521 matches
-
de avangardă, face abstracție, după cum subliniază Marin Mincu (într-o serie de patru articole publicate în Cotidianul), „de estetica rupturii” și nu înțelege ce se întâmplă după... — Bravo! Îl citezi acum pe Mincu... Parcă erați la cuțite...? — Una e Mincu, polemist spurcat la gură și ciomăgar, și alta criticul literar Marin Mincu, unul dintre cei mai buni critici de poezie, net superior faimosului canonizator. În ce spune despre Manolescu, Mincu are perfectă dreptate: „...foiletonistica lui Manolescu este lipsită de substanță critică
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
întotdeauna la îndemînă mii de adjective și jonglează cu ele mai ceva ca Ronaldinho cu portocala. Electoratul cu pensia mică, dezamăgit de guvernările din România și mereu temător că-i fuge Ardealul de sub picioare, i le gustă extaziat. Pamfletarul redutabil, polemistul Vadim, nu se dezminte nici de această dată, rămînînd la fel de impetuos. Nu în planul formei păcătuiește, ci în cel al fondului. Amenință cu pîra, ceea ce e nedemn de un intelectual, josnic pentru un om de onoare și periculos pentru un
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
de foc a soarelui, asta fiind o "stranie îndeletnicire și periculoasă" pentru sănătatea ochilor. În felul acesta absurdul semnificativ, temelie a poeziei, ilogicul organic ce formează esența visului și a mitului sunt repudiate. Maiorescu e întîi de toate un mare polemist care știe să tragă profit din împrejurarea de a trăi într-o lume inferioară nivelului său, punând în valoare arta de a corecta și de a admonesta. Instrumentul stilistic al acestei arte este lămurirea "pe înțelesul tuturor", prin împerecherea malițioasă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
corecta și de a admonesta. Instrumentul stilistic al acestei arte este lămurirea "pe înțelesul tuturor", prin împerecherea malițioasă de expresii tehnice neologice și de cuvinte neaoșe. Corespondentul sufletesc presupus de acest limbaj e sentimentul mizeriei intelectuale a adversarului. Raportul între polemist (stăpîn pe o mască demnă și glacială) și adversar e acela dintre o minte inaccesibilă și un lamentabil intelect, care trebuie corijat ori admonestat, după cum e cazul. Când Maiorescu vrea să dea a înțelege că adversarul e cu totul inferior
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a fost multă vreme în căutarea personalității sale, profesând la început un fals impresionism de divagație literară în jurul autorilor, în fraze sau prea sacadate, sau prea simetrice și lungi. Personalitatea lui E. Lovinescu s-a revelat, după 1919, în polemică. Polemist mare ca și Titu Maiorescu, el s-a specializat în bibeloul grotesc, care presupune o risipire mare de materiale până ce norocul scoate câteva piese de neuitat. Aci nu intră în discuțiune dreptatea ci numai justețea formală a polemicii în sine
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Brăila, pe care o evocă în decesele, riturile și psalmodiile sale cu demnitatea bătrână a unui Ronetti Roman. Într-o dispută cu Nae Ionescu, a cărui sofistică n-a înțeles-o (Cum am devenit huligan), Mihail Sebastian se dovedește un polemist de vervă rece, excesiv obsecvios, cu o mască atât de impenetrabil zâmbitoare, încît aprobarea și dezaprobarea atârnă de o clipire din ochi (1907-1945). C. FÎNTÎNERU, MIRCEA GESTICONE Un document este Interior, jurnal liric, analizând psihologia "generației noui", într-un voit
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a-și uita repulsiunile ideologice și, ceea ce e mai greu, pentru a-și înfrîna nemulțumirile personale față de autor, în genere, sau din pricina situației ce i s-a făcut în cartea sa. ă...î D. Călinescu are un remarcabil talent de polemist, de portretist, de pamfletar - însușiri literare valabile într-o critică vie, militantă, primejdioase însă într-oistorie, oricâtă vivacitate stilistică i-ar da. Eugen LOVINESCU, G. Călinescu:"Istoria literaturii romîne", în cadrul anchetei "Pro și contra", în "Curentul literar", III, 1941, nr. 128
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vol. I, ediție critică de Vladimir Drimba, Ed. pentru Literatură, București, 1967, note, pp. 571-575). Dacă Heliade scobora, către zenit se înălța steaua lui Hasdeu. Hasdeu criticul, Hasdeu istoricul, Hasdeu filologul, Hasdeu literatorul, Hasdeu autorul dramatic era puternicul scriitor și polemist în toată plenitudinea darurilor sale creatoare atunci. Bogdan Petriceicu Hasdeu lupta pe două fronturi: lupta, pe de o parte, ca filolog și glosist, împotriva seratei lui Heliade, care apunea fiindcă era ne fi rească, lupta, pe de altă parte, împotriva
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
