1,048 matches
-
Mercur: M-au prins pe drum mai multe furtuni de meteoriți. Rămășițe de-ale Pământului care plutesc aiurea prin împărăția ta. Soarele: (vădit nemulțumit) Mda. O să fac ordine. (muzicăintră Marte. Este îmbrăcat în costum de vânătoare de epocă) Marte: Cu plecăciune mă închin celui mai puternic și mai înțelept dintre înțelepți! Soarele: Oho, ce osanale! Bine ai venit, Marte! Dar ce-i cu tine cavalere de ești așa de furios? Te știu o fire războinică, dar cum arăți... Marte: Sunt furios
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
babă în picioare, când o ghemuia jos. Prin fereastră lumina mătura masa, desemnând pe podina de lut un pătrat de umbră. în raze jucau scânteietor vârteje de praf. Pe pereți prosoapele sclipeau. Bătrâna dondănea smiorcăită : - Iartă-mă, Doamne, că cu plecăciune vin la tine să depărtezi păcatul, în veci de veci, amin ; îți pup piciorușele șacușa torn și uleiuș în candelă. Doamne, fă-mi mie, păcătoasei, loc la sânul tău, că n-oi fi mai nevrednică ca altele. Frecându-și stăruitor
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cu capul lui voios de bordo, așteaptă la rând și în timp ce Zâna îi mângâie fața rotundă, o ia pe nepregătite și o rotește în ritmul înfloririlor spaniole, o amețește în focul dansului de passo doble. La plecare, castraveții fac o plecăciune adâncă în fața Zânei de smarald, cu umilință și admirație, ascunzânduși puii sub frunze, până mai cresc. Creanga de zmeură lasă și ea din mândrie și se apleacă de atâtea fructe-rubin în fața Zânei frumoase. Fasolea se ridică pe băț s-o
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
îndeajuns de tare de ureche încât să-i transmită că a greșit și că a fost ultima oară când a atacat un membru al familiei imperiale. Ajuns înaintea Împăratului, se plecă pe labele din față de parcă ar fi făcut o plecăciune și mârâi ceva. Corvium mârâi înapoi, nedându-și seama că nu vorbește limba sa și că era înțeles doar de patrupedul din fața lui. Se întoarse către ceilalți. Ei sunt Vagabonzii! Cei din fața noastră sunt doar un grup. Cică nu suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
împărăteasa. — Trec și mâine, rostește după o clipă de tăcere. Evită intenționat orice aluzie la confratele său. — Am să fac între timp niște calcule astrologice să văd ce mâncăruri ți-ar putea ușura digestia în contextul zodiacal actual. Face o plecăciune adâncă în fața cuplului imperial și iese, mânându-și de la spate, ca pe o turmă, discipolii. După ce-i vede pe Themison și pe asistenții săi retrăgându-se, Antonius Musa începe și el, tăcut cum îi e felul, să-și strângă instrumentele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai ai mult. Antonius Musa se așteaptă la o explozie de mânie din partea ei, dar bătrâna doamnă începe să râdă încetișor. Îndrăznește atunci temător: — Din experiența mea, aș spune că sănătatea întregului organism constă într-o alimentație variată. Face o plecăciune în direcția ei. — Cel mai bine e ca vara să te ridici de la cină cât mai e încă lumină pe cer, iar iarna, cel târziu în timpul primei ore a nopții, ca să apuci să faci puțină mișcare înainte de culcare. O plimbare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Amenințarea e de-abia voalată. Principele tace. Începe să se simtă vulnerabil. Cu un zgrepțănat ușor la ușă, Parthenicus își face din nou apariția. — Senatorii și cavalerii așteaptă de mai bine de o oră în fața ușii, se scuză cu o plecăciune. Să le spun să plece? întreabă umil. Își plimbă ochii de la Augustus la Livia. — Să i las să intre? Așteaptă, dar nu primește nici un răspuns: — Pe rând? Toți deodată? Principele îi aruncă o privire speculativă și ridică din umeri, neștiutor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe provincii, iar aici... Ezită, după care ciocăne insistent: — Aici, în vârful piramidei, aș avea nevoie de un procurator financiar, alături de șeful biroului cancelariei imperiale, adică de tine. Fără să-și dezlipească ochii de pe chipul împăratului, Ianuarius execută o nouă plecăciune adâncă. Începe să bănuiască ce vrea împăratul. Un ministru de finanțe, peste capul prefecților annonei, al vigililor și al flotei. Chiar mai presus decât cavalerii din Consiliul Imperial. Își răzuie gânditor obrazul cu unghia. Citește în ochii principelui că e
