793 matches
-
de la ora 5, ne oferă cu o anume voluptate o paletă largă de abjecții și mizerabilisme cărora alte abjecții și mizerabilisme le vor detrona pentru a cădea și ele în uitare. Periferic este ceea ce nu vedem decât din întâmplare sau plictis sau curiozitate morbidă, iar ceea ce ar trebui să ne dizloce din liniștea noastră se pierde numaidecât în acel loc geometric intangibil pe care-l camuflează privirea intensă și goală a unor schizofrenici și pe care argoul clinic l-a condensat
Răsărit de soare la mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5658_a_6983]
-
argou și expresii familiare al limbii române (1998) de Anca Volceanov și George Volceanov, sictir (neutru, cu plural în -uri) e definit ca "stare de lehamite", a se sictiri are sensul "a se supăra, a se enerva", iar sictireală este "plictis, plictiseală" (în alt sens, "dojană aspră"). Transformarea unei formule de imprecație într-un mijloc de a exprima nepăsarea, dezinteresul, plictisul e destul de firească (nu altfel au evoluat formulele de tipul "ia mai dă-l naibii"). Putem de altfel adăuga și
De la înjurătură la plictiseală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15695_a_17020]
-
e definit ca "stare de lehamite", a se sictiri are sensul "a se supăra, a se enerva", iar sictireală este "plictis, plictiseală" (în alt sens, "dojană aspră"). Transformarea unei formule de imprecație într-un mijloc de a exprima nepăsarea, dezinteresul, plictisul e destul de firească (nu altfel au evoluat formulele de tipul "ia mai dă-l naibii"). Putem de altfel adăuga și alte citate care să ilustreze sensurile actuale ale substantivului sictir: "Din inconștiență, din blazare sau, de ce nu? din sictir (...), vor
De la înjurătură la plictiseală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15695_a_17020]
-
de speriat sunt cei meschini. Domnul Vucea încape, fără greș, în a doua categorie. Totul la el trădează un trai înghesuit - de la lipsa unei slujnice, la pasiunea măruntă pentru ororile din mahala, care-i înviorează, cât ar fi de gogonate, plictisul de toată ziua. O rutină obositoare l-a făcut, în timp, cel care este: un ins care se eschivează, și de la care învățăceii lui deprind aceeași tactică. Până într-o zi, când... Deși pare dură, școala lui Vucea are orice
Școala fără metodă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5243_a_6568]
-
să-i suporți tirania. Acces teribil de obsesii negre. Imposibil, doar cu puterile mele, s-o mai duc mult așa. Mi-am pierdut capacitatea de a ma consolă". Altădată: "Singura experiență profundă pe care am făcut-o în viață: experiență plictisului. Pentru mine nu există, pe pămînt, ăocupatieă, nici, la drept vorbind, ădistractieă. Am depășit pînă și vidul: iată de ce îmi este imposibil să mă sinucid." În 1962, în ziua de naștere (8 aprilie) se destăinuia: "Cadou aniversar: vechea idee a
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17644_a_18969]
-
fost găsite, printre hîrtiile lui, acum la doi sau trei ani după moarte, au un aer de testament, de insultă de dincolo de mormînt - ce ma împiedeca să fiu atît de obiectiv pe cît ar trebui". Va să zică omul Cioran, cufundat în plictis și singurătate, mereu indiferent, suferea cînd află, despre o carte a sa, opinii defavorabile, reacționînd violent. Mai ales cînd veneau din partea unor spirite la care ținuse odată mult. Și asta deși era convins că nu va avea discipoli și socotea
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17644_a_18969]
-
doar, în graba la măritiș a locatarelor unui cămin. Traiul descusut din vreme de o domnișoară fără iluzii, doar cu poveri. Trecute, ca sacoșele, dintr-o mînă în alta, sînt, pînă la urmă, un fel chiar agreabil de-a păcăli plictisul (și ce se vor mai plictisi, de prin '80 încolo, scriitorii...). Așa că lumea Letiției, răbdată cu o greu de înțeles, acum, indulgență de tinerețe (gen un loc tot se găsește, pentru fiecare...) nu e nici întunecată, nici sufocantă. Din ea
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
singuri în mijlocul mulțimii", "sunt mulți care nu suportă singurătatea, pe care încearcă s-o umple cu ceva; unii n-o suportă nici măcar umplută", "ne suntem o povară nouă înșine", " șSfârșitul Lumiiț e cel mai solicitat medicament în acest moment" (împotriva plictisului, n.n.), "ne sileau să vorbim mult, așa că tăcerile erau remarcate; remarcate și interzise", "n-a trecut mult de atunci; a trecut foarte mult". Cel mai percutant sună fragmentele în care realismul ideii și absurdul expresiei se slujesc reciproc: "Revoluționarii se
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