apăreau în toate zilele. Cotidianul nu prea era răspândit. Ziar cotidian și cel mai important ziar era Românul lui C.A. Rosetti, organ al liberalilor.321 Ziar important, nu atât prin forța politică ce reprezenta, cât prin marele talent de polemist al directorului său, era Trompeta Carpaților al lui Cezar Bolliac. 320. Ghimpele, revistă umoristică săptămânală („această foaie iese o dată pe săptămână, dumineca“) a apărut la București din mai 1866 până în mai 1879 (redacția: Pasagiul Român, nr. 9). Revista, îndeosebi după
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
București apăreau 10 sau 12 ziare, totuși, afară de trei: C.A. Rosetti, Cezar Bolliac și N.T. Orășanu - nici un nume din presă nu strălucea în afară. Personalitate nu aveau decât aceștia trei. Cezar Bolliac era cunoscut pentru puternicul său talent de polemist și pentru fraza lui impecabilă. Era un scriitor de rasă. Era un stilist de mare valoare, așa cum erau foarte puțini în epoca aceea. Într-o formulă populară, pot spune că Bolliac era ziaristul care scria mai bine. Dacă Cezar Bolliac
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lux, face cu ochiul, iar „cel ce face cu ochiul - avertiza Isus Sirah - meșteșugește rele și cel înțelept se va depărta de el”. Să compui, la peste 40 de ani, un pseudozodiac vulgar, sub care să-ți acoperi îndeletnicirea de polemist dirijat (undeva mă atinge și pe mine), e o treabă neserioasă. Actualmente, el forțează succesul de public (sînt destui nepricepuți care-l aplaudă) cu texte ambigue, pline de lucruri heteroclite, de aluzii indecente și de expresii întoarse pe dos. Pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
spiritul malefic și lașitatea sînt foarte periculoase. O dovedește scena finală. Crezut mort, Falconetti are o ultimă zvîrcolire de răutate împușcîndu-l din spate, deci la modul laș, pe Rudy Jordache. E aci (deduc) un avertisment pentru toți luptătorii, inclusiv pentru polemiști. Mai ales pentru ei. Luptele literare trebuie să fie „socoteli definitive”. Purtate fără convingere sau întrerupte înainte ca adversarul să fie „nimicit” (compromis), ele se termină dezastruos. Aproape sigur, cel de care azi ți se face milă (sau silă) mîine
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
1987), Adam se fofilează în felul său caracteristic, pretextînd mai întîi urgența unui „cap limpede”, iar apoi declarînd că nu se pricepe. Înțelegînd că n-am de gînd să mă amestec, îl împinge în față pe Sp., „un foarte bun polemist”. „Tu ești cel vizat, tu ar trebui să răspunzi”, i-am spus. Mereu ambiguu, se vrea „curat”, „echidistant”. Nu s-ar strica nici cu colegii vechi, nici cu amicii tineri. Ei bine, așa ceva e aproape imposibil! Pe trotuar, o cerșetoare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
spectacol, deseori m am gândit la Eugen Barbu. Din păcate, deși am început întotdeauna prin a-l compătimi, am sfârșit prin a-l disprețui. E și asta încă o deosebire între cum tratăm un om și o pasăre închipuitul mare polemist Eugen Barbu n-a dus, de fapt, nicio polemică autentică. îngăduindu-i-se folosirea injuriei, a limbajului gros, de mahala, a denunțului, amenințării, calomniei în locul argumentelor, Eugen Barbu a fost împins spre jalnicul monolog din care, pare-se, nu mai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
el inventa un asemenea procedeu infect, într-un moment în care ar fi fost cu neputință să mai evite înfrângerea? [...] Cam așa înțelege să polemizeze Eugen Barbu. Și nu doar așa! Când la argumente răspunzi cu toroipanul, denunțul, calomnia, nu polemist te numești, ci altfel! De fapt, acest contrafăcut Prospero al presei românești de azi e un simplu Caliban placat de tot ce e mai sinistru în fibra pare-se nemuritoare a stalinismului. Luând cunoștință de aceste opinii ale mele, cineva
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
literare românești par destul de liniștite; dacă facem abstracție de mărunta furtună iscată de cearta dintre Ion Vartic și profesorul Mircea Zaciu, o ceartă ce se poartă pe seama unor mărunțișuri, dar care are meritul de a pune În evidență harul de polemist al unui individ altminteri atât de delicat: Ion Vartic. Dragii mei, sper că v-ați Întors reconfortați și cu vești cât mai bune din lunga voastră călătorie estivală. În așteptarea unui semn din partea voastră și Îmbrățișându-vă fratern pe amândoi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pot apăra, de calomniile mincinoase, care s-au vehiculat în presa de stânga și pe care el le reia, unele chiar amplificându-le, cu multă vervă, dar cu lipsă totală de lealitate. Cu toată cultura sa, cu tot talentul de polemist, nu se poate rupe de comunistul inveterat din el, dușman neînduplecat al Mișcării Legionare, dispus să denigreze copios, fără nici o umbră de obiectivitate. Este semnificativ faptul că, așa cum relatează a stat luni întregi cu fiecare din cei strânși de Victor
