740 matches
-
vorba de o mărturisire comunitară și cultuală, condiție necesară, alături de altele, pentru a putea participa la rugăciunea comunitară. O altă scriere de referință, Păstorul lui Hermas, afirmă pentru prima dată că este nevoie ca cel ce a păcătuit și se pocăiește să fie reprimit în comunitate, însă nu de multe ori, pentru că, pentru creștini, pocăința este una singură. Prin aceasta, creștinul primea iertarea tuturor păcatelor postbaptismale, care se făcea printr-o durere sinceră și prin pocăință. Biserica însă trebuia să se
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
a venit corul apostolilor». Atunci strălucirea feței sales-a dublat. Dintr-odată părea că vorbește cu cineva. Bătrânii l-au iscodit: «Cu cine vorbești, părinte?». El a zis: «Au venit îngerii să mă iași-i rog să-mi mai îngăduie să mă pocăiesc puțin». Bătrânii îi zic:« Dar nu-ți trebuie nici o păcăință, părinte». Bătrânul le zice: «Dreptsă vă spun, nu știu dacă am început vreodată». Atunci și-au dat seamacă atinsese desăvârșirea. Apoi fața sa a devenit ca soarele și toți s-aucutremurat
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
cea mai importantă formă de filantropie din istoria omenirii. Aceste locuri se găsesc la capitolele 2 și 4 din Faptele Apostolilor. Să vedem cele relatate mai întâi la capitolul 2, versetele 38 până la 47: "Iar Petru a zis către ei: Pocăiți-vă și să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, și veți primi darul Duhului Sfânt. Căci vouă vă este dată făgăduința și copiilor voștri și tuturor celor de departe, pe oricâți îi va
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
p. 28 și 30. footnote>. De asemenea, prin pocăință și paza poruncilor, sufletul trece de la moarte la viață și de la întuneric la lumină. În cateheza 23, Sfântul Simeon descrie durerea lăuntrică cauzată de păcat și lupta sufletului celui ce se pocăiește. Atunci când conștientizează rănile pe care le provoacă păcatul în sufletul său, omul se pocăiește, iar durerea și întunericul provocate de păcat sunt înlăturate prin lacrimile pocăinței care curăță și pacifică sufletul: (. . .) lacrimile pocăinței sunt considerate ca o cale ducând la
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
de la moarte la viață și de la întuneric la lumină. În cateheza 23, Sfântul Simeon descrie durerea lăuntrică cauzată de păcat și lupta sufletului celui ce se pocăiește. Atunci când conștientizează rănile pe care le provoacă păcatul în sufletul său, omul se pocăiește, iar durerea și întunericul provocate de păcat sunt înlăturate prin lacrimile pocăinței care curăță și pacifică sufletul: (. . .) lacrimile pocăinței sunt considerate ca o cale ducând la contemplație și la unirea cu Duhul Sfânt. De altfel, o adevărată pocăință transformă caracterul
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
intră în cercul format de noi, întrerupe brusc discuția cu un gest al mâinii drepte, așa cum ai tăia o sfoară, și le spune repezit celor două femei : „Nu mai vorbiți cu el, gata. Nu vedeți că este spion, că este pocăit !? Ia spune, mă băiatule, tu te spovedești ? Ai un duhovnic ? Ești român ? La mănăstire mergi ? Da’ despre cip ce crezi ? Ai card la tine ? Tu ce crezi că fac ăștia cu cipul, hai spune ! Ce cauți tu aici, de ce-i
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
sacralitatea” rândului, un fir lung, electric, conectat la generatoarea de sacru și puritate care este racla unde se găsește Sfânta Parascheva ? Sau este vorba de o tentativă stângace a împătimiților de iarba dracului de a se schimba, de a se pocăi, gest perceput ca atare și apreciat prin tolerarea lui efectivă de către ceilalți pelerini ? Ce poartă oamenii cu ei la rând ? Sunt așezat pe un scaun mic de lemn, pliabil, pe la jumătatea rândului, excelent punct de observație directă. Tocmai a început
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de turnători și de istorie. A fost o victimă ușoară a abilului și mierosului turnător. Este adevărat. Numai că eu am crezut că acești troglodiți se vor retrage prin peșteri, prin grote, prin păduri, prin Sahara și acolo se vor pocăi... Hai să plecăm! Se cîntă muzică cultă de cîțiva tineri care au aspectul real de ceva imaculat. Am același sentiment ca și cum mi-ar cînta prohodul, glumește sinistru Giurăscu. Nu mai vorbi prostii! țip la el. Hai să mergem la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fără să înțeleg despre lucruri prea minunate pentru mine și pe care nu le știu. Din spusele unora și altora auzisem despre tine, dar acum ochiul meu te-a văzut. Pentru aceea mă urgisesc eu pe mine însumi și mă pocăiesc în praf și în cenușă" (42: 1-6). În cele din urmă, Iov s-a recunoscut vinovat față de Dumnezeu. De îndată Dumnezeu i-a restaurat starea, i-a înapoiat îndoit toate averile și Iov a trăit până la vârsta de o sută
