2,024 matches
-
de statură, ce vrea să-și completeze înălțimea cu poziția dreaptă a spatelui și fața ridicată puțin în sus, trădînd mai degrabă ambiție decît lăsînd să se vadă mîndrie și prestanță, așa cum ar vrea. Își aranjează paltonul, ia din mașină poșeta, apoi se întoarce spre șofer, care i-a sărit în întîmpinare, s-o ajute: Poți pleca. La revedere, tovarășă; drum bun! se precipită șoferul, retrăgîndu-se spre portiera din față. Tovarășă, intervine actorul ce vor tovarășii de la mine? Am înțeles c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i pune de minune în evidență subțirimea mijlocului. Merită timpul irosit! clătină Mihai din cap. Înainte de-a ieși din lift, femeia aruncă o privire scurtă în stînga, spre recepție, apoi pornește în dreapta, oprindu-se la standul presei. Scoate din poșetă banii și cumpără o revistă, întorcîndu-se spre ieșire, preocupată de cumpărătura făcută. Asta-i poamă de-aici, din oraș bombăne secretarul literar, netezindu-și mustața, parcă vrînd s-o preseze mai bine pe buza de sus. Nu cred! Aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Iulian, așezîndu-se. Doamnă, se înclină chelnerul avem pui la tavă, cașcaval, ouă la capac... Aș vrea o jumătate de... începe femeia să spună, dar vocea ei fermă e frîntă brusc de trecerea unui gînd, care o face să-și deschidă poșeta și să privească înăuntru, de unde scoate un antinevralgic. Un pahar cu apă spune scurt. Mda murmură chelnerul nemulțumit, gata să fie ironic, dar se abține întîlnind privirea actorului. Dumneavoastră? O jumătate de pui la tavă. Ce fel de vin? Grasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
înghite în sec și-și face de lucru cu gulerul, aranjîndu-și-l la gît. Cafeaua dumneavoastră spune chelnerul, înclinîndu-se în fața actorului. Da' mîncare nu doriți? Mai avem cîteva jumătăți de pui, costiță cu ouă, cașcaval. Costiță cu ouă. Femeia își ia poșeta și pleacă spre capătul celălalt al sălii, dînd colțul după porțiunea de zid. Bătrîna o urmează, căutînd, în camera cu chiuvete, un loc mai curat și uscat, unde să-și lase jos cățelușa, îndemnînd-o, cu un sîsîit prelung, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
prinzînd între arătător și degetul mijlociu, ca pe o țigară, colțul bancnotei. Din adîncul cearcănelor, două luminițe rele, otrăvite, seceră privirea actorului: Fie! Nu, doamnă spune încet actorul. Atît ofer eu. Poate altcineva... Femeia îndoaie bancnota și-o bagă în poșetă, împingînd cu vîrful degetelor ziarul în care este împăturită blana. Actorul ia ziarul cu totul, fără să se uite în interior și-l bagă în servietă, pune servieta la loc pe scaun, apoi se îndreaptă spre bar să-și bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Ce faci, nătărăule? îl împinge într-o parte pe Pavel, care curăță sticlele. Mi-am scurs un pahar și voiam să le spăl... Sultana se uită fix în direcția unde, singură la o masă, fata își face de lucru cu poșeta, indiferentă la tot ce se întîmplă în jur, arborînd un zîmbet sfidător. Cînd chelnerița se așază pe scaunul de alături, Letiția se întoarce puțin, arătîndu-i spatele, ridicîndu-și piciorul drept peste genunchiul stîng, bătînd aerul cu laba într-un ritm lent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din senin, o femeie tînără, de o frumusețe exagerată, cu un zîmbet diabolic pe față și cu o siguranță de călău în gesturi l-a oprit în mijlocul aceluiași hol al Universității: Bonjur, Vincențiu, bonjur! A rămas perplex. Femeia a ridicat poșeta de lac pînă la nivelul sînilor, iar mîinile ei, grațioase, dar sigure, au deschis-o, trăgînd din interior un act, desfăcîndu-l atît cît ochii lui să-l poată citi. Am vrut doar să vezi, să știi. Numai tu! Departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Și din surîsul femeii, înflorit înăuntrul fortăreței, construită cu cinci foi de viță, în care s-a retras, amintirea lui naște surîsul fetei, cel de atunci, cînd a împăturit actul de naștere, cu linie la "numele tatălui", a troznit încuietoarea poșetei și s-a pierdut în lumina soarelui de toamnă, dincolo de ușile încărcate cu fier forjat. "Bătrîna bănuie, ori, mai precis, știe totul. Altfel, la ce bun toată povestea cu sentimentele paterne ale ăstuia cu doi copii?! Și ce dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de el, cu schelet metalic, rotativ, căptușit cu burete, acoperit cu o cuvertură asemeni aceleia de pe pat. Oo, dar este de invidiat! izbucnește Maria într-un rîs