pe gustul amatorilor de scheciuri, sau glumițe de sezon înfățișate în zimții înțepători ai expresiilor argotice. Într-un cuvînt, chiar lepădîndu-se de pantomimă, Puric trebuia să rămînă în schema unui mim agreabil: un bufon flatîndu-ne viciile, un histrion ușurîndu-ne de plictisul zilei, un fanfaron zburdalnic ale cărui pozne să ne dea dreptul să ne privim propriile slăbiciuni cu bunăvoință. Și cînd acolo, bucata asta de om cu înfățișare bonomă, pe care numai văzîndu-l și te aștepți să toarne bancuri din el
Pe orbita popularității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7447_a_8772]
-
partea vulnerabilă a volumului, întrucît au o intenție de referat facil, făcut cu pedanteria unui spirit care ține neapărat să-și facă lecțiile, de aici senzația că asiști la întocmirea unor conspecte meticuloase a căror corectitudine te agasează pînă la plictis. Dincolo de minuția pedagogică a fișelor de lectură, jurnalul place tocmai în părțile de mărturisire francă, cînd omul Dan Iacob îl dă deoparte pe lectorul omonim. Atunci slăbiciunea pe care o descrie cu precizie îi dă un aer august, de superioritate
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
plătit singur benzina spre București de două ori și a candidat în prezența unui competitor fost demisionar. Congresul PNL a fost o bătaie de joc, un fel de Congresul al XIV-lea al PNL. Strecurată între orgoliul lui Johannis și plictisul lui Antonescu de a conduce o țară, a venit combinația potrivită găsită de Traian Băsescu, între slăbiciune și vanitate, pentru a fabrica un cal troian, un congres prin care el a pătruns pe ușile deschise în singura cetate necucerită: Partidul
Marius Oprea și-a dat demisia din PNL by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/81727_a_83052]
-
lui. Oricum, în cazul în speță dreptatea criticului a ieșit la iveală atît de tardiv, încît n-a mai interesat pe nimeni. I-a rămas numai eticheta de spirit retrograd". Se află în atari rînduri o dezabuzare malițioasă, cîrcotașă, un plictis ce nu se dă în lături a se traduce în nedreptate asumată. Căci - nu-i așa? - dreptatea e un factor absolut, care nu depinde de inserția sa istorică, ce uneori poate întîrzia. Justiția și istoria au un caracter eterogen și
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
și nu din cărțile lor - chiar dacă, în paralel, unii dintre ei sunt și scriitori remarcabili.) N-am să invoc cauzele sociale, economice și nu în ultimul rând de voință politică vinovate de această stare, cauze repetate - fără nici un efect - până la plictis. Rândurile acestea vor doar să le amintească scriitorilor înșiși că faptut că nu mai sunt capabili de un dialog între ei "cu cărțile pe masa" alimentează frustrările, falsele probleme și un spectacol dezagreabil în fața cititorilor. Nu trag pe nimeni de
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
de eposul tradiției e un soi de parodie respectuoasă, a cărei practică îl trage pe bardul nostru în rîndul disciplinei optzeciste: "Și nici nu s-a mai dus acasă/ nici de scris nu mi s-a dat// Eram plin de Plictis/ Eram gata/ De groază eram// Doar că vedeam bine, auzeam mult/ Poate trebuia să adorm/ Poate ar fi trebuit să simt enorm/ Poate ar fi trebuit să văd monstruos" ( Nervi de nuntă) să subliniem că principala d-sale modalitate antiepică
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
autentic. „Tu ești prințesa mea”, îi spune Luca cu un accent de manelist iubitei. Momentul ni-l dezvăluie încă neformat, încă necopt, încă posesor al unei inocențe care se retrage încetul cu încetul lăsând locul animalului de pradă, tigrului mimând plictisul în preajma prăzii. Alături de prietenii săi la un grătar avem o altă ipostază a sufletului sălbatic în care se trezește o violență latentă, provocarea periculoasă, o mândrie amestecată cu cruzime, cu dorința de a distruge ceea ce posedă, un sentiment juvenil al
Fantele și marioneta by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5138_a_6463]
-
-n care se vede În orice umbră ce se-ndepărtează O stingherită Zeitate. Dar amăgirea contenește și timpul iar ne-aduce În zgomotoasele cetăți din care-azurul se arată Doar zdrențuit, acolo sus printre cornișe. Ploaia istovește pământul, apoi; se-ntețește Plictisul iernatic peste case, Lumina devine tot mai zgârcită - se zgârcește și sufletul. Când într-o bună zi printr-o poartă întredeschisă Printre copacii din curte Ni se arată galbenul lămâilor; Iar gerul din inimi dispare, Și-n piept ne ropotesc
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
Am fost și rămân un mare admirator al lui Nichita Stănescu, un poet uriaș. Cândva, am fost foarte apropiați. Îmi amintesc de o seară, când rămași fără distracție în casa uneia din iubitele inepuizabilului nostru prieten Ion Drăgănoiu, pentru evitarea plictisului, Nichita și subsemnatul am cântat la pian câteva ore tot felul de valsuri, tangouri și alte năzbâtii, cum ar fi melodii rusești. Îmi amintesc de alte zile și seri în care nu am ieșit din apartamentul mamei mele - Nichita Grigore
