3,259 matches
-
Pompiliu Constantinescu). Doina a fost interzisă o jumătate de veac, iar scrisorile poetului (tot din motive de finanțe ce categoric nu există pentru cultură) au zăcut la infinit prin alte zări de soare pline!... Cele mai multe pagini aduc la lumină spiritul polemic și inflexibilitatea lui Eminescu (cel din politică și din publicistică), singurele vinovate de "exilarea" incomodului, pentru că nefasta debarcare sau "potolire" (cum imperativ cerea Petre P. Carp) a poetului nu se mai explică exclusiv prin patologie, motivațiile fiind acum clar de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
spirit alert și decomplexat, capabil să bată pe umeri ocrotitor sau cârtitor-condescendent personalități culturale reputate ale literaturii, esteticii, filozofiei, mitologiei, criticii structuraliste, arhetipale, tematiste, psihanalitice", că "familiaritatea atitudinală" a lui se sprijină pe "siguranța tonului, dezinvoltura, bravada, fandarea critică, fronda polemică", adică tocmai acele calități dobândite atât prin "asumare competentă și pertinentă a prerogativelor exegetice, susținute de lecturi temeinice, meticuloase, îndelungi, în complementaritate cu însușirea limbajului critic", cât și prin "stăpânirea conceptelor-cheie", totul dublat de remarcabilele sale "însușiri analitico-sintetice". Ei bine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
1969 este un an în măsură să-l satisfacă din punct de vedere literar pe autorul Labirintului.... La 23 mai debutează în "România literară", condusă pe atunci de un poet de mare deschidere spre adevăr, Geo Dumitrescu, cu un articol polemic, Are sens poezia? Conținutul acestuia și a altora care au urmat la rubrica "Moda poetică", a stârnit reacțiile unor scriitori de prestigiu, printre ei Eugen Simion, Edgar Papu, Ștefan Aug. Doinaș. De altfel autorul notează: "Îmi place să mă bat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prelungire, cu chip uman, a vechiului regim. Miza cărții sale este tocmai demascarea acestui mecanism diabolic prin care internaționalismul comunist s-a metamorfozat în noua stângă, având ca stindard corectitudinea politică. Prin chiar natura lui un asemenea volum este unul polemic. Theodor Codreanu pune în discuție teoria lui Neagu Djuvara privitoare la evoluția civilizațiilor din perspectiva relației autohtoni-periferici. Ea este amendată atât în sine, prin incapacitatea de a rezolva această antiteză, cât mai ales contextual, prin surprinderea poziționării ambigue a istoricului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
apartenența națională polonă) etc., care au bunul, respectiv prostul obicei de a-i considera scriitori doar pe cei ce aparțin comunității lor, a fiecăreia în parte, restul rămânând ca inexistenți sau, în cel mai bun caz, ca oponenți în campaniile polemice denigratoare. Cel mai ciudat lucru este însă că aproape toți din generații mai tinere, cu mentorii lor în frunte, se înverșunează a-i contesta pe clasici, pe marii clasici, pe care i-ar vedea foarte bucuroși alungați din cărțile de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
golului etnic" și omenia mioritică", "golul etnic" și ofensiva perifericilor", "postmodernismul și spaima de identitate națională" etc. Alături de eșafodajul savant al argumentelor literare, sociologice, antropologice și filosofice, în aceste apariții se impune constant de-a lungul anilor și o vervă polemică implicită. Theodor Codreanu nu este un polemist umoral. La el, bunăoară, nu vom regăsi pasiunea feroce a sublimei doamne Magda Ursache, ale cărei polemici, axate pe aceleași probleme și având în vizor cam aceiași "eroi", au, de obicei, alura unor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
La el, bunăoară, nu vom regăsi pasiunea feroce a sublimei doamne Magda Ursache, ale cărei polemici, axate pe aceleași probleme și având în vizor cam aceiași "eroi", au, de obicei, alura unor ritualuri de alungare a dracilor din cetate. Energia polemică a textelor sale vine cu necesitate ca o consecință a angajarării ontologice. Maieutica ideilor din jurul arheului național presupune neapărat (la români! dar oare numai la ei?), pe lângă o potențialitate în lucrare vie, organică, și o altă componentă "amniotică" insinuarea perfidă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și pe trecutul lui". Simptomul este numit "divorțul dintre intelighenția cu pretenții de "elitism" și România profundă". Uneori acest simptom capătă o înfățișare de-a dreptul patologică, un aspect de "caz" clinic. Nu e o întâmplare, cel mai mare articol polemic al cărții este "Cazul Patapievici". Nici o exagerare! Cazul este anatomizat cu scrupulozitate, pornind cu vrăjeala unui tată făcând închisoare politică și a unei disidențe autocrone, continuând cu o carte penibilă în care își varsă, visceral, "rușinea de a fi român
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
