847 matches
-
era la acea vreme singura de acest fel din întregul Orient. Având o incintă fortificată, Mănăstirea Cetățuia a servit, în mai multe rânduri, ca loc de refugiu al mai multor domnitori ai Moldovei. După asedierea Vienei de către turci (1683), oștile poloneze au început să facă dese incursiuni în Moldova, ajungând uneori până la Iași. În timpul unei astfel de incursiuni, un detașament condus de Crupențchi (viitor mare jitnicer) a luat de pe șesul Bahluiului până și caii domniei. Rămas fără cai, domnitorul Constantin Cantemir
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
resimtă, limba lituaniană devine în centrul atenției. Se fac cercetări lingvistice în domeniu și se editează prima enciclopedie științifică în limba națională. Guvernarea rusă este nevoită să accepte înființarea Academiei Lituaniene de Științe. Cu toate acestea, clasele sociale superioare utilizau poloneza, lituaniana fiind utilizată mai pe larg, inclusiv în literatură, în Lituania Mică, o regiune aflată sub domiația Prusiei. Redeșteptarea conștiinței naționale începe în rândul populației sărace ca apoi să se extindă în cadrul aristocrației. Apar primele ziare în lituaniană, "Aušra" și
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
III-lea în bătălie a lăsat Ungaria în mâinile regelui Ladislau Postumul al Boemiei și Ungariei, care avea patru ani. Într-o expresie de gratitudine, poporul bulgar l-a poreclit pe Vladislav al III-lea cu afecțiune ""Varnenchik"" ("Warneńczyk" în poloneză), după numele orașului Varna, unde a luptat și a murit. Înfrângerea armatei creștine a pus capăt încercărilor de a opri cucerirea estului Europei de Imperiul Otoman timp de mai multe decenii. De asemenea a pregătit terenul pentru căderea Constantinopolului din
Bătălia de la Varna () [Corola-website/Science/304592_a_305921]
-
Regiunea Sudeților (în limba germană: ""; în cehă și slovacă: "Sudety"; în poloneză: "Kraj Sudetów") a fost numele folosit în prima jumătate a secolululi al XX-lea pentru regiunile locuite în principal de germani, în regiunile de graniță din Boemia, Moravia și acele părți ale Sileziei asociate cu Boemia. Numele derivă de la cel
Sudetenland () [Corola-website/Science/304647_a_305976]
-
și acele părți ale Sileziei asociate cu Boemia. Numele derivă de la cel al Munților Sudeți, deși trebuie spus că se extinde dincolo de regiunea muntoasă. Germanii locuitori ai regiunii erau numiți "germani sudeți" (în germană: "Sudetendeutsche", în cehă: "Sudetští Němci", în poloneză: "Niemcy Sudeccy"). Din punct de vedere politic, regiunea a aparținut Imperiului Austriac până în 1918, din 1918 până în 1938 Cehoslovaciei, din 1938 până în 1945 Germaniei, iar din 1945 până în 1993 din nou Cehoslovaciei. După anul 1993, odată cu dizolvarea statului cehoslovac, regiunea
Sudetenland () [Corola-website/Science/304647_a_305976]
-
poloneză: "bitwa pod Koźminem") a avut drept combatanți pe Ștefan cel Mare, domnitor moldovean și regele Ioan I Albert al Uniunii Polono-Lituaniene. Bătălia a avut loc în Codrii Cosminului, la circa 100 km nord de capitala de atunci Suceava (în poloneză Suczawa), între actualele comune Voloca pe Derelui și Valea Cosminului din raionul Adâncata, regiunea Cernăuți, având ca rezultat o victorie importantă a moldovenilor. Începând cu anii 1470, amenințarea otomană în Moldova părea tot mai evidentă. După ce Moldova a pierdut Chilia
Bătălia de la Codrii Cosminului () [Corola-website/Science/303542_a_304871]
-
de Black Metal cea mai semnificantă fiind From the Păgân Vastlands (1993). Tomas Wroblewski îi place să anunțe că influențele sale metal izvorăsc de la Black Sabbath dându-i idea de corzi demonice. Caseta a fost lansată de casă de discuri poloneză Păgân Records și, mai tarziu, de American Wild Rags. Pășind constant înainte, formația (din trei membri la acea vreme Nergal, Baal și Leș) înregistrând următorul album Grom. Grom a fost cea mai discutată înregistrare până atunci, din cauza multiplelor influențe în
Behemoth () [Corola-website/Science/303794_a_305123]
-
1991, în cadrul primelor alegeri directe prezidențiale din istoria țării. În octombrie 1991, cu puțin timp înaintea proclamării independenței, Elțin a declarat că va îniția un proces de reformă economică radicală, orientată către economia de piață după modelul "terapiei de șoc poloneze" În zilele noastre, Federația Rusă continuă o mare parte a tradițiilor culturale, economice și sociale din perioadele țaristă și sovietică. Conversia cele mai mari economii controlate de stat într-o economie de piață era din capul locului o sarcină extrem de
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
(în ucraineană "Покуття", în poloneză "Pokucie") este o subregiune istorică a Galiției, cuprinsă între râurile Prut și Ceremuș în zilele noastre parte a Ucrainei. Din punct de vedere istoric, a fost o regiune culturală distinctă, locuită de ucraineni, polonezi și români. Centrul istoric al regiunii
