738 matches
-
reprezintă speranța spre eternitate. Scriu ca să mai calmez dușmănia timpului. Magma timpului curge. Deseori ca fluviile de câmpie, uneori - ca cele de munte. Eu și cu timpul suntem chit. Nu am făcut mare lucru unul din celălalt. Maestrul îmbătrânește frumos polemizând cu foștii săi ucenici. Prezentul încearcă o mediere între regrete și speranțe. Tinerețea știe să învingă. Dar nu are timp să-și savureze victoriile. Rostul unei generații este să lege sau să rupă o verigă. Din când în când, trebuie
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
act mimetic . Inspirația îl vizitează pe creator doar când este racordat la masa de travaliu. Arta încearcă să administreze insomniile planetei. Fundamentală în artă este împlinirea, nu succesul. Arta surprinde mai pregnant decât istoria, anormalitățile lumii. Alexandru cel Mare a „ polemizat ” cultura orientală cu înțelepciunea greacă. Arta nu poate salva lumea, ci doar câteva insule de adevăr și de speranță. Marii artiști nu încap în cușca unei generații. Fără un Mecena generos și competent, cenaclul împăratului Augustin ( Horațiu, Virgiliu, Ovidiu ) se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
acești colindători pe care nimeni nu - i mai răsplătește măcar cu nuci și covrigi. Arta autentică are un acut instinct al viitorului. Absența artei simplifică grosier spiritele. Literatura moloz hrănește piscurile. Arta se naște din concubinajul speranței cu disperarea. Arta polemizează misterul vieții. Universul încape într-o carte, iar cartea într-un buzunar. Promovată în literatură, minciuna devine ficțiune. Scrisul ar putea să dea un sens neantului. Uneori, singurul martor al istoriei este arta. Artistul - acest purtător de cuvânt îndeosebi al
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
la modă. Ei sânt up, noi sîntem down. Unul dintre "rimarii" faimoși ai noilor formații, Tataie pe numele lui, dacă nu mă-nșel, spune într-un cîntec: "Pentru toată țara noi sîntem azi poezia". Cât despre "marele poet" cu care polemizează tot acolo, soarta lui este tristă (ascultați cântecul, îl recomand tuturor poheților noștri). Sigur, e convenabil și ușor să ne spunem: ăștia sânt niște idioți, noi știm despre ce vorbim. Dar nu este așa. Mă îndoiesc că noi mai știm
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
recitîndu-și cu umor și (puțin cam șarjată) ironie textele. în sală, prieteni vechi și mulți necunoscuți. De jur împrejur, fotografii ale unui reputat critic dintre războaie. O ușă deschisă spre grădină, aducând cîte-un val de aer răcoros. Poetul se oprește, polemizează cordial cu câte unul, continuă, e-ntrerupt de cîte-un "bravo!" izolat, dar atmosfera rămâne oarecum glacială. Nu se râde nici la poantele de pe hârtie, nici la cele verbale. Da, sala e prea rece, prea sobră. La o cafenea ar fi fost
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fermitatea cunoscute - de "aroganța" și de lipsa de cunoaștere a situației literaturii în lumea comunistă de care ar da dovadă foarte tânărul critic al... "Romîniei literare", C. Rogozanu! Rareori putem întîlni o asemenea situație, în care un director de revistă polemizează public cu cronicarul său principal, și, de câte ori se întîmplă acest lucru, semnificația gestului depășește, de fapt, contextul, arătând o fisură adâncă între aspirațiile unei reviste și practica ei curentă. Din editorial aflăm că aceluiași cronicar (sau poate altuia dintre cei
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
chiar și peste tine. Din zece care-ați pornit împreună rămâne unul singur, dacă rămâne. Spre stupoarea ta, apar alții și mai tineri decât tine, care deja vor să te-nlăture, deși nu ai nici treizeci de ani. Nu poți polemiza cu ei, căci timpul e de partea lor. Ce să le spui? Tu ți-ai dat măsura: o cărticică. Ei n-au publicat deocamdată nimic și de aceea sânt invulnerabili: ar putea face orice, totul. Ei pot ataca broșura ta
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
care-l consideră, printr-un raționament disociativ, specific literaturii)41. Expresivitatea textului polemic aparținând unui scriitor consacrat rezidă în însăși predispoziția acestuia de a manipula resorturile intime ale limbii și de a-i pune în lumină dinamismul semantic. Scriitorul, atunci când polemizează explicit, comunică și se comunică în egală măsură, pentru că asumarea individuală a evenimentului, precum și reprezentarea subiectivizată a acestuia presupun operații de integrare a realității date nu doar în universul său ontologic, ci mai ales în planul sensibil al valorizărilor proprii
