27,916 matches
-
întreabă când va pleca la petrecere. După o oră, se ridică de la monitor și se îmbrăcă să plece. O salută amical pe casieriță și ea îi zâmbi complice, urându-i petrecere frumoasă și oftând cu melancolie. Ajunse acasă pe o ploaie măruntă și deasă, pătrunzătoare. Se scutură înfrigurat înainte de a intra în garsoniera mare și întunecată. Cred că, totuși, va trebui să fac un efort și să-mi instalez Internet pe calculatorul de acasă, spuse Grigore Micu, în timp ce-și
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
recurge la noi forme de violență, fiindcă nu-i erau suficiente cele verbale. Niciodată nu o văzuse mai sigură pe ea ca acum. îl provoca, îl stimula să greșească. - De ce nu mă arunci la dublufundul vasului, până îți aranjezi toate ploile. înecată, cum m-aș mai apăra? Furgoteiu învățase de la Plagamat să-și evalueze șansele în funcție de situație, să acționeze numai atunci când e sigur de reușită. Precipitarea devenea o noțiune ce trebuia ștearsă din vocabularul lui. Nu se mai îndoia că, la
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
joc care i-o adresa lui, care era taică-su, care, ostenise să-l facă om, ținându-l pe la școlile popești din Craiova... Și cuprins de furie, băgă palma în țărână și cu ea plină, îndesată de pământul udat de ploaia din ajun, îngenunchie lângă cel doborât, și venindu-i cu pumnul care ținea clisa până în dreptul bărbiei, îi căscă cu cealaltă mână dinții, și aruncă tot boțul de pământ în gura încă înecată de sânge, după care așteptă cu palma
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
Florin Gabrea De cinci zile, ploaia spăla neîntrerupt ogorul. }ăranii din Hadernsee ieșeau dimineața pe cîmp și priveau cerul pîclos, bombănind: O fi bună ploaia, dar numai cît poate răbda pămîntul. Altfel, sfecla cade peste morți". Din camera lui de la etajul trei al pensiunii, Klaus privea
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
Florin Gabrea De cinci zile, ploaia spăla neîntrerupt ogorul. }ăranii din Hadernsee ieșeau dimineața pe cîmp și priveau cerul pîclos, bombănind: O fi bună ploaia, dar numai cît poate răbda pămîntul. Altfel, sfecla cade peste morți". Din camera lui de la etajul trei al pensiunii, Klaus privea scurgerea monotonă a apei, care țîșnea din burlanul zincat, nou-nouț. Bodogăneala localnicilor o auzise încă de la venirea sa la
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
Maria sta așezată pe dalele bisericii, privind în gol sub șuvițele-i albite, lumea trecea ori intra atrasă de orgă aruncînd o scurtă uitătură, glasuri de copii învolburîndu-se între ogive ziduri înfremătate. duminecă. o ia pe-ndelete printre coline, nori de ploaie umbră de umbră alungîndu-se, liniștea între castani pînă la încremenirea memoriei. așează cu grijă patru cartofi în jar, coliba descrescînd în lumina focului, țipătul bufniței. se întinde. pisica toarce culcată peste picioarele ostenite. Orăcăit de broaște. întuneric înalt. Risipiri oricît
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
secunde, deși numai în timp e cu putință mișcarea, sedus a împărtăși tăcerea fără a o abandona, cum părul și barba înfiripîndu-se și după o moarte ca un triumf tăcut al unei delumiri depline n înspre vest o pădure de ploaie, o jelanie ca acum cîteva secole, fîntîna mută în piața rostogolită-n umbre, crengile aproape se rup în vînt, arbori se-nclină, un lințoliu flutură peste oraș, însă în fața unui talger cu portocale întunericul e gîrbov, neauzit expiră femeile iarna
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
Zgomotul ca de motor al somnului se stinge după orizont aici numai aripi numai pene numai stropi de sînge care n-au unde pleca manivele piulițe șuruburi pivoți care-nșeală și ele moartea pînă unde respirația e respirație ca o ploaie ușoară distanța pe-acoperișul atelierului și soarele urcă treptele nemilos cu pîntecul plin de alcool dar nimic nu se clintește din sine pe străzile umede cum ochii pierduți în așteptare un piept pietruit o mînă mecanică încă încearcă să te
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
lumea a se desface-n bucăți). Șterge Soarele de praf Șterge Soarele de praf ca pe o mobilă lustruiește-l cu gîndul în altă parte apoi deretică-n continuare fă ordine în restul odăii năpădit de umbrele ude ale unei ploi care n-a căzut niciodată și-n cele din urmă du-te la fereastră privește copia de pe cer a Soarelui din casa ta atît de izbutită încît juri că e cel adevărat. Ilustrată din Amarul Tîrg Odăi sîngerînde cum răni
