592 matches
-
democrația republicană și masonică, oricăror regimuri naționaliste și totalitare. Deși, ori de câte ori echilibrul se frânge în favoarea forțelor de extremă stângă, cel dintâi lovit și cel care suferă mai mult e catolicismul... "Prezidențialismul", inaugurat de Sidonio Paes, e consfințit de un strivitor plebiscit, în care o jumătate de milion de voturi îl aclamă în același timp Șef al Statului, al Guvernului și al Armatei. Sidonio începe opera de reformare, menită să desăvârșească "Noua Republică". Ceea ce e curios la acest dictator în luptă deschisă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ar fi comunismul, punct de întîlnire al celor mai variate tendințe, concluzie ultimă a doctrinei și consecință fatală a revoltei împotriva rațiunii, disciplinei și autorității". Revoluția națională își construiește singură propria-i constituționalitate, cum spune Salazar, prin Constituția aprobată prin plebiscit la 19 martie 1933 și intrată în vigoare la 11 aprilie același an. De atunci, textul a mai suferit câteva modificări, cea din urmă datând de la 23 aprilie 1938. Noua Constituție portugheză, care înlocuiește Constituția elaborată în al doilea an
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nici cel cu mai mult talent, nici cel mai cult, nici cel mai puternic, nici cel mai activ, ci acela care posedă, dacă mă pot exprima astfel, media cea mai ridicată a calităților utile". Dar Șeful Statului, odată ales prin plebiscit național, se bucură de o libertate de acțiune pe care nu o aveau vechii președinți ai Republicii portugheze. El numește și demite guvernul, el hotărăște chemarea Adunărilor Naționale. " Nu discutăm patria, adică națiunea în integritatea ei teritorială și morală, în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
14 Schaban I Decembrie SĂRBĂTORI NAȚIONALE ȘI DOMNEȘTI 11 Februarie, aniversarea revoluțiunii din anul 1866, prin care s-a realizat formarea unei dinastii în România. 14 Martie, proclamarea Regatului României la 1881. 8 Aprilie, ziua nașterii M.S.Regelui și proclamarea plebiscitului pentru alegerea Măriei Sale. 24 Aprilie, ziua onomastică a M.S. Reginei Elisabeta. 1, 8 și 10 Mai, alegerea, sosirea în România și suirea pe tronul României a M.S. Regelui, în 1866. 10 Mai, proclamarea Independenței României în 1877 și încoronarea primului
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
scântei. Flăcările distruseră templul lui Jupiter Optimus Maximus, ridicat de strămoși, și continuară să se întindă, distrugând arhivele unde se aflau cele trei mii de tăblițe de bronz pe care, din vremuri străvechi, fuseseră scrise textele adunărilor senatorilor și ale plebiscitelor - într-un cuvânt, însăși istoria urbei. De la o fereastră a palatului, Vitellius contempla incendiul. Continua să mănânce, mereu hămesit, golind farfuriile pe care i le aducea Listarius. Privea flăcările și asculta strigătele soldaților săi care, în cele din urmă, reușiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
răsărit a acesteia fuseseră instituite un stat armean independent și unul autonom sub numele de Kurdistan. Grecia urma să primească un teritoriu în Tracia și dreptul de a ocupa Izmirul și o parte a hinterlandului acestuia. După cinci ani, un plebiscit ale cărui rezultate erau previzibile va determina soarta acestui ținut. Constantinopolul rămînea în posesia turcilor, dar Strîmtorile erau internaționalizate. Erau restabilite toate capitulațiile, iar Aliații dețineau în continuare controlul finanțelor. Britanicii și francezii au căzut de asemenea de acord în privința
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
atins majoritatea obiectivelor. Grecia a primit Tracia, aflată chiar la porțile Constantinopolului, insule importante din Marea Egee și dreptul de a administra Izmirul și hinterlandul acestuia pe o perioadă de cinci ani. După trecerea acestui interval urma să fie organizat un plebiscit, ale cărui rezultate puteau fi asigurate din timp. Venizelos fusese norocos în contactele cu oamenii de stat aliați, mai ales în cadrul discuțiilor purtate cu David Lloyd George, primul-ministru britanic. Ca să obțină favorurile Occidentului, trupele grecești s-au implicat în intervenția
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de distribuire a locurilor în vigoare, liberalilor le-au fost atribuite numai 120 din cele 370 de locuri. Deoarece nu dispunea de o bază suficientă pentru formarea guvernului, Venizelos a demisionat și a plecat imediat din țară. În decembrie, un plebiscit l-a readus pe tron pe Constantin I, cu o mare majoritate. Problema urgentă a noului guvern era poziția lui în privința situației din Anatolia. Guvernul anterior plănuise o înaintare împotriva forțelor lui Mustafa Kemal, a cărui poziție a fost descrisă
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