Dorin Tudoran - Prietenii mei, scriitori by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/6452_a_7777]
-
din raza de atenție a publicului. Îmi amintesc cu ce nerăbdare și plăcere citeam aceste reviste în anii ’60, chiar și ’70. Ce debuturi, ce nume apăreau. Revistele literare au intrat și ele într-o zonă gri, un cenușiu al plictisului și al sațiului. Cărțile noi sunt date la „moara de măcinat” a cronciarilor care își fac mâna la scris (unii chiar sunt buni), interviurile curg, toți se plâng de „obsedanții” cincizeci de ani, nimeni nu-și face „mea culpa” (nici
SCRISORI CATRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13609_a_14934]
-
autorul meditează - divagînd necontenit - asupra ideilor care apar din senin și mai ales atunci cînd nu ai nimic de scris la îndemînă, "mici evenimente mentale" de care te bucuri cu atît mai mult cu cît le poți proteja gratuitatea, asupra plictisului, emoțiilor, telefonului, înregistrează, ca într-un catalog sui-generis mișcările capricioase ale clipelor și tribulațiile dezordonate ale ființei copleșite de rutină, de plictiselile zilnice, de teama că nu se va întîmpla nimic. Pînă aici nimic ieșit din comun; din cele spuse
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
planului obținut în fața premierului în ochii opiniei publice. Personajul cunoscut sub numele de cod „Arogantul” în intimitatea palatului Cotroceni era nevoit să se limiteze la a ocupa un loc în primul rînd al oficialităților, alături de discreția somnolentă a patriarhului, de plictisul mofluz al regelui și de miștourile marinărești ale primarului general” (p. 64). Radu Paraschivescu privește în jurul său cu ochii lui Caragiale, dar lumea pe care o descrie este, uneori, aceea a lui Claymoor: înalta societate, protipendada, vîrfurile lumii politice și
O plimbare prin România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12973_a_14298]
-
pildă, a dispărut complet din palmares fără să se rostească un cuvințel despre asta, este greu de îngurgitat. Am înțeles, însă, că ceva mai presus de breasla noastră a salvat seara Galei. Publicul. Publicul de la Sibiu. Spectatorii nesastisiți, necontaminați de plictis și dezinteres, care au cumpărat bilet și au venit la un spectacol-sărbătoare. Sinceri, deschiși, calzi, curioși, prețuind miracolul teatrului, bucurîndu-se cu adevărat că artiști importanți sînt în orașul lor. Deși nu am crezut nici o secundă în deplasarea Galei la Sibiu
Teatrul și marea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9687_a_11012]
-
legăturile de familie au recomandat-o, mai întâi, au impus-o, ulterior, ca pe o egerie din la belle époque . A fost considerată o răsfățată a soartei, o amatoare cu pretenții pentru care scrisul e un mod de a alunga plictisul unei existențe în care grijile materiale nu constituie o problemă, iar dorințele sunt dezmierdări ale unui eu râzgâiat, nu nevoințe. Criticii nu au acordat importanță acestei moderniste care se cunoștea, totuși, cu Virginia Woolf, Leonard Woolf, Katherine Mansfield sau John
Elizabeth Bibesco Baloane by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3208_a_4533]
-
măreție de epopee, făcându-le apoi să pice cu botul în jos, ca niște cîini de plumb. E o monotonie scîrbită și pompoasă cu tot dinadinsul în acest ritual al cotidianului vizat de Faulkner; gesturile sunt însăși lumea unui nemărginit plictis." (traducere spontană după un articol din aceeași lucrare Dicționarul biografic al autorilor). * Am stăruit asupra opiniilor celor trei mari europeni, mai ales asupra textului aparținînd lui Sartre, spre a face și mai evidentă diferența dintre vederea lor literară și a
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
față). Jocul e un carnaval al firii, dar un carnaval în desen grav, cu figuri ale tragicului amestecate în voioșia aparentă: "Jur-împrejur e vid și nici un vraci/ Să-l mint, să-l îngenunchi, să-l vîr în draci/ Și ce plictis. Voi da din aripioare/ spre unica ființă gînditoare/ Ce-mi mai rămase. Bobul de minciună/ Dintr-o pastilă mică. Noapte bună". Lumea stă sub semnul bătrînului Pan, nebun și textul întoarce obsesiile poetice ale vremii (establishmentul anilor '70-'80) în
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
lectură. Cu cât numărul acestora e mai mare, tinzând spre maldărul de informații adunate sârguincios, cu atât profilul istoricului pare mai prăfuit, fără aderență la realitatea înconjurătoare și la spiritul viu al literaturii. Erudit la modul inutil și doct până la plictis: așa ne apare, multora dintre noi, cercetătorul bibliotecilor și arhivelor, condamnat parcă la abundența detaliilor într-o specializare îngustă și la o factologie uscată în tomurile pe care le scrie. Nu neg că există destui asemenea cercetători, onești (și folositori
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]