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cu nasul în miriște, tamponat în ceafă de sacul plin cu tizic, în timp ce comentariile ironice ale lui Mircea mă determinau să suplimentez eforturile pentru a reveni mai degrabă la starea de verticalitate. O, da' ce faci măi Titi, te-ai pocăit? Faci mătănii? Nu cumva ai de gând să te călugărești? Și izbucnea într-un hohot de râs, ajutând în același timp corpului meu să revină în poziție bipedă. Obosit, descurajat, epuizat de sarcina prea grea pentru slabele mele puteri, reușeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
păcăliți de această găselniță ori doar au dorit, de dragul schimbării, să se lase pacăliți, e o chestiune de subconștient colectiv, greu de sondat. Mai poate să însemne însă și că „am dat mere pă pere”, că dintre cei doi comuniști pocăiți prin fesenizare și pedeserizare a câștigat candidatul cel mai puțin uzat politic. Cum, de asemenea, poate să însemne spargerea unor cuiburi economice de tip mafiot doar pentru ca ele să intră în „sfera de influență” a altor grupuri de același tip
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
jurnaliști cu gura căscată de admirație și pe dl Nastase, perdantul, bouche bez de invidie. E rândul presei să caște gura și să spună care a fost contribuția ei la năpasta că românii au avut de ales între doi comuniști „pocăiți” prin fesenizare - unul fără față, celălalt fără obraz de președinte. Nu aceleași Mării cu alte pălării au fost alese, ci unele cu pălării trase bine peste ochi, ca să nu vedem că nu au ochi pentru Măria sa, Electoratul. 2004 putea fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
în nici un chip Episcop sau Abate și nu i se va acorda respectul datorat unui Episcop sau unui Abate. Mai mult, noi interzicem acestuia să pătrundă în nava Fericitului Petru și intrarea în Biserică pînă ce nu se va fi pocăit, nu va fi abandonat postul pe care l-a primit printr-un delict atît de grav al ambiției și al neascultării, cauzat de sminteala idolatră. Asemenea hotărîm și pentru gradele inferioare și demnitățile Bisericii. Dacă vreun împărat, rege, duce, principe
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
accese de nervi, accese de independență, de gelozie, de temeri, de frustrări, probleme financiare, cicăleli (soțul meu mi-a scris odată în Statele Unite că-i era dor de „cățăreala“ mea). Înseamnă mici derapaje inevitabile și, până la urmă, întoarceri negreșite și pocăite la matcă. Dar mai înseamnă și afecțiune adâncă, empatie, nevoia inexorabilă de prezența celuilalt, teama pierderii, dorul de celălalt. R.P. Care a fost - scormonesc unde nu trebuie, dar îmi asum riscul -, care a fost momentul de maximă împlinire alături de Marius
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
au început obișnuitele tracasări, jocul de-a șoarecele și pisica: repetate convocări la sediul UTM pe facultate, discuții, false dovezi de bunăvoință din partea lor, mici lașități din partea mea, încercând să explic, să-mi scuz cumva „ieșirea”, luându-mi un aer „pocăit”. Supărase mai ales agresivitatea mea față de „asistentul D”, la mâna căruia mă aflam acum. Cea mai absurdă întâmplare din această perioadă a constituit-o serata literar-distractivă pe care grupa noastră - din inițiativa cui? - a organizat-o și la care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Sfântul cade cu fața la pământ implorând: Tu, Dumnezeu al meu! Fă dreptate pe Pământ, până nu-i prea târziu! Oameni buni! Vă prorocesc "Plinirea Vremii"! Privegheați și vă rugați, că nu știți când trâmbițele Apocalipsei vor suna înfricoșata Judecată de Apoi! Pocăiți-vă! Po... po... Brusc se ridică, dă înapoi înspăimântat, se holbează cu ochiul cu albeață, face cruci peste cruci și strigă: Piei Satană!! Piei!! Nu mă ispiti!! Piei!! Își agită brațele prin văzduh, se luptă cu o ființă numai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ticăloase! Umblă cu farmece! Vă fac cu ulcica! Vă prostesc! Și voi, proștii, vă robiți unei fuste! Așa-așa! Ispită diavolească! Sărmanii de noi!... Cum să reziști! Peste poate! Robi vă suntem! Cârpă suntem la picioarele voastre tulburătoare! M-am pocăit. Mi-a dat popa canon o sută de mătănii; m-am ales cu o ruptoare. Suntem blăstămați s-avem parte d-aiastă spiță de-i zice muiere: cu voi rău; fără voi și mai rău. Diavolițe! Uit și de ruptoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Nu mă ascultă. Spune-i, unchiule, să aibă grijă de el. Eu... eu mă rog pentru el. Ce pot să fac alta? Și pentru domnia ta mă rog. Omul nu știe când îi bat clopotele, Doamne-ferește. Ar trebui să te mai pocăiești, să te gândești și la " Viața Veșnică", păgânule! "Viața Veșnică"? Parcă poți ști ce mare scofală o fi și-n Raiul mult lăudat? Nu s-a înturnat nimeni să povestească, ce și cum... Eu nu dau ciocârlia din mână pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