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
frumos, mai acordă-mi o șansă! Bine, îți mai las un timp soarele și lumea asta omenească. Vara a fost fericită. Florile au zâmbit. Copacii și-au prins cerceii roșii ai cireșelor. Un curcubeu strălucitor s-a arătat după prima ploaie de vară. FLOREA IOANA ALEXANDRA cl. a II-a D
Un nou anotimp. In: Alabala by FLOREA IOANA ALEXANDRA () [Corola-journal/Imaginative/573_a_714]
-
între salcîmi: numai steaua din cer l-a ferit să nu plece cu capul sub braț, singur cîntînd prin amiază, veselul domnului avorton. și vîntul îl aud. ager, coapse curbe-ncordînd ca arcuri regale, ori, firea pierzîndu-și, fecundînd crinii galbeni. și ploaia despicînd hotărîtă frunzișul. și lătrături alene. și uguit de turturele ascunse-n crengi. și fîșîit de pneuri pe asfalt. și zuruit de zaruri cu ciudă izbite în scara corăbiei noastre. și rîsul fetelor lăutarului cînd puștanii le toarnă porcărioare în
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
de sînge curge dintr-o țeavă spartă în mine. femeia plutind cu fața în sus în băltoaca roșie de la picioare ca soarele strălucește atunci. abruptă și clară. unde ești tu... unde ești tu nu e noapte și zi nu cade ploaia și cîinii nu aleargă prin iarbă. e o veșnică lumină albastră ștergînd contururile. unde sînt eu amurgul se prelinge ca melasa caldă peste salcîmi. nervii atinși de arcușul nedeslușitei spaime hașurează aerul. văd o fereastră. din chenarul ei negru fulgeră
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
se prelinge ca melasa caldă peste salcîmi. nervii atinși de arcușul nedeslușitei spaime hașurează aerul. văd o fereastră. din chenarul ei negru fulgeră scurt lumina unei mîini. ce bun e plînsul de ușurare. cîtă lentoare... cîtă lentoare în aburul verzui. ploaia cade-cade pe fața mea, a lui. o pată de lapte acrit iese încet din pămînt - în aburul verzui tu ești, eu sînt. două hăuri de sînge - muritoare, de plîngem ! altminteri, niciodată nu sîntem. încet și abrupt urcă luna printre copaci
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
aceea care mă petrece Păcatul schimbării în ficații întâmplării E cuibărit viermele păcatului, Puritatea e o stare anormală Și imposibilă; Numai moartea e inocentă; Regula lumii e abaterea, Ieșirea din rând, Pofta greșelii, Ca un izvor de mântuire; Schimbarea care-aduce ploaie, Și umple câmpul de zăpadă Și sparge spațiul și-l îndoaie Și face stelele să cadă, Schimbarea oarbă, fără cale, Din trup de sunet în ecou, Movilă prefăcută-n vale, Știutul prefăcut în nou Schimbarea până când se rupe Lumina de
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
părăsite după spectacol", este generatorul propriei singurătăți sinucigașe, din limbul căreia își trage incisivitatea și sarcasmul de om revoltat sau înger căzut vs. figurile infernale ale lumii: "ai pus floarea de toamnă/ să nu se vadă abisul/ câinii stropiți de ploaie/ și noroiul lipsit de inimă/ disperarea citește stropul/ de cruzime/ bătaia clopotului în urechea sinucigașului". Coabitând firesc cu universul thanatic, poetul nu ezită să-și cheme iubita defunctă într-un poem de dragoste îndoliat, frizând halucinația necrofilă. Tonalitatea dominantă a
Descrierea infernului by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11721_a_13046]
-
nu aruncam cheile, de parcă am fi putut intra cu ele pe ușile secrete ale altei existențe. Spălam toate sticlele și le puneam ordonat în cămara goală. Puneam clei la încheieturile mobilierului. Cutiile de carton umpleau balcoanele, până când se umezeau din cauza ploii. Colecționam nasturii vechi până când zornăiau într-o pungă ce constituia o adevărată avere. Făceam rost de ață în bobine mari, șterpelite de la fabrica de confecții. Aveam de toate, prin toate sertarele. Pe pod Un bătrân se oprise pe pod, ținându
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
străzile cangrenate praf și plictis cântecul celor două sunete cineva a tras clopotele și iată cum mor păsările cum sufletul lor se târăște într-o tabacheră de argint să dăinuie în fastul ecoului toamnă cu o mie de fluiere sparte ploile s-au refugiat sub pământ ceaiul se tulbură și anotimpurile grele se afundă în creier plăci de patefon pârâie încet cu un susur al ploii îndepărtate pești reci în pâlnii de gramofon prin apa verzuie ascultăm Coralul tolăniți în brumă
