6,499 matches
-
din țări asiatice, ambasadorul Statelor Unite, peste câteva clipe va apărea și președintele țării, unde e Alex cu noua lui iubită, dar de ce o mai interesează, vocea din coșul pieptului scurmă cu râvnă, durerea se întețește, și ea e doar la poalele Golgotei, a apărut, da, e la braț cu o femeie, are o mină de om transportat, femeia e mai mare cu un cap decât el, o femeie rasată, din cele cu sângele subțire și glezne fragile, durerea din coșul pieptului
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la el și nu-și recunoștea copilul, ar fi vrut să-l aibă înapoi pe cel de acum câțiva ani, acela care învăța așa cum cânta ea la vioară, din rărunchi, își voia copilul înapoi, cel care sta cu mâinile în poală ca o fetiță cu zâmbet suav, pe vremea aceea îi spunea Didina, până i-a crescut mustața, îl voia înapoi pe cel care s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu la 12 ani, cel care îi era confident, își voia copilul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și am venit într-o goană spre tine, bulibașa mo. Cum vei chibzui tu, așa o fi bine. Un timp, acesta nu scoase un cuvânt. Dar câteva clipe mai târziu tună: - Strângeți corturile! Porunca bulibașei străbătu repede de-a lungul poalelor pădurii, împânzite de sălașele abia întocmite, oamenii șatrei neavând timp să-și pună măcar pentru scurt timp capul pe o pernă. Toți, cu mic cu mare, începură desfacerea corturilor, știind că nu au nici o putere de a se împotrivi. Apoi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
care dau cu „păsărica” în populație. Nu-i o taină că națiile sunt fapta femeilor, și nu trebuie neglijat faptul că România este țara cu cele mai atrăgătoare femei din lume, libere să-și stăpânească grațiile, când nu-și pun poalele-n cap. Această mană cerească ne-ar garanta un viitor demografic sublim, dacă se găsește cheia succesului. Cât privește cheia politicii postdecembriste, agresivă, cu pumnul în gură, având largul concurs al mass-media, ar deschide lacătul bunăstării, cu condiția că, pentru
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
vorbă, ei își recuperau prejudiciul imediat ce „le venea apa la moară”. Vara, Sile și Rică păzeau vacile neurcate la Bârlog, pe imașul Băii, lăsându-le câteodată de izbeliște cu riscul de a pătrunde în grădinile cu trifoi și lucernă de la poalele Buzăului, și a se bolohăni la stomac din cauza nutrețului prea crud. Acolo, pe câmp, Rică aducea făină de porumb de la moară pentru mămăligă, iar Sile mulgea pe rând vacile bunicii și fierbea laptele într-un nelipsit ceaun, de unde mâncau pe
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Păi nu e În martie ziua ta?... și el vrea să vină de ziua ta, ca să sărbătorim. Băiețelul aproape că nu o mai asculta. Privea o fotografie cu mult verde și albastru, În care el și tata se aflau la poalele unui deal Înflorit, cu o minge mare la picioare. Tata Îl ținea pe după umeri și el Îl cuprinsese pe după brâu, iar cealaltă mână și-o sprijinea În șold. Tata era Înalt și lui Îi plăcea asta, fiindcă atunci când era cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
privire de Învingător. Era Îmbrăcat Într-un costum de tergal, cu dungi verticale, luminoase, de un alb strălucitor. Poate că părea așa și din cauza luminii de o limpezime nefirească, datorată soarelui ivit de după ploaia generoasă de mai Înainte. Mânecile și poalele hainei Îi erau Într-adevăr cam lungi, iar pantalonii i se Încrețeau bine pe la glezne. Cu toate astea, ne uitam cu toții ca prostiți. Iulian nu mințise. Îl priveam acum ca pe o fantomă ce și făcuse apariția nu de după zidul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
meu gri-cenușiu și pantalonii mei bej sunt acolo. Tresar surprins de o idee năstrușnică. Atârn sacoul Întins pe umeraș de lustra aprinsă. Agăț și pantalonii În josul sacoului. Pe un alt umeraș aranjez rochia neagră a Melaniei. Cea cu dantelă la poale și la decolteu, care mie Îmi place cel mai mult. O așez lângă sacoul și pantalonii mei, apoi Încep să balansez lustra, ale cărei abajururi strălucitoare aruncă iradieri luminoase pretutindeni. Fredonez un vals și Încep să mă rotesc ușor, țopăit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pământul așa peste el. Trebuie să-l acoperim cu ceva, propuse din nou Libelula. Am Început să culegem și să aruncăm frunze și crenguțe. Numai ea strângea margarete sălbatice și nemțișori - florile care Împânzeau, În pâlcuri, Întreg cimitirul. Își umplea poala rochiței, alerga până la buza gropii și le presăra lăcrimând peste trupul Îngerului. Pământul l-am Împins cu mâinile și l-am bătătorit. Ne-a luat destul de mult timp. Lutul cleios se lipea cu Încăpățânare. Întrun târziu, am dus treaba la