unei monarhii constituționale, iar atunci cînd a devenit clar că Adunarea va vota pentru expulzarea regelui, a demisionat și s-a întors la Paris. Ulterior, Adunarea, printr-un vot de 259 la 3, a luat o decizie în favoarea republicii. Un plebiscit comparativ liber care a avut loc în aprilie 1924 a dat drept rezultat 758 000 de voturi pentru republică și 325 000 pentru regat.16 Primul an al republicii a fost marcat de o mare instabilitate. Ca și anterior, Grecia
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
emisă o nouă Constituție care îi acorda regelui puteri depline; numai el putea aduce amendamente Constituției, putea numi și demite miniștri. Adunarea a fost organizată pe bază corporatistă, iar sistemul administrativ a fost reorganizat. Constituția a fost aprobată printr-un plebiscit cu 4 289 581 de voturi pentru și 5 483 de voturi împotrivă; nu mai este nevoie să spunem că votul nu a fost secret. Printr-o reorganizare a administrației menite să slăbească autoritățile locale, cele 71 de prefecturi au
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
nu a participat, Partidul Populist a repurtat o victorie clară. Singura provocare a fost aceea a Partidului Unionist Regalist al generalului Ioannis Metaxas, care a obținut însă numai o mică parte a voturilor. Tsaldaris a vrut apoi să organizeze un plebiscit asupra chestiunii revenirii regelui. I s-au opus generalii regaliști, care voiau să realizeze restabilirea monarhiei într-un mod mai sigur; ei l-au forțat pe Tsaldaris să demisioneze și l-au numit premier pe generalul Kondylis. Acesta a impus
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
numit premier pe generalul Kondylis. Acesta a impus ulterior trecerea prin Adunare, la lucrările căreia participau doar puțini din membrii ei, a unor măsuri care prevedeau abolirea republicii. Avînd controlul deplin al poliției și administrației, noul guvern a organizat un plebiscit ale cărui rezultate au produs o răsturnare, 97,8 % din voturi fiind pentru restaurarea monarhiei. După revenirea sa la Atena în noiembrie 1935, Ghiorghios al II-lea a dovedit curînd că nu avea deloc intenția să devină o unealtă a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
teritoriului polonez. La 28 septembrie, guvernele german și rus au încheiat un nou acord care implica unele modificări privind granițele dintre sferele lor de influență. Ele au instituit apoi administrații în respectivele lor zone poloneze. Autoritățile sovietice au organizat un plebiscit, după care au anexat regiunile lor Republicilor Sovietice Ucraineană și Bielorusă. Ulterior, ele au făcut presiuni asupra Statelor Baltice și a Finlandei. La sfîrșitul lunii noiembrie, după ce guvernul finlandez a opus rezistență, armata sovietică a atacat țara. Această campanie, care
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
ei. Prima care a acționat a fost Uniunea Sovietică, care voia compensații pentru marile cîștiguri teritoriale ale Germaniei în apusul Europei. La mijlocul lunii iunie 1940, trupele sovietice au intrat în Statele Baltice; au fost instalate regimuri marionetă, care au organizat plebiscite și au cerut apoi unirea cu Uniunea Sovietică. În același timp, guvernul sovietic a informat partea germană că va ocupa, de asemenea, Basarabia și Bucovina. Cînd Germania a protestat, invocînd faptul că Bucovina nu făcea parte din învoiala inițială, diplomații
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
au fondat Comitetul de Salvare al Albaniei. A apărut aici o divergență asupra viitorului statut al regiunii Kosovo, pe care Balli Kombëtar voia să o anexeze după război. Cu toate că ambele grupuri au fost de acord că va trebui organizat un plebiscit în regiune, LNC-ul, sub presiunea iugoslavilor, a denunțat curînd această înțelegere. Partizanii iugoslavi nu aveau deloc intenția să cedeze acest district, chiar dacă Partidul Comunist fusese de acord în 1940 cu acest lucru. Vukmanović-Tempo, comisarul lui Tito, a sosit în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Ajunși în Egipt, liderii rezistenței au ridicat prompt chestiunea celor mai importante divergențe. Ei doreau instalarea unui guvern de coaliție în care să fie reprezentați și, deosebit de important, nu erau de acord cu reîntoarcerea regelui în Grecia înaintea organizării unui plebiscit în legătură cu revenirea la monarhie. După ce s-a consultat atît cu Churchill cît și cu Roosevelt, Ghiorghios al II-lea a respins această cerere. El voia să ajungă la Atena înainte de plebiscit. În urma luării acestei decizii, reprezentanții patizanilor s-au întors
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
