1,400 matches
-
antrenată în joacă înpreună cu fetele lui Gafton. În ziua aceea am fost pedepsită, nu mai aveam voie să mă apropii de poartă. Trebuia să mă joc în mijlocul curții, „la vedere”, cum spunea tataie. După mai bine de o oră, plictisită, dar totuși mulțumită că ar fi putut fi și mai rău, m-am îndreptat spre grajd, unde mamaie mulgea vaca. Îmi plăcea mirosul de lapte cald. Mamaie stătea pe un scăunel și micuță cum era, părea intrată toată sub burta
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
nici cașul și nici oul; atunci Susana mi-ar fi spus că nu am avut grijă de tine. Știam că tataie spunea adevărul. Îl iertasem și tăcută, am început să înting cu pâine în smântâna încălzită de soare; la început plictisită, iar pe urmă cu graba înfometatului. Tataie mă privea cu un zâmbet satisfăcut; știam că el câștigase, dar nu mai avea importanță. După prânz am muncit amândoi fără să vorbim. Tataie se întorcea și mă ajuta să umplu târna cu
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
era timpul să înceapă „legatul”. Nu înțelesesem prea bine ce însemna „legatul”, dar nu avea nicio importanță, știam că via nu era departe de casă și mă puteam duce la el singură printre grădini. După ce m-am plimbat prin curte plictisită, m-am apropiat încet de gardul vecinilor din spatele casei. Mamaia nu vorbea cu ei; găinile lor intrau la ea cu ușurință din cauza găurilor din gard, pe care aceștia refuzau să le repare. Printre ulucile gardului îl cunoscusem pe nepotul lor
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
îndura să-l vadă suferind și își împărțea a doua cană prietenește cu el. Dacă se îmbăta Cartuș sau nu, nu știu, dar știu că tata-mare se amețea destul de bine, că îl mângâia și îl săruta pe Cartuș până când acesta, plictisit, sau pleca singur, sau pleca gonit de tanti Oala, care, enervată, îl amenința pe tata-mare că îi va face un coteț lângă Cartuș, pentru că “tot îl iubea mai mult decât pe ea”. Obosit și supărat că nimeni nu pricepea că
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
nu fără oarecare milă. Fusesem la fel de rea ca berbecul lui Mia și în plus îmi amintisem de mamaia, care mă învățase să fiu bună pentru ”Tatăl nostru”. -Vezi “Palatul”? a insistat tataie. -Ce mai este și cu ăsta? l-am întrebat plictisită, dar o undă de curiozitate se mișca deja în mintea mea. -Aici, când eram mic...a început tataie cu jumătate de gură, căci săracul nu știa dacă mă interesa sau nu povestea lui. -Să nu începi nici cu măiculița ta
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
răspundă, după care a tăcut intenționat. M-am uitat la el cu coada ochiului și am pufnit pe nas: -Hai, lasă-mă cu prințesele tale! Vrei să spui că la astea le duceai papucii? i-am spus cu un aer plictisit. În mintea mea era deja aprinsă flacăra curiozității, mai ales că am ajuns în fața „Palatului”. Printre pomii din grădina imensă se vedea cea mai frumoasă clădire pe care o văzusem până atunci. Știam că în spatele acelui palat era malul gârlei
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
spună, de se calma pe loc. -Tataie, tu știi că eu nu am văzut-o niciodată pe măicuța mea? m-a întrebat pe un ton care în mintea lui trebuia să-mi trezească pe loc curiozitatea. Mi-am întors capul plictisită; „Tocmai acum când sunt supărată s-a trezit și el cu măiculița lui”, mi-am spus în gând și să nu-l supăr, am mârîit printre dinți: -Măi, tataie, îmi spui mereu că nu ai cunoscut-o, spune-mi o dată
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
cel puțin un an la Topoloveni. Aveam o imaginație inepuizabila, care se hrănea mai mult din dorința mea de a fi deosebită de ele, cu scopul de a la domină și a fi ascultata că o “șefa”. Într-o zi plictisita de insistențele lor de a continua șirul întâmplărilor din tabăra, le-am propus să le citesc din “Pățaniile lui Păcală”. Totul a început ca o idee, care să continuie cu un fel de “Bună ziua ți-am dat, de tine nu
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
cel puțin un an la Topoloveni. Aveam o imaginație inepuizabila, care se hrănea mai mult din dorința mea de a fi deosebită de ele, cu scopul de a la domină și a fi ascultata că o “șefa”.Într-o zi plictisita de insistențele lor de a continua șirul întâmplărilor din tabăra, le-am propus să le citesc din “Pățaniile lui Păcală”. Totul a început ca o idee, care să continuie cu un fel de “Bună ziua ți-am dat, de tine nu
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