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
căruciorul de colo colo ceasuri întregi, iar când pereții ne îngustau calea ieșeam sub cerul liber. Și erau munți și fiorduri și câmpii, iar noi treceam peste, foarte mult peste. Norii miroseau a lapte proaspăt, iar mătușa îi lua în poală și le dădea tot felul de forme, apoi mă lua de mână și mă învăța și pe mine să zbor. Când oboseam mă sprijineam de scaunul ei cu rotile și de dulapul cu goblenuri din camera de zi. Viața noastră
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
servietă imensă o critica din priviri. Delia simți în ceafă o senzație neplăcută ca de arsură și își plecă privirea în pământ. În fața ei, tânăra cu fusta foarte scurtă și cu fața palidă privea și ea în gol. Caietul din poala ei avea linii albastre ce se prelungeau pe ciorapi până în pantofi. Acolo îi gâdilau tălpile ca niște ecuații de matematică. Trenul coti brusc la dreapta și toți se înclinară peste umeri, atingându-și involuntar brațele și coapsele, apoi reveniră în
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cenușiu pe măsură ce se îndepărta de stație. Delia consideră că e normal ca tânărul cu trandafiri să se așeze lângă ea și fiecare să înceapă să se gândească la celălalt, în timp ce își aplecau capul spre florile pe care le țineau în poală. Nu-și puteau vedea decât mâinile și asta părea de ajuns. Mâinile lui erau îngrijite, poate era student sau contabil, unghiile, rău tăiate din carne, în schimb ei i se făcu rușine cu unghiile roase și le ascunse în celofan
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
vioară, începu a cânta. Nelo, tu, gagica mea lacrimă de foc și stea, gura ta a de muiere arșiță-i de foc și miere, trandafir șukară floare, mă topește-mi dă răcoare; ieși în poartă fata neichii să-ți sărut poala scurteichii... Neloooo, Nelooooo, fa!” Alex îl aplaudă: - Bravo Săndele, bravo, mai zii! - Așa pe uscat, șefu’!? - Uite, ține de la mine un pol, să ai și mâine ce bea. Săndel își îmbogăți cântecul, cu note de jale, de bucurie, de inimă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
o numim, cu toate că numele din buletin era altul, își luă băieții, unul de zece și altul de doisprezece ani, urcară in minionul autoturism de excursie, și plecă la Crucea albă de mesteacăn. Adică, a venit la locul ei preferat, de la poalele marelui deal Vama. Parcă mașina pe drumeagul de pădure, paralel cu râulețul Vama, și porni, cu odraslele, spre pisc. Avu de urcat una sută patru scări. Trepte din beton,din loc în loc presărate cu băncuțe, pe care eventualii turiști să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
auzeau, nu tare pe sus, apropiindu-se. Veneau de la mâncare, de la adăpat și se îndreptau către culcare. Dând de oameni, de mișcare și de vorbele lor, făcură un salt, urcară ceva mai sus, după care coborâră, și se așezară, la poalele Piscului Doamnei. Nicoară, nemaiavând ce face, deschise vorba, către criminal. Cum, domnule, chiar dumneata, cu mâinile dumitale, s o omori? Da. Chiar eu, cu mâinile mele. Așa cum v-am povestit, în câteva cuvinte, când v-am abordat, și v am
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ale lui G. Călinescu. Atunci am Început să gîndesc spectacolul alegînd muzică. Apoi, montînd dansurile. CÎnd coloana sonoră și coregrafia erau gata, am Început lecturile. La fel, recent, avînd În de pus În scenă piesa lui Angel Norzagaray Scrisori la poalele unui copac, am realizat că singura mea șansă de-a anula narativitatea dramei rămîne găsirea unei idei de mișcare a interpreților, dincolo de text - ba chiar uneori...Împotriva lui. În ambele cazuri, succesul de critică a fost Îmbucurător. Ceea ce-nseamnă că
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