acord cu reîntoarcerea regelui în Grecia înaintea organizării unui plebiscit în legătură cu revenirea la monarhie. După ce s-a consultat atît cu Churchill cît și cu Roosevelt, Ghiorghios al II-lea a respins această cerere. El voia să ajungă la Atena înainte de plebiscit. În urma luării acestei decizii, reprezentanții patizanilor s-au întors în Grecia fără să fi ajuns la o înțelegere. Următorea fază importantă a intensificării crizei din Grecia s-a manifestat după răsturnarea lui Mussolini și capitularea Italiei. Detașamentele de partizani, în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Atena, unde s-au întîlnit cu liderii tuturor partidelor, inclusiv ai celor de stînga. Trebuiau făcute unele concesii politice; Ghiorghios al II-lea a fost astfel obligat să fie de acord să nu se întoarcă în Grecia înaintea organizării unui plebiscit privind chestiunea monarhiei. Arhiepiscopul Damaskinos a fost numit regent pînă la rezolvarea acestui aspect. Au fost făcute schimbări și în guvern: Papandreou a fost înlocuit cu generalul Plastiras, șeful doar cu numele al EDES, care era republican și anti-comunist. Deși
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
în Elveția. Kimon Gheorghiev a rămas totuși prim-ministru timp de o scurtă perioadă. În acest moment era clar că monarhia urma să fie abolită. Purtînd povara a două războaie pierdute, instituția regală devenise total lipsită de popularitate. După un plebiscit organizat în septembrie 1946, Simeon și mama lui au părăsit țara. Întrucît era necesară o modificare radicală a constituției, trebuiau aleși reprezentanți pentru o Mare Adunare Națională. Și alegerile acestea s-au caracterizat prin fraude și violență. Deși partidele din
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
1 noiembrie 1944, imediat după ocuparea Belgradului, o a doua înțelegere a fost încheiată între acești doi oameni, care definea mai amănunțit viitoarele aranjamente. S-a căzut de acord ca regele Petru să nu revină în țară înainte de organizarea unui plebiscit asupra chestiunii monarhiei; pînă atunci puterea executivă avea să fie exercitată de o regență. AVNOJ urma să fie lărgit prin cooptarea unor membri ai ultimei adunări oficiale care nu colaboraseră cu forțele de ocupație germane. Acesta constituia, cel puțin temporar
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
din mediul sătesc constituiau un fundal propice declanșării unei revolte. Prima chestiune politică ce trebuia rezolvată era cea a monarhiei. În ciuda protestelor sovietice și răsturnînd o decizie anterioară, guvernele occidentale au decis ca alegerile pentru legislativ să fie organizate înaintea plebiscitului privind revenirea regelui, măsură care a fost dezaprobată și de Ghiorghios al II-lea. Urmau să fie trimise misiuni britanice, franceze și americane ca să supravegheze votarea. Dat fiind că situația de la sate făcea ca partidele de stînga să întîmpine dificultăți
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
pe care ar fi putut-o exercita pe calea aceasta. Ținute conform programării în martie 1946, alegerile au fost cîștigate cu o majoritate absolută de Partidul Populist al lui Tsaldaris, care sprijinea reinstaurarea monarhiei. În urma acestei răsturnări a situației, rezultatul plebiscitului referitor la revenirea regelui era previzibil. În septembrie, așa cum era de așteptat, Ghiorghios al II-lea a obținut aprobarea a 68 % din electorat. Ambele acțiuni electorale au dat totuși naștere unor serii de controverse. Stînga invoca argumentul că un număr
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cu oamenii.6 Criza care a dus la căderea guvernului Karamanlis a fost totuși precipitată dintr-o altă direcție. Am văzut că premierul fusese alegerea regelui și că influența curții, în ciuda unor dezacorduri, susținuse ulterior guvernul. Menținerea monarhiei, cu tot plebiscitul din 1946, rămînea o chestiune deschisă dezbaterii. Persoana regelui și mai ales soția lui, regina Frederika, o femeie autoritară care participa activ la viața politică a țării și exercita evident o mare influență în acest domeniu, erau ținta multor critici
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
într-adevăr periculoasă. Papandreou a pretins fie renumirea lui ca prim-ministru, fie organizarea de alegeri noi. Regele nu putea fi de acord cu nici una din aceste soluții. Era limpede că noile alegeri s-ar fi transformat într-un nou plebiscit în privința monarhiei și că ar fi fost foarte posibil ca regele să piardă. După două tentative nereușite, Stefanopoulos a reușit să formeze un guvern sprijinit de ERE, de partidul lui Markezinis și de patruzeci și cinci de membri disidenți ai
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
sprijinite de EDA. În decembrie 1966, cînd ERE și-a retras sprijinul, guvernul a căzut. Era evident că unica alternativă rămasă era organizarea de alegeri noi. Papandreou a fost de acord că acestea nu trebuiau să se transforme într-un plebiscit în legătură cu monarhia. Era totuși foarte dificilă formarea unui regim interimar pe perioada alegerilor. Primul, condus de Ioannis Paraskevopoulos, a fost confruntat cu chestiunea delicată a statutului lui Andreas Papandreou. Era în curs de desfășurare o investigație asupra rolului său în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]