sincer, domol cînd se așază. Pot să fumez? întreabă, luîndu-și de pe capătul patului poșeta. Mihai coboară de pe etajera fixată în perete, deasupra mesei, o scrumieră, în care sînt urmele creioanelor ascuțite. Astea-s țigările tale preferate? întreabă Maria, arătînd creioanele de pe masă. Te rog, deși mi se pare că nu obișnuiești întinde ea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la genunchi. În fața blocului, de la scară pînă în trotuar, un locatar curăță zăpada cu o lopată din placaj. Înainte de a intra în lift, ochii ei se aruncă, din obișnuință, spre cutia poștală, în care zărește o hîrtie. Scoate cheile din poșetă, descuie lacătul și ia hîrtia: "Am scăpat cursa rapidă. Vin cu trenul. Te sărut, Aura." Textul e scris cu stiloul pe un formular de telegramă, semn că destinatarul nu a putut fi găsit, să i se dea originalul. "Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
promit că nu va mai afla nimeni! se aude vocea Mariei, plină de rugă. Nu știu, te rog să... începe să se vaite Mihai, dar rămîne perplex cînd vede sub nasul său un teanc de sute, scoase de Maria din poșetă. Chiar nu știi? Doamnă! șoptește Mihai cutremurat nu eu murdăresc totul pe unde trec. Maria bagă sutele înapoi în poșetă, după care pocnește scurt încuietoarea, furioasă, cu aerul că asta-i tot. Bine... oftează ea, îmbrăcîndu-și atît de repede blana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să se vaite Mihai, dar rămîne perplex cînd vede sub nasul său un teanc de sute, scoase de Maria din poșetă. Chiar nu știi? Doamnă! șoptește Mihai cutremurat nu eu murdăresc totul pe unde trec. Maria bagă sutele înapoi în poșetă, după care pocnește scurt încuietoarea, furioasă, cu aerul că asta-i tot. Bine... oftează ea, îmbrăcîndu-și atît de repede blana, că Mihai nici n-a mai apucat să se ofere să i-o țină. Păcat! zice Maria, aranjîndu-se la oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
oprește cu mîna în aer, deasupra părului, peste care și-a legat broboada de cașmir. Se uită lung în ochii ei, în oglindă, amintindu-și ceva, apoi, surîzînd unui gînd născut acum, termină pregătirea și se întoarce să-și ia poșeta. Mă rog! strînge ea din umeri cu indiferență cine mi-a spus că te-a văzut acostînd-o în magazin, mi-a mai spus și altele. Nu cred că soțul meu s-ar bucura aflînd că aseară, după ce ai plecat de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
noapte, îl găsesc eu... Pe o plăcuță subțire, din plastic, stă scris: "Mihai Vlădeanu". Liniște deplină. Chiar și vîntul, afară, a stat. Undeva însă, în una din garsonierele de la capătul celălalt al etajului, cîntă un aparat de radio. Cristina prinde poșeta și pachetul în mîna stîngă, să poată trage cu dinții de mănușa dreaptă, să și-o scoată. Apropie degetul îndoit de ușă, vrea să bată, dar, nehotărîtă, renunță. Pornește înapoi spre scara centrală, tiptil, pe vîrfuri, să nu facă zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
palme, și întregește îmbrățișarea lui Mihai cu fiecare gest, infim, fie el chiar și tresărirea unui deget pe spatele lui. Îți mulțumesc pentru urările aduse odată cu florile! șoptește Mihai, sărutîndu-i mîna. Cu bine, Mihai! înclină Cristina privirea, luîndu-și mănușile și poșeta. Am presimțirea că binele ăsta, ce mi-l dorești, va fi legat de prezența ta conchide Mihai, retrăgîndu-se puțin, atît cît să sugereze că o lasă să plece. Cristina își aruncă ochii spre el, cu capul întors brusc, speriată aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Opt pe Dracu'! zice furios Ovidiu. Mai sînt doar trei. Stai aici, dă-i naibii de bani strigă el, îndesînd-o spre cursă. Cum numai trei? devine Sultana calmă, dar după cîteva clipe se întoarce brusc spre Letiția și-i înșfacă poșeta, din care scoate fișicul cu bani și-l bagă în sîn cu o iuțeală de nedescris, ca imediat să-și înfigă mîinile în părul fetei, culcînd-o jos, lîngă roată: Putoareo! Te ții de șantaj?! Ce, crezi că nu cunosc placa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ginecologie, doctorul Marcu, prieten bun cu cel care mă lăsase gravidă. Are o soție frumoasă, cred c-o să te intereseze, cucerește tinerii, îi întărîtă și... eventual, îi lasă lui bărbat-su. Apropo! își amintește ea și deschide dulapul scoțînd din poșetă un plic, iar din plic, două poze îți plac femeile astea? Te rog, fără false pudori! Derutat de toată această discuție, cît mai ales și de tonul Mariei, Mihai devine supus, ia fotografiile și le privește: două femei frumoase, trecute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