fie expresia capacității noastre de a admira pe cineva, de care unii sunt, din păcate, lipsiți din naștere”... Just! Montez, la Ateneu, În Iași, În premieră pe țară, un text al autorului mexican - necunoscut la noi Angel Norzagaray, Scrisori la poalele unui copac. Nu am avut de 117 mult atîtea cronici favorabile! Sunt fericit c-am făcut spectacolul! Am avut curaj nu doar cu textul - care e excesiv de...narativ! - ci și cu alegerea trupei. Am optat pentru trei studenți din anul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de după coapse, țocăind-o sacadat. Ea râde galeș: "Bă, ești ca un motan în călduri, să dea dreacu'!" În momentul ăla se aude ușa de la intrare deschizându-se. Sar amândoi de pe pat. Ea își netezește iute fusta și trage de poalele bluzei, aruncându-i tipului o privire consultativă. E roșie în obraji și jenată. Dar își ia un fățeag inocent și iese pe hol, gângurind cu un glas cât mai dulce: "Daaa... Ați venit, dom' profesor?" "Să trăisi!", se repede și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
sertarul meu. O rupsesem în trei bucăți și o cărasem de la universitate până aici, făcând un drum cu niscaiva peripeții asupra cărora totuși nu o să mă opresc. L-am găsit pe părintele meu ațipit în fotoliu, cu ziarul căzut în poală. Vederea lui m-a înduioșat, dar faptul că l-am surprins în atitudinea aceea nu putea decât să mă mulțumească și să fie cât se poate de convenabilă scopului pe care mi-l propusesem. Așa că, fără să mai stau pe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
eu să am în primul rând și o viziune scenică de ansamblu. Ajuns din nou în garsoniera în care locuiam, undeva în chirie la o bătrânică pe nume Pulaș Coti, cu vedere spre pădurea de salcâmi ce împânzea începând de la poale, dealul, uit până și de cină. De fapt era și prea târziu pentru a respecta anumite tabieturi de seară, de om normal, adică servirea unei cine oficiale. Iau din mers, câteva dumicate de pâine unsă cu ceva și un măr
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și eu sămânță de vorbă. Mai degrabă vroiam să-l zgândăr pe Pâcu. Și el cu limba lui ascuțită nu ne-o iertat nici pe unul - a apreciat moș Dumitru. Spune-i Măriuței că diseară, fără tochitură și fără plăcinte poale-n brâu, nici nu vreau să știu de ea - a aruncat vorbă provocatoare Pâcu. Nici o grijă. Nu se face ea de rușine, Pâcule. Până una-alta, noi o luăm din loc, pentru că mai avem oleacă de drum... Acușica-i seara
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
locul lui știut de ani și ani...Măriuța și Costache și-au făcut datoria, dar Pâcu a mai avut ceva de spus: Să nu crezi, Măriuță fata moșului, că scapi ieftin în seara asta, dacă nu ne dai și plăcinte poale-n brâu, așa ca la mama lor... Promisiunea dată îi datorie curată, moș Pâcule. Așa că m-am ținut de făgăduială și în sara asta ai să mănânci plăcinte pe săturate - i-a răspuns Măriuța, râzând așa cum n-a mai făcut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dezbrace repede și nu s-a oprit decât atunci când a ajuns la cămașă. Cei doi îl priveau speriați. Are careva o custură la îndemână? Uite-o pe-a mea! - i-a întins-o Mitruță. În clipa următoare, o fâșie din poala cămășii lui Cotman se hodinea în mâinile lui Alecu Slobodă. Cotman s-a îmbrăcat iute, ca la armată. Apoi, cu mare îndemânare, a înfășurat capul lui Hliboceanu. După ce i-a pus căciula ciopârțită pe cap, Cotman a întrebat: Cine l-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
După ce toate treburile au fost făcute ca la carte, Mitruță a propus ca unul din ei să urce la capul lui Hliboceanu. Am să urc eu - a sărit Cotman Capul lui Hliboceanu se hodinea în brațele lui Cotman ca în poala mamei. Din când în când, se auzea câte un geamăt, semn că se trezea la viață. În cele din urmă, au ajuns la sănii, care abia se mai vedeau din troiene, iar boii tremurau... Eu cred că trebuie să frecăm
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
anume am făcut-o, ca să începem săptămâna cu voie bună. Priceput-ai, Alecule? Am băgat la cap, Pavele. Dacă l-am găsit și pe cel de al optulea mă... cărăuș, atunci la drum, flăcăi, că ne prinde ziua dormind pe poala cămeșii fimeii! - a comandat Mitruță râzând. Au intrat în plină pădure și după cum se așteptau, grosimea omătului s-a dovedit o piedică mare. Cred că trebuie să mergem cu rândul în față, ca să nu obosească numai unul - și-a dat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]