532 matches
-
și numai solzul de la șapca mea sclipea în întuneric, ca un licurici. Când am deschis ochii, am observat că eram în poienița unde fuseserăm în dimineața precedentă, și de unde ne transferasem în tărâmul fantastic... Nu știam cum ajunsesem înapoi în poieniță, dacă în seara precedentă eram încă în livadă. Am privit în jur. Adăpostul copiiilor era acolo, în fața mea. M am ridicat și m-am dus să văd dacă și ei ajunseseră înapoi în poieniță. Din adăpost a ieșit Ghidușa, căscând
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
Nu știam cum ajunsesem înapoi în poieniță, dacă în seara precedentă eram încă în livadă. Am privit în jur. Adăpostul copiiilor era acolo, în fața mea. M am ridicat și m-am dus să văd dacă și ei ajunseseră înapoi în poieniță. Din adăpost a ieșit Ghidușa, căscând și întinzându-se. E dimineață! a constatat ea. Am visat niște dinozauri, și unii voiau să mă muște și să mă atace... Erau niște dinozauri de mai multe feluri... M-am bucurat s-o
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
seama că nu-și mai amintea cum ajunsese aici, sau că vizitase un tărâm fantastic, în ziua care trecuse. Dar poate, mi-am spus eu, totul fusese doar un vis, pentru noi toți. Poate, de fapt, nici nu plecasem din poienița aceasta. Iar am ajuns aici? s-a mirat Portocala. Asta însemna că ea își amintea. Dar dacă fusese un vis sau fusese adevărat, n-aveam de unde să știm. Hamsterii au ieșit și ei din adăpost, privind nedumeriți în jur. Parcă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
Însă el avea doar o fată, pe nume Acadea. După câtva timp se născu și un băiat frumos. Pentru că el era la fel de dulce precum zahărul, îi dădură numele Zăhărel. Anii trecură. Într-o zi, Zăhărel și Acadea ieșiră într-o poieniță să se joace de-a v-ați ascunselea. Era rândul lui Zăhărel să numere, iar Acadea era cea care trebuia să se ascundă. Văzând Zăhărel că nu o găsește, începu să plângă. Atunci, slujitorii de la palat veniră în fugă la
ANTOLOGIE:poezie by Anca Gălăţanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_679]
-
o legendă a poporului rus, care spunea că în pădurea Iasnaia Poliana fusese îngropată o vărguță verde, care dacă ar fi readusă la lumină, ar face să revină pacea și dreptatea pe pământ. A crezut dintotdeauna, că aici în această poieniță a fost îngropată această vărguță și de aceea a dorit să fie și el înmormântat acolo. Dar nu despre Tolstoi, marele scriitor a literaturii mondiale, vreau să vorbesc aici în rândurile acestea, ce nu se vor face niciodată vrednice de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Ba, răspunse un ghiocel, Eu am una mai frumoasă, Chiar așa! Ba, a mea e mai frumoasă, Îi răspunse o viorea. Zău așa! Așa se certau odată Florile c-o mică fată, Și deodată-o grădiniță S-a născut în poieniță. Uite așa! Ghiocelul Cu căpșoru-nfrigurat Sub omătul alburiu, Ghiocelul minunat A ieșit cam timpuriu. Și tot stând pe malul serii A văzut el suspinând Prin văzduhurile Iernii Vânturi crude șuierând. Ghiocelul vede toate Râde sau se întristează Și așteaptă primăvara
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se întrezăresc prin șuvoiul de apă limpede, de izvor. Copacii înmuguriți, cu muguri, care au chiar și înfrunzit, au coroana rotundă, cu crengile maronii, și sunt deși. Ca un crâng din care se surprinde un luminiș în care este o poieniță. Luminiș, crâng, poieniță. Căprioară. Căprioara bea apă atingând suav, de-abia de-abia cu boticul șuvoiul de apă ce curge prin acel luminiș și prin acea poieniță. Tabloul este aurit, auriu. Aur și argint. Auriu, aurit. Argint și aur. Ungaria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
șuvoiul de apă limpede, de izvor. Copacii înmuguriți, cu muguri, care au chiar și înfrunzit, au coroana rotundă, cu crengile maronii, și sunt deși. Ca un crâng din care se surprinde un luminiș în care este o poieniță. Luminiș, crâng, poieniță. Căprioară. Căprioara bea apă atingând suav, de-abia de-abia cu boticul șuvoiul de apă ce curge prin acel luminiș și prin acea poieniță. Tabloul este aurit, auriu. Aur și argint. Auriu, aurit. Argint și aur. Ungaria, Iugoslavia, Ucraina, Letonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Ca un crâng din care se surprinde un luminiș în care este o poieniță. Luminiș, crâng, poieniță. Căprioară. Căprioara bea apă atingând suav, de-abia de-abia cu boticul șuvoiul de apă ce curge prin acel luminiș și prin acea poieniță. Tabloul este aurit, auriu. Aur și argint. Auriu, aurit. Argint și aur. Ungaria, Iugoslavia, Ucraina, Letonia, Thailanda, India, Uruguay, Brazilia, Argentina, Africa de Sud, Zair, Egipt, Suedia, Siria. De vei auzi vreodată telefonul sunând, să nu-i răspunzi. Însă de mă vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