poate reculege: ca atunci cînd visezi urît, îți dai seama că visezi, vrei să țipi, să te trezești, dar nu poți. Revino-ți, copile! îl lovește Maria ușor cu palma peste obraz. Doi oameni viciați rîde ea băgînd pozele în poșetă -, aș zice, trei, că-i și Evelina... Ce-i așa groaznic în asta? E drept, nu-i întîlnești în Iubire cu parfum de sînziene și nici în alt scenariu despre mari inventatori, aflat pe masa ta, dar medicina legală, tratatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ei, făcută cu un muncitor insolent "am subliniat cuvîntul în declarație", își amitește el cu tristețe de declarația dată atunci -, parcă o și vede pe Maria disperată, ieșind de după panouri, prinzîndu-l de braț, apoi, a doua oară, calmă, frumoasă, deschizînd poșeta să-i arate actul de naștere al fetei. Imediat, în amintire, se regăsește pe el, fugind îngrozit, rămînînd în tramvai pînă la capăt, căutînd legătura mai veche, femeia care îl umilea în pat, apoi anii..., claustrarea lui, munca istovitoare, orele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la fiecare colț de stradă e o cameră de luat vederi. Coșurile de gunoi din Londra sunt desființate din anii ’70, în urma atentatelor IRA, toată lumea aruncă resturile pe jos pentru a fi strânse integral noaptea. Orice obiect abandonat, de la o poșetă până la un Mercedes, este imediat raportat poliției. Serviciile secrete britanice au reușit să neutralizeze în decembrie anul trecut - amintiți-vă cursele British Airways spre America anulate în ultimul moment - ceva ce ar fi putut semăna cu Atocha. E de imaginat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Încerce să-l suprime tocmai pe el, care izbutise, dintr-o singură lovitură, să distrugă frumusețea, bunătatea și pacea sufletească. Avea momente cînd se simțea răspunzător de toate crimele omenirii; apoi, la vederea vreunui lucru neînsemnat - ca de pildă o poșetă, o fotografie dintr-un ziar sau un obraz Întrezărit Într-un ascensor cînd cobora scara - tot orgoliul i se spulbera dintr-odată. Atunci Își dădea seama cît de absurdă fusese fapta sa și simțea nevoia să se ascundă undeva, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de furie ofensată sau chiar de plăcere, infirmiera probabil c-ar fi continuat să-și vadă de treburi, indiferentă la acest gest sexual cu o semnificație deloc mai mare ca aceea a celei mai banale dintre glume. Catherine scoase din poșetă un plic gălbui. Am recunoscut proiectul unei reclame de televiziune pe care-o pregătisem. Pentru acel film cu buget ridicat, o reclamă de treizeci de secunde făcând publicitate noii game de mașini sport Ford, speram să folosim o actriță dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ajuns la parcarea supraetajată din spatele clădirii de trafic comercial. Am străbătut etajele înclinate de ciment ale acestei clădiri povârnite și ambigui și-am parcat pe acoperișul în pantă, între mașini, într-un spațiu gol. După ce-și vârî bancnotele în poșeta argintie, femeia își coborî fața preocupată peste poala mea, desfăcându-mi expert fermoarul cu o mână. Începu să-mi frământe sistematic penisul deopotrivă cu gura și cu mâna, depărtându-și brațele comod peste genunchii mei. Am tresărit la apăsarea cotului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
rătăcită. La o săptămână după audiența finală, am găsit-o așteptând un taxi în fața Terminalului Oceanic pe când părăseam biroul lui Catherine. Am strigat-o și, oprind mașina în spatele unui autobuz al liniilor aeriene, i-am arătat scaunul de lângă mine. Legănând poșeta din încheietura musculoasă a mâinii, se apropie și, recunoscându-mă, făcu o grimasă. Pe când ne îndreptam spre Western Avenue, urmări traficul cu un interes fățiș. Își pieptănase părul de pe față, purtându-și la vedere linia tot mai palidă a cicatricei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
măsurându-mă dintr-o privire fugară. Cea mai înaltă, pe care Vaughan mi-o alsese mie, era o blondă pasivă cu ochi lipsiți de inteligență. Cu privirea fixată la opt centimetri deasupra capului meu, aceasta întrebă, arătând spre mine cu poșeta de plastic: - Poate să conducă? - Sigur; nimic nu face o mașină să meargă mai bine ca niște păhărele de băutură. Manevrând sticlele de vin ca pe niște haltere, Vaughan le făcu semn femeilor să urce în mașină. Când a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]