secțiune aparte a acestei prime părți este dedicată monografiilor apărute după moartea poetului, dintre care se distinge preferința pentru Basarab Nicolescu, din care se revendică o bună parte a armăturii teoretice a lui Theodor Codreanu. Nu lipsesc nici aici accentele polemice, menite să pună în lumină slăbiciunile interpretative ale celor menționați. Se rețin, în acest sens, săgețile împotriva numelor grele din exegeza barbiană, începând cu Nicolae Manolescu și terminând cu adversarul său înverșunat, Marin Mincu. Autorul țintește, în mod firesc, către
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
secolului XX, conceptul poeziei ca realitate translingvistică: o limbă universală, ca și matematica, "dar care nu are nimic de-a face cu lexicul și gramaticile"." (p. 151) Analiza hermeneutică este dublată în permanență la Theodor Codreanu de un pronunțat spirit polemic, atribut al siguranței de sine. Pe G. Călinescu îl taxează pentru că a confundat ermetismul filologic cu cel canonic. Lui Solomon Marcus îi reproșează că nu s-a gândit niciodată să îl interpreteze pe Barbu prin trimitere la fenomenologia lui Husserl
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
profundă și exactă a evoluției problemei Basarabiei până la zi. Basarabia, pe care Eminescu o considera "o chestiune de existență pentru poporul român." A fost și a rămas. "Monitorul de Suceava", nr. 154, 6 iulie 2013 Constantin CUBLEȘAN Chestiunea Basarabiei Spirit polemic prin excelență, Theodor Codreanu dezbate chestiunea Basarabiei actuale în contextul istoric al evoluției acesteia, având ca reper de înțelegere pentru destinul respectivei părți a României tocmai publicistica eminesciană, în care viziunea gazetarului ("argumentele minții de laser a lui Eminescu") asupra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dialogul diplomatic cu imperiul țarist înseamnă o imposibilitate și că soarta Basarabiei este, în context, pecetluită. Tocmai de aceea el consideră că problema basarabeană devine piatra de încercare pentru existența poporului român." E ideea pe care se axează întregul comentariu polemic al cărții lui Theodor Codreanu. Publicistica lui Eminescu pe această temă se revelează ca un suport ideatic și ideologic vizionar. Cartea lui Theodor Codreanu, este, în fapt, din punctul de vedere al eminescologiei, o demonstrație asupra vizionarismului lucid pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
repus în ecuație raportul dintre centru și periferie. Mă întreb oarecum retoric ce destin va avea oare cartea în discuție, ce destin va mai avea întreaga operă Mihai Eminescu? De la început, nu ai cum să treci peste un titlu evident polemic. Deși nu sunt așezate, poți resimți și tăria (auto)persiflantă a unui eventual semn de exclamație, fie sobrietatea dusă către tragic a semnului întrebării care, retoric, ar marca sfârșitul unui drum. Cine se ascunde până la urmă în spatele acestei "realități", cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
rămâne însă pendularea între registre lirice atât de diferite, cu rezultate notabile deopotrivă în discursul „înalt”, abstract și în cel de violentă culoare realistă. Textele de critică literară și un studiu despre Ioanid Romanescu (1997) sunt scrise cu aceeași vână polemică și cu o bună informare pregătitoare. SCRIERI: Gravitația tăcerii, pref. Ioanid Romanescu, București, 1989; Noaptea gravitației, pref. Mircea Ciobanu, București, 1994; Gravitonia, postfață Constantin Sorescu, București, 1995; Poezia și foamea, București, 1997; Ioanid Romanescu în apărarea poeziei, pref. Constantin Crișan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285638_a_286967]
-
o istorie a românilor de la originile străvechi și până în secolul al XIV-lea” (Constantin Rezachevici). Acordând conceptului de cultură o înțelegere ce îi deschide foarte mult orizontul de cuprindere, luând în discuție o mulțime de fapte semnificative și neevitând secvențele polemice, P. recitește textele (căci manifestă o confiență maximă în documentele scrise), ia în considerare și datele puse la dispoziție de disciplinele auxiliare ale istoriei și explică lectorului său principalele trăsături ale proceselor culturale petrecute în vechime la români (romanizarea este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288650_a_289979]
-
tipologia elocinței, cu insistență pe legile polemicii civilizate și pe elocința academică, ilustrată de discursuri ținute între 1900 și 1993. Un volum târziu, conceput de T. și îngrijit de Cipriana Petre, Ten Steps Closer to Romania (1999), are o adresă polemică referitoare la felul în care se construiește imaginea țării în exterior. Antologia Unde sunt manierele de altădată? (2002) cuprinde fragmente din cărți românești tipărite în perioada 1840-1940, care au ca temă normele comportamentale. Comentariul introductiv al secțiunilor încearcă să fixeze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290056_a_291385]
-
