553 matches
-
se fugăresc, parcă. MUZICA PROGRAMATICĂ. - sau muzică cu program. Ea cuprinde compozițiile care se întemeiază pe un subiect literar, o poveste sau un poem, constituind așa-numitul ,,program”, pe care compozitorul vrea să-l redea prin mijloacele artei muzi ale. POLIFONIE, Împletirea, suprapunerea mai multor melodii distincte, ce nu-și pierd individualitatea, într-un ansamblu vocal, instrumental sau mixt. RAPSODIA. - Poem epic popular ce se declama sau cânta în Grecia antică de către rapsozi. În muzică ,,Rapsodia” reprezintă o înmănunchere de melodii
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
are o memorie corectă, dar procesul rememorării nu rămâne doar la ea. Toate personajele cu care își încrucișează drumul în această dimineață sunt prinse de febra amintirilor și a povestirii. Monologul batjocoritor sau ursuz al Vicăi trezește ecouri și această polifonie a naratorilor care se succedă multiplică ecourile, epocile, punctele de vedere. Ne vedem transportați și în ajunul intrării în război a României, într-un salon mic-burghez unde considerațiile pe tema conveniențelor se amestecă cu speculațiile politice. Unde se va plasa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care nu mai are nimic de pierdut chiar dacă recurge la un discurs contradictoriu, ambigu și golit de substanța mesajului, transmis în ecou de media incendiară care invadează scena politică. Majoritatea discursurilor din corpusul nostru de studiu înregistrează și fenomenul de polifonie a limbajelor mobilizate: candidatul/președinte, candidatul/președinte de partid, candidatul/primar, candidatul/politician independent, candidatul/om de afaceri. Discursul odată produs devine automat obiect de referință la una dintre calitățile candidatului. Efemeritatea discursivă se transformă într-o multiplicitate discursivă, prin
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
păru să-și recupereze Întru cîtva culoarea. Băiatul acesta, copilul portarului ce și-a pierdut În chip eroic scrotul apărînd coloniile, sînteți sigur că se numea Fumero, Francisco Javier Fumero? — Da. Întru totul. Îl cunoașteți cumva? — Nu, intonarăm amîndoi În polifonie. Părintele Fernando se Încruntă. — N-ar fi de mirare. Francisco Javier a ajuns, În cele din urmă, un personaj de o tristă celebritate. — Nu sîntem siguri că vă Înțelegem... — Mă Înțelegeți de minune. Francisco Javier Fumero e inspector-șef al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Când două lucruri nu se potrtivesc, să le crezi pe amândouă, cu ideea că există pe undeva un al treilea, ascuns, care le unește, asta-i credulitatea. Incredulitatea nu exclude curiozitatea, ci o Întărește. Neîncrezător În Înlănțuirile de idei, iubeam polifonia ideilor. E de-ajuns să nu crezi În ele, și două idei - ambele false - pot intra În coliziune, creînd un bun interval sau un diabolus in musica. Nu respectam ideile pentru care alții Își puneau viața În joc, dar două-trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu tandrețe. Este un fel de triumf suav (iar nu tensionat și frământată al libertății de sine. rockin’ by myself Dumitru UNGUREANU Zappoliphonia (4Ă Ca modalitate de exprimare a „energiei liniare degajate de mai multe monodii simultane“ (cum spun teoreticieniiă, polifonia este prezentă în muzica lui Zappa încă de la Freak Out! (1966Ă. Toate piesele de acolo (mențiune specială pentru ultimele, It can’t Happen Here & The Return Of the Son of Monster Magnet, vocalize de (imăpură extracție palestrinianăă sunt mostre de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
artere de hârtie, în compoziții avangardiste mai pline de vigoare decât orice piesă a curentelor ce se succed în showbiz ca valurile. Muzica lui Zappa nu poate fi încadrată într-un gen anume. Ilustrare desăvârșită a postmodernismului, a burlescului, pastișă, polifonie sau monodie - ce se poate spune despre ceea ce aproape că n-ai ce zice? Un singur lucru clar: muzica lui nu te plictisește! Un concert Zappa nu repetă alt concert Zappa. Iar un concert Zappa e un fenomen uluitor, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
natală sau, din zestrea literară, în proza de mai mare întindere Valea Issei. Procedeul modern al scrierii din memorie îi asigură autorului o libertate fără nici un fel de opreliști în dezvoltarea făgașelor narative. De un real folos se dovedește și polifonia narației convergente care face posibilă prezentarea aceleiași materii epice din perspective deosebite, afirmând relativitatea fiecărei viziuni în parte și solicitând astfel indirect participarea lectorului în considerarea evenimentelor. Nu altfel stau lucrurile și în cazul celorlalți invarianți ai prozei românești de
Czeslaw Milosz – Întoarcerea spre sine by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12570_a_13895]
-