bine pregătiți. Depinde de noi să salvăm lumea. Noi, care avem potențialul foarte ridicat din punct de vedere turistic, economic, peisaje de o finețe neînchipuită, eleganța și politețea occidentală, și ca să nu mai zicem de stilul nostru impecabil (Timișoara, Cluj). Poienița Brașov, cu Biserica Neagră și Palatul Ecaterinei, hotelurile de lux foarte interesante caracterizează vacanța impecabilă. Iar Caragiale cu a sa "O scrisoare pierdută" a imortalizat vivacitatea noastră. Știm care este diferența între o persoană rea-crudă, și un ins rău mojic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu se poate, căci neșoptite rămân, iar când vrem să le spunem, să le suflăm, ele îngheață și se preschimbă în cristale de frig. Țurțurii de gheață șed pe fereastră, privind înspre afară cu jind: spre unde plecară? Zburarăți spre poienița frumos, maiestos luminată, în care fluturi veseli, veselii fluturi roiesc nestingheriți, nestingheriți roiesc prin acutele țipete de flori. Petalele multicolore și frumos mirositoare le zâmbesc acelor mulțimi și zâmbesc petale ce mirosul și l-au pierdut încercând să-l înalțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vrem să schimbăm cu nimic înfloritul peisaj ce în față-l avem, pe care limpede apa îl redă în picături. Pârâul și izvorul cu pietricele și pești și flori traversează poiana. Viața ne este scumpă, scumpă ne este viața când poienița e plină de tot felul de insecte și de tot soiul de înflorite flori. Nu le văzurăți? Pe unde s-au dus? Nu ne spuse nimeni să plecăm în sus, ci noi singuri decisem să o facem. Și unde credeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
noi picăturile de apa sunt oglinzi de cristal. Nu se implica prea mult, dar inima ei se întinde peste tot. Dacă ai fi încă mică te-aș lua lângă inimă mea, dar așa ? Aș vrea să împart cu voi aceasta poieniță, lume feerică! Cristina, numai să știi că ești așa de frumoasă! Animalele se lasă în voia sentimentelor fără a ști ce sunt. Noi le putem controla tocmai prin capacitatea de a le gândi. O explozie de sentimente pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Sunt lupte ale intelectului și plăcerilor superioare. · Fie ce vrea să fie, libertatea e cea mai importantă aici, în lumea reală și disciplina interioară. Iar în interiorul tău importantă e acea lume, acel vis despre lume. Visul meu e România o poieniță de primăvară, într-un crâng de colină. Visul meu e Iași, bulevardul Independenței. Visul meu e Filosofia, relații publice, Psihologia, psihologia generală și cognitivă, I.S.E.finanțe și contabilitate. Visul meu e roșu, un roșu perfect suprapus peste toate astea. Visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu ambele mâini și-l strânse la piept, rămânând cu privirea pierdută pe fereastră. Va reuși? Va ajunge la el? Luna lumina cerul înstelat jucându-se cu perdeaua de mătase din spatele căreia Karina o privea absentă. Era departe, în acea poieniță înmiresmată, cu iarbă fragedă și flori, în brațele lui, în îmbrățișarea aceea din care nu ar fi vrut să se mai desprindă. Se ghemui la pieptul lui simțindu-se protejată, ocrotită. Oftă adânc și se abandonă viselor. A doua zi
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
avantajele biologice pe care le aveți față de noi, doamnele. Am o bănuială că doamna Reddy are mai multă nevoie de toaletă decât dumneavoastră. Vă mulțumesc mult. Când am ieșit, zece minute mai târziu, Jill Cooper-Clark stătea pe o buturugă În poieniță. Văzându-mă, mi-a făcut cu mâna și a scos o pungă cu gheață dintr-un răcitor, ridicând-o În aer triumfătoare. —Din câte Îmi amintesc, ăsta e cel mai bun lucru când te dor sânii. O remarcasem la câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
referire grosolană la „școlarii care tot botează mărunte vietăți ale nimfei Poplar!“. Neintimidat totuși de eșecul cu populi, „am descoperit“ În anul următor un nou „fluture“. În vara aceea, adunasem multe exemplare pentru colecție, În nopți fără lună, Într-o poieniță din parc, așternând un cearșaf peste iarbă și peste enervanții licurici, și luminându-l cu o lampă cu acetilenă (care, peste șase ani, va străluci asupra Tamarei). În pata aceea de lumină, fluturii de noapte ieșeau planând din bezna Înconjurătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
