527 matches
-
poziție împotriva unui critic vienez al Istoriei pentru începutul..., publicate în limba latină între 1814 și 1816, traduse și retipărite de Damaschin T. Bojincă în ediția din 1834 a Istoriei....., sub titlul general Disputațiile asupra Istoriei... Aceste texte dovedesc un polemist redutabil, iscusit în mânuirea cuvântului și a probelor, cu o subtilă știință a minimalizării adversarilor și a impunerii propriului adevăr. Indiferent de domeniu (inclusiv în corespondența cu congregația De Propaganda Fide sau cu episcopul Ioan Bob), M. scrie pagini vii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
Ion Bălu), Principii de estetică, pref. Al. Săndulescu, București, 1999; N. Cartojan, Istoria literaturii române vechi, pref. Dan Horia Mazilu, București, 1996 (în colaborare cu Rodica Rotaru); N. Iorga, Istoria literaturii românești, București, 1999. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, G. Călinescu, polemist, RL, 1988, 29; Geo Șerban, Încă o dată Călinescu, RL, 1992, 73; Z. Ornea, Călinescu, cronicar literar, RL, 1993, 7; Al. Piru, G. Călinescu, cronicar literar, L, 1993, 17; Z. Ornea, „Bietul Ioanide”, RL, 1995, 37; Z. Ornea, Bălcescu în proza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289414_a_290743]
-
modernismului cu 60 de ani în urmă. Articolul este publicat inițial în revista "Făt-Frumos", Cernăuți, 1932. Sînt pagini care devoalează un bun și așezat condei critic, un aplicat cunoscător al mișcării literare ce-i era contemporană. Este și un redutabil polemist, cum constatăm în articolul Între enciclopedie și diletantism. Replică domnului T. Arghezi la paginile acestuia Poetul Eminescu, din "Adevărul literar și artistic", 26 august 1934. La încercările lui Arghezi de anatemizare a contemporanilor lui Eminescu și proslăvire a acestuia, vine
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și analfabeți, cîtă aristocrație sufletească în eleganța lexicului arghezian pentru subiectul Eminescu! -, și catadixește să poruncească tot altora: Ne trebue un Eminescu corect! (I.E. Torouțiu)". Avem parte de o execuție fără drept de apel a unui nu mai puțin redutabil polemist, T. Arghezi. Poetul Florilor de mucigai are un Cuvînt înainte la ediția de Poezii ale lui Eminescu, apărut în 1960, colecția Biblioteca pentru toți, unde putem constata că a luat tacit seama la observațiile polemice ale lui I.E. Torouțiu. Studiul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
mai riguroasă expunere critică a ceaușismului cultural, a revoluției culturale desfășurată la noi de fosta dictatură, scrisă până acum. Se simte imediat experiența trăită și documentarea directă. Pentru a nu mai aminti de talentul de sinteză, dublat de unul de polemist ideologic, sobru și de bună calitate. Subtitlurile capitolului sunt edificatoare și ele subliniază ideile principale: Cultura mumificată și brigăzile de agitprop. Dublul limbaj, Propaganda și stereotipia dinamică, Clocitoarele de stat, Miracolul explicabil. Toate mecanismele culturii totalitare de tip ceaușist sunt
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Mauriac debutează la 13 ani, în 1898, și se opresc în iulie 1970, puțin înainte de moartea sa. Îl descoperim astfel pe cel care a fost privit nu doar ca un mare poet, dramaturg și romancier catolic, sau ca un redutabil polemist, ci și ca o conștiință națională vie, mereu trează, a vremii sale. Îl urmăm deci de la primele volute ale unei inteligențe luminoase pînă în cele mai ascunse cotloane ale sufletului, trecînd prin varii emoții mînie, pasiune, ironie șfichiuitoare, îndoieli sau