stau la baza tăvălugului direcționat spre distrugere. Cimitirele își salvară orgoliul terfelit, îngropându-și morții în picioare. Pe 4m2 încăpeau patru morți bătuți ca țărușii în pământ. La un mormânt se odihneau, astfel, patru familii îndoliate, prilej de o nouă polifonie, dar și de o nouă... sindrofie! Lăcomia inventivității se transmise ca un flagel și stuparilor. Concurența acerbă i-a învrăjbit împotriva bibliei naturii. Stupii nu mai aveau forma paralelipipedică și nici ramele din interior: totul era cilindric. Economia de spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ce strălucește. Aceștia sunt avarii, lacomii. Sunt acele priviri nemulțumite, care dezaprobă și critică totul în jurul lor, care sunt întunecate și mereu la pândă în căutare de noi motive de bârfă. Aceștia sunt oamenii neîmpăcați cu ei înșiși. Există o polifonie a vocilor și la Mihaela Alexa. Numai că dialogul, de multe ori intens dramatic, nu este decât un monolog în care fiecare replică schimbă emițătorul și receptorul într-o suveică harnică. Prin urmare, Ana va fi antagonista, iar Karina - protagonista
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mâna desenând minuțioase decoruri de epocă, autoarea a trecut hotărât la roman, la roman adevărat, cu o structură epică serioasă și complexă. Cartea va spune povestea ultimelor treisprezece zile ale Bucureștiului din anul 1897 în treisprezece capitole și într-o polifonie de voci narative distincte. În fiecare capitol alternează la cuvânt mai multe personaje ce privesc aceleași fapte din perspective diferite, cum se-ntâmplă de pildă în Cinci purceluși de Agatha Christie, lucru care nu duce neapărat la elucidarea faptelor. Numele
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o biserică a negrilor și se-apucă să cînte On my Way (un gospel extraordinar, pe care lumea o mică parte a ei, aceea care știe unde-i cheia sol Îl cunoaște În interpretarea Mahaliei Jackson, aici amplificat printr-o polifonie corală incredibilă); după ce-l priviseră chiorîș cum le intră-n lăcaș ca să le strice, bănuiau ei, cîntecul și starea de grație reflectată, negrii, ascultîndu-l cîteva clipe susținînd partitura solistului, nu numai că-l acceptă oamenii Închiși la culoare par să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se simt urmăriți pretutindeni de cei "cu ochii scoși din orbite, albi de groază." Este un război al sentimentelor contradictorii, al nervilor și o încercare disperată de a supraviețui: Romanul modern al "curentului de conștiință" nu are constrângeri. Se distinge polifonia vocilor subliniată astfel de George Călinescu: <ref id="16 "> 16 Călinescu, George , Istoria literaturii române de la origini până în prezent , Editura Minerva, București , 1982, p . 743. </ref> ROLUL PERSONAJULUI ÎN STRUCTURA ROMANULUI MODERN Eroii lui Camil Petrescu ilustrează toate ipostazele dintre
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
prin proiecție forma camerelor pe care le acoperă, În speță apartamentul familiei Raffin și chiar dacă această arhitectură ne este impusă”. (Au Plafond, Paris, Minuit, pp. 122-123). La succesul acestui joc contribuie și mimarea autenticității autobiografice cu un remarcabil dispozitiv tehnic - polifonie, suprapunerea enunțărilor, descrieri tehnice minuțioase, referințe livrești implicite. Totodată, excentricitatea universului narativ, coroborată cu aceea a naratorului (ca mai Întotdeauna, un alter ego auctorial) și a personajelor principale (Madame Stempf, de exemplu, o femeie voinică, mamă a patru copii, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
conjurată să-și lase urma. Jean, personajul absent din romanul lui Adely, este astfel o figură a absenței, și de aceea nu contează foarte mult cine - În termenii societății civile sau ai Înfățișării fizice - este el. Absența justifică monologul, discreditează polifonia rațională a romanului realist și pretenția estetică a armoniei. În sfîrșit, din preeminența monologului interior În fața celorlalte forme de discurs reiese ultima tendință Întruchipată de cartea lui Emmanuel Adely, minimalismul formal. În ciuda tematizării, cel puțin la nivel freatic, a excesului
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sfiește, e adevărat, nici acum a-și recunoaște trecerea prin arsenalul modernist și neomodernist, decelându-și parte din surse sunt transparente în special replicile cu adresă bacoviană, stănesciană sau soresciană. Șerban Axinte dovedește însă, în volumul de față, că mai ales polifonia stilistică postmodernă nu îi e străină. În această din urmă trăsătură, ca și în conștiința artificiului care transpare în multe pagini din Lumea ți-a ieșit așa cum ai vrut, rezidă semnele unei gândiri artistice suficient de mature pentru a se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
respecte limitele, și se alimentează din conflictele de tot felul, cu condiția ca acestea să accepte regulile permanente ale jocului și sancțiunile provizorii ale voturilor. Dacă democrația tinde către armonie, aceasta este armonia heraclitiană care integrează conflictul; dacă tinde către polifonie, ea alunecă adesea în cacofonie: de fapt, nici o regulă nu poate garanta excelența unei arte sau a unui joc, inclusiv a artei și a jocului democratice. Absența adevărului Programul democratic "Libertate, Egalitate, Fraternitate" reunește în mod complex aceste trei imperative
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