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
oricărui demers teleologic, fiind uneori explicit formulată, ca de pildă în textul selectat de noi: "Cititorii vor fi odată mai mult edificați în ce privește pe domnul Banu, care, construindu-și ultimul sistem de apărare, a luat măsura oportună să nu mai ‹‹polemizeze›› de aici înainte cu mine niciodată". În articolul arghezian textualizarea referențială e elementul-liant care asigură coerența întregului ansamblu textual prin ligamentarea enunțurilor de natură ficțională (în terminologia lui Paul Cornea: pseudo, transreferențiale și autoreferențiale). Atunci când Arghezi spune că "domnul Banu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
la care Mariana Ionescu se raportează doar prin prisma artei pamfletare. Motivațiile autoarei se sprijină, pe de o parte, pe înseși teoretizările pamfletarului, iar pe de alta, pe aprecierile criticii anterioare; trebuie spus că demersul exegetic nu își propune să polemizeze, să avanseze ipoteze contrastante sau puncte de vedere opuse, ci doar să aprofundeze o latură insuficient explorată. De aici, uneori, senzația de prea-cuminte conștiinciozitate academică, de oarecare obediență în (re)-formularea aprecierilor. Rigoarea observațiilor relevă însă un ochi analist pătrunzător
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
originalității ), a cărui apariție a fost motivată de autor într-o notă de subsol ("O revistă de la Iași, Epigonii, într-al doilea număr al său, publică un articol de domnul G. Panu, care a constituit pricina celor ce urmează"), Arghezi polemizează cu G. Panu pe tema poeziei autentice. Avem de-a face cu un articol în replică, pretext totodată pentru susținerea propriilor convingeri. Dacă textul preopinentului fusese intitulat Viitorul versului, Arghezi a găsit de cuviință să exprime polemic, prin titlul său
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Fie că răspunde unui cititor și colaborator al publicației, fie că ironizează integralismul după ce reprezentanții curentului i-au dedicat un număr întreg al revistei, fie că respinge concepția tolstoiană despre artă sau critică realismul lui Delavrancea, Arghezi își scrie manifestul polemizând explicit. Ofensiva directă, motivată conjunctural, poate fi un bun pretext pentru a-și afirma categoric convingerile și a-și trasa cu bună știință liniile directoare ale atipicului program literar. În ars poetica argheziană există o categorie aparte de texte a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
rămâne cantonat în evenimențial sau e alegorie pură, dal capo al fine. Cert e că finalul rămâne o surpriză de foarte multe ori. 3. Textele propuse de noi spre analiză, "Unul din argumentele cele mai obicinuite"(1880)225 și "Cum polemizează domnul Iorga"(1937)226, departe de a fi preferate în exemplificările exegetice, întrunesc, din punctul nostru de vedere, principalele criterii elective, și anume: au o maturitate publicistică, urmând unui consecvent exercițiu al scrisului cotidian (la Eminescu, mai bine de un
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
liberali (în speță, C.A. Rosetti) și Arghezi vs. Iorga; în fine, fiecare text în parte e reprezentativ stilistic pentru ceea ce înseamnă discursul publicistic, eminescian sau arghezian. Conceput în registru retoric, ca de altfel mai toate textele în care Eminescu polemizează cu "roșii", articolul publicistului de la Timpul relevă de la o primă analiză existența celor cinci stadii ale discursului (după R. Barthes), fiecare stadiu fiind secondat, așa cum se știe, de câte o competență: inventio (argumentativă), dispositio (structurală), elocutio (stilistică)227. Fiind vorba
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pp. 348-352; titlul articolului este "Cu prilejul revoluției chineze". 288 Ibid., până la nota următoare citatele sunt extrase din acest articol. 289 Idem, în Scrieri 41, p. 178. 290 Idem, în Bilete de papagal, București, nr. 106/1928. 291 Idem, "Cum polemizează domnul Iorga", în Scrieri 41, pp. 177-180; și următorul citat este extras din acest articol. 292 Ibid., p. 191, titlul articolului este "Sensibilitate și imagini". 293 Ibid., pp. 168-173. 294 Marc Angenot, op. cit., pp. 249-273. 295 Marc Angenot, op. cit., p.
