21,807 matches
-
și valoare. Primul poem, cel care dă și titlul cărții, Primul alfabet sau călătorie în Uriaș, este și eșecul cel mai spectaculos - poate și pentru că aici autorul încearcă o temă fetiș a postmodernității: corporalitatea. Poemul e în fond călătoria eului poetic prin corp - dar o călătorie cu episoade-alegorii, oficieri pseudo-magice și trimiteri transparente la locurile comune ale reprezentărilor culturale tradiționale: sîngele e lichidul vieții, inima e zona iubirii și a sentimentelor "naive", în creier e frig (să ne amintim de versul
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]
-
unor legende și basme populare cu vînătorii vînați și transformați în urși. Cu multe fragmente (cele lirice îndeosebi) în care poezia se ridică ușor deasupra paginii, poemul e o demonstrație, la nivelul său lexical îndeosebi, a felului în care imageria poetică romantică românească cade în desuetudine. Casa noastră "zăcea în neguri ca pe mări/ o barcă fără ideal" strîns între labe de un urs, "m-am întors cu o nespus/ de delicată răsucire" "pe pereți ardeau lămpașe/ și-n lumina lor
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]
-
p. 9). Dar cum am putea aproxima, baremi, o mișcare literară, o tendință artistică, fără o prealabilă critică aplicată a individualităților ce le direcționează? De fapt, Ion Mircea oscilează între condiția criticului și cea a istoricului literar. Comentariile la textele poetice selectate (nu întotdeauna fericit) arată, de fiecare dată, o bună situare a autorilor în paradigmele de care aparțin și o corectă raportare a creației lor la modelele dominante într-o epocă, ca și la contramodelele ce vor avansa în prim-
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
care nu asociază versul cu un altar și scrierea lui cu oficierea unui ritual sunt "rătăciți" de la calea dreaptă, eretici voluntari ori păcătoși neștiutori ce trebuie readuși la matcă. E motivul pentru care Ion Mircea încalcă, uneori, grosolan marginile diferitelor poetici aflate în joc, făcând translații uimitoare prin inadecvare. Comentând un poem de Angela Marinescu, ajunge să susțină că autoarea "a descoperit existența Sensului divin al lumii noastre și că numai obstinatul ei refuz de până astăzi al acestui Sens a
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
aude strigătul de disperare. Lumina e puțină și neagră, în ,-ismele" secolului 20. Efortul de deschidere pe arcul de cerc al diverselor școli lirice este subminat, așadar, la Ion Mircea de convingerile lui profunde, de echivalarea fără rest a crezurilor poetice cu cel religios. Antologatorul își "pierde nădejdea" sau și-o recapătă, măsurând neabătut distanța dintre masa de lucru a poetului și turla bisericii la care acesta nu prea e dus. Forțează unele texte să intre în patul lui Procust: "Poetul
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
după mirosul acru pe care-l răspîndea și pe care și astăzi aș putea să-l recunosc fără să mă înșel, Ťmadlenăť fără farmec a unui socialism cum nu se poate mai real." (p. 135). Remarcăm și unele intrări de poetică - genuri, ficțiuni - alese intenționat la plural pentru o mai mare relativizare și diversitate, metalepsă pentru a semnala unul din efectele ei perverse și a completa astfel monografia dedicată acestei figuri. în peneluri sînt interesante considerații despre stilul personajului care, adeseori
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
puțin estetic de organe interne, iar femeia înseamnă nu doar frumusețe botticelliană, ci și ciclu menstrual, tampoane, prezervative, fâșii de hârtie igienică proaspăt utilizate. Inhibițiile verbale au dispărut și, pe urmele lui Jean-Jacques Rousseau din Confesiuni, cea mai tânără generație poetică își propune să reveleze adevărurile generale ale condiției umane, prin experiența particulară a unui om surprins în intimitatea secretelor și a vulnerabilităților sale. De unde se vede, încă odată, așa cum a demonstrat-o Mihai Zamfir în romanul său Se înnoptează. Se
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
literatura secolului al XVIII-lea. Privirea lucidă, asupra existenței nefardate este, în fond, elementul de legătură dintre Rousseau și mulți dintre scriitorii foarte tineri de azi. Poezia Liviei Roșca este și nu este tipică pentru lirismul celei mai noi generații poetice. Este tipică, în măsura în care se adaptează trendului imagistic și lexical actual, mizează pe stilistica minimalistă, bruschează vechile reguli estetice și etice, reflectă existența în culori mai degrabă crude, disprețuiește deopotrivă romantismul și intelectualismul. În fond, rujul pe icoane poate fi luat
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
asumă integral condiția de femeie. Eu-l său liric este unul vulnerabil, măcinat de îndoieli și copleșit de spaime. Nefericirea pare a îi fi întipărită în gene. Conștientă de acest lucru, opune urletului de revoltă al colegelor ei de generație poetică, un soi de resemnare melancolică, vecină cu depresia. Într-un fel poeta duce până la capăt experimentul colegelor ei de generație. Ea descrie avatarurile fiziologice ale condiției umane, dar nu trece sub tăcere nici tribulațiile sufletului. Sensibilitatea, candoarea sufletească, urmele de