Pocuția () [Corola-website/Science/303914_a_305243]
-
țaristă. După căderea Revoltei din Noiembrie, mii de foști combatanți și alți activiști polonezi au emigrat către Europa de Vest, unde au fost la început primiți cu entuziasm. Acest element, denumit Marea Emigrare, avea să domine în curând viața politică și intelectuală poloneză. Împreună cu liderii mișcării pentru independență, comunitatea din exil a cuprins cele mai mari minți literare și artistice poloneze, inclusiv poeții romantici Adam Mickiewicz, Juliusz Słowacki, Cyprian Norwid și compozitorul Frédéric Chopin. În Polonia ocupată și subjugată, progresul a fost căutat
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
unde au fost la început primiți cu entuziasm. Acest element, denumit Marea Emigrare, avea să domine în curând viața politică și intelectuală poloneză. Împreună cu liderii mișcării pentru independență, comunitatea din exil a cuprins cele mai mari minți literare și artistice poloneze, inclusiv poeții romantici Adam Mickiewicz, Juliusz Słowacki, Cyprian Norwid și compozitorul Frédéric Chopin. În Polonia ocupată și subjugată, progresul a fost căutat și prin activități de autoinstruire, cum ar fi munca organică; unii oameni, în cooperare cu cercurile de emigranți
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
rămas în suspensie, ceea ce a condus la conflicte militare. Dintre multiplele conflicte de frontieră ce au urmat, cel mai mare a fost Războiul Polono-Sovietic din 1919-1921. Piłsudski întreținuse unele planuri ample de cooperare anti-rusă în Europa de Est, și în 1919 forțele poloneze au înaintat către est în Lituania, Belarus și Ucraina (ultima fiind anterior teatrul Războiului Polono-Ucrainean), profitând de preocuparea rușilor cu războiul civil. Până în iunie 1920, armatele polone trecuseră de Vilnius, Minsk și (aliate cu Directoratul Ucrainei) au ajuns la Kiev
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
două luni și s-a soldat cu moartea și deportarea a sute de mii de civili. După capitularea deznădăjduită a polonezilor la 2 octombrie, germanii au dus la îndeplinire ordinul lui Hitler de a distruge restul infrastructurii orașului. Armata I poloneză, luptând împreună cu Armata Roșie, a intrat în Varșovia la 17 ianuarie 1945. Ca urmare a războiului și a hotărârii conducerii sovietice, hotărâre acceptat de Statele Unite și Regatul Unit la Conferința de la Teheran (sfârșitul lui 1943), poziția geografică a Poloniei a
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
mai ales în perioada 1945-1948. Republica Populară a fost condusă de agenți ai Moscovei cum ar fi Bolesław Bierut, Jakub Berman și Konstantin Rokossovsky. În 1953 și după aceea, în ciuda unui dezgheț parțial după moartea lui Stalin, persecuția Bisericii Catolice poloneze independente s-a intensificat și liderul ei, cardinalul Stefan Wyszyński, a fost încarcerat. Proprietățile funciare rurale mai mari, fermele agricole și proprietățile funciare ce aparținuseră germanilor în noile teritorii au fost redistribuite prin reforme agrare și industria a fost naționalizată
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
retragă peste Oder. La sud, generalul Konev a schimbat greutate principală a atacului său din Silezia Superioară spre râul Neisse. Cele trei fronturi sovietice aveau împreună apoximativ 2,5 milioane de oameni, dintre care 78.556 soldați ai Armatei I Poloneze, 6.250 de tancuri, 7.500 de avioane, 41.600 piese de artilerie, 3.255 lansatoare de rachete Katiușa montate pe camioane, (poreclite Orgile lui Stalin) și aproximativ 95 - 96.000 de autovehicule. Generalul Gotthard Heinrici l-a înlocuit pe
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
zile și cu durata stratului de zăpadă între 90 și 110 de zile. Precipitațiile medii anuale oscilează în preajma valorii de , iar perioada vegetativă este între 200 și 210 zile. Orașul Białystok este împărțit în 28 de unități administrative, denumite în poloneză "osiedla". Primele 27 au fost înființate la 25 octombrie 2004. Cea de a douăzeci și opta, Dojlidy Górne, a fost înființată doi ani mai târziu, la 23 octombrie 2006, din trei mici sate ce au fost incorporate atunci orașului: Dojlidy
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
înființarea acestei arhidioceze, punând capăt perioadei de provizorat de după al Doilea Război Mondial în care administrația ecleziastică a regiunii formate din partea Arhidiocezei Vilniusului rămasă în granițele Poloniei. Tot aici se află și reședința Arhiepiscopiei Białystokului și Gdańskului din cadrul Bisericii Ortodoxe Poloneze autocefale. Białystok are cea mai mare concentrație de ortodocși din Polonia. La Białystok, există și câteva biserici protestante: una luterană, două penticostale, una baptistă, o congregație a Bisericii lui Dumnezeu în Hristos și o biserică adventistă de ziua a șaptea
