780 matches
-
acela care n-a apărut nici în ziua de azi și la care-am muncit vreo patru ani. Îmi scriam în tihnă și articolele... Pe furate, aveam și elevi la meditații, unii pentru treapta întâi, alții pentru bacalaureat. Ca să reduc plictisul și fumatul derivat din el, în timpul meditațiilor m-am reapucat să tricotez : am făcut, la lecții, vreo trei pulovere pentru soțul meu și pentru cumnat. Plus niște fulare. N-am mai tricotat niciodată de-atunci. Graviditatea aceea, liniștită și fără
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
i se umfla pântecul sub cămașă. Era printre puținii neîntinși pe divan, singurul care nu își aștepta supa tolănit ca un pașă. Auzise că îi spuneau „inginerul de frig care stă ca un împăiat la o masă“. Între ei, deprinsese plictisul bărbaților care își iroseau orele de siestă. Pufăia, în salonul cu narghilele, și apoi se simțea obosit. În jur, erau inși care nu trăiau decât lenea după-amiezelor aromate de ceai și de aburi de opiu. Nu mai exista îndoială: bărbații
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ulcele mari și mici așteptau să le fie lipite toartele. A intrat pe ușa laterală. Marçal Gacho telefonă pe seară, după ce ieși din tură. Îi răspunse nevestei în cuvinte puține și frânturi de propoziții, fără să arate regret, neliniște sau plictis față de necuviința comercială căreia îi căzuse victimă socrul. Vorbi cu un glas absent, de parcă se gândea la altceva, spuse Da, da, înțeleg, depinde, presupun că e normal, o să mă duc când pot, uneori nu, fără îndoială, da, am înțeles, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
urme. — Deloc. „Cheia Întregii afaceri era plictiseala“, citează Wakefield din nici el nu-și aduce aminte cine. Se Întreabă dacă l’ennui poate exista În acest oraș de țărm de mare ca o nestemată, strălucind glorios În dimineața de vară. Plictis, plictis, plictis, ma petite. Plictisește-te, iubito, e un adevărat lux. Wakefield ar vrea să-i poată oferi fetei vreo distracție perversă, dar e plin de ouă și lumină. Nu se poate, spune el, trebuie să existe ceva de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Deloc. „Cheia Întregii afaceri era plictiseala“, citează Wakefield din nici el nu-și aduce aminte cine. Se Întreabă dacă l’ennui poate exista În acest oraș de țărm de mare ca o nestemată, strălucind glorios În dimineața de vară. Plictis, plictis, plictis, ma petite. Plictisește-te, iubito, e un adevărat lux. Wakefield ar vrea să-i poată oferi fetei vreo distracție perversă, dar e plin de ouă și lumină. Nu se poate, spune el, trebuie să existe ceva de făcut pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Cheia Întregii afaceri era plictiseala“, citează Wakefield din nici el nu-și aduce aminte cine. Se Întreabă dacă l’ennui poate exista În acest oraș de țărm de mare ca o nestemată, strălucind glorios În dimineața de vară. Plictis, plictis, plictis, ma petite. Plictisește-te, iubito, e un adevărat lux. Wakefield ar vrea să-i poată oferi fetei vreo distracție perversă, dar e plin de ouă și lumină. Nu se poate, spune el, trebuie să existe ceva de făcut pe-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
provincie de un farmec trist, de-a dreptul insuportabil. La Iași, capitala ei, am petrecut, în 1936, două săptămîni. În lipsa alcoolului, aș fi murit de urît, un urît ce te topea pe picioare. Fondane cita adesea versuri din Bacovia, poetul plictisului moldav, plictis mai puțin rafinat, dar mai coroziv decît spleen-ul. (...) Experiența „abisului” are, precum se vede, izvoare îndepărtate”. (Fața cea mai brăzdată, cea mai suptă din cîte s-ar putea imagina..., în vol. Exerciții de admirație, traducere de Emanoil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un farmec trist, de-a dreptul insuportabil. La Iași, capitala ei, am petrecut, în 1936, două săptămîni. În lipsa alcoolului, aș fi murit de urît, un urît ce te topea pe picioare. Fondane cita adesea versuri din Bacovia, poetul plictisului moldav, plictis mai puțin rafinat, dar mai coroziv decît spleen-ul. (...) Experiența „abisului” are, precum se vede, izvoare îndepărtate”. (Fața cea mai brăzdată, cea mai suptă din cîte s-ar putea imagina..., în vol. Exerciții de admirație, traducere de Emanoil Marcu, Editura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