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nevoiți să semnaleze limitele concepției neogramatice stopând astfel elanul de a reconstitui protolimba i.-e. ca sistem fonetic, paradigmatic și morfematic și introducând factorul social în existența limbii. Philippide a rămas însă ferm pe poziția bazei psihofizice a limbii române, polemizând cu argumente neconvingătoare sau prin simple negații. Întrebându-se dacă aparatul fonator variază de la o limbă la alta, cum susținea Philippide, Ferdinand de Saussure răspundea: „Nicidecum, nu mai mult ca de la un individ la altul. Un negru transplantat de la naștere
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sceptic locuitor al acestei planete, stârnind admirația și zavistia bucătarilor cu diplomă. Despre unul dintre acestea am să vă povestesc astăzi.“ Ceea ce urmează este rețeta mielului „gătit haiducește“, rețetă reprodusă de către Radu Anton Roman, ocazie de care profită pentru a polemiza cu „bon-viveur“-ul, „citadinul“, „hedonistul“ său predecesor în ale preparatelor culinare românești, pe care-l acuză de a fi ignorat „matricea sacră, sensul sacrificial, ritualic“ al unor astfel de bucate. Printre altele, îi mai reproșează faptul că nu a văzut
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
numită „slană picurată“ sau „slană la țăcălie“. Este vorba despre bucăți de slănină puse în țepușe și fripte la flacără. Nu credem că are rost să insistăm asupra unui fel de mâncare atât de „elaborat“, la fel precum nu vom polemiza în legătură cu includerea într-o carte despre „bucate românești“ a unicelor, autenticelor „ouă răscoapte“, a căror paternitate ar trebui să și-o fi asumat un personaj din benzile desenate ale copilăriei noastre, preistoricul Rahan, care, într-un episod publicat în revista
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
glandulară care, după Hipocrat, hotăra dispoziția sufletească a omului"). Autorul cu talent umoristic îmbină tandrețea cu veselia, gravitatea cu surâsul, convertește spiritul în predică jovială, se erijează în moralist bonom care nu sancționează, ca satiricul și nici nu neagă și polemizează duplicitar, ca ironistul, ci acceptă defectele și viciile drept slăbiciuni inofensive alături de veritabile însușiri, privește așadar lumea prin prisma iubirii și a toleranței, reușind, în esență, să amuze fără să rănească. Între definițiile care nu pot fi acuzate de sobrietate
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
desagă, În mine sunt doar doruri, berechet, Plus certitudinea că îmi ești dragă. Autodeclarat recalcitrant, Extrag din viață ceea ce-mi convine, Un simplu gând devine incitant, Iar forța mea se naște, brusc, din tine. Indezirabil, stau în șah etern, Polemizez cu patimă fierbinte, Mă prăbușesc din eden în infern Și-mi mângâi insolența prin cuvinte. Dau declarații și semnez, concret, Cu nume și prenume, intangibil, În mine nu e loc pentru secret Sau pentru sensul ininteligibil. Mă rup de cer
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Eu eram aici și În altă parte În mod simultan și cel plecat din mine altundeva nu mai revenea parcă niciodată În Întregime ca să se reintegreze În corpul meu. (ieri) Cel mai profund lucru din cultura greacă e hybris-ul. Polemizez cu lectora de universală În legătură cu această noțiune. Cine depășește măsura? Care sunt raporturile Între transcendență și imanență? Cine sunt mai puternici? Zeii sau oamenii? De către cine se comite hybris-ul? De către oameni Împotriva oamenilor? De către oameni Împotriva zeilor? De către zei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ieși, extrem de bogat în dialoguri, după cum am văzut, care ne duce cu gândul chiar la [re]scrierea (sau retraducerea?) in actu a cărții pe care tocmai o citim: el compune o carte-replică posibilă din interiorul faptelor în curs de desfășurare, polemizând printre rânduri cu don Miguel și incluzându-l după toate probabilitățile în ea și pe el ca personaj. Probabil îl visează, și pe el, și pe Augusto, și-și impune visul autorului prezumat și autodeclarat, convingându-l de ceea ce don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu ușurință În controverse politice În care Îi putea uimi uneori pe toți cu vreo frază caustică sau cu vreo premoniție paradoxală, dar nu știa niciodată să se oprească În momentul victoriei, ci continua la nesfârșit, ca un parior obsedat, polemizând volubil asupra unor subiecte despre care nu știa nimic, chiar asupra unor detalii neînsemnate, reușind să-i plictisească până și pe cei mai fideli admiratori. Uneori aducea cu el câteva cărți și se oferea să rămână seara cu copiii prietenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
la ceva faptul că pe-aici, prin Ierusalim, s-a Învârtit cândva un pisălog leneș care deranja pe toată lumea cu corectări lingvistice meschine? Care se culca cu femei măritate? Care Îi lua În derâdere și Îi insulta pe miniștri? Care polemiza cu gândaci și șopârle? Când până și un om rău ca Gad Eitan vindeca bolnave și deschidea pântecele femeilor sterile? Când sună telefonul și Fima intenționă să răspundă ca de obicei „Clinica, șalom 1“, Îi scăpară din gură cuvintele „Clinica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lui Iotam? Țvika și Uri și Teddy și Nina și Yael sunt cu toții pomi care dau roade. Numai tu, domnule Evgheni Oneghin din Kiriat Yovel, numai tu treci prin viață generând prostie și neadevăr. Pălăvrăgești și Îi deranjezi pe toți. Polemizând cu gândacii și șopârlele. De ce nu ar decide să le dedice lor, de-acum Înainte, chiar de mâine, viața sa, ca să le netezească drumul? Va lua asupra sa creșterea copilului. Va Învăța să gătească și să spele. Va ascuți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]