se plimba de la unul la altul, să vadă dacă avem ceva. -A scăpat mingea, dar nu am găsit-o. Eu cred că a uitat-o în stradă și minte să nu o certe Marioara! i-a răspuns cu un aer plictisit, dar cu vocea înceată ca și cum i-ar divulga secretul nostru. -Nu a pierdut-o, am găsit-o lângă puț. Cred că a lăsat-o acolo Cartuș! ne-a spus liniștită în privința motivului care ne coborâse în pivniță. Mă uitam la
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
cum ele nu știau să citească, printre rândurile din povești, mai puneam și de la mine câteva fraze, așa cum găseam de cuviință sau acelorași povești de fiecare dată, le inventam un alt sfârșit. Tot Cameluța mi-a descoperit și șiretlicul ăsta! Plictisită și nesigură de sinceritatea mea, a început să-mi aducă povești, pe care mama ei i le citea seara și pe care le cunoștea pe dinafară. De data aceasta nu-mi puteam folosi imaginația și trebuia să citesc frază după
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
acele vremuri. -O triremă! se auzi vocea plină de încântare a lui Melestri. Pe toți zeii, trebuia să îmi dau seama că prințesa noastră va alege, pentru acest drum, ceva deosebit. -O ce? întrebă Climene năucită. -O triremă, răspunse Aela plictisită. Să nu-mi zici că ai uitat când Burnesha ne-a povestit despre celebrele corăbii feniciene? Climene își învârti ochii năucită, nu-și amintea nimic din discuția despre navigație. Talestri nu le băgă în seamă pe cele două amazoane, ci
CARTINA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357484_a_358813]
-
curs și secretarul de partid pe facultate, cele câteva persoane pe care nu le cunoșteam, dar care fuseseră prezentate înainte de venirea mea în amfiteatru, erau reprezentanți din partea Ministerului Învățământului și a UASCR-ului central. Bineînțeles, toți băteau câmpii cu grație. Plictisit, n-am avut de lucru și am cerut și eu cuvântul, aveam eu un „of” al meu, ceva foarte concret - credeam eu - în comparație cu banalitățile debitate de antevorbitori cu limbajul lor de lemn. Nu am spus decât o singură frază, că
UN STUDENT PROBLEMĂ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357776_a_359105]
-
fost ușor să înțeleg ce se întâmplă în cel de-al patrulea film care rula în mare vogă pe marele ecran! Și astfel am ajuns să petrecem cu... colegele o seară tare drăguță. Soții acestora, bieții de ei, erau cam plictisiți (de film) dar noi fetele, gureșe, eram tare entuziasmate. Pot spune că am avut parte de o altă seară frumoasă la Londra. Nu după mult timp, ne vom bucura din nou să fim împreună, deoarece pe 16 decembrie, urmează petrecerea
JURNAL LONDONEZ (12) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358279_a_359608]
-
mereu se punea veșnica problemă: nimeni nu reușea să stabilească, nici măcar cu aproximație, pe vremea cărui amorez rămăseseră ele cu burta la gură, pentru că era clar că el nu fusese nici primul, nici ultimul și, de altfel, chiar atunci cînd, plictisit, Ignațio se hotărîse să-și bage gîtul în traiul conjugal alături de una dintre reclamantele sale înfocate, pînă la urmă renunțase chiar ea să-l mai șantajeze, intimidată probabil de ușurința cu care cedase el, fără luptă. Poate că de pe atunci
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 29-31 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358407_a_359736]
-
primăvăratecă. Am fost o clipă la cruce ... Apoi a fost noapte ... Dimineața Învierii s-a arătat veselă și plină de pace. În timp ce priveam natura îmbrăcată de sărbătoare, gândul s-a întors la cruce. Nu mai era nimeni acolo. Câțiva trecători plictisiți își cărau poverile pe drumul prăfuit. La poalele dealului, o grădină frumoasă adăpostea un mormânt gol. Pietrele, iarba, florile, vântul spuneau tuturor „A înviat Christos!” Doar Maria mai căuta trupul pentru îmbălsămare, dar cand L-a întâlnit pe Domnul, a
O CLIPĂ LA CRUCE de LILIANA BOTEA în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344691_a_346020]
-
fi fost o bună partidă, pentru a-i face copii cu sânge nobil. Tutorele avea o amantă care era frumoasă și inteligentă, dar nu îi oferea nici dragostea, nici sensibilitatea de care el avea atâta nevoie, astfel încât se simțea cam plictisit și îl încânta perspectiva de a se distra câtva timp cu tânăra prințesă. Așa era în plus sigur că păstrează pe mai departe controlul asupra unei posibile avuții, care se afla astfel mereu la dispoziția sa, până se va hotărî
PRINTESA IN SUFERINTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359278_a_360607]
-
