789 matches
-
rămurele, din lut și paie Într-un stejar Înalt și a Înnoptat acolo multă vreme. Seara Își făcea culcuș, ascunzându-și capul subsuoară, iar dimineața, după ce Înălța un tril spre un soare ce se ridica pe cer, Își lua zborul plutind peste râuri, păduri, dealuri și câmpii. Apa rece de izvor Îi potolea setea, iar grâul și ovăzul dat În spic, dar și pietricelele culese de pe drum, foamea ce-i chinuia măruntaiele... Masterandul Oliver umblase mult timp să găsească locul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În afară de singurătate și de beznă. Și poate nici atât... ...Stând la masa de alături, inginerul Satanovski Își Îndreptă bărbia sa rotundă spre halbele Înșirate În fața lui Bikinski și a lui Lawrence, slobozind pe nări rotocoale de fum galben, ce se Întindeau plutind alene pe terasa plină de lume. „Eu sunt adevărul ultim și calea ce duce spre lumină”, murmură el ca pentru sine. Bikinski și Oliver, discutând În șoaptă Într-un ungher, Îl ignorară cu desăvărșire. Pentru ei, Satanovski nu era decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se leagănă pe valuri. Costumele plutesc cu burta În sus. Rochiile Mathildei, cu poalele desfăcute, așijderea. Cravatele și pantofii. Umbrele și pălăria. Orice ai face, nu le poți ține În loc. Mânile sale sunt ca două șuvoie de bere Înspumată. Curg plutind pe lângă ziduri, se agață de reclame, care curg și ele din Karl Marx spre Piața Unirii. Fața lui e ca o coală de hârtie ce se Învârte În fața unei rigole pline de mucuri de țigări. Noimann e lichid, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
alături de alte popoare, e țelul suprem al legionarului. Să facem milostenie și să nu nedreptățim pe nimeni. Când se vor încrucișa dragostea cu fapta, atunci înseamnă că Dumnezeu e cu noi. MORȚILOR NOȘTRI Ecoul luptei voastre din temnițe și munți, Plutind ca o mireasmă din cer până la noi, Ne-mbărbătează pieptul, ne mângâie pe frunți, Și dorurile sfinte le împlinesc prin voi. (Autorul) Sufletele lor au plecat la Cer, lăsând aici, pe pământ, trupurile lor, țărână sfântă. În inimile celor rămași
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
un sistem de alei mărginite de garduri vii înalte și perfect tunse. Lămpile cu gaz cocoțate pe stâlpi din fier forjat iluminau plăcuțele cu adrese. Danny urmări șirul șerpuitor de numere până ajunse la 7941, auzi o muzică de dans plutind peste coama gardului viu și păși pe alee spre ușa bungalow-ului. Apoi o rafală de vânt mână norii de pe cer și lumina lunii surprinse doi bărbați în haine de seară sărutându-se, strânși unul lângă altul în spațiul întunecat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
masculină era dublată de geniul și de elanul cu care își trăia muzica. Femeile și chiar bărbații erau la pământ după el. — A fost dragoste la prima vedere? 66 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE — Să vezi. Am venit acasă plutind, ca de pe altă lume, și i-am spus lui Nicolae: „L-am găsit pe bărbatul vieții mele!“ Îți închipui, să-i spun așa ceva! Lui, care era de o gelozie mortală! A crezut că glumeam. Dar eu am lăsat tot ce
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
l-ar fi făcut special așa. O vreme s-a lăsat purtat de gânduri paranoice. Numai când, întorcându-se la ei a patra oară și i s-a întins un urcior cu ceva, un sediment verde-maroniu, cu ceva maroniu solid plutind la suprafață, a întrebat prin intermediul unui interpret, dacă aveau vreun motiv să-i dea așa ceva. Gofo a fost răspunsul. I-au trebuit câteva ore de discuție, ca să înțeleagă ce însemna cuvântul. Treptat, săptămână după săptămână, a început să înțeleagă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un fizic fermecător și marea lui frumusețe masculină era dublată de geniul și de elanul cu care își trăia muzica. Femeile și chiar bărbații erau la pământ după el. — A fost dragoste la prima vedere? — Să vezi. Am venit acasă plutind, ca de pe altă lume, și i-am spus lui Nicolae: „L-am găsit pe bărbatul vieții mele!“ Îți închipui, să-i spun așa ceva! Lui, care era de o gelozie mortală! A crezut că glumeam. Dar eu am lăsat tot ce
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