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ce aude este adevărat. E un vis, se gândește. Mai rău, un coșmar, pentru că trezirea va fi și mai dureroasă. Se pișcă pe furiș și durerea îl face să spere că se află încă pe tărâmul realității. Fericit, face o plecăciune adâncă și des chide ușa. Când să o închidă la loc, îl aude pe împărat bombă nind posac: — Auzi, Coponius! Ce neobrăzare! Am să le dau eu Coponius, să le iasă pe nas. CAPITOLUL III În spatele coloanelor zugrăvite asemenea unui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cutie sub fiecare braț. La vederea mulțimii, încearcă să-și compună o mină impasibilă, însă nu reușește decât pe jumătate. În spatele lui apare și Parthenicus. Șușotesc amândoi precipitat, apoi Ianuarius își croiește drum grăbit, fără să răspundă la saluturi, printre plecăciuni slugarnice și murmure dezaprobatoare. Fulcinius îl petrece anxios din priviri până îl pierde din ochi. Uită pentru o clipă de propriile griji și se gândește că puterea, averea și statutul privilegiat pe care principele le-a acordat unora dintre liberții
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
am mai văzut o masă din lemn masiv de tuia ca a ta! Bărbatul se înfoaie mulțumit. Caelis îi face semn cu evantaiul să-și apropie urechea de gura ei. Nici împăratul n-are una la fel de frumoasă! Nomius face o plecăciune adâncă în fața ei. Poate ar trebui să ne mai vedem... Iulia Caelis își dă cu cochetărie ochii peste cap. Flatat, tânărul coboară și el tonul: — Crezi că mi-ai putea pune o vorbă bună la Parthenicus să intru mai repede
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai mult pentru sine: Un zănatic! — Un zănatic, stăpâne, ai dreptate, face Trio Fulcinius un efort disperat să-i intre în voie. Augustus îl fixează mirat din priviri. — Cine? Trio se bâlbâie împiedicat: — Pa... Pacuvius, mărite doamne... Mai face o plecăciune: 95 — Cum ziceai chiar Măria Ta adineauri... — Las’ că știu ce ziceam, nu e nevoie să-mi aduci tu aminte, îl repede nervos împăratul. Nefericitul se clatină. — Da’ stai odată drept, că mă amețești cu bălăbăneala asta! se oțărăște Augustus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ții atelierul de scribi moștenit de la Pomponius Atticus? se scapă. Instantaneu își mușcă buzele, înciudat. Și-a dat seama că a comis o gafă. Dar e prea târziu s o mai îndrepte. Se scoală fără nici un cuvânt și face o plecăciune adâncă în fața ei, după care se grăbește să i se alăture fratelui său. Vipsania îl urmărește cu ochi haini. A venit aici în căutarea unor debutanți sau scriitorași amărâți, care profită de această ocazie să-și recite lucrările în public
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pauză și se uită gânditor prin sala zgomotoasă. Zâmbește apoi, după care adoptă o poziție mai puțin teatrală și spune: — Sunt unii aici, printre noi, care, chiar dacă nu-mi dez aprobă opera în sine, mă critică pe mine... Face o plecăciune. — ... Pentru că scriu și declam în public astfel de versuri. Surprinsă că vorbele lui fac ecou gândurilor ei, Vipsania simte cum roșește prostește. — Ce infatuat! mârâie printre dinți ca să-și ascundă nervozitatea. — Acestora..., continuă Maternus. Se întrerupe și privește parcă înadins
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în palmă 175 de sesterți. Un preț pe cinste. Nici n-a crezut că va găsi așa ușor un prost care să-i dea atâta bănet. Dar perversiunile costă, nu glumă! Se retrage de-a-ndăratelea, cu băieții după el, nemaiprididind cu plecăciunile. Gallus îl strigă din urmă: — Atenție, să nu vă vadă nimeni! Din pragul ușii, Toranius îl liniștește: — Fii fără grijă, ne strecurăm prin spate. Stăpânul casei este în continuare agitat și neliniștit. Dacă se întâlnesc cu Vipsania și toanta se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
O să încerc să mă descurc cu unul dintre scribi. Nu-i va fi deloc ușor, că nu mai are nici un alt sclav la fel de in struit ca Athanas, și nici la fel de folositor în orice fel de afacere. Secretarul răspunde cu o plecăciune adâncă. Gallus se în dreaptă către iatacul unde se află musafirul. Aruncă peste umăr: — Îți doresc însănătoșire grabnică... Zâmbește: — Nu numai pentru tine, dar și pentru mine. Face câțiva pași și încremenește. O litieră înflorită cu pietre prețioase îi barează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe cap, înfășurat într-o pânză fină de diferite culori, care se schimbă în funcție de cum bate lumina torței din perete, trecând rând pe rând de la albul orbitor al crinului la galbenul șofranului și la roșul aprins al trandafirului. Face o plecăciune adâncă în fața lor și grăiește cu o voce ușor cântată: — Tigrul trăiește în ținuturile hyrcanilor și ale indienilor. Pusio uită instantaneu de tigrișori și se zgâiește fascinat la man tia lui, atât de neagră și de lucioasă, încât te orbește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de semilună din dreptul gleznei. Un pic mai jos, se impacientează, n-o să se vadă pe sub togă. Draperia care maschează una dintre uși se mișcă în mod vizibil. Cine e? întreabă enervat. — Eu, stăpâne, îndrăznește bărbierul să se arate, cu plecăciuni până la pământ. Se apropie și sărută mâna întinsă. — Azi n-ai nevoie de mine? Nu mai tăiem barba un pic în jurul gurii, să nu te jeneze când mănânci? Germanicus își pipăie cu grijă barba. Atât Augustus, cât și Agrippina îl