dezumflându-se aidoma unui balon de săpun atins de vârful unui ac. Și unde pui că noutatea este principala victimă a minimalizatorului. Orice inițiativă este întâmpinată cu neîncredere, cu suspiciune. Se pare că moftangiul este un leneș iremediabil, un incult, plictisit, care refuză să intre într-un dialog serios cu partenerul. Tot ce e nou cade în derizoriu. Nu cumva Caragiale aparține acelei direcții potrivnice schimbării, un fel de „ dușman al liberalismului” împrumutat? El, ca și Eminescu, „nu vrea progresul cu
„MOFTANGIUL” CARAGIALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359413_a_360742]
-
relaxare și de aceea evita - afișând de obicei o expresie impenetrabilă - insistența oricărei priviri ce ar fi dorit să i se facă observată și astfel să o incite la vorbă. Uneori mai asculta pentru puțin timp flecăreala celorlalți și apoi plictisită, se retrăgea pe propriile tărâmuri, devenind imună la tot ce i-ar fi putut consuma inutil energia, pe care aproape fiecare zi petrecută pe acest tărâm pe care se născuse, i-o devora cu o incredibilă lăcomie. Măcar acum, în
FILMUL NOPŢII ÎNCĂ NESFÂRŞITE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359375_a_360704]
-
amăgești, Iubirea mea este pe moarte, Poți doar cu mine s-o jelești. DOI Clipa ce-atârnă acum în cui Bătut de timp în nemurire E doar tic-tac al nimănui Din vremea când era iubire Și surzi, și orbi și plictisiți O suspendăm între iluzii Mereu absenți, mereu grăbiți Simțim nevoia de transfuzii Azi, un sărut al altcuiva Mâine, atingeri pătimașe Credem că ne mai pot salva De eschivări atât de lase Cu sufletele fracturate Încă-mpărțim același pat Suntem doar
FUGA ÎN SPIRALĂ (POEME) de MIHAELA NEACŞU în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360274_a_361603]
-
Publicat în: Ediția nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Autoritate versus indiferență nova didactica Jungla de la școală Măria Sa Leul pardon E levul în fine și-a instalat tronul pe catedră Pro fesorii pisoiașii educației naționale Își admiră plictisiții capodopera Nu le vine să creadă Că pot să se retragă din scenă cu tot cu rațiune Și să toarcă liniștiți blană lângă blană Măcar până trece coșmarul acesta didactic Surpriză Însuși leul își ridică laba în semn de respect Noapte bună
JUNGLA DIDACTICĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360324_a_361653]
-
și nici Cris despre vis. A rămas să se întâlnească a doua zi la facultate. Revenit acasă, Cris a găsit întreaga familie așezată la masă. Serveau cina. Nelăsând vorbă când revine acasă, nu l-au mai așteptat. Parcă toată lumea era plictisită. Și în timpul servirii cinei, discuțiile lipseau. Fiecare era grăbit să se retragă la el în cameră. Spera ca privind la programele TV să-l prindă somnul mai repede, pentru a se odihni deplin. A doua zi începea o nouă săptămână
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360276_a_361605]
-
mă-mbrac. Nu mai e bun de nimic acela, fii sigur. I-am supt toată energia, ha, ha, ha! a replicat ea și a ieșit cu ceașca de cafea în mână. - Partea noastră când o primim, Dorule? a întrebat Angelica, plictisită și oarecum dezgustată de cele întâmplate în cursul nopții. - Nicio grijă. Mă ocup eu de chestia asta. Ce, am rămas eu vreodată dator? Acum nu se poate discuta cu el. E mahmur rău de tot. Ai răbdare să ajungem în
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360333_a_361662]
-
pe înțelesul tuturor. - OK! E cea mai bună idee, femeie! Păi, să începem noi doi în seara asta și, pe urmă, om vedea... Până să stabilească unde și la ce oră, Doru coborâse și, de pe trotuar, îi privea indiferent și plictisit. Au coborât și fetele, în tăcere, sobre, cu gesturi delicate. Câteva semne de bun rămas și mașina a pornit încet... Mișu a intrat în birou simulând graba și supărarea. A salutat-o atent pe doamna Ramona Vlădescu și fugitiv, cu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360333_a_361662]
-
iulie 2013 Toate Articolele Autorului Nu am uitat nicicând, era o sfoară Ce atârna-ntr-un cui, lângă sărar, Pe un perete coșcovit de var În casa bătrânescă de la țară ; Am regăsit-o în același loc, De ani uitată, părea plictisită În cuiul strâmb cu floarea ruginită De un mănunchi uscat de busuioc, În plita sobei, rece, prins-zăcea Vechiul ceaun ce-n vremuri n-avea pace, Săreau copiii ca să îl dezbrace De crusta care încă strălucea, Iar într-un colț, sub
CUŢITUL DE ARGINT ŞI ... .UN BULGǍRE DE AUR ! de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360426_a_361755]