le lași aici? l-am întrebat. - Ca să le admir, mi-a răspuns. Era cel mai firesc răspuns pentru un longobard. L-am întrebat unde găsise micul tezaur și mi-a arătat câteva locuri printre ruine, unde săpase ca să-și alunge plictisul. - Ai de gând să le lași aici pentru totdeauna? Am vrut eu curios să aflu. - Nu, când o să mă-ntorc la Brescia, o să i le dăruiesc bunicului. Ne-am tot învârtit pe-acolo până când soarele, trecut de amiază, a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și s-a aliniat în două pătrate. Primul în jurul lojii imperiale și al doilea înconjurând un spațiu puțin mai mare, în care eram cuprinși și noi. Heraclius și-a făcut intrarea, având o expresie a feței ciudată, ceva între tristețe, plictis sau oboseală. Era însoțit de Constantin, fiul avut cu prima soție, Eudokia, Heraclion, dăruit de tânăra lui nepoată Martina, pe care o luase de soție imediat ce rămăsese văduv, și nu fără un scandal pe cinste, și de Atalaric, fiul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la ce servesc bărbații? Poate că În alte epoci, când urșii erau numeroși, virilitatea să fi jucat un rol specific și de neînlocuit; dar de câteva secole, era clar că bărbații nu mai serveau aproape la nimic. Uneori, Își Înșelau plictisul jucând partide de tenis, ceea ce nu era grav; alteori Însă, considerau necesar să Împingă Înainte istoria, adică, În esență, să provoace revoluții și războaie. Pe lângă suferințele absurde pe care le provocau, revoluțiile și războaiele distrugeau tot ce era mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fără s-o oprească. Acum situația se stabilizase, nu mai risca nici o complicație; Însă picioarele Îi rămâneau definitiv paralizate. Christiane ieși din spital după zece zile; Bruno o aștepta. Situația era diferită, acum; viața e făcută din lungi perioade de plictis confuz, cel mai adesea e cât se poate de cenușie; apoi apare brusc o bifurcație, iar schimbarea de direcție se dovedește definitivă. Christiane avea acum o pensie de invaliditate, nu mai trebuia să lucreze niciodată; avea chiar dreptul la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aceasta fiind inseparabilă de stări fuzionale și regresive incompatibile cu uzul practic al rațiunii -, dar sperau să evite suferințele sentimentale și morale care le chinuiseră pe Înaintașele lor. Această speranță se risipea de altfel repede; În locul suferințelor pasionale, le copleșeau plictisul, senzația de vid, așteptarea angoasată a Îmbătrânirii și morții. Astfel, a doua parte a vieții Annabellei fusese mult mai tristă și mai cenușie decât prima; nu avea să-i rămână din ea, până la urmă, nici o amintire. Pe la prânz, Michel intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Dar, firește, dacă tu crezi că evaluarea ta e mai importantă decît cel care a Înființat compania... — N-am vrut să zic că... eu doar... — Du-te și fă-ți ordine pe birou, spune Paul pe un ton de maxim plictis. Și, dacă verși cumva porcăria aia de Panther Prime pe Harper, zbori de-aici. Tocmai pornesc abătută spre birou, cînd Cyril intră În Încăpere, cu o privire hăituită. — Atenție ! spune, bătînd din palme. Atenție, toată lumea ! E o vizită amicală, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
oameni, pentru a da asigurări, dacă așa ceva e cu putință, că măreția omenirii nu o să se evapore cu totul În bunăstarea burgheză, și așa mai departe. În viața lui Ravelstein nu exista nimic de nivel mediu. Nu accepta platitudinea și plictisul. Nu tolera deprimarea. Nu se putea acomoda cu stările de spirit mohorâte. Supărările lui erau doar de natură fizică. La un moment dat avusese probleme serioase cu dinții. Cei de la clinica universitară Îl convinseseră să‑și facă implanturi dentare; acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Poftim! Soldat în termen descarcă arma din dotare în pietoni apoi își zboară creierii - altul - nici nu mai merită - te scârbești - îmi fac sânge rău degeaba. Ce plictiseală! Angheluță: Aici e și va fi mereu slăbiciunea voastră, să știi. Tudorel: Plictisul? Accedia? Angheluță: Ați pus întotdeauna preț pe cantitate, ați lucrat cu toptanul, cu lopata, cu tona, cu miliardele. Mereu în căutare de numere, ați răscolit pământul, ați inventat nivelul de trai... Că-ți vine să te și crucești, nu alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Cangurașu își luaseră cuvenita parte de bidoane... Puțin respect Meseriașul, părea încă tinerel, soiul acela de ins uitat de vârstă, pirpiriu, bărbos, murdar de pap, sau ce-o fi fost mâzga aceea maronie cu care se mânjesc cizmarii, veni cu plictis din cămăruța lui. Ținea un celular la ureche. Mormăi oftat: - Bine, am înțeles. Da’ n-am timp acu’. A venit un client. Treci că îți dau paraii, pe la cinci. Privi absent sacoșa bătrânului. Trei pâini, o legătură de praz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
