoritatea populației era analfabeta. Ele au fost depășite prin asigurarea a două buletine de vot separate, unul pentru "da", celălalt pentru "nu" și două urne separate marcate de asemenea cu "da" sau "nu". Plebiscitul punea o singură Întrebare "Italia una Vittorio Emmanuele?" adică "ar trebui să fie Italia unită sub Victor Emmanuel?" Nu era nici o mențiune despre alipirea la Piemont, Victor Emmanuel nu era identificat drept rege al Piemontului, iar cuvântul "Italia", care fusese
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]
-
Garibaldi În timpul luptelor, a complicat pur și simplu Întrebarea, pentru că majoritatea sicilienilor nu Înțelegeau ce Înseamnă. Ca urmare a pregătirilor atente făcute de către Piemont, voturile favorabile au fost covârșitoare. În părțile răsăritene și centrale ale Statelor Papale, ocupate de Piemont, plebiscitele au fost ținute În noiembrie 1860 și, din nou, s-a Înregistrat un număr enorm de voturi În favoarea alipirii. În martie 1861 a fost proclamat Regatul Italiei, deși nu cuprindea chiar Întreaga peninsula; Patrimoniul Sf.Petru, zona din jurul Romei, rămâne
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]
-
aus¬triecilor În fața prusacilor la Sadova. Soluționarea problemei române se lovește Însă de inflexibilitatea lui Napoleon al III-lea. Dar pe fondul frământărilor interne din Franța În anul 1870, trupele italiene pătrund În Romă pe 20 septembrie. Este organizat un plebiscit și majoritatea populației se pronunță pentru unirea cu Italia. Victor Emmanuel nu intră În Romă Înainte de votarea, pe 13 mai 1871, a "legii de garanții", care precizează statutul Sfanțului Scaun. Papă rămâne suveran și își păstrează proprietatea asupra Pala¬telor
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]
-
ocuparea Romei. Trupele papale s-au opus imediat, dar orașul a fost bombardat de artileria guvernamentală și s-a făcut o breșă în zidurile cetății. Pe 20 septembrie, armata lui Victor Emmanuel a intrat în Romă. S-a ținut un plebiscit în în octombrie. Romă a votat în umanimitate pentru unirea cu restul Italiei și a devenit capitala țării. Îl Risorgimento se încheiase triumfator: regatul Italiei era deplin unit. Regele se adresa primei sesiuni a Parlamentului, care avea să se țină
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]
-
cîștigase. Romă avea să fie capitala întregii Italii. În ziua de douăzeci, la răsăritul soarelui, artileria italiană a pornit focul. După mai puțin de cinci ore, steagul alb a fluturat pe domul Sfintului Petru. În octombrie a avut loc un plebiscit în toate statele papale. Au fost 132 681 de voturi în favoarea unirii cu Republică Ita¬liana și numai 1 505 împotriva. În primăvara anului 1871, par¬lamentul italian a acordat suveranitatea papei asupra unei lumi reduse, alcătuită din Vatican, Laterano
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]
-
Bonaparte. La 2 decembrie 1851 are loc lovitura de stat în urma căreia Louis-Napoléon Bonaparte primește titlul de „principe-președinte” și puteri dictatoriale. Între 3 și 10 decembrie au loc manifestații și chiar lupte de stradă în Paris și în provincie, dar plebiscitul care are loc în Franța îi dă câștig de cauză lui Napoleon. Edgar Quinet a luat parte activă la mișcarea de rezistență antinapoleoniană, luptând efectiv pe baricadele din Paris. După înfrângerea acestei mișcări, Edgar Quinet se ascunde, fiind urmărit de
Edgar Quinet () [Corola-website/Science/313683_a_315012]
-
bizantine”. Mircea cel Bătrân a ocupat Dobrogea de la tătari pentru ca apoi să fie ocupată de turci până în 1878. Eminescu considera că preluarea Dobrogei ar trebui să se facă cu „consimțământul populației”, care erau „adevărații proprietari” ai ținutului, organizându-se un plebiscit. El mai atrăgea atenția guvernului să nu trateze această problemă ca pe o compensație a cedării Basarabiei. În privința organizării viitoare Eminescu a propus ca Dobrogea să fie tratată ca o „provincie deosebită, respectându-se legile, datinile, individualitatea lor locală”. Articolul
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]