gunoiul pe câmp, organizând echipe cu cei Încă sănătoși, pe care Îi punea să sape gropi adânci pentru cadavre și să ardă colibele unde fuseseră bolnavi. El le amin tea de păcatele lor grele și multe, cerându-le să se pocăiască până nu era prea târziu. Îi silea pe toți să fiarbă apa Înainte de a o bea și, cu de la sine putere, Îi puse să astupe un mare număr de fântâni pe care le declară otrăvite și blestemate de Belzebut, amenințându
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
barba căruntă și amenințându-i cu legiuni Întregi de demoni, care nu așteptau altceva decât să-i ia În primire pe păcătoși. Fără să se sfiască, Îi certa pentru păcatele lor cele mari și grele și le cerea să se pocăiască cât mai era vreme. Oamenii plecau cutremurați, și mai Întăriți În convingerea că pustnicul lor este un mare sfânt, dacă nu cumva chiar un Înger al Domnului, trimis pentru a-i aduce pe calea mântuirii. Încet-Încet, cu toții voiau să se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
numai când era cineva mort. Ajutam la tras clopotele cele mici, îmi țineam urechile să nu-mi spargă timpanul și-alergam treptele-n sus și-n jos, de câteva ori, până nu mai puteam. Mihai, băiatul lui Iftemie Bordei, fiind pocăit, căuta să mă convingă cum stau lucrurile cu "strigoii" și "moroii". Fiind însă de vârsta mea, nu-i dădeam crezare. Ba dimpotrivă, îi spuneam că nu știe multe, că nu vine duminica la biserică. El învăța bine și-a absorbit
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pe Maria ungând cu nard picioarele Domnului. Spre deosebire de Marcu și Matei, la Ioan I Se ung picioarele, nu capul; spre deosebire de Luca, lipsesc lacrimile de căință. Prin urmare, Luca sugerează o posibilă, chiar dacă nu explicită, coincidență Între femeia păcătoasă, care se pocăiește spălând picioarele lui Isus, și Maria Magdalena, În vreme ce Ioan o identifică pe femeie cu Maria din Betania. Amalgamarea celor trei personaje, propusă de câțiva Părinți și preluată apoi de tradiție, până aproape de zilele noastre, nu este justificată, dar, cum am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
indisolubil legate unul de altul. Matei Însă nu se oprește aici. Tocmai am vorbit despre pecete și destin. Destinul presupune un final, un punct terminus care-i conferă sens, care-l aureolează Întrucâtva. La Matei, pentru prima dată, Iuda apare pocăindu-se, apoi curmându-și singur viața. Fragmentul este puternic și sugestiv. Propun următoarea traducere, cât mai aproape de original: „Atunci, văzând Iuda, cel care L-a predat, că a fost condamnat (katekrithe), fiind cuprins de Îngrijorare/părându-i rău (metameletheis), le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
În Faptele apostolilor (Luca). Am văzut că Matei introduce, singurul dintre evangheliști, tema Îngrijorării personajului, urmată de sinucidere. Fragmentul, tradus ceva mai sus, necesită câteva comentarii aplicate. Matei folosește verbul metamelein, al cărui sens nu este acela de „a se pocăi”, ci de „a fi Îngrijorat”. El evită conștient folosirea termenului consacrat pentru pocăință, metanoein. Iuda se Îngrijorează aflând că Isus a fost condamnat. Prin urmare, gestul său se cuvine reinterpretat. El L-a predat pe Isus autorităților nu ca să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
alte dimensiuni. Mai mult, aruncarea banilor În templu, urmată de retragerea (anahoresis) de la locul mârșăviei pune o stavilă Între el și complicii săi. Iuda realizează că a fost tras pe sfoară, că arhiereii n-au respectat Înțelegerea. El nu se pocăiește, așa cum afirmă unii exegeți și cum interpretează câteva tradiții vechi, ci e „cuprins de Îngrijorare”. Metanoia, „pocăința”, „convertirea” presupune ideea Întoarcerii la Dumnezeu, părăsit prin apostaziere. Metameleia Înseamnă cu totul altceva, Înseamnă disperare În fața unui act socotit ireparabil. Efectul „convertirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]