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nu e neglijată în misivele lui Mauriac; în soțindu-l, tragem cu ochiul în culisele în care se pregătește lansarea unei NRF catolice, care să o contracareze pe cea de la Gallimard, prea laică, asistăm la conflictele, decepțiile, bucuriile, cruzimile sale de polemist lucid, îl vedem refuzînd să-i dea articole lui Drieu la Rochelle pentru a sa NRF de Ocupație, fără însă a-i condamna atitu dinea, îl auzim propunîndu-i lui Claudel un fotoliu la Academie, ba chiar cu o unanimitate care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
patru sute de pagini asupra Proprietății. Considerați poate că anumite eforturi consacrate libertății comerciale sau Liberului Schimb, nerăbdarea din cursul unei discuții fără rezultat, ardoarea combativă, înflăcărarea luptei m-au făcut să văd, cum ni se întâmplă foarte adesea nouă, celorlalți polemiști, erorile adversarului printr-o bucată de sticlă prea groasă. Fără îndoială, imaginația mea este cea care, pentru a avea mai ușor dreptate, umflă teoria Monitorului industrial 55 până la proporțiile celei din Popularul. Ce închipuire că mari industriași, proprietari cinstiți, bancheri
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de foc a soarelui, asta fiind o "stranie îndeletnicire și periculoasă" pentru sănătatea ochilor. În felul acesta absurdul semnificativ, temelie a poeziei, ilogicul organic ce formează esența visului și a mitului sunt repudiate. Maiorescu e întîi de toate un mare polemist care știe să tragă profit din împrejurarea de a trăi într-o lume inferioară nivelului său, punând în valoare arta de a corecta și de a admonesta. Instrumentul stilistic al acestei arte este lămurirea "pe înțelesul tuturor", prin împerecherea malițioasă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
corecta și de a admonesta. Instrumentul stilistic al acestei arte este lămurirea "pe înțelesul tuturor", prin împerecherea malițioasă de expresii tehnice neologice și de cuvinte neaoșe. Corespondentul sufletesc presupus de acest limbaj e sentimentul mizeriei intelectuale a adversarului. Raportul între polemist (stăpîn pe o mască demnă și glacială) și adversar e acela dintre o minte inaccesibilă și un lamentabil intelect, care trebuie corijat ori admonestat, după cum e cazul. Când Maiorescu vrea să dea a înțelege că adversarul e cu totul inferior
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a fost multă vreme în căutarea personalității sale, profesând la început un fals impresionism de divagație literară în jurul autorilor, în fraze sau prea sacadate, sau prea simetrice și lungi. Personalitatea lui E. Lovinescu s-a revelat, după 1919, în polemică. Polemist mare ca și Titu Maiorescu, el s-a specializat în bibeloul grotesc, care presupune o risipire mare de materiale până ce norocul scoate câteva piese de neuitat. Aci nu intră în discuțiune dreptatea ci numai justețea formală a polemicii în sine
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Brăila, pe care o evocă în decesele, riturile și psalmodiile sale cu demnitatea bătrână a unui Ronetti Roman. Într-o dispută cu Nae Ionescu, a cărui sofistică n-a înțeles-o (Cum am devenit huligan), Mihail Sebastian se dovedește un polemist de vervă rece, excesiv obsecvios, cu o mască atât de impenetrabil zâmbitoare, încît aprobarea și dezaprobarea atârnă de o clipire din ochi (1907-1945). C. FÎNTÎNERU, MIRCEA GESTICONE Un document este Interior, jurnal liric, analizând psihologia "generației noui", într-un voit
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a-și uita repulsiunile ideologice și, ceea ce e mai greu, pentru a-și înfrîna nemulțumirile personale față de autor, în genere, sau din pricina situației ce i s-a făcut în cartea sa. ă...î D. Călinescu are un remarcabil talent de polemist, de portretist, de pamfletar - însușiri literare valabile într-o critică vie, militantă, primejdioase însă într-oistorie, oricâtă vivacitate stilistică i-ar da. Eugen LOVINESCU, G. Călinescu:"Istoria literaturii romîne", în cadrul anchetei "Pro și contra", în "Curentul literar", III, 1941, nr. 128
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
