900 matches
-
of Law" as a requirement for accession to the European Union", în Rule of law Program, Lecture nr. 3, Konrad Adenauer Stiftung, CH Beck, București, 2008. Rosenblum Nancy L. (ed.), Obligations of Citizenship and Demands of Faith: Religious Accommodation in Pluralist Democracies, Princeton University Press, Princeton, 2000. Sajó András (ed.), Militant Democracy, Eleven International Publishing, Utrecht, 2003. Santai Ioan, Drept administrativ și știința administrației, vol. I, Editura Universității Lucian Blaga, Sibiu, 1998. Sartori Giovanni, The theory of democracy revisited. Part two
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
deltapublicaciones.com/derechoyreligion/gestor/archivos/07 10 31 124.pdf, accesat la 19 ianuarie 2015. 216 Martha C. Nussbaum, "Religion and Women's Equality: the Case of India", în Nancy L. Rosenblum (ed.), Obligations of Citizenship and Demands of Faith: Religious Accommodation in Pluralist Democracies, Princeton University Press, Princeton, 2000, p. 343. 217 Mark Chopko, "Constitutional Protection for Church Autonomy: A Practioner's View", în Gerhard Robbers (ed.), op. cit., p. 96. 218 Perry Dane, "The Varieties of Religious Autonomy", în Gerhard Robbers (ed.), op. cit
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
de idei diferite, chiar contradictorii. Sunt pentru pluralism în toate sensurile. În ce mă privește, cred că modelul european nu poate fi realizat decât într-un stat de drept, unde funcționează o reală separare a puterilor, un stat deschis, democratic, pluralist în care libertatea trece înaintea egalității populiste , al drepturilor omului, cu o economie reală de piață și în care proprietatea particulară să fie efectiv garantată, nu doar ocrotită. Un stat și un tip de societate în care structurile de tip
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
spirite de valoare. Sunt filozofii-mit, filozofii-profeți, filozofii-simbol, filozofii-mistici, filozofii guru ai culturii actuale. Ei s-au format înainte de anii '40. Împrejurările istorice ale constrângerii totalitare, apoi evenimentele de după 1989 în absența unei puternice și active tradiții românești a gândirii liberale, pluraliste, democratice, critice, raționaliste nu numai că i-au readus la suprafață, dar s-a ajuns chiar la situația ca ea să domine în mod efectiv largi sectoare ale culturii actuale. Nu insistăm acum foarte mult asupra cauzelor acestui succes, asupra
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
ele se adaugă: cultul violenței, experimentalismul, aventura (vivere pericolosamente), ortodoxismul fundamentalist, trăirea, autenticitatea pe toate planurile. În domeniul politic: elogiul dictaturii (în primul rând fasciste, dar și... staliniste, vezi versiunea originală a unei Schimbări la față a României), lichidarea democrației pluraliste, parlamentare, respingerea radicală a Occidentului și a Europei, oroarea de masonerie și, în general, combaterea oricărei formule internaționaliste. Idealul este statul național închis, etnicist, tradiționalist, autoritar, bazat pe o economie de tip agrar, antiindustrial. Accentele xenofobe, adesea antisemite, sunt și
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
că mai există și un al treilea sistem: cel de centru al cărui partizan declarat sunt (nu numai eu, de altfel), chiar dacă încă în netă minoritate și inferioritate. și dacă am un regret este că ideologia de centru, liberală, democratică, pluralistă, raționalistă, individualistă, europeană etc. etc., este încă puțin prezentă, combativă și eficientă în confruntarea ideologică actuală. (Reviste ca Sfera politicii și, recent, polis sunt promițătoare). șt. Zeletin sublinia această carență a liberalismului românesc încă din anii treizeci. O ideologie românească
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
pe care ni le oferă societățile și lumea în care trăim)5. Atunci când va fi cazul, voi utiliza termenul "moralism pur" pentru a mă referi la argumentarea pe baze exclusiv morale pentru sau împotriva unei teorii politice și termenul "moralism pluralist" - recunosc, termenul nu este unul prea inspirat - pentru argumentarea în favoarea sau împotriva unei teorii politice și pe alte temeiuri decât cele morale. În sfârșit, tot cu privire la moralism, voi utiliza, de asemenea, termenul "moralism universalist", pentru concepțiile politice moraliste considerate de
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
află și s-a aflat întotdeauna și convingerea că ea este îndreptățită (dacă nu chiar obligată) să se servească de argumentarea morală. O posibilă întrebare referitoare la politica mea terminologică este următoarea: de ce nu folosesc termenii "moralism pur", respectiv "moralism pluralist", și pentru a desemna, spre exemplu, concepția că argumentarea morală este singurul tip de argumentare acceptabil în filosofia politică, respectiv concepția că filosofia politică este îndreptățită și trebuie să recurgă și la alte argumente decât cele morale? Răspunsul la această
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