norilor molcome, rățlețe, biruite. O mână nevăzută le răsfirase rare, împrăștiate peste pietrele debarcaderului, peste șlepul părăsit, ancorat în dreptul fostei mori de piatră, peste anafoarele încrețind Dunărea în mari bulboane, răsucind apa în largi cercuri, un fel de răsfăț al plictisului de a curge leneșe în neștire. Se întindeau apoi razele peste malul celălalt, tot printre scame de nori, înroșind lutul, târându-se printre bozii, oțetari, printre bălăriile înalte, printre care, abia se ghiceau, șerpuiau sârmele atârnate de niște șpalieri parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aerul umed. Înainta în direcția opusă apei, unde nu se întindea decât un deșert alcătuit din dune repetate la infinit. Se obișnuise și cu monotonia asta, pentru că o făcea de dragul Margaretei. Nu simțea absolut nimic, nici jenă, nici oroare, nici plictis, nici milă față de biata lui soție. Îi era de ajuns un pustiu care nu exista și un soare electronic. Se trântea din nou pe nisip, planificându-și acțiunile: o nouă resetare, apoi oprire, trei zile pauză, pe urmă o diagnosticare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
NIMENI, nu îi va putea despărți <maya>: dar sunt atitia care se despart <victor37>: sunt. Asta dovedește că nu erau jumătățile potrivite <maya>: e posibil să ne înșelăm? <victor37>: de cele mai multe ori. Alegem din alte motive <victor37>: de fun, din plictis, interes <victor37>: de multe ori fără a-l cunoaște suficient de bine <maya>: dar uneori e dragoste la prima vedere <victor37>: uneori. Atunci jumătățile se recunosc <maya>: și totuși, unele divorțează <victor37>: și totuși, uneori, din greșeală, din orgoliu, din
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
victor40>: de ce te-ai dus la Timi? <sanda>: am vrut să îl cunosc <victor40>: de ce nu a venit el? <sanda>: era ocupat. Nu știu... <victor40>: maya, cînd iubeam, distanța pînă la Buc era o bagatela <victor40>: 3 ore nu erau plictis, aveam timp să mă gîndesc la ea <sanda>: să înțeleg că nu mă iubește? <victor40>: înțelege ce vrei. Și de ce la hotel? <victor40>: Nu avea loc acasă? Te-a dus măcar pe la el acasă? <sanda>: nu <victor40>: poate are nevasta
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
pasaj! își spune tânărul. În gară agitația proprietarilor în căutare de sezoniști, îl face să zâmbească când este întrebat de localnicii care l-au zărit coborând din acceleratul de București - Nu doriți o cameră? - Nu, mulțumesc, sunt constănțean. Repetă până la plictis acest dialog scurt. Canicula îl izbește la ieșirea din tunel, simte cum începe să transpire, pielea îi devine umedă însă totul i se pare firesc, până și vântul îl cunoaște! -Am ajuns acasă! își spune preocupat de aceleași idei. Asfaltul
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
a învățat să facă deosebirea dintre o uzură normală, una de exploatare sau un accident tehnic și multe alte mărunțișuri. Îl atrăgea acest sistem cu noutățile inerente care deocamdată nu-l plictiseau, cu originalități aparent ireversibile deși, pe undeva, întrezărea plictisul și limitele fiecărei activități umane, oricât de meticuloasă ar fi fost. Atunci după terminarea lucrului, Paul i-a dat un prosop și-i spuse: - Hai să ne spălăm de mâzgă îți murdărești altfel toate hainele și nu se mai curăță
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mai violentă febra colectivă, ceea ce aduce în mod inevitabil trezirea instinctelor individuale și de apărare"438. Aceste așa-zise instincte își ridică deci capul și-l obligă pe individ să reintre în matca vieții de zi cu zi și a plictisului. Astfel s-ar explica ciclul căruia îi sînt supuse mulțimile naturale. Acestea trec de la exaltarea dionisiacă la liniștea apollinică. Ciclul se repetă la fel de regulat ca fluxul și refluxul: zilele luminoase, inundate de strălucirea soarelui, alternează cu zile mohorîte, înecate în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Euharistie; una asigură celeilalte condiția de posibilitate: intervenția în persoană a referentului textului ca centru al sensului său, al Cuvântului, dincolo de verba, pentru a le reapropria ca «cele despre Sine, ta peri eautou» (Lc. 24,27)”1. Denunțul plictisuluitc "Denunțul plictisului" Demersul lui Andrew Louth nu este motivat cu orice preț de visul unei construcții irenice a relației între știință și teologie. O asemenea încercare ar fi sortită eșecului în absența unor clarificări conceptuale care să definească natura gândirii științifice și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]