era mult mai plin de gunoaie decât străzile lucitoare ale orașului alăturat, mai conștiente de faptul că sunt observate. În acest Grünewald se petreceau lucruri ciudate. Vederea unui schelet de pat din fier care-și expunea anatomia arcurilor În mijlocul unei poienițe sau prezența unui manechin de croitorie negru, lungit sub un gherghin Înflorit, te făceau să te Întrebi cine oare se ostenise să care aceste obiecte și altele răspândite peste tot, Într-un loc atât de depărtat dintr-o pădure fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
că pe noapte risc să mă rătăcesc cu adevărat. Încep așadar să-mi strîng lemne de foc și să-mi caut un loc adăpostit unde să petrec noaptea. Peste ceva timp, s-a făcut întuneric și un foc mic luminează poienița în care m-am cuibărit. De pe cer cad stele. E un cer de august. Deschid ochii cu primele raze de soare, cam înghețat și înțepenit. Cobor cum pot la izvor, ca să-mi dau cu apă pe mine și să mă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
acum lipsită de podoaba frunzelor, i-am mângâiat tulpina. “Rămâi cu bine, bătrâne. Nu știu când ne vom revedea. Îți mulțumesc pentru că mi-ai ținut tovărășie de atâtea ori când inima mea era zbuciumată.” Am plecat mai departe, trecând prin poienița unde în ceilalți ani, de fiecare dată când treceam cu bătrânul pe acolo, ne ieșeau în cale veverițele care ne furau nucile sau alunele din palmă. “Unde or fi acum? De când călugărul a îmbătrânit și nu mai trece atât de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
își zicea drum, continua cu un fel de cărare, marcată doar printr-o iarbă mai scofîlcită, semn că pe acolo călca picior de om. Dacă erai curios și continuai plimbarea, atunci, după o perdea de copaci seculari, se deschidea o poieniță în care se lăfăia o căsuță splendidă, îngrijită și cu multe flori cam peste tot. Gardul era proaspăt vopsit și o fîntînă meșteșugită de un om tare priceput te invita la un pahar cu apă. Pe o măsuță era pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Ne uimea pe toți cu frumusețea ei. Peisaj de basm Maria Horchidan M-am trezit într-o pădure. O pădure verde-aurie, în care aerul de după ploaie scânteia ca soarele. În uniformele lor verzi, brazii păreau niște uriași. Flori multicolore împodobeau poienița cu iarbă verde ca smaraldul, iar cântecul mierlei și al privighetorii se auzea pretutindeni și te fermeca. După o vreme de admirație, un sunet prelung se auzi de nicăieri. Am luat-o la fugă prin pădurea stranie, până ce am ajuns
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
la fel de frumoase. — Iarna ne aduce bucurii și zăpadă! Primăvara readuce natura la viață! Vara ne aduce căldura și flori parfumate! Toamna vine cu o grămadă de fructe și legume gustoase sănătoase! Și așa cărăbușul a făcut pace între gâzele din poieniță. Palatul de cleștar Lăzărescu Mara Era o noapte de iarnă splendidă. Stăteam la fereastră și priveam cum fulgii dansau prin aerul înghețat. Fluturi de argint se așterneau pe geam și mă îmbiau să ies afară, dar era târziu. Deodată am
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Wellington era deja un car de nervi, iar bătrânul Blücher se retrăsese În cort să-și facă inhalațiile cu mușețel. De-abia atunci Napoleon și-a dat seama că-l uitase pe Ney, cu corpul lui de cavalerie, Într-o poieniță unde se jucaseră cu toții de-a baba-oarba, pentru a-i deruta pe cei doi spioni care, chipurile, pictau În apropiere. Până la urmă, după așteptări seculare, bătălia avusese loc spre seară, cam pe bâjbâială, iar Ney apăruse cu cavaleria taman când
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
am stat nemișcați În același loc fabricând pâine și lucrând zi și noapte În trei schimburi. când eram liber, ziua, o luam așa peste izlaz cu mai mulți băieți și mergeam până În marginea pădurii și ne culcam acolo În niște poienițe cu flori. era liniște de nici nu ziceai că-i război și În vale se ridica fumul de la cuptoare drept În sus. acolo se făcea pâine și noi dormeam În poienițe ca niște prunci. așa, Într-o margine de poeniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]