ai unei astfel de comunități). Or, dacă așa stau lucrurile, înseamnă că este posibil să existe probleme importante ale filosofiei care nu pot fi abordate în mod adecvat pe baza metodologiei moraliste (fie în forma ei "pură", fie în forma pluralistă) și - ca atare - pare suficient de clar că s-ar putea ca ea să nu fie caracterizată întru totul corect atunci când este descrisă ca reprezentând (doar) o ramificație a eticii. Există două modalități de interpretare a sugestiei lui Waldron: 1
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
bune combinații - sau a celui mai bun compromis - de valori morale sau economice dezirabile în cadrul unei "societăți bune")38 etc. Or, atâta vreme cât abordarea acestor teme necesită recursul la argumente, valori, principii și intuiții de natură morală, moralismul (fie "pur", fie pluralist) rămâne o metodologie legitimă pentru filosofia politică, indiferent de cât de redusă este forța motivațională a argumentelor morale pentru politicieni sau cetățeni. Enzo Rossi și Matt Sleat au replicat celor care avansează argumente de acest tip în apărarea moralismului 39
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
104 libertăți fundamentale, 48, 85 logica acțiunii și raționalității politice, 142, 148, 152 M marxism, 23, 110 metaetică, 105 modelul legislativ (de filosofare politică), 30 modelul structural (de filosofare politică), 30-31, 37 moralism parohialist, 18, 40, 67, 129, 164 moralism pluralist, 18-19, 89, 150 moralism pur, 18-19, 89, 150 moralism universalist, 18, 41, 67, 129, 164 moralitate personală, 144, 147, 150-151 moralizare (a politicii), 77 multiculturalitate, 112 N nationalism romantic, 86 nazism, 104 nevoile umane fundamentale, 134 normativitate morală, 35, 48
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Che”, el nu simpatiza PSP, concurent în cursa pentru leadershipul absolut. Totuși, după victoria revoluției din 1959, el are nevoie de un instrument susceptibil de a înlocui Mișcarea de la 26 iulie - cu care a făcut revoluția, dar care-i prea pluralist - și de a organiza controlul unei societăți care a ajuns în „zorii libertății”. și curând, PSP devine coloana vertebrală a statului, cu condiția acceptării epurărilor decretate de Castro în fața oricărei veleități de autonomie. Dacă, în politica sa latino-americană, Castro susține
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
succes o nouă tactică de a ajunge la putere pe calea „unității populare” este Chile, sub președinția lui Salvador Allende (1970-1973). Experiența chiliană exercită o atracție pentru mișcarea comunistă internațională prin aceea că ridică o problemă primordială: într-o societate pluralistă și democratică prin aceea că ridică o problemă primordială: într-o societate pluralistă și democratică, este oare posibilă o tranziție pașnică spre socialism? Similitudinile dintre societatea chiliană și țările vest-europene autorizează opinia că această experiență ar putea fi pusă în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
este Chile, sub președinția lui Salvador Allende (1970-1973). Experiența chiliană exercită o atracție pentru mișcarea comunistă internațională prin aceea că ridică o problemă primordială: într-o societate pluralistă și democratică prin aceea că ridică o problemă primordială: într-o societate pluralistă și democratică, este oare posibilă o tranziție pașnică spre socialism? Similitudinile dintre societatea chiliană și țările vest-europene autorizează opinia că această experiență ar putea fi pusă în practică și în Europa, și ea obține un sprijin fără rezerve din partea comuniștilor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
stil Pravda, oferită mai târziu de Granma. în august 1960 intervine naționalizarea tuturor societăților agricole și industriale nord-americane, urmată în octombrie de cea a întreprinderilor cubaneze, cu excepția celor mici. Pe plan politic, Castro împiedică organizarea Mișcării de la 26 iulie, inițial pluralistă, și în 1961, o incorporează în ORI (Organizațiilor Revoluționare Integrate) - sub controlul comunist, prolog al refondării PC cubanez (PCC) în 1965. în aprilie 1961, Castro proclamă caracterul socialist al revoluției și, pe 1 decembrie, se proclamă însuși marxist-leninist* și se
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de 90% și respectiv 89,2%. Alegerile din Ungaria din mai 1949 dau 94,6% și 95,6%, iar cele din Bulgaria, din decembrie 1949, 98,89% și 97,66%. în democrația populară, alegerile sunt exact inversul celor din democrațiile pluraliste: listă unică, vot public - votul secret este descurajat sau considerat ca suspect - și despuierea urnelor secrete. Rezultatul: în patruzeci și cinci de ani niciun candidat oficial n-a suferit niciodată un eșec în alegeri. începând din 1948 și până în 1953
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
este perturbată de supralicitarea unei extreme stânga guevariste manipulate de Castro*, și stânga va fi strivită de lovitura de stat a lui Pinochet din 1973. După 1989-1991, comuniștii, foarte slăbiți în Europa Occidentală, încearcă să participe la majorități ale „stângii pluraliste” - în Franța dintre 1997 și 2002, în anumite landuri ale fostei RDG, în Italia între 2006-2007 - în care ei joacă rolul forței de sprijin. Ei încearcă să reactiveze dinamicile antifasciste contra extremei dreapta și participă la un front antirasist sau