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lor, luminată de ochi negri, strălucitori ca focul. Numai trăsăturile îi sunt mai rigide, în ciuda frunții bombate, iar nasul, un pic coroiat, cu nări dilatate. Îl îmbrățișează cu efuziune. — Locul are potențial turistic, aidoma Piramidelor din Egipt, insistă afaceristul. Multiplică plecăciunile și la adresa lui Herodes: — Cu un capital minim, am putea scoate un profit înzecit, ce zic eu, însutit chiar... Iulius Agrippa îl trage iute de mânecă într-o parte și începe să-i șoptească misterios la ureche. Omul face un pas
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
strânse sub el, fiul cel mare de doisprezece ani al samuraiului. A, Roku! îl strigă unchiul său tușind cu mâna făcută căuș la gură, parcă înecat de fumul din vatră. Când își văzu tatăl, fiul cel mare, Kanzaburō, făcu o plecăciune și fugi la bucătărie, răsuflând ușurat. Fumul se ridica pe lângă cârligul pentru vase și urca spre tavanul pătat de funingine. Atât în vremea tatălui său, cât și în vremea samuraiului, vatra aceasta afumată fusese loc de sfat pentru multe hotărâri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
clipa în care atingeau apa din șanțul ce înconjura castelul împrejmuit cu ziduri de piatră. După ce își trase puțin sufletul în anticameră, samuraiul intră la seniorul Ishida. Seniorul era un om rotofei. Purta haori și stătea jos. Samuraiul făcu o plecăciune adâncă sprijinindu-se cu ambele mâini de podeaua închisă la culoare și bine lustruită. Seniorul Ishida îi zâmbi și îl întrebă de unchiul său, râzând vesel: A venit aici chiar zilele trecute să se plângă ba de una, ba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
era totodată și un semn pentru el de a se retrage și de aceea se grăbi să-și exprime în câteva cuvinte recunoștința pentru eliberarea sa, iar apoi părăsi încăperea. În timp ce-i saluta pe supușii aflați în anticameră printr-o plecăciune, misionarul se gândea că japonezii au început în sfârșit să-și facă planuri pentru a traversa Pacificul cu propriile puteri și pentru a ajunge în Nueva España. „Parcă ar fi niște furnici! Vor să încerce orice.” Din cine știe ce motiv, misionarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
grupul de aleși. Curând, văzu apropiindu-se încet un șir oameni călare. Nu mică i-a fost mirarea să vadă printre aceștia vreo patru sau cinci străini, primii pe care îi vedea vreodată în viața lui. Uitând până și de plecăciune, samuraiul îi privea stăruitor pe acei oameni curioși. Străinii purtau toți haine de călătorie ca ale lor, pesemne că le primiseră la sosirea în Japonia. Dar aveau bărbi de culoarea castanei și fețe roșii de parcă băuseră. Toți se uitau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vom îngriji cum se cuvine de rubedeniile celor trei până la întoarcerea lui Rokuemon. Ceilalți țărani păreau degrabă ușurați că n-au fost ei numiți. Începură din nou să-și tragă nasul și să tușească, apoi ieșiră fiecare cu câte o plecăciune. În urma lor stărui multă vreme mirosul amestecat de sudoare și pământ care le impregna veșmintele. — Buuun! Unchiul își bătu umerii cu pumnii, străduindu-se să pară vesel. — Mi-e greu să dau porunci din astea, dar acum e ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Ogatsu odinioară. Pe plaja ca o vale, înconjurată de munți din trei părți, niște clăcași cărau încărcătura corăbiei până la bărci, iar câțiva slujbași cu bastoane le dădeau instrucțiuni. Când samuraiul și ai săi trecură printre ei, slujbașii făcură câte o plecăciune și își exprimară recunoștința pentru efortul lor. Niște pedestrași făceau de gardă în fața templului care le servea de locuință trimișilor. Samuraiul află de la ei că toți ceilalți soli, Matsuki Chūsaku, Tanaka Tarozaemon și Nishi Kyūsuke, sosiseră deja și că marinarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]