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
autori care diferă unul de altul până într-atât încât e greu, dacă nu imposibil, să le găsești o notă comună, supraindividuală, un specific generaționist de toți inhalat și exhibat. Generația 2000 pare mai mult un termen-umbrelă, adecvat varietății de poetici și tendințe, pluralității de coduri artistice. Într-o mai mare măsură decât la componenții promoțiilor anterioare, lumea fiecăruia dintre acești poeți e una personală, de uz propriu, cu margini bine trasate; și greu reductibilă la idei critice preconcepute. "Aerul timpului
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
Cu aerul ambiguu al unui scepticism productiv, al unei mediențe încrezătoare, poetul atacă pe un front de amploare consemnarea realului, în duhul unei indirectități pudice a discursului subiectiv, al unei tergiversări de-a aborda tema consacrată a subiectului. Astfel textura poetică ia naștere dintr-o cultură detaliată, insistentă a unui peisaj obiectual, abia întrețesut cu înregistrările dispozițiilor personale, aidoma unor adaosuri obosit-ironice la lumea dată: "să scrii poezii despre obiecte - să începi, de exemplu, cu un scaun, și să povestești despre
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
ca la o ancoră în vîrtejul trăirilor interioare, poetul nu rămîne la stadiul acestei pasivități ce se autoreflectă. Trece doar printr-însa ca prin-tr-un Purgatoriu. Aspirația sa este o proiecție în afară, o ieșire din biografie, ca modalitate a unei poetici compensatoare. Rimbaldian, poetul nostru dorește cu ardoare a se identifica printr-un "altul". La un moment dat, acest "altul" este mopete (un "erou liric" formal diferit de autor, deși coincident în bună măsură cu canonul sensibil și comportamental al acestuia
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
prefațator cu Eminescu (,Se știe că, în genere, un poet e stăpânit, în imaginarul său, de un singur element, cel mult două. Carolina Ilica se pare că face excepție și din acest punct de vedere, atestându-și complexitatea eului ei poetic, apropiindu-se, deci, de marea excepție a liricii românești, Mihai Eminescu"), autoarea de un "rafinament uneori excepțional" (Mircea Iorgulescu), cu o "delicatețe prerafaelită" (Al. Cistelecan), "o Elisabeth Browning a noastră" (Laurențiu Ulici), "o Ana Ahmatova a poeziei române" (Octavian Soviany
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
gâtul elocinței și lovește direct în inima ideii. În felul acesta multe dintre poeme dobândesc semnificații aproape apoftegmatice, se transformă într-un soi de cugetări lirice. Poezia lui Dinu Flămând este una eminamente cerebrală. Autorul își domină cu autoritate limbajul poetic știe să își strunească sentimentele, mesajul său conține o abia sesizabilă fărâmă de (auto)ironie. Nimic nu descrie mai bine deruta existențială a unui om singur ca acest poem al gândurilor curmate la nivelul cuvintelor de legătură: "iar această levitație
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
decât doar așa ca și cum/ așteptând că va fi să fi fost/ fără să". De altfel, spre sfârșitul ciclului, esențializarea devine tot mai accentuată, poemele capătă aspect de haiku. În cea de-a doua secțiune a volumului, amplitudini de probabilitate, registrul poetic suferă mutații semnificative. Dacă în o neglijență a atenției (aproape) totul se reducea la trăire, acum accentul cade pe cunoaștere. Poetul a luat act de inevitabilitatea morții și, din înălțimea cunoștințelor sale multidisciplinare (geometrie, filosofie, astrologie, fizică), are chiar o
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
special, in absentia. În singurătate fiind, poetul meditează asupra conceptului de iubire, mai mult din perspectiva lecturilor decât din experiențe proprii. Am mai spus-o cu alt prilej, lirica lui Dinu Flămând rescrie meditațiile amare ale lui Cioran cu uneltele poetice ale lui Ștefan Aug. Doinaș. Angoasele sale sunt expuse cu o anumită grandilocvență (ușor de sesizat la poemele din ciclul intitulat prea puțin poetic amplitudini de probabilitate), cu o robustețe a formulărilor și a gândirii care par să indice (la
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
-o cu alt prilej, lirica lui Dinu Flămând rescrie meditațiile amare ale lui Cioran cu uneltele poetice ale lui Ștefan Aug. Doinaș. Angoasele sale sunt expuse cu o anumită grandilocvență (ușor de sesizat la poemele din ciclul intitulat prea puțin poetic amplitudini de probabilitate), cu o robustețe a formulărilor și a gândirii care par să indice (la fel ca la Cioran) o mult mai mică vulnerabilitate a autorului la obsesiile care par să îl macine. Dinu Flămând este unul dintre poeții
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