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
a aprobat prima listă a patrimoniului mondial, pe care se regăsea și întregul centru istoric al orașului. Numele de „Cracovia” provine, conform tradiției, de la Krakus (Krak, Grakch), legendarul fondator al orașului și conducători al unui trib de lehiți (polonezi). În poloneză, termenul "Kraków" este o formă posesivă arhaică pentru antroponimul "Krak" și s-ar traduce ca „[orașul] Krakului” sau „al lui Krak”. Numele lui Krakus ar putea proveni fie de la „krakula”, un cuvânt proto-slav ce înseamnă „sceptru de județ”, fie de la
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
să se extindă în perioada dominației Imperiului Austro-Ungar, s-au dezvoltat noi stiluri arhitecturale. Printre clădirile importante din secolul al XIX-lea și de la începutul secolului al XX-lea se numără Academia de Arte Frumoase Jan Matejko, direcția Căilor Ferate Poloneze precum și complexul inițial al gării Kraków Główny și Academia Economică. Tot prin această perioadă au început să apară primele bulevarde radiale, orașul trecând printr-un program menit să transforme vechea capitală poloneză într-un centru regional sofisticat în Imperiul Austro-Ungar
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
din dreapta, compilat pe baza populației permanente a orașului. Zona metropolitană a orașului cuprinde un teritoriu în care locuiau în 2010 de persoane. La recensământul istoric din 1931, dinaintea celui de al Doilea Război Mondial, 78,1% din cracovieni au declarat poloneza ca limbă maternă, 20,9% ebraică sau idiș, 0,4% ucraineană, 0,3% germană, și 0,1% rusă. Evoluțiile istorice de după acel moment au redus drastic procentajul minorităților etnice din Cracovia. Cifrele oficiale și neoficiale diferă între ele, așa cum este
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
ordine soldaților polonezi care au luptat pe diferite fronturi, de la Santo Domingo pana în Imperiul Rus și din Italia pana în Spania. În această perioadă au fost decorați cu Vîrtuți Militari personalități precum generalul Jan Henryk Dąbrowski (1755-1818), organizatorul „Legiunilor poloneze din Italia” și generalul Józef Chłopicki (1771-1854). Pe 20 mai 1809, sergentul Joanna Żubr a devenit prima femeie care a primit Vîrtuți Militari (clasa a V-a) pentru participarea sa la asaltul de la Zamość. În 1815, în timpul Congresului de la Viena
Virtuti Militari () [Corola-website/Science/312501_a_313830]
-
cu Crucea de Argint. Pe 22 decembrie 1944, Comitetul Polonez de Eliberare Națională (Polski Komitet Wyzwolenia Narodowego), sprijinit de sovietici, a emis un decret prin care acceptă că Ordinul Vîrtuți Militari să fie cea mai înaltă decorație a Armatei I poloneze din cadrul Armatei Roșii și a mișcări procomuniste de rezistență Armia Ludowa. Deși decretul Comitetului Polonez de Eliberare Națională (PKWN) era bazat pe legea Seimului din 1933, dreptul exclusiv pentru decorarea soldaților era asigurat Radei Naționale de Stat (Krajowa Radă Narodowa
Virtuti Militari () [Corola-website/Science/312501_a_313830]
-
după al doilea război mondial, cele mai importante sesiuni de înregistrări le-a făcut în Germania la sfârșitul anilor '30 pentru Polydor. A înregistrat multe din compozițiile lui Chopin printre care toate studiile, preludiile și baladele, trei impromptuuri, câteva nocturne, poloneze și scherzo în si b minor. Cele mai importantante caracteristici ale pianisticii lui Koczalski sunt claritatea și transparența. El reprezintă opusul școlii lui Leschetizky bazată pe greutatea brațului și producerea unui sunet puternic. Studiile sunt cântate cu foarte puțină pedală
Raoul Koczalski () [Corola-website/Science/312589_a_313918]
-
de cd-uri intitulată "The Rubinstein Collection" și editată de BMG în anul 1999 ce conține peste 700 de înregistrări, însumând peste 100 de ore de muzică; de departe cel mai înregistrat și reînregistrat compozitor fiind Chopin (nocturnele, concertele, scherzouri-le, polonezele, baladele și mazurcile). Integrala concertelor pentru pian de Beethoven poate fi găsită deasemenea în trei ediții.
Arthur Rubinstein () [Corola-website/Science/311746_a_313075]
-
autoritatea directă a Ligii Națiunilor. Reprezentanți din diferite țări au preluat funcția de „Înalt comisar” astfel: Orașul Liber avea o populație de 337.000 de locuitori (1919), 98% dintre ei fiind vorbitori de germană , restul fiind vorbitori de cașubiană sau poloneză. Tratatul de la Versailles, care separase Danzigul și zona înconjurătoare de restul Germaniei, cerea acum ca locuitorii acestui teritoriu să aibă o cetățenie separată, bazată pe reședință. Locuitorii germani și-au pierdut cetățenia germană odată cu crearea Orașului Liber, dar au primit
Orașul Liber Danzig () [Corola-website/Science/311128_a_312457]