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
tabacheră de argint să dăinuie în fastul ecoului toamnă cu o mie de fluiere sparte ploile s-au refugiat sub pământ ceaiul se tulbură și anotimpurile grele se afundă în creier plăci de patefon pârâie încet cu un susur al ploii îndepărtate pești reci în pâlnii de gramofon prin apa verzuie ascultăm Coralul tolăniți în brumă pe tuburi de orgă samovarul pâlpâie cu aburi bem iarna din cești de porțelan la gura sobei viscolul se îmbuibă din carnea iubitei pe catafalc
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
peste marginea lumii dis-de-dimineață paznic de nădejde al nopții ai fost. XVII. Cobai în noapte Cobai, cobai în noapte până la moarte, de-a fir-a-păr fiecare-și poartă crucea, pas cu pas; am murit sărind de la una la alta apă de ploaie a timpului ultim. XXIII. O ghicitoare Cu inima îndoită azimă, puțin lipsește cavalerului rătăcitor în balamucul și-n dus-întorsul minciunilor gogonate mai mare daraua decât ocaua în lupta pe viață și pe moarte. Vezi, am dezlegat o enigmă, o ghicitoare
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]
-
care plângi din cap până-n picioare sunt numai obosit sunt numai și numai obosit poate nu chiar atât de obosit încât să nu pot să tac și deschizi puțin gura foarte puțin zîmbetul mi se prăvălește pe față ca o ploaie sunt numai obosit sunt numai și numai obosit și nimic altceva trei filtre de lumină hemoglobină Am fi ce își amintesc cuvintele că eram atenție se închid ușile ne-am îndepărtat ne apropiem aveam niște cuie pe perete unde stătea
corpuri românești by Răzvan Țupa () [Corola-journal/Imaginative/11402_a_12727]
-
acum avem icoane & asta e numai o poză dincoace de haine agitația caută pielea zgomotul conștient seara între firele de păr atenție se închid ușile cu ochii închiși vedem același model din fire luminiscente o fracțiune de secundă terasamentul primește ploi infiltrate încet încet căldura corpului pune stăpânire pe aer ușile se închid rulezi pe fire din ce în ce mai subțiri strălucitoare vobele ajută nu înlocuiesc leagă mâneca de polen cu vârful limbii auzi rădăcinile dinților în echilibru solid închid deschid o structură de
corpuri românești by Răzvan Țupa () [Corola-journal/Imaginative/11402_a_12727]
-
bine, furia mi s-a domolit, distilată prin atâtea lucruri și vorbe. Sunt un om politicos și singur imaginându-și tot mai des o casă de cărămidă și o alee lungă, coborând către un loc întunecos și rece, fără întoarcere. ploaie, vorbe neînsuflețite... lui m. ivănescu vârsta la care vântul îți flutură gleznele fără teroarea că, mai târziu, te vor despărți ani-lumină de singurătatea prusacă a buzelor ei, prețios numite de alții focuri de tabără - vârstă ingrată, s-ar spune în
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
prusacă a buzelor ei, prețios numite de alții focuri de tabără - vârstă ingrată, s-ar spune în cartea nedeschisă de ani dintr-o bibliotecă îngustă, prin care alunecă lenevoase femei în paltoane de iarnă - e-o seară prea tristă, cu ploaie, vorbe neînsuflețite și vodcă lemon, și umezeala îți pătrunde în oase, urzind un fel de rețea de friguri și frici - adevăratul motiv pentru care înșir versuri din nou - în biblioteca îngustă, prin care m-adulmecă tandru femei melancolice în paltoane
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
însuflețite de-un foc generos ca o binecuvîntare dată unui întreg oraș demolat în acele ore pe zidul dinspre vecin pot prăji bucăți de pîine ori pot usca rufe e un decalaj de vieți netrăite ca atunci cînd barometrul indică ploaie în toiul caniculei și primești un telefon de la prietena din grecia care dispăruse acum mulți ani într-un naufragiu 4. (întîlniri) Întîlnești oameni care îți tot dau cărți întîlnești cîțiva pereți care-ți redau încrederea în viață doi-trei copaci se
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
rătăcit pe strada mea poate că acest aerolit stingher poate că iarba crescută-n vitrina ceasornicăriei îmi vor spune ce să fac ca să mă asigur că-mi trăiesc viața mea că mă bucur de soarele din paharul de ceai de ploaia dinlăuntrul pălăriei mele mi-am zis să privesc mai des cerul norii mi-am zis să rătăcesc prin zilele fără nume ale singurei vieți posibile
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]