și la Sibiu în compania titanului percuției europene, Günter Sommer. Lipsită de forța propulsivă a aceluia, actuala propunere s-a cantonat în limitele unei producții onorabile, destinate însă mai curând unui festival alternativ. S.K.Trio gestionează bine raporturile cu misterul poetic al liniștii, construiește interesant, dar se pierde în paroxisme dezlânate, ca într-o exangvinare a propriei substanțe muzicale. Eldbjorg Raknes, solista grupului Tingeling Band din Norvegia, pulverizează conceptul tradițional de vocalistă de jazz. Utilizând aparatură de ultimă oră, ea își
Încă o săptămână de jazz la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/10523_a_11848]
-
au provenit o parte dintre germanii stabiliți în Transilvania în evul mediu se află în relații privilegiate. Tot în rândul invitațiilor vag circumstanțiale, aș situa grupul cântăreței Hadara Levin Areddy din Israel. În ipostaza de cantautoare, ea mizează pe impactul poetic real, al unei exhibări erotice fără reticențe, impregnate de feminitate. Aranjamentele instrumentale hipercuminți n-au avut însă prea multe de spus (în flagrant contrast cu invitatul de anul trecut, Gilad Atzmon, probabil cel mai profilat personaj din jazzul israelian actual
Încă o săptămână de jazz la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/10523_a_11848]
-
de secol de către saxofonistul Mihaly Dresch. Acesta i-a ales ca parteneri pe complexul țambalist Kalman Balogh, violonistul/trompetistul Ferenc Kovacs și contrabasistul Matyas Syandai. Suite vaste, saturate de melodii și ritmuri central-oriental-europene, pigmentate cu rezonanțe exotice. Balogh evidențiază potențialul poetic al țambalului și urmărește, mereu "pe fază", meandrele improvizatorice ale lui Dresch și Kovacs. În ultima gală am făcut cunoștință cu grupul pianistului de origine chileană, stabilit la Roma, Antonio Flinta. Sunt explorate valențele trio-urilor intimiste, în descendența lui
Încă o săptămână de jazz la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/10523_a_11848]
-
deziluzionat, al doilea m-a entuziasmat de-a dreptul. Prin urmare, doar hazardul face ca aceste două cărți să fie judecate împreună. Gagica literară... Pentru început, încercați să vă imaginați următoarea situație: Adrian Urmanov, autorul manifestului celui mai debil -ism poetic din literatura română postbelică, utilitarismul, retras la o mînăstire unde a primit rasă și a devenit Părintele Serafim, a inițiat în spațiul monahal de la Râșca un program de creative writing, al cărui juriu, alcătuit din 5 poeți din care, de
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]
-
scris în România literară nr. 32/2003 și 46/2005), poezia nu trebuie să devină atît de facilă, iar "prietenoasă" nu înseamnă "ușuratică". Compromisul necesar comunicării sigure, univoce e un act disperat și nicidecum o cale de revitalizare a discursului poetic. Preluînd aberantele teorii urmanoviene, Diana Geacăr scrie în textul din antologia Colocviului tinerilor scriitori despre limbajul simplificat, de apropierea de cititor, de sensibilizarea lui, de evitarea imaginilor violente... Însă explicitul este una din caracteristicile limbajului violent, iar tînăra poetă rezistă
Lecturi la zi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10532_a_11857]
-
privind lucrurile de sus și din afară, e diversitatea genurilor abordate. Tensiunea lirică este o încercare de sistematizare a lirismului din unghiul dualității lui esențiale. Nu se face poezie în sînul unei unități - spunea Gaston Bachelard - unicul nu are proprietate poetică." Stelele cardinale este un eseu despre Eminescu, căruia îi descoperă patru metafore primordiale: gîndirea, visul, cîntecul și plînsul. Cu egală îndreptățire le-am putea numi metafore ultime, deoarece prin ele amplexiunea lirică a universului descrie orbitele cele mai largi. Pygmanolion
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
și de peste hotare (Luca Cipollo - Italia, Octavian D. Curpaș - SUA etc.). Poezii ale clasicilor (Eminescu, Nichita Stănescu, primite prin bunăvoința eminentului traductolog Geo Vasile) sau ale poeților contemporani (Mariana Pândaru, Ileana-Lucia Floran) traduși și în alte limbi permit asimilarea trăirilor poetice autentice și peste hotare. Cronici literare (Maria Toam Damșa - volumul Sclipiri hunedorene de har; Larisa Ileana Casangiu; Claudia Moscovici - critic literar și de artă etc.), studii erudite pe diferite teme literare (Gh. A. Stroia - membru corepondent al Academiei Româno-Americane de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94347_a_95639]
-
Dumnezeu - fost deținut politic povestind despre efectul întăritor al poeziilor lui Mihai Eminescu pentru psihicul celor aflați în iadul închisorilor comuniste. Generații întregi, în perioada comunistă nu au cunoscut decât ceea ce a permis cenzura acelor vremuri, subliniind doar geniul său poetic care culmina în Împărat și proletar cu revolta poetului împotriva celor avuți. Despre opera sa politică, despre caracterul profund naționalist în sensul bun al cuvântului pentru că scria totul din dragoste de adevăr și de neamul despre care -după îndelungate dialoguri
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]