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ficțiuni, apărută în 1993. Colaborează la revistele „Vatra”, „Interval”, „Adevărul literar și artistic”, „Caiete critice”, „Contrapunct”, „Literatorul”, „Fețele culturii” (supliment literar-artistic al ziarului „Azi”), „Antares”, „Porto-Franco”. Se remarcă atât ca un comentator avizat al actualității literare, cât și ca un polemist de talent, pledând cu vigoare - dar într-un limbaj de o perfectă urbanitate - împotriva revizuirilor abuzive, pe temeiuri politice, ale tabloului de valori al literaturii din anii totalitarismului. Ca prozator, G. este, în pofida apariției târzii a cărții sale de debut
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
cutele sufletului și să te arăți lumii în lumina ta adevărată, cu ceea ce poți și ceea ce ești, fără mască și fără afectări”). Reprimarea acestei porniri i se pare fariseică, iar „moderația de stil” - o absurditate. S-a remarcat ca un polemist înverșunat, malițios, chiar sarcastic uneori, ceea ce i-a consolidat adversitățile, fără a-i aduce numaidecât aderenți. Foiletonist superior, în adevăratul înțeles al cuvântului, Ilarie Chendi a contribuit prin munca lui plină de o rară dăruire de sine la îmbogățirea și
CHENDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286191_a_287520]
-
Chendi, CRC, 1969, 28; Ov. S. Crohmălniceanu, Ilarie Chendi, „Pagini de critică”, RL, 1969, 49; Al. Piru, Reeditarea lui Ilarie Chendi, RL, 1969, 50; Micu, Început, 197-199; Ciopraga, Lit. rom., 669-674; Mircea Popa, Ilarie Chendi, București, 1973; Z. Ornea, Un polemist neînduplecat, RL, 1989, 12; Al. Dobrescu, Un Don Quijote printre critici, CL, 1989, 4; Z. Ornea, „Fragmentele” lui Chendi, RL, 1995, 42; Dicț. scriit. rom., I, 545-548; Opriță, Anticipația, 463-464. C.D.
CHENDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286191_a_287520]
-
iama", a înțeles că se va îmbunătăți și soarta lui. O mulțime de negustori români supuși străini (sudiți) s-au lepădat de protecția străină. Iar despre învinuirile aduse lui Cuza la detronare, Petre Rășcanu, în monografia sa, pe un ton polemist, nota acuzând: „...Simple afirmațiuni și nimic mai mult! S-a pus mâna pe întreaga corespondență a fostului Domnitor. Toți românii, cărora le sângera inima la ideea că Marele Domn a fost un trădător, așteptau să se publice dovezile trădării. Ei
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
ref id=”1”>Ibidem, p. 125.</ref> Un interludiu - Eminescu și organicitatea Având rădăcinile înfipte în solul ideologic junimist, reflecția lui Eminescu este, în câteva dintre punctele sale, afină cu această prudență evoluționistă recuperabilă la Maiorescu sau Carp. Ceea ce patima polemistului și angajarea ziaristului nu pot înlătura este asumarea unei perspective ce rămâne îndatorată ipotezelor conservatoare. În aceeași măsură în care poate fi apropiat sau revendicat de o linie radicală ce duce la sămănătorismul lui Iorga și la antisemitismul lui A.C.
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Timișoara, a vorbit necontenit zece sau unsprezece ore, cu o vervă uluitoare și cu un farmec pe care n-am să le uit niciodată) știa să tacă și să asculte cu o eleganță și o curtenie de neimaginat. Deși redutabil polemist, se resemna să-și cucerească adversarul, fără să-l nimicească. Îmi închipui amărăciunea sa când, în urma faimosului studiu ,Despărțirea de Noica", a fost catalogat între detractorii filozofului, deși intenția vădită a textului era să construiască, în replică, un elogiu la adresa
Eleganța sfidării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11338_a_12663]
-
membru de partid, un fustangiu incurabil, martorul mincinos al epocii, dispus să reproducă servil frazele bombastice ale propagandei oficiale. Ulterior, eroul nostru devine un critic și un protestatar, starul și principala atracție a saloanelor literare și a premierelor teatrale, un polemist ironic și incisiv, ale cărui opere sunt tolerate iar apoi interzise. În cele din urmă ajunge emigrant. Toate aceste momente sunt consemnate zi de zi - această poveste rivalizează cu Anii de călătorie ai lui Wilhelm Meister, ca și cu Confesiunea
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13650_a_14975]
-
și el, Hop!, mi-a sărit/ în gură/ ca-ntr-un incubator de lux/ și-a zis: Numai cîteva clipe,/ pînă prind ceva puteri"./ De-atunci,/ numai eu am numărat/ vreo două mii de ani" (Mărturisirea scribului pamfletar). Prin intermediul antiutopiei, disidentul, polemistul cu pană adesea incandescentă care e Dorin Tudoran proiectează demersul d-sale antitotalitar în sfera estetică menită a-l purifica și a-l înzestra cu atributele unei valori transistorice, așa cum au procedat altădată, prin extrapolarea doleanțelor lor istorice, un Goga
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]