în apus o răstignește Pe buzele de dor uscate. Un bici de jale o izbește Și din Sibilă cum era Un galben pal o amuțește. Cu pete sângerii din soare Ce în apus domol coboară Se crede frunza iarăși floare Plutind cu visele-i, ușoară, Și uită că un ger sticlos îi arde vorba pentru-a mia oară. Un vânticel de toamnă adie Și suflă prin culori, bezmetic Amestecând o gingășie Cu un destin sticlos, eretic Iar frunza, în covor de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
căldura devenea insuportabilă, îi organizam pe copii să mă ajute să răcorim casa. Sora și fratele meu umpleau gălețile, iar eu le trăgeam sus pe acoperiș, pe unde turnam apa peste plăci. După aceea mergeam înapoi la apă, unde treceau plutind p’ieh, - plute din bambus. Coborau în josul fluviului ca un gigantic colier desfăcut. Eu și prietenii mei săream pe plute ca să ne plimbăm. Cântând, ne alăturam plutașilor. Melodia mea preferată era Wuhu e un loc minunat. La asfințit, mama ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-i poveste veche. Ai s-o afli. Totul la timpul sorocit de Cel de Sus”... Vrăjit de liniștea din jur, m-am întors în chilie. Am mâncat cu o poftă deosebită. Ca niciodată. Într-un târziu, un dangăt de clopot plutind în valuri pe aripile vântului a pătruns în chilie, căutându-și parcă un loc unde să se odihnească. “Înseamnă că bătrânul e la utrenie” - gândeam eu, când în curtea chiliei am auzit - la început nedeslușit, apoi din ce în ce mai limpede - pași târșiți
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
era dor să am alături pe cineva cu care să vorbesc prostii. M-am chinuit să alung gândul la Luke și să mă întorc la Christy și la corpul lui. N-ar fi grozav, m-am gândit eu, cu mintea plutind aiurea, dacă s-ar întâmpla ceva între mine și Christy? Dacă ne-am îndrăgosti? Și dacă, la întoarcerea mea la New York, Christy ar veni cu mine și acolo ne-am întâlni cu Luke? Și dacă Luke ar fi teribil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spună, cu un zâmbet schimonosit. Ca să nu ne sperie pe noi. M-am cutremurat. —Iar eu încercam să le distrag atenția celorlalți, ca să nu-și dea seama ce se întâmpla, dar asta nu conta. Chiar dacă nu auzeai nimic, simțeai frica plutind în aer. Fruntea îmi era scăldată de sudoare. — Bătăile aveau loc în fiecare vineri noaptea, așa că pe măsură ce zilele săptămânii treceau, ni se făcea din ce în ce mai frică. Am jurat că atunci când o să fiu destul de mare, o să-l omor pe nenorocitul de taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de ei să joace pe bani. Sau măcar pe bețe de chibrituri. Certurile lor mi-au adus aminte de familia mea. Cu toate că, sigur, pacienții nu erau la fel de răi. începuse să ningă. Lăsasem perdelele trase ca să putem vedea fulgii de nea plutind prin fața ferestrei. Barry-copilul dansa prin cameră cu niște mișcări Tai Chi lente și grațioase, la vederea cărora te linișteai imediat. Barry era într-adevăr foarte frumos. Arăta ca un heruvim cu părul întunecat. Era întotdeauna vesel și binedispus, părând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ea, înseamnă cea mai înaltă formă de laudă. Lucille a idolatrizat-o întotdeauna pe mama, încă de pe vremea când erau colege de cameră la Vassar. Mă simt invadată de un sentiment copleșitor de gratitudine față de ea. Ca și cum ar fi simțit plutind în atmosferă o încărcătură de tandre emoții, Lucille îmi pune în brațe, cu stângăcie, o cutie din catifea. Asta ca să risipească orice fel de emoție. — Deschide-o! îmi ordonă ea. Eu fac ceea ce mi s-a cerut. În ultima vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
al lui Henry nimeri în șamponul care se scursese din păpușă pe capacul closetului, îi alunecă pe una dintre margini, iar Wilt, împreună cu păpușa și cu ușa dulăpașului de medicamente cu ajutorul căruia încercase să se salveze, se treziră pentru moment plutind prin aer. în timp ce se prăvăliră cu toții în baie, în timp ce perdeaua și instalația de la duș veniră după ei și în timp ce conținutul dulăpașului cu medicamente se descărcă în chiuvetă, Wilt emise un ultim strigăt de disperare. Se auzi un pocnet care readucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
fi trecut prin cap să o las înăuntru când încerca să facă așa ceva? Oricum, e numai vina ta. Tu ți-ai dat drumul la gură în legătură cu păpușa aia. — Să le spui asta și procurorilor atunci când o să i se găsească cadavrul plutind în josul apei. Explică-le numai cum se face c-a ajuns să plece în mijlocul furtunii. — Acum încerci să mă sperii, nimic altceva, zise Sally. N-am făcut-o eu să plece. N-am făcut nimic. — Eu nu zic decât că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