4.3.5. Macro și micro-context / 155 4.3.6. Finalități ale demersului jurnalistic / 161 4.4. Jocul combinărilor în paradigma hexadică studiu de caz / 163 4.4.1. Analistul politic / 165 4.4.2. Specialistul / 167 4.4.3. Polemistul / 168 4.4.4. Istoricul / 170 4.4.5. Dascălul / 171 4.4.6. Artistul / 172 Capitolul 5. Analiza semiotică a limbajului politic eminescian / 175 5.1. Sintaxa / 176 5.1.1. Nivelul transfrastic (discursiv-textual) / 177 5.1.2. Nivelul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
scrisul, respectul față de adevărul istoric și critica la adresa clasei politice. În funcție de finalitățile gazetarului, de mijloacele de semnificare utilizate, de atitudinea față de referențialul evenimențial, de tematica abordată și de natura relației cu publicul cititor, distingem diferite ipostaze ale jurnalistului Eminescu: istoricul, polemistul, specialistul, dascălul, artistul, analistul politic. Fiecare dintre aceste ipostaze își pune amprenta asupra organizării limbajului publicistic, în virtutea obiectivelor urmărite de gazetar. Impactul lor asupra celorlalți parametri ai semiozei eminesciene va fi analizat pe larg în studiul de caz de la sfârșitul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
acestui capitol. O perspectivă diacronică asupra ipostazei jurnalistului de-a lungul celor patru etape de activitate jurnalistică permite sesizarea unității și continuității opțiunilor și atitudinilor politice ale acestuia. În acest sens, textele debutului lasă să se întrevadă siguranța și virulența polemistului din articolele de mai târziu: "Ungurii nu sunt superiori în nimica națiunilor cu cari locuiesc la un loc; și acest palat de spume mincinoase cu care au înșelat Europa e, de aproape privit, forma ridicolă a unor pretențiuni ridicole. Kant
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
relevanței ipostazelor jurnalistului eminescian la nivelul ansamblului semnificativ al publicisticii. În funcție de finalitățile gazetarului, de mijloacele de semnificare utilizate, de atitudinea față de referențialul evenimențial, de tematica abordată și de natura relației cu publicul cititor, delimităm șase ipostaze ale jurnalistului Eminescu: istoricul, polemistul, specialistul, dascălul, artistul și analistul politic. O reprezentare sub formă de hexagon a variabilelor emitentului publicisticii eminesciene apare în Figura 6. Fiecare dintre variabile își manifestă influența asupra celorlalte dimensiuni ale semiozei publicistice: mijloace de semnificare, direcții tematice, macro și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
referențialul istoric și conștiința responsabilității scrisului jurnalistic: "Nu lingușim pe nimenea, pentru că nu suntem în stare de-a spune neadevărul, iar adevărul este singura rațiune de-a fi a unei dări de samă de orice natură"344. 4.4.3. Polemistul Lectura articolelor eminesciene relevă ipostaza unui polemist redutabil, a unui pamfletar cu verb virulent și condei percutant, angajat în campanii circumstanțiale precise, și cu o bună cunoaștere a realităților politice românești: "Nestânjenit de nici un fel de inhibiții, polemistul Eminescu are
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Nu lingușim pe nimenea, pentru că nu suntem în stare de-a spune neadevărul, iar adevărul este singura rațiune de-a fi a unei dări de samă de orice natură"344. 4.4.3. Polemistul Lectura articolelor eminesciene relevă ipostaza unui polemist redutabil, a unui pamfletar cu verb virulent și condei percutant, angajat în campanii circumstanțiale precise, și cu o bună cunoaștere a realităților politice românești: "Nestânjenit de nici un fel de inhibiții, polemistul Eminescu are incontinența verbală a unui cazan sub presiune
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