Aug. Laurian asupra tendenței și lucrărilor de pîn' acum a societății. În mijlocul patimelor politice și agitărilor sterpe ale luptei zilnice câțiva învățători, convinși că binele de mâne al țărei atârnă mai mult de starea de azi a școalei decât de polemicele înveninate ale partidelor extreme, s-au strâns în anul trecut împrejurul acestei idei și din dezbaterile lor a ieșit acest grup, a cărui țintă a fost și este îmbunătățirea școalei primare. Asociația pedagogică, fără multă paradă și într-un cerc
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
necesare pentru a-i fi partenerul dorit. Părintele Bernard se gândise să-i scrie lui Rozanov, dar cum acesta îi spusese să aștepte până va fi chemat, nu cutezase s-o facă. Alcătuise multe scrisori în minte, unele dintre ele polemice. Acum, văzându-l pe George înfrânt, evident respins, și intuind apelul care trebuie să fi fost adresat unei personalități atât de ambigue, părintele Bernard se simți și el în pericol. Totodată, însă, simți că pogorâse asupră-i unul din „marile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a două instanțe separate, și mai ales a unui suflet imaterial, etern și aflat în relație cu divinul, cu cerul inteligibil... La cirenaici, totul aduce mărturie în favoarea unității imanente a realului. Și atunci, cum altfel, dacă nu din rațiuni ideologice, polemice, mai poate cineva vorbi de plăceri ale trupului separate de plăcerile sufletului? Ceea ce înregistrează carnea epicuriană este decodat de sufletul atomic: dorințe, plăceri, suferințe, chinuri, jubilări... Doar un artificiu retoric și o poziție antinominalistă permit recurgerea la cele două momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
exercițiul filosofic, la fel și a mânca; discipolii lui Epicur care practică la fel de bine gândirea Magistrului în jurul unei mese ca și în atmosfera austeră și liniștită a bibliotecii o știu prea bine. în fața acestor mâncăruri sobre abundă conversațiile cu subiecte polemice: ce relații există între bogăție, fericire și virtute? Ce se poate spune despre utilitate și sinceritate în prietenie? Cum pot fi definite Binele și Binele Suveran? Dar Plăcerea, Fericirea, Virtutea, înțelepciunea? Trebuie oare să ne temem de moarte? Cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Viețile, doctrinele și învățăturile filosofilor iluștri, el pare să utilizeze din plin munca gînditorului din Gadara, care consideră toate școlile ce au precedat epicurismul drept niște entități cărora încearcă să le pună în evidență coerența, evoluția, dinamica. Și chiar încărcătura polemică, îndeosebi în privința platonismului și a stoicismului... Philodemos inovează și în ceea ce privește muzica. Filosofia antică e săracă în această privință. Pot fi citați Pitagora și Platon, desigur, dar mai ales pentru că, în acest subiect, au examinat chestiunea Cifrei și a Numărului, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și împiedică plăcerea să dispună de puteri depline. Filosofia constă în arta de a o urma pe Venus, de a te inspira de la ea, pentru a stânjeni, atât cât se poate, voința și capriciile zeului războiului. -8- Rafinarea unei rațiuni polemice. Pentru a duce un război contra războiului, Lucrețiu propune o epistemologie radical demistificatoare. Instrumentul lui? O rațiune polemică, în sensul primar al cuvântului: cine pleacă la luptă, conduce asalturi, dă lovituri crâncene și se hrănește cu cadavre părăsite pe câmpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de a te inspira de la ea, pentru a stânjeni, atât cât se poate, voința și capriciile zeului războiului. -8- Rafinarea unei rațiuni polemice. Pentru a duce un război contra războiului, Lucrețiu propune o epistemologie radical demistificatoare. Instrumentul lui? O rațiune polemică, în sensul primar al cuvântului: cine pleacă la luptă, conduce asalturi, dă lovituri crâncene și se hrănește cu cadavre părăsite pe câmpul de bătălie intelectual. Poemul expune o odisee marțială contra a tot ceea ce îi împiedică pe oameni să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de marijuana imprimată pe piept, rezemat de soclul statuii lui Marc Aureliu, strângând În pumni o mână de boabe de orez, pe care nu Îl aruncase după obicei, În Întâmpinarea mirilor. Iar când Maja Îl chemase, el se apropiase și, polemic, lăsase orezul să cadă În decolteul boleroului ei și-l văzu dispărând În adâncitura sânilor. Iar Elio Îl străfulgerase cu o privire scurtă și, prinzând brațul drept al uneia și brațul stâng al celeilalte doamne, se pregătea pentru poză. Prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
face pe grozavul, doctorul era oricînd În stare să flecărească vrute și nevrute despre Dumnezeu, clonare, eugenie, telepatie și orice altceva, idei preluate din lecturi vagi sau numai din auzite. Dar, de această dată, nu dorința de a epata Îi susținuse apetitul polemic, ci intuiția unui adevăr nou cu privire la scopul final al omenirii și la rolul ce Îi revenea lui În atingerea acestui scop. Dumnezeu Îl crease pe om anume pentru ca omul să-l re creeze, la rîndul său, pe Dumnezeu. Primul exemplu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]