același lucru se poate aplica și familiilor. Și politicii ! Poate că, dacă conducătorii lumii și-ar destăinui unii altora câteva mici secrete, n-ar mai fi războaie ! Cred că mă aflu la un pas de o descoperire epocală. Urc scările plutind și descui ușa de la apartament. — Lissy ! strig. Lissy, m-am Îndrăgostit ! Nu primesc nici un răspuns și simt o undă de dezamăgire. Voiam să vorbesc și eu cu cineva, să-i povestesc despre noua și geniala mea teorie despre viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
zis el asta ? E destul de romantic, ce să zic. — Ți-am spus ! Nu mă pot abține să n-o privesc radiind. Lissy, e absolut perfect ! NOUĂSPREZECE Următoarele două săptămâni, nimic nu-mi poate adumbri fericirea. Nimic. Mă duc la serviciu plutind pe un nor, toată ziua zâmbesc la computerul meu conectat la rețea, după care plutesc Înapoi spre casă. Comentariile sarcastice ale lui Paul ricoșează ca niște balonașe. Nici măcar nu remarc când Artemis mă prezintă unei echipe de publicitate aflate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să vegheze grădina de legume - ce treabă minunat de plăcută e... 12 Noul meu nume este Jiang Ching. Este un dar atent din partea soțului meu. Nu mai sunt Lan Ping - Măr Albastru. Noile caractere au linii drepte, ca o barcă plutind în vânt - Jiang e Râu, iar Ching e Verde. Jiang Ching e rezumatul unei zicători tradiționale: Verdele vine din albastru, dar e mai bogat decât albastrul. M-am despărțit de vechiul meu rol. Ies din albastru și intru în mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
când pe vârfurile ascuțite ale pantofilor, când pe tocurile înalte și dichisite. Semăna, mai mult ca oricând, cu un balon gata-gata să se înalțe. Și nu s-ar fi mirat nimeni dacă l-ar fi văzut, la un moment dat, plutind ușor spre tavanul atelierului. Zborul cu balonul era la modă. ― Văd că Luciano și-a terminat treaba. Cu îngăduința dumneavoastră, Alteță, o să vă rog să urcați pe podium. Așa!... Mâna asta sprijinită pe șold, dacă-mi permiteți... Așa!... Acum priviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tot mai nesățioasă de fericire. Simțea că era genul de femeie care i-ar fi putut debloca toate resorturile plăcerii, care i-ar fi putut desfrâna dorințele. De când o văzuse prima oară la acea vânătoare cu șoimi, de când o zărise plutind ca o nimfă sălbatică peste albul poienii, nu trecuse nici măcar o singură zi fără să viseze la o posibilă apropiere. Și, iată, ea stătea lângă el, mai răpitoare ca oricând în uniforma de mare general a lui Napoleon. Se trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vânătoarea, zburând silențios, cu o mare viteză, mult deasupra victimei, ca să cadă apoi uluitor de repede asupra ei. Marioritza îl urmărea, simțind din plin tăișul și beția acelui zbor. Rămânea atentă, cu respirația oprită, până când vedea penele însângerate ale victimei plutind într-o rotire înceată spre pământ, în timp ce șoimul, cu ghearele adânc înfipte în trupul acesteia, revenea la picioarele ei, așteptându-și cu demnitate răsplata. Acum, însă, venise momentul despărțirii. Mângâie penele mătăsoase din jurul gâtului, îi admiră, pentru ultima oară, reflexele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
îmi reamintesc de orașul azuriilor, la città di Venezia venetus. Câinele anatolian mârâi, dar mâna stăpânului așezată pe creștet îl potoli imediat. D’Autrey se ridică în picioare. În costumația lui bizară arăta, mai mult ca oricând, ca un balon plutind în derivă peste apele ieșite din matca Dâmboviței. Se dovedi, însă, mai puțin „plutitor” când încercă să sară din barcă și priceputul canotier gâfâi din greu până când reuși să îl salte pe entuziastul vizitator și să îl depună pe scândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
zic ei, În rusește... - și bătrânul ridică mult mâinile, ca să ne arate cum se predaite Ruski. De aceea oamenii care mai Înainte adunau doar ce găseau prin tufișuri, prin copaci, pe sub grămezi de frunze uscate, acum dau fuga de cum văd plutind „cămeșa” peste pădure. Pornesc la vânătoare. Alde Morcov și-a făcut colibă În cornul acela de pădure și așteaptă să-i pice cămeșa din cer’ - chiar se laudă: că două (dintre care una mai lunguță - de fată-mare) i-au scoborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]