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
experiența singulară din Spania servește ca referință pentru o iluzorie împăcare a democrației cu tranziția spre socialism. Conceptul de „democrație de tip nou”, elaborat în toamna anului 1936 de către Dimitrov și Togliatti, dă un pic de consistență visului unui regim pluralist, excluzându-i pe fasciști, și în care clasele populare grupate în jurul proletariatului ar pune bazele acestei tranziții. Experiența lui Togliatti, delegat al IC în Spania din august 1937 până în martie 1939, arată că funcționarea organelor Frontului Popular nu este chiar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
7 noiembrie 1917. Acest act înseamnă trecerea la punerea în aplicare a două logici: cea a războiului civil și cea, inedită și surprinzătoare , a transformării mișcării revoluționare într-un partid-stat totalitar. Războiul civil prezintă avantajul statului de drept, a democrației pluraliste și a statuluinațiune. El devine un război al claselor care, din punct de vedere al lui Lenin, trebuie să fie preventiv și este fundamentat pe deosebirea radicală dintre prieteni și dușmani - adversari politici, inclusiv revoluționari (menșevici, anarhiști*, sindicaliști etc.) sau
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unei societăți drepte și egalitare și dau dovadă de generozitate, dezinteres și simț al sacrificiului. Dar fermenții totalitarismului* dospesc deja în această masă: extremismul ideologiei, exaltarea fidelității față de conducător și partidul său, legitimarea violenței și a războiului civil*, respingerea democrației pluraliste, lipsa unei înrădăcinări în societatea civilă*. și, în plus, această afirmare a monopolului legitimității revoluționare care vrea ca partidul să-și plaseze sub dominația-i totală sovietele, sindicatele, clasa muncitoare și întreaga societate. De la partidul extremist de mase la partidul-stat
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
populații. Dar și prin faptul că toate aceste state sunt de-acum înainte înzestrate cu constituții care, în majoritatea lor, pot fi modificate de popor mulțumită sufragiului universal. Protecția constituțiilor ține de tribunalele constituționale, care judecă și conformitatea legilor. Democrația pluralistă, cu dreptul de a fonda partide și asociații, este înscrisă în toate constituțiile, care dispun de instrumente ce permit dizolvarea unor partide sau asociații al căror scop este eliminarea democrației. Toate aceste state se definesc ca „state de drept”: drepturile
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
momentul suprem, cel din 1989-1991, nu s-a găsit aproape nimeni care să susțină regimurile muribunde pe care le conduceau, de două decenii, niște dinozauri care împiedicaseră orice mobilitate socială. SOCIETATE CIVILĂ „Societatea civilă”, care face trimitere la o viziune pluralistă și liberală a societății, semnifică faptul că puterea politică își extrage legitimitatea din consimțământul cetățenilor, că în interiorul acestei entități simbolice își găsește ea autoritatea. Termenul lasă să se înțeleagă și că statul trebuie să respecte, dar și să garanteze autonomia
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
morale nu pot fi realizate în întregime, ci, cel mult, aproximate prin intermediul veșnicei balansări temporare a intereselor și eternei soluționări precare a conflictelor. școala respectivă, deci, vede într-un sistem de echilibre și contraponderi un principiu universal pentru toate societățile pluraliste. Ea face apel mai curând la precedentul istoric decât la principii abstracte și își propune mai mult materializarea răului celui mai mic decât cea a binelui absolut. Această preocupare teoretică pentru natura umană (așa cum este ea) și pentru procesele istorice
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
nu pot fi schimbate condițiile contemporane în care operează politica externă, cu a lor instabilitate extremă și cu amenințarea mereu prezentă a violenței pe scară largă. De exemplu, balanța de putere este cu adevărat un element peren al tuturor societăților pluraliste, așa cum știau foarte bine autorii* The Federalist Papers; dar ea este capabilă să opereze, cum se întâmplă în Statele Unite, în condiții de stabilitate relativă și conflict pașnic. Dacă factorii care au dat naștere acestor condiții pot fi replicați pe scena
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
autonomiei sferei politice împotriva subminării de către alte moduri de gândire nu implică dispreț în ceea ce privește existența sau importanța lor. Implică mai curând ideea că fiecăruia trebuie sa-i fie acordate sfera și funcțiile potrivite. Realismul politic se bazează pe o concepție pluralistă a naturii umane. Omul real este compus din „omul economic”, „omul politic”, „omul moral”, „omul religios” etc. Un om care nu ar fi altceva decât „om politic” ar fi o bestie, fiindcă i-ar lipsi complet constrângerile morale. Cineva care
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]