4.3. Polemistul Lectura articolelor eminesciene relevă ipostaza unui polemist redutabil, a unui pamfletar cu verb virulent și condei percutant, angajat în campanii circumstanțiale precise, și cu o bună cunoaștere a realităților politice românești: "Nestânjenit de nici un fel de inhibiții, polemistul Eminescu are incontinența verbală a unui cazan sub presiune, care face brusc explozie. El știe, cu o vorbă aplicată de Lovinescu pamfletarului Arghezi, "să spurce frumos". Victima e ochită precis, apoi atacată brutal în picaje abrupte, fără nici un fel de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ale limbajului care au generat critici virulente la adresa jurnalistului. Invectivele la adresa oamenilor politici, caricaturizarea adversarilor în polemicile de idei, cultivarea insistentă a pamfletului, ironia vitriolantă sunt instrumente ale unei jurnalistici de atitudine, cu pondere distinctă în etapele activității publicistice. Obiectul polemistului Eminescu acoperă o problematică vastă, scopul scrisului său vizând o etică superioară, mostră a unei conștiințe gazetărești accentuate. În replicile pe care le dă colegilor de breaslă de la celelalte publicații ale vremii, Românul, Pressa, România liberă, jurnalistul pledează pentru dialogul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
baza publicisticii eminesciene, propunând în același timp o redimensionare a efectelor pe care le produc relațiile din interiorul modelului, la nivelul semnificațiilor pe care le înregistrează scrisul jurnalistului. În acest sens, studiul de caz vizând ipostazele gazetarului Eminescu (analistul politic, polemistul, artistul, istoricul, dascălul, specialistul) evidențiază impactul acestora asupra celorlalte coordonate ale semiozei și, implicit, asupra întregului ansamblu semnificativ al publicisticii eminesciene. Fără a epuiza cercetarea potențialului relațional al hexadei, am dorit să subliniem în aceste pagini deschiderile analitice pe care
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
hexadic, am întreprins o analiză a ipostazelor jurnalistului în publicistica eminesciană și a impactului acestora la nivelul ansamblului semnificant. În acest sens, studiul de caz a vizat descrierea paradigmatică a rolurilor asumate de jurnalistul Eminescu în spațiul publicistic (analist politic, polemist, artist, istoric, dascăl și specialist) și prezentarea efectelor pe care le generează acestea asupra celorlalte cinci coordonate ale procesului de semnificare. Analiza a evidențiat, și de această dată, că fiecare ipostază în parte modelează selecția mijloacelor de exprimare, imprimă textelor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
specifice, generând efecte distincte la nivelul receptării. În vreme ce ipostaza analistului politic imprimă textelor o componentă reflexivă accentuată, evidențiind refuzul înregimentării politice a gazetarului, ipostaza specialistului imprimă articolelor o dimensiune pozitivistă pregnantă, implicând recursul la surse de autoritate în domeniile abordate. Polemistul recurge la un discurs virulent, urmărind demontarea concepțiilor politice ale adversarilor astfel încât, deși pledează pentru un discurs polemic onest, Eminescu recurge el însuși în focul dezbaterilor la atacuri dure, care îi vor atrage numeroase acuze în epocă. Pamfletul, ironia și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
idei, ci și de afecte - cu Arghezi. La capătul răsunătorului schimb de focuri publicistice și epistolare, turbulentul poet al Ideii descoperă un înduioșător element comun: „Mi-ar părea rău să mă cert cu dumneata, fiindcă ții oarecum la câini.” Sarcasticul polemist s-a contaminat, așadar, de marea slăbiciune a omului pentru animale, pentru câini în primul rând. Plângând cu lacrimi amare la moartea fiecăruia dintre numeroșii săi patrupezi, eseistul necruțător va scrie pe un bilețel, cu puțin timp înainte de propria lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]