le accentuează, le condensează (Philippe Sollers Théorie d'ensemble). Noțiunea de intertextualitate definită de Julia Kristeva drept permutare de texte, drept spațiu textual în care enunțuri aparținînd altor texte se intersectează și se neutralizează își are originea în conceptele de polifonie și dialogism introduse de Mihail Bahtin. Intertextualitatea marchează ca o fatalitate orice scriitură: "Intertextualitatea înseamnă imposibilitatea de a trăi în afara textului infinit, text care poate fi Proust, ziarul cotidian sau ecranul televizual" (Roland Barthes S/Z, 1970:159). Intertextualitatea întemeiază
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
apărea în ipostaza naratorului auctorial ori numai ca mesager care repovestește evenimente auzite. Perspectiva narativă este, în acest caz, internă și este puternic marcată subiectiv. Asocierea celor două modele diegetice descrise anterior generează o narațiune supraetajată. Se creează astfel o polifonie a vocilor nara tive, fiindcă persoana I (discursul personajului narator) alternează cu persoana a IIIa narativă (discursul naratorului extradiegetic). Perspectiva narativă internă și cea ex ternă/omniscientă se combină, viziunea subiectivă alternează cu cea obiectivă, întro țesătură textuală complexă. 3
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și ce e bine / Tu tentreabă și socoate... - M. Eminescu). În lirica modernă, se evidențiază destructurarea eului liric, tinzând spre un eu abstract, deseori disimulat sub măști culturale. Postmodernismul recuperează eul biografic, individual și, în același timp, multiplică „vocile“ lirice. Polifonia eurilor poetice (eul biografic, moral, ontologic, auctorial, lectorial etc.) creează o rețea complexă de relații pe axa eu - tu - altul - ceilalți, precum în Lucrări în verde sau Pledoaria mea pentru poezie de Simona Popescu. 3.4.4. Particularități ale limbajului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Bondarenco, p.172]. Oricât de puternică ar fi presiunea realității, monotonia sau nefericirea nu sunt o fatalitate. Femeia pariziana, cu întreg modul ei de viață o dovedește și, într-un fel sau altul, reface un element al schimbării și al polifoniei într-o lume monocorda. Pariziana introduce în fiecare scenă o notă personală ce ține de trăsăturile ei: un capriciu, o simulare, o minciună și, ceea ce este principal elementul de originalitate 241. Ea reușește să teatralizeze ritualurile stereotipizate ale vieții. Ocupațiile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
califica Pariziana drept o piatră de încercare, dar și ca un agent transformator. Pariziana posedă virtutea de a se mișcă prin lucruri nemișcătoare, dând dovadă de suplețe, capacitate de acomodare și creativitate. Ea reface un element al schimbării și al polifoniei într-o lume monocorda. Devenind stăpâna propriului destin, Pariziana este simbolul înnoirii ce apare în momentul uzurii sociale. Atenția acordată individului constituie realizarea cea mai importantă din ultimele două secole. Din această perspectivă, faimoasa definiție hegeliana a modernității că "begründung
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
comuniste (cum ar fi referirile la PCR, limbajul specific materialismului dialectic etc.); ii) perioada pluralizării (post 1998), în timpul căreia se conturează o "piață a memoriei colective" (Zub și Antohi, 2002, p. 122), fapt care conferă discursului istoric școlar note de polifonie. Democratizarea societății românești a adus multiperspectivismul în conceptualizarea trecutului. Imaginea monolitică și absolută asupra trecutului promovată de regimul (post)autoritar s-a spart în puncte de vedere relative. Piața memoriei colective, care anterior livra o singură viziune asupra trecutului, s-
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în NATO în 2004 și în UE în 2007), vechea imagine naționalist-eroizantă a trecutului autohton a fost succesiv revizuită. În primul rând, prin introducerea manualelor alternative începând cu anul școlar 1997-1998, care au pulverizat discursul monofonic, în locul acestuia instalându-se polifonia discursivă în cadrul căreia se făceau auzite atât voci conservatoare și naționaliste, cât și voci reflexive sau chiar postmoderne. Conștiința istorică promovată de manualele școlare de istorie a fost ulterior dislocată din matca sa tradițională a statului-națiune și a ideologiei naționaliste
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
memoriei istorice românești. Capitolul 4 Reglarea conturilor cu trecutul comunist: politicile tranziționale ale memoriei 4.1. Închegarea discursivă a anticomunismului ca retorică oficială de stat Analiza manualelor de istorie postcomuniste, în special a celor din a doua generație marcate de polifonie discursivă, a relevat turnanta critico-reflexivă pe care s-a înscris reflecția despre trecut în literatura didactică românească. Ieșit din autarhia comunistă prin breșele deschise în urma Revoluției din 1989 și lărgite de reformele educaționale ce au urmat, discursul mnemonic s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]